sâmbătă, 20 octombrie 2012

Operatia chirurgicala reparatorie a inimii Raport 5D, de Lauren C. Gorgo,


Postat Maria
Atunci cam am inteles ca urma sa schimb adresa website-ului Think With Your Heart, din punct net, în punct com, mi-era cam neclara sfera de activitate a site-ului. Aveam foarte putine idei despre ce anume se va desfasura… în paranteza fie spus, inca ma mai intreb… imi amintesc insa ca ma gandeam ca voi scrie efectiv despre orice, atat timp cat nu trebuia sa discut despre inca.un.simptom.al.inaltarii. (drept care, ma mai gandeam ca, daca era cazul, mai degraba le voi privi cum trec.)
Atunci cand i-am intrebat, initial, pe asociatii mei galactici, care este scopul acestui nou site, acestia mi-au explicat ca 2012 este anul (de vibratie universala 5) în care vom incepe sa ne perfectionam/deprindem abilitatea de a ne „rosti adevarul spiritual”, de a ne exprima divinitatea, în tot ceea ce suntem si facem.
Mi s-a explicat limpede ca site-ul cu adresa punct com va fi unul dintre spatiile virtuale de reunire, pentru cei care invata sa fie TOT ceea ce sunt, în lumea reala – cei care ne adaptam la noua noastra capacitate omeneasca, de „a trai o viata 5D, intr-o lume 3D”.
Suna foarte atragator, asa ca am facut ceea ce fac de obicei… am simulat ca stiam cu exactitate ce insemna asta si m-am rugat intens ca informatiile sa apara atunci cand am nevoie. Si iata-ne acum, apropiindu-ne de sfarsitul unui an si ciclu galactic/cosmic de nepatruns, menit a fi cel mai nemaipomenit salt din istoria omenirii… destinat sa elibereze omenirea de forta de gravitatie a dualitatii. Si, desi este posibil ca multi dintre noi sa se simta exact la fel ca la inceputul anului (cititi: în cea mai mare parte, ingrozitor), ne simtim totodata foarte diferit (cititi: în cea mai mare parte, autentici).
Tema lunii octombrie este exprimarea acestei autenticitati… în aceasta luna ne ocupam de fluctuatiile din practica noastra, facand o repetitie generala, ca pregatire pentru marele spectacol de dupa 2012. În aceasta luna invatam, in moduri reale, cum sa fim schimbarea, cu ajutorul adevarului-în-actiune, pe masura ce incepem (cu prudenta) sa ne exprimam intr-o masura mai mare, Sinele mai inalt, pe scena lumii.
Convocarea TUTUROR nonconformistilor



Cei din lumea nevazuta spun ca octombrie este, intr-o oarecare masura, o avanpremiera a lui 2013, în sensul ca vom folosi energiile acestei luni (de vibratie universala 6), ca sa ne exprimam sinele launtric în lumea exterioara… sa invatam sa ne simtim mai bine în noua noastra piele, de om nou, pana în punctul în care ne ingaduim sa fim vazuti si auziti ca fiind mult mai mult din ceea ce suntem cu adevarat.
Atunci cand v-ati dezvoltat capacitatea de a „va rosti adevarul”, limpede si fara oprelisti, cu IUBIRE… intr-o maniera ne-amenintatoare si simplificata, pana în punctul în care sa fie digerabil… toti ceilalti vor intra în rezonanta cu cuvintele voastre.
–Consiliul Suprem Pleiadian
Trebuie sa devenim experti în aplicarea a tot ceea ce am invatat de la anul 2012, pentru ca în 2013 sa fim gata sa avansam… la urma urmelor, avem de reconstruit o intreaga planeta.
Dar nu va faceti griji – nu trebuie sa deprindem acest lucru intr-o luna… vom avea la dispozitie timpul care a mai ramas din acest an si, cel mai probabil, pana la echinoctiul din martie 2013, inainte sa trebuiasca sa fim total activi, în corpul nostru de noi oameni… – care, apropo, vine dotat cu o stabilitate modificata, a punctului zero – astfel ca un grad confortabil de exprimare de sine si (sentimentul de) siguranta vor fi standardul.
Intre timp, faptul de a invata cum sa fim autentici (în exterior) si de a ne pretui sincer pe noi insine, în timp ce ne adaptam si la energiile instabile si derutante, ce sunt starnite pretutindeni în jurul nostru – ei bine, poate fi… un spectacol oarecum ciudat.
În viata mea, constat ca imi sunt prezentate în continuu ocazii de a ma tine drept, în autoritatea mea interioara si de a fi eul meu real, eul meu mai maret, partea din mine pe care intotdeauna de-abia o las sa iasa afara, sa vada lumina zilei. În consecinta, acest lucru duce la unele experiente sociale deloc haioase – si total penibile. Atunci cand caut sa-mi gasesc curajul de a fi autentica, în medii nefamiliare sau noi, constat si ca pendulez, cam fara eleganta, spre extreme, sovaind sa-mi gasesc echilibrul interior cu lumea din afara.
Si cu toate ca, de cele mai multe ori, as prefera ca în acele momente sa ma fac mica si sa ma strecor în cea mai apropiata crapatura din podea, stiu de asemenea ca asta este exact ceea ce am facut mereu si ca suntem provocati sa NU o mai facem.
Nu ca as fi fost vreodata buna la capitolul relatii de suprafata, dar acum nici macar nu este posibil. Sunt sigura ca o parte din acest lucru se datoreaza faptului ca putem vedea/simti mult mai mult în ceilalti, decat pot ei vedea adeseori în ei insisi, iar neconcordanta dintre ceea ce noi intuim si ceea ce ei proiecteaza este ceva derutant, în cel mai bun caz. Sa creezi o punte intre cine „cred” ei ca sunt si cine „stim” noi ca sunt este un act de conectare superioara, care necesita mult rafinament spiritual si moderatie. (Iar niciuna din ele nu face parte din ADN-ul unui new yorkez; apropo, GANDITI-VA la: Theresa Caputo, din Long Island Medium ) [O emisiune de genul reality show, în care vedeta este Theresa Caputo, care pretinde ca este un medium ce poate comunica cu cei decedati. N.tr.]
Insa cealalta parte a ecuatiei (cel putin pentru mine) o constituie practica cinstita… eu practic nu am obiceiul de a socializa, din cauza ca m-am retras în izolarea metamorfica. Si nu e deloc placut. E greu de imaginat ca, în urma cu doar 7 ani, inainte sa intru (fara voie) în faza de crisalida, detineam terenuri, eram proprietara/administratoarea unui restaurant/bar plin de lume, conduceam o echipa de 20 de oameni… si ca, inainte de asta, am fost reprezentant principal de vanzari, pentru o mica firma de publicitate din Manhattan, avand responsabilitatea de a ma ocupa de clientii mari! E de la sine inteles ca ma simteam jalnic, insa privind in retrospectiva, este uimitor sa te gandesti ca aveam chiar capacitatea de a ma da jos din pat cand suna desteptatorul – ca sa nu mai pomenesc de faptul ca eram (semi) capabila sa mentin relatii superficiale.
Asa ca inteleg acest lucru. Lumea este FOARTE diferita de cum a fost chiar si acum doua zile – ca sa nu mai spun fata de acum sapte ani – iar noi suntem foarte diferiti de cine am fost… poate chiar fiind mai mult un exilat, daca e posibil acest lucru… dar, oricum, trebuie sa ne gasim fundatia si sa ne unim, deoarece tot scopul acestei calatorii este sa ramanem în corpul nostru si sa traim vieti pamantesti – altminteri, influenta noastra este discutabila.
Cand spunem acest lucru, nu avem în vedere faptul ca e timpul sa iesiti fuga în lume si sa le spuneti tuturor cine sunteti, de unde sunteti si ce faceti pe aceasta planeta… acest lucru este, în mare parte, inutil. Noi ne referim la faptul ca doar sa va mentineti capacitatea interioara de a vi-o dezvalui voua insiva, sa nu evitati rezonanta esentei voastre, a cine sunteti cu adevarat, în fiecare clipa.

– Consiliul Suprem Pleiadian
Adevarul gol-golut este ca, în aceasta perioada ce poate fi nelinistita, va trebui sa NE IUBIM pe noi insine… sa ne iertam pe noi insine pentru numeroasele momente penibile prin care fara indoiala ca vom trece, în timp ce incercam sa ne gasim centrul – si, ei bine, pur si simplu sa fim din nou un om (nou). Vestea buna este ca, odata ce suntem ferm ancorati în aceste costume trupesti 5D, integrarea noastra în lume va fi în cea mai mare parte fara efort, intrucat vom fi protejati în propriul nostru camp de forta (cu spin bi-rotativ), al IUBIRII. Dar, ca sa ajungem acolo, mai trebuie sa trecem prin cateva portaluri de finalizare, destul de puternice, care se vor asigura ca infruntam/rezolvam orice frici din trecut/reziduale, de a lua parte activa la viata sociala si/sau de a ne exprima deschis opiniile, fara frica sau ezitare.
Iar în eventualitatea ca va ganditi ca nu stiti ce sa faceti atat de tarziu în joc… ma aflu aici ca sa afirm ca aceasta nu-este-o-optiune. Ne aflam impreuna în el si toti avem absoluta nevoie unii de altii, ca sa iesim în public, ca sa gasim curajul de a fi autentici si sa parcurgem uniti ca unu, acesti ultimi kilometri.

Impecabilitatea Divina
Din fericire si din nefericire, nu prea avem de ales altceva decat sa fim mai puternici acum – inclusiv si în special, atunci cand nu vrem sa fim. Pentru cei care pregatesc calea, asta inseamna ca va trebui sa induram fara sa ne plangem (socant) si sa trecem cu perseverenta prin numeroasele primejdii de a fi vazuti drept cine suntem cu adevarat… promontoriu si toate. Iar daca inca mai lucrati în polaritate… cu defecte cu tot.
Vestea buna/rea este ca nu exista scapare, iar urmatoarele cateva luni ne vor demonstra acest lucru – atat la nivel macro, cat si micro. În plan personal, ne vor fi oferite din ce în ce mai multe situatii care ne vor forta sa fim autentici… sa ne infruntam cea mai mare frica, care este separarea, dar care are si multe tentacule vaste. Va trebui sa ne depasim frica de (auto)judecata, critica, atac la demnitate, persecutare si de toate acele fermecatoare implanturi emotionale ale rusinii, care ne-au silit sa fim umili, timp de multe vieti, în unele cazuri.
Alta veste buna/rea este ca, daca nu infruntam aceste energii, direct si cu un oarecare grad de integritate, riscam ca aspectele noastre neplacute sa fie expuse în moduri deloc agreabile… o, da, si aparent impotriva vointei noastre. Totusi, din fericire, acum o stim cu totii… în adancul fiintei noastre, intelegem ca, atunci cand spiritul striga numarul nostru si suntem extrasi din loteria natarailor dornici sa ne aducem contributia la inaltarea planetara, Sinele nostru Divin ia controlul si isi propune sa ne purifice, prin orice mijloace – si tot felul de mijloace.
Aceasta este o abordare extrem de hotarata si va garantez ca Mamei/Tatalui Dumnezeu nu ii pasa deloc de sentimentele voastre… sau de orice altceva, în afara de faptul ca suntem sau nu aliniati cu Sinele Divin, neinfricati si fideli esentei noastre, astfel ca IUBIREA sa poata patrunde. Ca tot veni vorba, cum s-a cuplat recenta intrare a lui Saturn in Scorpion, cu poarta stelara 10:10, în cazul vostru? (…aaau!…) Va asigur ca, daca ati observat ca din voi a iesit ceva odios, categoric nu sunteti singurii.
