Un subiect adânc îngropat în culisele diplomatice ale Uniunii Europene redevine fierbinte: Grecia dezgroapă scheletele “asasinatelor economice” comise de Germania nazistă şi face nota: 160 miliarde de euro. Între timp, Parlamentul European a găzduit o dezbatere despre o problemă la fel de fierbinte: datoria Germaniei faţă de România, generată prin mecanisme similare şi în acelaşi context istoric. Reputatul economist Radu Golban a povestit, în exclusivitate pentru ZIUAnews, modul subtil, dar extrem de eficient, în care a fost cenzurat acest eveniment la Bruxelles.În timp ce presa română nu a economisit spaţiul editorial acordat datoriei reclamate de Grecia, asupra unei posibile revendicări similare din partea României s-a aşternut tăcerea. “Noi, românii, discutăm acum despre aproximativ 20 miliarde de euro, adică doar 1% din ceea ce ar datora Germania Europei, după distrugerile economice din perioada celui de-al doilea război mondial. Deci subiectul este o Cutie a Pandorei pentru germani”, a sintetizat reputatul economist Radu Golban, pentru ZIUAnews, aversiunea Germaniei faţă de acest subiect. La începutul săptămânii, Radu Golban a adus acest “cartof fierbinte” chiar în inima Bruxellesului: Parlamentul European, în conferinţa “Cauzele euroscepticismului”.
Însă experianţa a fost un şoc: “Nu am văzut niciun jurnalist prezent în mod oficial din partea unei agenţii de presă germane.
Din partea europarlamentarilor, au fost doar câţiva asistenţi. În sală au fost aproape 90 de oameni, dintre care 50 erau studenţi la Facultatea de Drept din Bucureşti. Au mai fost acei aproape 20 de jurnalişti români care au venit cu o bursă la Bruxelles. Iar restul nu ştiu cine sunt. Am sperat ca acest subiect să fie preluat de presa română şi că a ajuns să fie discutat la cel mai înalt nivel. Această tăcere m-a surprins. Nu am crezut că presa română nu îşi va asuma aproape nicio reacţie la eveniment”, a povestit Golban.
“Omerta” politică
Mass-media nu au fost “seduse” nici de ideile curajos exprimate de doi economişti cu nume grele în lumea ştiinţifică a Europei - Klaus Thorner şi Albrecht Ritchl şi nici de potenţialul jurnalistic al unui nume controversat: Adrian Severin. “Ceea ce mi se pare interesant este că dl Adrian Severin se bucură de o imagine atât de negativă în presa română şi în presa străină încât ar fi fost cel mai firesc lucru ca această imagine, asociată cu calitatea sa de organizator al evenimentului, să atragă atenţia şi comentariile presei”, a mai spus Radu Golban. Dealtfel, Albrecht Ritchl, profesor de istorie economică la London School of Economics, a arătat că problema datoriilor istorice nu este neapărat una juridică, cât una politică. Iar tăcerea Germaniei este tot de natură politică: “Guvernul german încearcă să evite orice discuţie cu privire la reparaţii şi metoda tipică e instaurarea tăcerii pe subiectele incomode”, a răspuns Ritchl unor întrebări din public. Niciun politician german nu a fost prezent la dezbatere. Unul dintre invitaţi, europarlamentarul german Jo Leinen, povesteşte Golban, a spus unei cunoştinţe comune că s-a bucurat de invitaţie, dar e un eveniment la care nu poate să participe. Chiar dacă nu face parte din partidul cancelarului Angela Merkel, ci din gruparea politică social-democrată. Dintre politicienii români invitaţi au fost prezenţi doar Norica Nicolai, europarlamentar PNL şi Sorin Roşca Stănescu, senator PNL. “Cazul prezentat astăzi este un caz tipic în care Germania trebuia de mai multă vreme să spună ceva, să recunoască sau sa nu recunoască această obligaţie pe care o are faţă de România”, a spus Roşca Stănescu.
