Turbulenţele atmosferice pot fi corelate cu undele gravitaţionale?

© Foto: Flickr.com/BobMacInnes/cc-by

Oamenii de ştiinţă sunt tot mai preocupaţi de creşterea turbulenţelor zborurilor. Vă prezentăm pe această temă o analiză a cititorului nostru, domnul Gabriel Teodorescu.

„Zborurile avioanelor vor fi afectate în viitor de mai multe turbulențe decât în prezent, iar o cauză ar putea fi schimbările climatice la care asistăm. Recent, BBC a prezentat un studiu referitor la cursele aeriene deasupra Atlanticului de Nord, care sunt afectate de vânturi mai puternice, cercetarea fiind realizată de specialiștii englezi și publicată înNature Climate Change. Concluzia studiului este că până la jumătatea acestui secol, aeronavele vor fi afectate de turbulențe mai puternice și mai frecvente. Dincolo de disconfort, turbulențele reprezintă și o problemă financiară, deoarece dacă avioanele vor ocoli zonele cu turbulențe, ele vor consuma mai mult combustibil, acest fapt fiind prezent în costurile mai ridicate, pasagerii fiind cei care vor scoate din buzunar mai mulți bani pentru un bilet de avion. Modelul climatic poate simula posibilele schimbări ale curenților de aer de la altitudinea de 10 kilometri deasupra Pământului. Potrivit experților, există indicii că acești curenți de aer ar putea deveni mai puternici, ducând la turbulențe accentuate, pe măsură ce clima Pământului se modifică. În consecință zona de deasupra Atlanticului de Nord ar fi mai afectată de turbulențe, care ar putea să se dubleze ca și suprafață, dar și ca intensitate în următorii ani.

În același timp peste ocean, cercetătorii americani au prezentat un raport interesant la reuniunea anuală a Uniunii Americane de Geofizică, referitor la undele gravitaționale care pot crea turbulențe majore avioanelor și chiar pot pune în pericol siguranța zborurilor.

Undele gravitaționale pot reprezenta o explicație a turbulentelor care apar din senin în atmosferă, iar previzionarea apariției acestora ar permite redirecționarea avioanelor în afara zonelor de influență. Părerea specialiștilor de la Centrul Național de Cercetare Atmosferică (NCAR) din Statele Unite este că undele gravitaționale contribuie major la turbulențele din atmosferă, ele se amplifică înainte de a se sparge precum valurile din ocean care se apropie de țărm. Colectând datele de la bordul avioanelor comerciale, care au înregistrat locația, durata și intensitatea turbulențelor, s-a constat că undele gravitaționale se sparg pe suprafața avioanelor, ele pot călători pe distanțe în jur de 300 km. Un alt fapt constatat face referire la înălțimea la care acestea se produc în atmosferă. Prognozele pot prezice apariția acestor unde, însă acestea ar trebui să ajungă la o precizie mare, în jur de 85% pentru ca piloții de avioane să le poată folosi.

În urmă cu peste un an cercetătorii australieni de la Universitatea Queensland, împreună cu suedezii de la Universitatea Lund, aurealizat o filmare de mare viteză a aterizării albinelor și au descoperit căalbinele pot estima plantele, orientându-se cu ajutorul antenelor și aterizând sub orice unghi, suspectând și faptul că vederea lor este una stereotopică. Studiul publicat în Jurnalul de Biologie Experimentală scoate în evidență și un fapt inedit și anume că albinele ar putea detecta undele gravitaționale. În plus, albinele percep lumina polarizată și radiația UV și pot stabili chiar poziția Soarelui.

Putem oare considera că în urma unor experimente efectuate în stare de imponderabilitate, în spațiul cosmic, poate fi elucidat misterul undelor gravitaționale cu ajutorul albinelor și al viespilor?

Încă din facultate am descoperit o parte din studiile lui Joseph Weller din 1951, de la Universitatea Maryland, Statele Unite, care a realizat primul detector de unde gravitaționale, construit dintr-un cilindru imens din aluminiu, care este suspendat, astfel încât oscilațiile sale să releve variațiile câmpului gravitațional, determinate de exemplu de explozia sau colapsul unei stele, deviația fiind mică de ordinul 10 la minus 20 de metri.

Consider că un experiment interesant ar consta în trimiterea în spațiul cosmic a unor colonii de viespi și de albine pentru studierea undelor gravitaționale și pentru noi dezvăluiri în cadrul teoriei câmpului gravitațional.

De ce?... Entomologii au arătat de acum zece ani faptul că viespile își construiesc cuiburile ținând seama de legile gravitației. Viespile lucrătoare, insecte sterile, aleg locul viitorului stup, în general în podurile caselor sau în micile caverne subterane. Ceea ce este surprinzător, în cazul lucrărilor de construire a stupului este faptul că viespile lucrează de sus în jos, în jurul unui stâlp de susținere, ansamblul fiind calculat astfel încât să suporte atât greutatea proprie cât și greutatea tuturor insectelor, cunoscându-se faptul că viespile detectează câmpul gravitațional. Cercetătorii au arătat că viespile dispun de un organ situat în mijlocul craniului, care este cu mult mai sensibil și mai exact decât aparatele de detectare a câmpului gravitațional. În ultimii ani, viespile au fost testate în laborator, în sisteme centrifugale. Inițial, insectele și-au construit normal cuibul de sus în jos, pentru ca mai apoi să-și orienteze construcția spre exteriorul ansamblului în mișcare de rotație, ele fiind în stare să recunoască forța centrifugă de inerție, care le compensează greutatea, ignorând astfel atracția gravitațională.

Din punct de vedere fizic, această manieră de reacție este totuși un mister, deoarece, conform teoriei lui Einstein, aceste insecte nu ar trebui să poată face distincția între forța gravitațională și forța care i se opune, în starea compensată. Cei care au studiat un astfel de fenomen au fost profesorii ruși V.S. Grebennikovsi și V.F. Zolotariov, în studiul publicat în urmă cu mai mulți ani, „Fenomene de interacțiune a structurilor multi-cavitare cu sistemele vii", cu referiri asupra efectului botezat de ei, numit „efect de structură multicavitară în cazul sistemelor biologice". Interesant este cum s-ar comporta viespile, având o masă de doar 300 miligrame, atunci când s-ar afla într-un satelit, în stare de imponderabilitate, studiindu-se comportamentul lor în astfel de condiții. S-ar putea urmări în același timp și o altă problemă cea referitoare la schimbările de metabolism pe care le induce anularea gravitației asupra organismelor și a omului în general aflate în stare de imponderabilitate.

Consider că subiectul reprezintă o provocare în lumea academică și prin faptul că până în prezent eu nu am cunoștință să se fi realizat un studiu referitor la undele gravitaționale în corelație cu fenomenele de schimbări climatice ale Terrei la care deja asistăm.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru