Ego ul vorbeste despre dominatia ego ului. Demnitatea vorbeste si ea despre ego cat si onoarea. Dar ce facem cand demintatea si onoarea sunt atributele mandriei , caci daca le-am vedea in tot adevarul lor, aceste doua virtuti ar trebui sa-l innobileze teribil pe om si nu sa-l inraiasca!
Pe de alta parte tot invatam si tot auzim ca trebuie sa iesim de sub dominatia ego ului. Foarte corect. Si sub dominatia cui intram mai departe? Cum sustinem noi eliberarea acestui Ego sau cine?
E bine sa lucram asupra formelor de atasament, aspura rigiditatilor noastre dar nu dintr-o moda sau dintr-o dorinta de a fi mai cool, caci poate sa faca mai rau de multe ori…De ce? Pentru ca in esenta nu se lucreaza asupra ego ului cu adevarat. Este o lucrare iluzorie care de multe ori mai mult debusoleaza omul decat sa-l redreseze.
Asa se intampla cu falsa smerenie, cu falsul zambet, cu falsa atitudine…cu falsul comportament. Conceptele sunt corecte, adevarate, dar scoase din contextul lor profund….smintesc omul.
Eliberarea aceasta de atasamente si pacate, puternic inradacinate in noi de atatea generatii si de noi insine, presupune un labor urias in care se lucreaza cu eprubetele rabdarii, tacerii, intelepciunii, duhovniciei, rugaciunii si meditatiei. Ca in orice laborator, exploziile nu sunt de dorit… Si atunci e nevoie de un profesor, de un “alchimist” bun.
Am vrea defapt sa ne golim de noi insine…dar cine sa ne umple?
Va urma.
Sursa: http://carareauniversului.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu