Istoria ne este furată! Manualele de liceu îi ignoră pe geto-daci

Unii au zâmbit ironic atunci când noi am spus că există o întreagă conspirație împotriva a tot ce înseamnă antichitatea noastră, mai ales asupra perioadei dacice și că mulți dintre cei ce ne scriu istoria au o calitate profesională și morală îndoielnică.

Realitatea ne confirmă, încă o dată, afirmațiile, dacă ne raportăm la manualele de istorie studiate de liceenii noștri. În manualele respective, ordinul de serviciu al coordonatorilor lucrărilor pare să fi fost “nicio vorbă despre daci”.

Începând cu anul 2007, Ministerul Educației a decis, cu de la sine putere, eliminarea aproape completă a oricărui element care face referire la strămoșii noștri reali, geto-dacii, din manualele de istorie, precum și a oricăror informații cu privire la istoria străveche, la epoca neolitică și la culturile materiale care fac din pământul României spațiul primordial al civilizației europene.

 Pentru Zoe Petre istoria noastră începe din secolul II d.Hr

În prezent, există mai multe manuale alternative de istorie, aprobate de Ministerul Educației, profesorii de liceu stabilinadu-și programa în funcție de conținutul acestora. Unul dintre aceste manuale, de altfel cel care a “ucis” din start tot ce înseamnă perioadă străveche și perioadă geto-dacică din istoria noastră, este cel apărut în 2008 la Editura Corint din București, coordonat fiind de Zoe Petre.

Primul capitol al acestui pseudo-manual (pentru că altfel nu poate fi numit) este intitulat “Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”, iar primul paragraf al acestuia spune că “procesul de romanizare lingvistică și culturală din secolele II-III d.Hr., când o mare parte a teritoriului României de azi era cuprins în provinciile Moesia și Dacia, a avut o mare intensitate, astfel că limba latină a pătruns foarte repede nu numai în zonele urbane, ci și la sate, în viața comunităților de agricultori și de păstori care ocupau cea mai mare parte a teritoriului”. De aici începe, pentru doamna Zoe Petre, istoria noastră…

A “uitat” domnia sa de Cucuteni, de Hamangia, de Gumelnița, de Starcevo-Criș și de alte culturi atestate pe acest pământ, recunoscute la nivel mondial ca fiind unele dintre cele mai însemnat din spațiul european cu mii de ani înainte ca Roma și Atena să existe sau Egiptul să apară în istorie. De asemenea, nicio vorbă nu spune istoricul Zoe Petre despre Tărtăria, Turdaș (poate prima așezare proto-urbană a Europei) și alte zeci de situri neolitice atestate, de pildă, în Valea Mureșului).

Pentru Zoe Petre nu există Dromihete, Burebista, Oroles și nici Decebal (amintit, în acel așa-zis manual, într-un singur citat preluat din Iordanes, potrivit căruia regela dac a fost…omorât), nu există medicină și ceramică geto-dacă, nu există organizare statală, instituții, obieceiuri funerare și nici vastele cunoștințe de astronomie și medicină deținute de strămoșii noștri și confirmate de o multitudine de autori antici.

Prima pagină a lucrării la care facem referire aici conține trei poze: una a lupoaicei cu pruncii Romulus și Remus, o hartă a Imperiului Roman și una care înfățișează niște legionari ai Romei. După o serie întreagă de argumente deja răsuflate, care, în lumina noilor dovezi apar ca fiind mai mult decât puerile, Zoe Petre concluzionează că, citez, “Romanitatea românilor nu mai are a fi demonstrată și cu atât mai puțin contestată, poate fi recunoscută acum ca un fapt istoric cert”.

Uite că noi o contestăm, doamnă Petre, considerând că nu e deloc un fapt istoric cert și că dumneavoastră, alături de alți istorici, ați preluat doar informați care se pliază pe teză romanizării ignorând cu bună știință toată pleiadă de surse literare, arheologice și paleogenetice care susțin contrariul.

 Ioan Scurtu sau cum așezi 5.000 de ani de istorie într-o jumătate de pagină

Analizând un alt așa-zis manual, din seria celor aprobate de Ministerul Educației, constatăm cu uimire cum unii istorici au o “capacitate’ de sinteză a informatilor ce depășește orice imaginație. Astfel, domnul Ioan Scurtu, în manualul apărut la Editura Gimnasium în 2007, doboară orice record, comprimând, într-o jumătate de pagină, toată perioada neolitică și cea geto-dacică (aproximativ 5.000 de ani), până la Traian.

Într-un spațiu atât de restrâns, îi “lămurește” pe elevi ce reprezintă Cucuteni și Hamangia, cine au fost tracii și cum au ajuns dacii să fie învinși de romani. Nimic, nici de data asta, despre cultura materială a geto-dacilor sau spiritualitatea lor.

Evident, partea cu teza romanizării se bucură de ceva mai mult spațiu, anume aproximativ patru pagini. De altfel, primul capitol poartă numele de “Etnogeneza românească”…, urmat de capitolul “Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”.

