de prof. Lawrence S. Wittner, Global Research
Excesul american cu cheltuielile militare s-a redus datorită retragerii trupelor din Irak şi Afganistan, dar însumează totuşi 39 % din totalul cheltuielilor militare de pe această planetă.
Conform unui raport publicat recent de Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm, Suedia (SIPRI), cheltuielile militare totale din lume au fost de 1750 miliarde USD, în anul 2012. Acelaşi raport a relevat faptul că, de câteva decenii, cel mai mare "cheltuitor" militar din lume este guvernul SUA, ale cărui cheltuieli pentru război şi pregătiri de război au însumat 682 miliarde USD, adică 39 % din totalul planetar.
SUA cheltuie în domeniul militar de 4 ori mai mult decât China (care este pe locul 2) şi mai mult de 7 ori decât Rusia (care este pe locul 3). Deşi aceste cheltuieli militare americane au scăzut puţin în anul 2012, datorită retragerilor de trupe din Irak şi Afganistan, au rămas totuşi mai mari cu 69 % decât cele din 2001.
Supremaţia militară a SUA este însă şi mai evidentă dacă se ia în calcul sistemul alianţei militare americane, pentru că SUA şi aliaţii săi deţin monopolul cheltuielilor militare din anul 2012. Ţările membre NATO, inclusiv SUA, au cheltuit 1000 miliarde USD în domeniul militar.
Astfel, deşi studiile oficiale arată că SUA se situează pe locul 17 în lume în ceea ce priveşte educaţia, pe locul 26 la mortalitatea infantilă, şi pe locul 37 la speranţa de viaţă şi starea generală de sănătate, este evident că SUA este pe primul loc în ceea ce priveşte războiul.
Acest loc 1 este posibil să nu aibă prea mare importanţă pentru americanii care-şi caută de mâncare prin gunoaie, pentru americanii care nu-şi permit financiar să beneficieze de îngrijire medicală, sau pentru americanii care tremură de frig în case neîncălzite.
Chiar şi mulţi americani din clasa de mijloc s-ar putea întreba cum de-şi vor permite studii educaţionale costisitoare al căror cost a crescut foarte mult, cum se vor descurca cu atât de puţini profesori, pompieri şi poliţişti disponibili în comunităţile lor locale, şi cum vor fi menţinute şi finanţate spitalele, parcurile, drumurile, podurile şi alte facilităţi publice din comunităţile lor.
Bineînţeles că există o legătură directă între nivelul uriaş al bugetului militar american şi austeritatea de acasă: cea mai mare parte din bugetul federal este alocată în mod discreţionar către război.
Compania Lockheed Martin produce avionul de lupta F-35, care este un bun exemplu pentru priorităţile fulgerătoare ale guvernului american. Se estimează că acest sistem militar de luptă va costa guvernul 1500 miliarde USD, la final. Oare acest avion tipic din era "războiului rece", care este proiectat să lupte cu inamici pe care SUA nu îi mai are, reprezintă o investiţie bună pentru poporul american?
După 12 ani de producţie, care au costat 396 miliarde USD, avionul F-35 a demonstrat că are numeroase erori de proiectare, a fost menţinut la sol de două ori, şi nu a evoluat niciodată într-o luptă adevărată. Dat fiind imensul avantaj militar de care se bucură SUA în comparaţie cu orice alte ţări din lume, chiar este necesar acest sistem de luptă din moment ce este cel mai scump din întreaga istorie militară? Oare nu există alte lucruri mai utile care ar putea fi realizate de americani cu aceşti bani?
Bineînţeles, aceeaşi remarcă este adevărată şi pentru alte ţari din lume.
Oare chiar există vreo justificare pentru naţiunile lumii care cheltuiesc sume exorbitante din ce în ce mai mari în domeniul militar, în timp ce milioane de oameni trăiesc în cea mai cruntă sărăcie?
Estimările indică faptul că până în anul 2015 vor mai exista oameni pe această planetă care vor trebui să se mulţumescă cu un venit de doar 1,25 USD pe zi. Atunci când, din disperare, aceşti oameni se vor răscula pentru o bucată de pâine, oare oficialii guvernelor lor le vor sugera să mănânce avioanele şi bombele construite din banii lor?
Preşedintele american Dwight Eisenhower a formulat foarte bine această situaţie într-un discurs către Societatea Editorilor de Ziare, în urmă cu 60 de ani:
"Fiecare armă care este fabricată, fiecare navă de război care este lansată, fiecare rachetă militară semnifică până la urmă un furt de la cei înfometaţi şi care nu sunt hrăniţi, de la cei înfriguraţi care nu au haine... Această lume a armelor nu cheltuie doar bani, ci se hrăneşte cu sudoarea muncitorilor, cu genialitatea cercetătorilor, cu speranţele neîmplinite ale copiilor... Acesta nu este deloc un mod de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Sub norii ameninţători ai războiului, umanitatea este răstingită pe o cruce de fier."
Acest sentiment este încă de actualitate. Pe 15 aprilie 2013, oamnei din 43 de ţări au participat la Ziua Planetară de Acţiune împotriva Cheltuielilor Militare, cu scopul de a atrage atenţia asupra deturnării resurselor mondiale către industria de război. Între aceste ţări s-a aflat şi SUA, unde sondajele arată că 58 % din americani sunt în favoarea reducerii cheltuielilor militare americane. Cât timp va dura până ce guvernele american şi ale celorlalte ţări vor catadicsi să îndeplinească voinţa popoarelor lor?
Dr. Lawrence Wittner este profesor de istorie emerit la Univ. Albany şi scrie pentru Voicea Păcii. Cea mai recentă carte a sa este "Lucrând pentru Pace şi Justiţie: memoriile unui intelectual activist".
Sursa: http://roaim.de.vu
Excesul american cu cheltuielile militare s-a redus datorită retragerii trupelor din Irak şi Afganistan, dar însumează totuşi 39 % din totalul cheltuielilor militare de pe această planetă.
Conform unui raport publicat recent de Institutul Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm, Suedia (SIPRI), cheltuielile militare totale din lume au fost de 1750 miliarde USD, în anul 2012. Acelaşi raport a relevat faptul că, de câteva decenii, cel mai mare "cheltuitor" militar din lume este guvernul SUA, ale cărui cheltuieli pentru război şi pregătiri de război au însumat 682 miliarde USD, adică 39 % din totalul planetar.SUA cheltuie în domeniul militar de 4 ori mai mult decât China (care este pe locul 2) şi mai mult de 7 ori decât Rusia (care este pe locul 3). Deşi aceste cheltuieli militare americane au scăzut puţin în anul 2012, datorită retragerilor de trupe din Irak şi Afganistan, au rămas totuşi mai mari cu 69 % decât cele din 2001.
Supremaţia militară a SUA este însă şi mai evidentă dacă se ia în calcul sistemul alianţei militare americane, pentru că SUA şi aliaţii săi deţin monopolul cheltuielilor militare din anul 2012. Ţările membre NATO, inclusiv SUA, au cheltuit 1000 miliarde USD în domeniul militar.
Astfel, deşi studiile oficiale arată că SUA se situează pe locul 17 în lume în ceea ce priveşte educaţia, pe locul 26 la mortalitatea infantilă, şi pe locul 37 la speranţa de viaţă şi starea generală de sănătate, este evident că SUA este pe primul loc în ceea ce priveşte războiul.
Acest loc 1 este posibil să nu aibă prea mare importanţă pentru americanii care-şi caută de mâncare prin gunoaie, pentru americanii care nu-şi permit financiar să beneficieze de îngrijire medicală, sau pentru americanii care tremură de frig în case neîncălzite.
Chiar şi mulţi americani din clasa de mijloc s-ar putea întreba cum de-şi vor permite studii educaţionale costisitoare al căror cost a crescut foarte mult, cum se vor descurca cu atât de puţini profesori, pompieri şi poliţişti disponibili în comunităţile lor locale, şi cum vor fi menţinute şi finanţate spitalele, parcurile, drumurile, podurile şi alte facilităţi publice din comunităţile lor.
Bineînţeles că există o legătură directă între nivelul uriaş al bugetului militar american şi austeritatea de acasă: cea mai mare parte din bugetul federal este alocată în mod discreţionar către război.
Compania Lockheed Martin produce avionul de lupta F-35, care este un bun exemplu pentru priorităţile fulgerătoare ale guvernului american. Se estimează că acest sistem militar de luptă va costa guvernul 1500 miliarde USD, la final. Oare acest avion tipic din era "războiului rece", care este proiectat să lupte cu inamici pe care SUA nu îi mai are, reprezintă o investiţie bună pentru poporul american?
După 12 ani de producţie, care au costat 396 miliarde USD, avionul F-35 a demonstrat că are numeroase erori de proiectare, a fost menţinut la sol de două ori, şi nu a evoluat niciodată într-o luptă adevărată. Dat fiind imensul avantaj militar de care se bucură SUA în comparaţie cu orice alte ţări din lume, chiar este necesar acest sistem de luptă din moment ce este cel mai scump din întreaga istorie militară? Oare nu există alte lucruri mai utile care ar putea fi realizate de americani cu aceşti bani?
Bineînţeles, aceeaşi remarcă este adevărată şi pentru alte ţari din lume.Oare chiar există vreo justificare pentru naţiunile lumii care cheltuiesc sume exorbitante din ce în ce mai mari în domeniul militar, în timp ce milioane de oameni trăiesc în cea mai cruntă sărăcie?
Estimările indică faptul că până în anul 2015 vor mai exista oameni pe această planetă care vor trebui să se mulţumescă cu un venit de doar 1,25 USD pe zi. Atunci când, din disperare, aceşti oameni se vor răscula pentru o bucată de pâine, oare oficialii guvernelor lor le vor sugera să mănânce avioanele şi bombele construite din banii lor?
Preşedintele american Dwight Eisenhower a formulat foarte bine această situaţie într-un discurs către Societatea Editorilor de Ziare, în urmă cu 60 de ani:
"Fiecare armă care este fabricată, fiecare navă de război care este lansată, fiecare rachetă militară semnifică până la urmă un furt de la cei înfometaţi şi care nu sunt hrăniţi, de la cei înfriguraţi care nu au haine... Această lume a armelor nu cheltuie doar bani, ci se hrăneşte cu sudoarea muncitorilor, cu genialitatea cercetătorilor, cu speranţele neîmplinite ale copiilor... Acesta nu este deloc un mod de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Sub norii ameninţători ai războiului, umanitatea este răstingită pe o cruce de fier."
Acest sentiment este încă de actualitate. Pe 15 aprilie 2013, oamnei din 43 de ţări au participat la Ziua Planetară de Acţiune împotriva Cheltuielilor Militare, cu scopul de a atrage atenţia asupra deturnării resurselor mondiale către industria de război. Între aceste ţări s-a aflat şi SUA, unde sondajele arată că 58 % din americani sunt în favoarea reducerii cheltuielilor militare americane. Cât timp va dura până ce guvernele american şi ale celorlalte ţări vor catadicsi să îndeplinească voinţa popoarelor lor?
Dr. Lawrence Wittner este profesor de istorie emerit la Univ. Albany şi scrie pentru Voicea Păcii. Cea mai recentă carte a sa este "Lucrând pentru Pace şi Justiţie: memoriile unui intelectual activist".
Sursa: http://roaim.de.vu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu