Dublura sau “doppelgangerul” este un fenomen fascinant. Nu este tocmai usor sa te intalnesti, intr-o zi oarecare, cu tine insuti.
Povestea e veche. Primele marturii se afla in legendele germane din Evul Mediu, in care e vorba de cavaleri aflati in turniruri sau pe campul de lupta, care sunt salvati de la moarte de propria lor dublura. Un doppelganger, un individ identic, calare si in armura, ivit ca prin miracol in preajma lui.
O alta relatare vine din Franta jumatatii de secol 19. In 1845, directorul unui internat pentru fete de origine nobila angajeaza ca profesoara de franceza o tanara pe nume Emilie Sagee, in varsta de 32 de ani. Pensionul cu pricina este situat in Letonia, la distanta de 60 de kilometri de Riga. Nou-venita este vesela, are o inteligenta vie si un talent pedagogic innascut, ceea ce o face repede apreciata de director si de eleve. Dar, cateva saptamani mai tarziu, incep sa circule povesti bizare, legate de noua venita. Elevele pensionului spun, cumva speriate, ca profesoara lor apare in mai multe locuri deodata. La inceput, directorul nu da crezare povestilor: zvonuri, si-atata tot.
Lucrurile se schimba, insa, in ziua cand 15 eleve vad, uluite, acelasi lucru: cum alaturi de Emilie, care scrie pe tabla, apare o dublura identica cu a ei. Aceasta “geamana”, care va aparea si in cursul lunilor urmatoare, vazuta si de personalul de intretinere al pensionului, adopta un comportament din ce in ce mai independent. Intr-o zi, in timp ce brodeaza intr-o sala de la parter, supravegheate de una din profesoarele lor, toate cele 42 de eleve o vad, pe fereastra, in gradina, pe profesoara lor de franceza. La un moment dat, institutoarea care preda lucrul manual pleaca din incapere, fiind imediat inlocuita de dublul lui Emilie. Profesoara de franceza era si in gradina, plimbandu-se cu umbreluta de soare, dar si pe scaunul din dosul catedrei, cu acul de brodat in mana.
Prinzand curaj, elevele inconjoara dublura, o ating, dar mainile lor nu intalnesc decat aerul. Apoi dublura dispare, la fel de repede pe cat aparuse… Incidentul provoaca mare valva in pension si, rand pe rand, parintii isi retrag fetele. Directorul, hotarat s-o concedieze pe Emile Sagee, o convoaca in biroul lui. Tanara plange si-i spune ca este a 19-a oara cand este nevoita sa-si paraseasca postul in cei 15 ani de invatamant. Una dintre elevele sale, viitoarea baroana Julie von Guldenstubbe, de la care scriitorul francez Camille Flammarion, dar si parapsihologul rus Aleksandr Aksakov detin aceste informatii, va continua sa ramana in contact cu Emilie Sage, pana in 1850, cand, dupa ce se angajeaza ca institutoare intr-o familie de nobili rusi, i se pierde urma.
Dublura care merge
“Doppelganger” este un termen german ce semnifica “dublura care merge“. Aceasta expresie arata ca in cazul de fata este vorba despre un fel de spectru care il urmareste ca o umbra pe cel cu care seamana in mod perfect.
“Doppelgangerii” sunt niste aparitii in marime naturala a unor persoane vii, intotdeauna dotate cu o transparenta spectrala si de multe ori percepute ca avand o singura culoare, foarte palida. Unii mari scriitori, cum ar fi Baudelaire, au numit aceasta faptura, acest trecator supranatural drept “vampir”, un soi de devorator de identitate. Tema regasita si in “Horla” lui Maupassant, fara indoiala, cea mai celebra incarnare literara a “doppelgangerului”.
Doppelgangerii nu apar sub o forma corporalizata, sunt un soi de fantome vizibile, ce reproduc miscarile si expresiile dublurii lor, ca o reflectie. Aceasta experienta este foarte rara si are tendinta sa se petreaca la miezul noptii sau chiar mai tarziu, legata de persoane tensionate sau foarte obosite. Psihologii identifica acest fenomen cu autoscopia, o halucinatie in timpul careia te vezi pe tine insuti.
Dar aceasta notiune nu defineste decat partial “doppelgangerul”, care adeseori poate fi vazut si de altii. Cea mai veche mentiune scrisa legata de un “doppelganger” vine din secolul al IV-lea inainte de Hristos. Filosoful grec Aristotel evoca un om care nu se putea plimba fara sa se intalneasca pe strada cu dublura sa. Credinta in dublurile spirituale este prezenta pana in Persia Antica, ea fiind comuna la mai multe culturi.
Intalnirea lui Goethe
Expresia “doppelganger” s-a raspandit putin cate putin in vorbirea curenta, pana cand a ajuns sa isi piarda o parte din specificitate. In prezent, el a devenit un termen general, servind la desemnarea oricarui fel de intalnire cu o dublura spirituala, care poate sa priveasca si pe altcineva. “Dublul meu”, “sufletul pereche”. In cazuri analoge cu povestea lui Emilie Sage, scepticii fac apel fie la iluzie, fie la halucinatie, sau, si mai des, la sugestie colectiva. In istoria fenomenului exista insa prea multi martori credibili, care te obliga la o analiza ceva mai temeinica. Iar printre ei, la loc de frunte se afla mari scriitori. Dramaturgul si poetul german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) a povestit o intamplare ce ilustreaza perfect notiunea de “doppelganger”. In timp ce se intorcea calare, acasa, de la un prieten de-al sau ce locuia in Alsacia, el si-a vazut propria dublura, imbracata cu haine perlate, gri. Aparitia nu a durat decat cateva secunde si Goethe, care nu era superstitios, nu a facut mare caz de ea. Cu toate acestea, peste opt ani, el a mers pe acelasi drum, pentru a-l vizita din nou pe amicul sau. Abia in clipa aceea si-a dat seama ca purta aceleasi haine lucioase pe care le avea aparitia aceea, cu opt ani in urma. Extrem de emotionat, Goethe a tras concluzia ca avusese o viziune despre sine in viitor, perceputa, dupa cum a scris el, cu “ochii spiritului”. Aceasta viziune anticipata a unui eveniment ce va fi trait in viitor este una dintre multiplele forme ale dublurii spirituale. O experienta similara a fost traita si de prozatorul francez Guy de Maupassant, care si-a vazut de cateva ori dublul, venind si asezandu-se in fata sa.
Trimisii netrimisi
O alta forma de dublura spirituala este cea cunoscuta sub numele de “vardoger“. Este vorba despre un predecesor in sensul propriu, adica un spectru care ne precede in timpul unei calatorii sau a unei vizite prevazute cu mult timp inainte.
Unii martori pretind ca au vazut, ba chiar au vorbit, cu o astfel de dublura spirituala, in timp ce persoana respectiva tocmai se pregatea sa plece pentru a-i vizita, la sute de kilometri departare de acolo. In 1955, new-yorkezul Erikson Gorique a plecat intr-o calatorie de afaceri in Norvegia, la Oslo. Era pentru prima data cand mergea in acel oras, sau cel putin asa credea el. Cand receptionerul de la hotel i-a spus ca se bucura de revedere, Gorique a crezut ca este vorba despre o confuzie. Dar a doua zi, a avut o alta surpriza. In clipa in care a mers la un partener de afaceri, pe nume Olsen, acesta i-a spus ca se mai intalnisera cu doua luni inainte, pentru a discuta aceeasi afacere.
Psihologia cunoaste multe astfel de cazuri. Cu toate acestea, nu s-a gasit inca un raspuns unic la acest fenomen. Teoria conform careia toate dublurile spirituale ar rezulta dintr-o imagine proiectata de catre spirit, o halucinatie, nu se poate aplica, de exemplu, experientei stranii prin care a trecut reverendul american Mountford, din Massachussetts (SUA). Impreuna cu niste prieteni, prelatul se afla acasa la el, unde asteptau sa vina inca doi musafiri, un sot si sotia sa. La un moment dat, au hotarat sa iasa afara din casa, pentru a-i astepta pe invitati in soarele dupa-amiezii de vara.
La un moment dat, siderati, au vazut cum masina acestora a aparut pe drum, dar a trecut chiar pe langa ei si a mers mai departe, fara ca pasagerii sa ii salute macar. In mod incredibil, peste numai cateva secunde, masina a aparut din nou, si de data aceasta a parcat langa casa, iar cei doi soti au coborat din ea si i-au salutat calduros pe toti cei de fata. Dar oare ce a fost prima imagine? Efectul unei halucinatii colective sau un adevarat “vardoger”?
Cercetatorii au propus mai multe explicatii. Se poate ca unul dintre cei doi soti sa fi proiectat, in mod inconstient, o imagine a masinii pe care o conducea si cu care voia sa ajunga cat mai degraba la destinatie. Imaginea ar fi rezultatul unei proiectii psihice, o dorinta intensa, proiectata de catre vointa. In punctul acesta, fenomenul dublurii se apropie de bilocatie, care consta in a te afla simultan in doua locuri, o data real si o data imaginar. Spiritul poate sa intre in contact cu persoane indepartate si sa le vada. El poate sa li se arate si ca o aparitie materiala, dar nu gasim nimic sub mana daca “vrem sa o atingem” cum spune Michle Curcio, in cartea sa “La Parapsychologie de A a Z”.
Eroi adevarati si falsi
Clifton – James
Uneori ni se intampla tuturor sa-i confundam de la distanta pe straini cu persoane cunoscute. La fel, asemanari frapante intre indivizi mai mult sau mai putin cunoscuti ii pot tulbura profund pe cei care ii observa. Tocmai pe acest principiu al asemanarii strict fizice au fost folosite sosii de mai multe ori de-a lungul istoriei, pentru a fi pacalit dusmanul.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, se stie ca aliatii, la fel ca si puterile axei, au folosit dubluri, pentru a-si proteja liderii politici sau militari. Asa s-a intamplat cu Clifton – James, un secretar al armatei britanice si actor amator in timpul liber, care a jucat rolul celebrului general Montgomery, in timp ce acesta se afla intr-un loc secret, pregatind invazia pentru eliberarea Frantei. In cazul de fata, dublura nu a patit absolut nimic. Dar nu de fiecare data a fost asa, unele dintre sosii platind cu viata rolul jucat in istorie.
Necunoscutul de la volan
Povestea incepe in iarna anului 1946, intr-una dintre regiunile cele mai desertice si mai accidentate din Wyoming, Statele Unite. Gorden Barrows, care tocmai terminase armata, era nerabdator sa ajunga acasa. Conducea de mai bine de 18 ore. Era rupt de oboseala si i se facea din ce in ce mai frig. La iesirea din localitatea Laramie, a vazut pe marginea drumului un autostopist. In mod instinctiv, a oprit masina chiar langa el. In timp ce cobora geamul masinii pentru a-l invita pe acel individ sa urce, Barrows a avut socul vietii lui. Omul acela era sosia sa perfecta. Singura diferenta dintre ei erau hainele. Desi purta o uniforma de vara a armatei, strainul nu parea sa sufere de frig. Dupa ce a urcat in masina, el i-a propus lui Barows sa il lase pe el sa conduca si sa se odihneasca. Acesta a acceptat si, fiind epuizat, a adormit pe loc. Mai tarziu, cand s-a trezit, masina era oprita pe o portiune pustie de drum, iar omul acela statea nemiscat la volan. A coborat din masina si a pornit intr-o directie necunoscuta. Barrows nu a avut timp decat sa-i multumeasca. De atunci, nu a putut sa gaseasca nici o explicatie plauzibila pentru acea intamplare.
Autoscopia
Autoscopia este termenul tehnic folosit de catre psihologi pentru a desemna halucinatiile in care te vezi pe tine insuti. Acest fenomen a fost destul de putin studiat. Se stie, totusi, ca nu este vorba despre o halucinatie de ordin strict vizual. Intr-adevar, multi subiecti au afirmat ca pot sa isi vada si sa isi atinga dublura, ceea ce, dupa parerea lui Graham Reed, psiholog la Universitatea din Toronto (Canada), pare a fi un fenomen de aceeasi natura ca si cel de “deja-vu” (deja trait). Teoria lui Reed sustine ca autoscopia este o consecinta halucinatorie, rezultand din epilepsie sau din alte tulburari cerebrale. Pe de o parte, fenomenul este mai frecvent la pacientii deliranti, care prezinta dezordine cerebrala. Pe de alta parte, el apare ca o consecinta a efectelor secundare ale crizelor de epilepsie. De altfel, este semnificativ faptul ca “doppelgangerii” apar in operele unor autori, victime ale tulburarilor psihologice grave, precum Edgar Allan Poe, Guy de Maupassant, Kafka sau Oscar Wilde.
Tradus
Sursa: esoterism.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu