Sfârşitul lumii din anul 1908

© Foto: Flickr.com/barracuadz/cc-nc-by-sa 3.0

Nu este prima dată când umanitatea aşteaptă sfârşitul lumii. În anii 1960, în timpul crizei din Caraibe, la el putea duce confruntarea a două mari puteri nucleare – SUA şi URSS. Însă sunt puţini cei care ştiu că Apocalipsa aproape a venit cu 40 de ani înainte de crearea bombei nucleare.

În dimineaţa zilei de 30 iunie 1908, pe cerul de deasupra Siberiei Centrale, în direcţia nordică, a apărut cu bubuituri şi tunete un corp de foc. Unii martori au descris forma sa ca fiind rotundă, alţi sferică sau cilindrică, culoarea roşie, galbenă sau albă. La ora 7 şi 14 minute, ora locală, corpul ceresc a explodat în zona râului Podkamennaia Tunkuska din Siberia. Conform unor estimări, intensitatea exploziei a fost de 40-50 de megatone TNT, ceea ce depăşeşte de 2000 de ori capacitatea bombei atomice aruncate de americani asupra Hiroshimei. Atunci oamenii de ştiinţă au considerat că în taiga a căzut un meteorit, dar nimeni nu a făcut niciun fel de studii.

Între altele, există suspiciuni că autorul acestui eveniment a fost inventatorul american de origine sârbă Nikola Tesla. Însă nu se înţelege rolul lui: a fost el un răufăcător, inventator al armei de distrugere în masă de o capacitate nemaivăzută sau salvatorul umanităţii.

Genialul inginer Nikola Tesla s-a mutat din SUA în Europa, unde afaceriştii isteţi, dar lacomi au câştigat bani buni de pe urma talentului tânărului sârb, însă lui nu i-au plătit aproape nimic. Inginerul talentat a fost ademenit de Thomas Halva Edison. Tesla a lucrat la el un an, îmbunătăţind motoarele electrice ale americanilor, după care şi-a dat demisia, deoarece nu a primit de la Edison banii promişi pentru munca sa. Tesla nu a rămas fără lucru, însă a început să acorde tot mai mult timp ştiinţei.

În primăvara anului 1899, în staţiunea Colorado Springs, el a înfiinţat un mic laborator pentru studierea fulgerelor. În acest scop, Tesla a pregătit un dispozitiv care i-a permis generare de valuri electromagnetice. Ele se răspândeau de la emiţător, după care cu o intensitate crescândă au devenit convergente într-un punct diametral opus la Globului pământesc, pe lângă Insula Amsterdam şi San Paolo din Oceanul Indian.

Tesla a decis să continue experimentele cu un echipament mai puternic. În 1902, pe terenul cumpărat de inventator în Long Island a fost înălţat, după proiectul lui, turnul Wardenclyffe cu o sferă mare de cupru în partea de sus. Cu ajutorul acestei construcţii, Tesla intenţiona să genereze şi să transmită energia la distanţe mari. Însă în 1903, industriaşul John Pierpont Morgan, care finanţa lucrările lui Tesla, a anulat contractul. După Morgan i-au întors spatele lui Tesla şi alţi industriaşi. În 1905, Tesla a fost nevoit să-i concedieze pe angajaţi şi să sisteze activitatea.

Însă echipamentul amplasat de el a rămas încă mult timp în laborator. Se mai ştie că Tesla nu-şi pierduse speranţa că va putea continua experimentele. În dorinţa de a primi finanţare, el a scris scrisori în diferite instanţe, declarând că este capabil să creeze o armă de o putere nemaivăzută, că dispozitivele sale energetice pot transforma orice punct de pe planetă într-o zonă nelocuită. De asemenea, el a declarat că poate să lumineze drumul expediţiei lui Robert Peary la Polul Nord, care a început în 1908.

Din 1927 până în 1939, în zona presupusei căderi a meteoritului Tunguska a lucrat geologul Leonid Kulik cu echipa sa. Însă nu au găsit nicio urmă a meteoritului, nici craterul format de el. Însă au descoperit un fenomen straniu: în epicentrul exploziei se aflau copaci nedoborâţi, lipsiţi total de frunze. Vânătorii din zonă i-au povestit lui Kulik despre „apa care arde faţa” şi pietrele care strălucesc. În plus, s-a descoperit un număr mare de bile mici cu diametru de aproximativ un milimetru de substanţe sintetizate. Mai târziu, astfel de bile au fost găsite la Hiroshima şi Nagasaki, în urma bombardării nucleare.

În anii 1960, aceste fapte au generat ipoteza că deasupra Siberiei a avut loc o explozie nucleară. Deoarece în 1908 nu exista bomba nucleară, cauza exploziei a fost declarată avarierea unei nave a extratereştrilor. Însă acum se acordă prioritate unei alte ipoteze.

Experţii au atras atenţia asupra lucrurilor stranii care au însoţit fenomenul Tunguska. Timp de câteva zile, de la Atlantic până în centrul Siberiei s-a observat o strălucire intensă a cerului şi nori strălucitori. Martorii oculari, aflaţi la 200-300 de kilometri de epicentrul exploziei, au remarcat liniştea cu adevărat mormântală care s-a instaurat pe 30 iunie 1908 după ora 07:00. Nu se auzeau nici un ciripit de pasăre, nici un foşnet de frunze sau alte zgomote obişnuite. În plus, dimineaţa senină s-a întunecat deodată, iar toate obiectele, inclusiv frunzele şi iarba au dobândit o nuanţă galbenă, apoi portocalie, roşie şi vişinie. Pe la jumătatea zilei, totul a devenit negru, iar în direcţia râului Podkamennaia Tunguska parcă se zărea un zid argintiu. Imediat după explozie a început o furtună magnetică, care a durat 5 ore.

Aceste fenomene neobişnuite au permis să se presupună că „autorul” lor a fost Nikola Tesla. Există minimum două versiuni.

Potrivit uneia dintre ele, Tesla a decis să demonstreze posibilităţile distrugătoare ale dispozitivului său. El nu era un om rău şi de aceea a vrut să provoace cât mai puţin rău. De aceea a vrut să aplice o lovitură energetică în zonele arctice pustii, însă a greşit puţin cu calculele.

Conform altei versiuni, pe 30 iunie 1908, de Terra s-a apropiat un asteroid uriaş. Obiectul putea să se ciocnească de planetă şi să stârnească un efect asemănător celui care a dus la dispariţia dinozaurilor, însă de această dată puteau să moară oamenii.

Nikola Tesla a folosit dispozitivul său pentru a salva omenirea. El a aruncat în aer obiectul ori cu ajutorul unor raze energetice generate de el, ori în urma eliberării de energie din adâncul pământului, care a fost declanşată de genialul inventator din turnul său Wardenclyffe. Nu există o confirmare obiectivă a acestor versiuni. La fel cum nu există niciun răspuns concret la întrebarea: ce a explodat în vara anului 1908 pe cerul din Tunguska?

Sursa: romanian.ruvr.ru