Într-un alt pretins manual, apărut tot în 2007 la Editura Economia Preuniversitară, același domn Ioan Scurtu așează în prima pagină două fotografii: Columna lui Traian din Roma și Lupoaica cu pruncii. Domnule istoric, acestea sunt simboluri romane și ale Italiei de astăzi, nu ale țării noastre! Și de data aceasta, în primul capitol, istoria străveche și antică sunt comprimate într-o jumătate de pagină…

 Valentin Băluțoiu și Maria Grecu – istoria făcută din citate

Dacă Ioan Scurtu a avut măcar ‘amabilitatea” se ne informeze, fie și într-o jumătate de pagină, asupra stravechimii noastre, coordonatorii unui alt manual (apărut în 2008 la Editura Didactică și Pedagogică), anume Valentin Băluțoiu și Maria Grecu, au ales ca, în primul capitol (care poartă același nume, de “Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”) se prezinte câteva citate și atât.

Nicio sinteză, nicio analiză, nimic, doar niște citate. Păi, dragi istoric, dacă e pe citate de ce nu le-ați inserat și pe cele ce contestă romanizarea? Ah, am uitat, nu permite titlul capitolului…

În ceea ce privește ilustrarea primelor pagini din acest așa-zis manual, autorii au ales o reprezentare a lui…Papa Pius al II-lea ?!? și una a unei imagini de pe Columna lui Traian. Și pentru cei doi istorici Dromihete, Burebista, Cucuteni, Hamangia, Gumelnița sunt necunoscute în ecuație.

 În 10 ani ni s-a furat descendența geto-dacică

Să ne întoarcem în timp, în preajma anului 2000, să vedem ce spuneau atunci manualele de istorie. Evident, și la acea vreme teza romanizării era cea oficială, însă autorii de manuale de pe atunci acordau, totuși, atenție și peroadei dacice, pre-romane. De pildă, în manualul apărut în anul 2000 la Editura Humanitas (reeditat în 2006), coordonatorii aceștia, Gheorghe Vlad Nistor și Angela Bălan au denumit prima parte a lucrării “Geto-dacii, strămoși ai poporului român”, acestora fiindu-le acordate patru pagini. Sunt referiri la limbă, la religie, la principalii lideri geto-daci, la organizare statală etc. Nu sunt foarte multe, dar măcar elevul își putea face o idee asupra culturii geto-dace.

Într-un alt manual, apărut în anul 2000 la Editura Carminis, coordonatorul Iulian Cartana acordă, în primul capitol, denumit “Civilizația și istoria geto-dacilor”, șase pagini perioadei geto-dacice a istoriei noastre, ba chiar începe prezentarea capitolului spunând că ‘Geto-dacii, unul dintre cele mai vechi popoare europene, au avut o istorie bogată și au dezvoltat o civilizație înfloritoare”.

Așadar, în urmă cu 10-13 ani, se putea trata și cultura geto-dacă, însă acum, după cum ne confirmă manualele existente, nu se mai poate. Asta pentru că persoane precum Zoe Petre sau Ioan Scurtu au decis, pur și simplu, că nu este important să știm cine suntem și de unde venim. Sau este important doar în măsura în care am accepta că suntem urmașii coloniștilor și soldaților romani însoțiți cu femeile dace.

În mod evident, cu cât apar mai multe dovezi ce combat romanizarea, ba chiar anulează această aberantă teză, cu atât mai mult se încrâncenează apărătorii ei în a susține falsul. Nu ar fi nicio problemă dacă ar face asta în cercul lor de ‘specialiști’, însă, în contextul în care acțiunile lor vizează procesul de aducare și informare al tinerelor generații, atunci avem o problemă, una gravă chiar.

Cei mai mulți coordonatori de manuale din prezent nu suflă o vorbă despre razboaiele daco-romane sau despre seria de conflicte ulterioare anului 106. Nu se amintește nimic despre revigorarea culturii geto-dacice după anul 271 sau despre lipsa aproape cu desăvârșire a elementelor materiale care să susțină teza romanizării nord-dunărene după acest moment (de pildă, dacă în intervalul 106-271 avem peste 3.500 de inscripții în latină pe teritoriul Daciei, creații, evident, ale unor coloniști, pentru că nu există nicio dovadă c-ar fi fost realizate de băștinași, după momentul retragerii administrației romane abia mai sunt atestate câteva, semn al faptului că autohtonii geto-daci nu își însușiseră practica scrierii în piatră, în limba latină).

În concluzie, dincolo de veridicitatea sau nu a tezei romanizării, asupra căreia discuția rămâne deschisă, o mână de oameni, cu de la ei putere, decide ce și cât învață copiii noștri la orele de istorie. În doar câțiva ani s-a creat o prăpastie între noi, cei de azi, și geto-daci, o prăpastie creată intenționat de oameni al căror scop este distrugerea conexiunii noastre cu antichitatea.  CĂROR INTERESE SERVIȚI, STIMAȚI ISTORICI CE NE SCRIEȚI MANUALELE?

un articol de Valentin Roman

Sursa: danielroxin.blogspot.ro