Feţele cenzurii
” Nu ştiu dacă cenzura poate fi împărţită în activă şi pasivă. Nu mi s-a interzis să îmi exprim ideile în Parlamentul European, dar din moment ce presa nu prezintă absolut nimic despre acest eveniment ne arată că formatorii de opinie sau agenţii - pentru că serviciile au oameni în redacţii - au impus ca acest subiect să fie îngropat într-un val al tăcerii tocmai pentru a evita resuscitarea subiectului şi eventuale tensiuni cu Germania. Aceasta este datoria lor. Astfel îmi explic de ce invitaţiile trimise la toate agenţiile de presă şi la zeci şi sute de jurnalişti, inclusiv la publicaţiile din Germania şi din România, au lipsit.”, ne-a declarat Radu Golban. În tot holul clădirii şi la intrarea în sală au fost puse afişe. Însă, la nici zece minute după ce timpul alocat dezbaterii a expirat, pereţii erau “curaţi”. “Am intenţionat să iau, la plecare, un afiş ca amintire: nu mai exista niciunul. Trebuia să merg la aeroport, mă grăbeam, am căutat şi eu şi organizatorii, dar nu am mai găsit nici urmă de afiş”, îşi aduce aminte Radu Golban.
Datoriile între state nu se prescriu
Economistul Klaus Thorner a prezentat izvorul juridic al datoriei Germaniei, din perspectivă istorică. În 1935, România şi Germania au semnat un acord prin care se stabilea că plăţile dintre cele doua ţări, provenind din schimbul de mărfuri, vor fi făcute prin clearing bilateral între Banca Naţională a României şi Casa de compensaţie germană. Datoria descoperită de Radu Golban, estimată acum la 20 de miliarde de euro, este un vârf din clearingul necompensat. Dealtfel clearingul a fost unicul mod de plată pentru toate tranzacţiile româno-germane din 1936 până în 1944. Golban a demonstrat că această datorie nu face parte dintre datoriile de război ale Germaniei de după al doilea război mondial, şterse prin tratatele de pace, pentru că acordul comercial a fost semnat practic în perioada interbelică. Economistul a prezentat toate dovezile: extrase de la Casa de Compensaţie, soldurile de la Banca Internaţională a Reglementelor, nota ministrului de Externe al Germaniei către ambasadorul de la Bucureşti şi extrasul de cont de la Academia Română care a publicat în 2002 un studiu în care se regăseşte aceeaşi sumă. “Datoriile între state nu se prescriu. Nu ştiu cum a apărut în presă informaţia că termenul-limită pentru orice fel de demers juridic pentru recuperarea creanţei este octombrie2012. Teoretic ar fi fost posibil să curgă un termen de prescripţie doar dacă această creanţă ar fi fost văzută în baza reglementărilor Conferinţei de la Londra din 1953. Care a condiţionat într-adevăr plata şi eşalona datoriilor cu condiţia ca tot ce nu va fi pretins de la acea dată să se prescrie. Dar România nu a negociat la Conferinţa de la Londra, prin urmare singura legătură între România şi Germania în ce priveşte această creanţă este doar Tratatul de la Paris. Şi oricine citeşte articolul 28 al acelui Tratat vede că România nu a renunţat la creanţele rezultate din acordurile de clearing. România a renunţat la despăgubiri de război şi la pretenţiile de pe urma unor angajamente din timpul războiului”, ne-a mai declarat Radu Golban. Interesant este că acest model conceput şi pus în aplicare de economiştii Germaniei naziste, uniunea de clearing, este similar cu uniunea monetară a eurosistemului, care consta din spaţii, din compartimente monetare cu dobânzi şi inflatii diferite, a explicat economistul. Germania nazistă numea acel sistem “Modelul de stablilizare a preţurilor şi a salariilor”. În articolele din presa germană din anii 40, germanii cereau austeritate, deci măsuri fiscale pentru a dezumfla balonul inflaţional în Polonia. “Deci iată că şi austeritatea, ca şi politicile fiscale şi monetare de astăzi sunt similare cu cele ale uniunii de clearing”, explică Golban.
Experţii greci care au întocmit raportul secret al datoriei Germaniei, la Bucureşti
Dupa ce a adus subiectul datoriei la nivelul Parlamentului European, Golban intenţionează să aducă în România comisia din Grecia care a socotit recent datoria Germaniei faţă de Atena, de peste 160 de miliarde de euro. Experţii au apreciat că 108 miliarde de euro reprezintă pagubele pricinuite infrastructurii ţării de către ocupaţia germană şi 54 miliarde de euro sunt datoriile germane în urma împrumuturilor fortaţe pe care Grecia a fost nevoită sa le acorde celui de-al Treilea Reich şi care nu au fost returnate.
sursa: ziuanews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu