Secretul din spatele protocolului USL-UDMR

Foto: EPA

Vă prezentem un comentariu al domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre jocurile politice din România.

"Anunțul lui Victor Ponta, făcut la numai câteva minute după închiderea urnelor, la alegerile parlamentare, indica începerea discuțiilor USL cu UDMR, privind asocierea UDMR la guvernare. Aparent, el a surprins pe toata lumea și a produs un val de nemulțumire în rândul alegătorilor USL, întrucât nu avea nici o acoperire în rezultatele și în așteptările electorale. De altfel, ne amintim că firul guvernelor PDL, UNPR, UDMR a fost rupt de o moțiune de cenzură, iar electorii au demonstrat că au agreat acest proces și cu ocazia referendumului și pe 9 decembrie 2012.

Odată cu centralizarea la BEC a peste 60% din rezultatele votului s-a conturat o victorie zdrobitoare a USL în alegeri. Prin urmare USL nu a mai simțit nevoia să intre în nicio alianţă, întrucât îşi asigurase o majoritate solidă în Parlament. Motiv pentru care ieșirile pe posturile TV ale liderilor PNL au devenit teatrale, amenințând cu ruperea USL, în timp ce Biroul Politic al PNL vota ostentativ împotriva cooptării UDMR în guvernul USL (cel care urma să fie învestit de Parlament). Cum decizia la nivelul USL privind colaborarea cu UDMR, nu se putea lua decât prin consens, hotărârea finală a fost ca UDMR să nu facă parte din Guvern. Toată lumea punând anunțul, făcut inițial de Ponta, pe seama lipsei sale de experiență politică.

În aceste împrejurări, Kelemen Hunor președintele UDMR a lansat ”bomba” precizând că există un acord cu USL și că el a fost semnat, în luna septembrie 2012, de către el, Ponta și Antonescu. Și că acest acord (conceput și redactat chiar de către Victor Ponta) conținea 2 ipoteze de lucru pentru perioada de după alegeri. Prima lua în calcul faptul că USL nu obținea 50% și atunci forma majoritatea parlamentară cu UDMR. A 2-a ipoteză prevedea că USL ar fi obținut cu puțin peste 50% din mandatele parlamentare și atunci forma împreună cu UDMR o coaliție de guvernare. Participarea UDMR la guvernare, alături de USL, însemna potrivit acordului, posturi de ministru, nu de secretar de stat sau directori şi şefi de agenţii.

Abia după ce Kelemen Hunor a făcut publice prevederile acordului, preşedintele PNL, Crin Antonescu, s-a trezit din somn și și-a amintit că a existat un acord care era un angajament de intenţie pentru guvernare în comun, semnat înaintea campaniei de el şi Victor Ponta cu Kelemen Hunor. Ulterior, s-a mai aflat și că înaintea întâlnirii cu UDMR, baronii locali PSD: Marian Oprișan, Gheorghe Nichita, Nicușor Constantinescu, Radu Mazăre și Liviu Dragnea s-au consultat pe această temă, cu vocalii lideri PNL, în cabinetul lui Crin Antonescu. Așadar, trădare ”pe față” din partea întregii garnituri USL.

Până acum, din acest acord transpare doar beneficiul obținut de UDMR și presa românească nu pare de loc interesată de loc să afle și cu ce a contribuit UDMR, la scorul electoral înregistrat de USL la aceste alegeri, ca urmare a semnării acestei înțelegeri. Din listele cu membrii secțiilor de votare reiese faptul că pentru prima dată după 1990, UDMR a avut reprezentanți în toate secțiile de votare. Și că în afară de 9 circumscripții electorale, în toate celelalte, reprezentanții UDMR din secțiile de votare au fost membrii altor partide decât UDMR. Așa se face că între cei 8-9 membrii ai fiecărei secții de votare, în afară de cel al ARD, PP-DD și foarte rar PRM, s-au regăsit peste tot, câte un reprezentant al ecologiștilor, al romilor și al maghiarilor (ei fiind de fapt membrii mascați ai PSD, PNL sau PC). Practic în secțiile de votare USL a avut 6-7 reprezentanți din totalul de 8-9. Despre acest mic ”artificiu”, cel mai în măsură să facă o schemă grafică, e deputatul USL Nicu Bănicioiu, din colegiul 18 București, actualul ministru al Tineretului.

Să ne amintim de alegerile parlamentare și prezidenţiale din 2004, când candidatul Traian Băsescu anunța o imaginară fraudă electorală de proporții. Deși nu aducea nici o probă în sprijinul său, el susținea că 1.600.00 de voturi nule au fost transferate în contul celor valabile ale contracandidatului său Adrian Năstase. Băsescu susținea că mecanismul fraudei PSD s-a bazat pe softul firmei „Net Consulting" al cărei director (un anume Drăgan) trebuia arestat, iar întregul BEC trebuia destituit imediat. Același Traian Băsescu cerea imperativ instituțiilor statului „să salveze Romania din mâna unei găști de ticăloși", solicitând pe 30 noiembrie 2012, anularea alegerilor parlamentare și prezidențiale, depunând o plângere penală la Parchetul Înaltei Curți de Casație, în vederea cercetării președintelui BEC și a membrilor acestei instituții, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.108 din Legea 373/2004.

De ce doarme președintele-jucător Traian Băsescu acum, când acordul USL cu UDMR e un indiciu clar, care ”ajutat”, regizat și cosmetizat de către experții săi (procurorii și securiștii loiali), ar deveni fraudă de proporții, în mintea Departamentului de Stat și a UE (Vezi: Justiţia proamericană şi securitatea română. Ultima parte)

La experiența sa politică, Băsescu nu are cum să nu știe, că ar avea toate șansele să stârnească un val emoţional favorabil, asemănător celui din 2004, împotriva lui Adrian Năstase".

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului, domnul Valentin Vasilescu. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Sursa: romanian.ruvr.ru