Numele acestui joc este/a fost intotdeauna: autenticitate si impecabilitate
Nu conteaza la ce curs de yoga sunteti inscrisi în prezent, ce dieta vegana sau cu hrana vie urmati, ce carti ati citit, daca meditati sau va spuneti afirmatiile zilnice, cu ce channeler/spiritualist sunteti de acord, daca practicati gandirea pozitiva, studiati Legea Atractiei, ardeti tamaie, imbratisati copaci, indoiti linguri, calatoriti în astral sau posedati exact cristalele potrivite… nu conteaza nici macar cat de multi oameni ati ajutat.
În final, singurul lucru care conteaza in privinta inaltarii noastre în 5D este daca ne-am facut Lucrarea personala. Lucrarea REALA. Lucrarea anevoiasa. Lucrarea interioara. Toate celelalte sunt doar halte pe drumul catre adevar… si, în foarte multe cazuri, distrageri de la el.
Ca sa ii citez pe cei din formatia Black Eyed Peas… „sufletele nu sunt vandute intr-un magazin”. Si poate fi inselator, în special în unele comunitati de „Lumina”, în care, pentru scurt timp, oamenii vor adopta toate manifestarile exterioare ale trairii unei vieti „spirituale” pentru ca da bine, dar fara sa-si infrunte/indeparteze mizeria din interior. Aceasta este doar o alta fateta a fugii de realitate si a eschivarii… avand adesea, în plus, foarte multa moralitate… dar acum si aceasta va fi expusa la lumina noului Soare, în care toti vor fi vazuti drept cine sunt/nu sunt cu adevarat.

Ideea principala este: lumea e în noi toti… daca noi nu suntem intregi, nici ea nu este.
Prin urmare, în urmatoarele cateva luni vom fi chemati, iarasi si iarasi, în mod neobosit, sa gasim curajul de a revarsa Lumina asupra zonelor lipsite de autenticitate care ne-au mai ramas si sa ne iubim, sa ne iubim, SA NE IUBIM pe noi insine, pana la impecabilitate divina. Daca observati ca reapar vechi reziduuri, despre care ati crezut ca au fost eliberate, intelegeti ca nu va intoarceti la caile vechi – realmente, nu putem lua cu noi, în noua lume, nimic altceva decat IUBIRE.
Fiintele stelare spun ca aceasta luna este doar precursoarea unui alt an de demascare si mai intensa (cititi: tulburatoare), la scara mare si, ca urmare, sufletul nostru este trecut printr-o sita care sa filtreze tot sucul ascuns al reziduurilor egotice… acel strat vascos de protectie, care incearca mereu sa ne apere vulnerabilitatea noastra minunata si naturala.
Si da, sunt teatrala, ca sa incit, insa ni se cere, cu toata sinceritatea, ca în aceasta luna sa prindem curaj si sa ne ridicam la inaltimea dezideratului de impecabilitate. Si nu, nu vor fi doar curcubee si fluturi, dar atunci cand vom reusi, va promit ca va fi CEA MAI SATISFACATOARE EXPERIENTA pe care am avut-o pana acum, intrucat de cealalta parte a fricilor noastre teribile (din viata trecuta) de a nu fi puternici, se afla adevarata noastra libertate.
Fiecare dintre noi – cei care suntem angrenati, în mod constient, în aceasta calatorie de acum – a avut experiente în care ne-am simtit rusinati si nesiguri de noi insine… sentimente de a ne fi „inabusit” exprimarea de sine, deoarece am fost ignorati, priviti de sus, luati în deradere sau chiar pedepsiti, pentru ca eram diferiti. Dar acum este timpul sa inlaturam toate aceste obstacole, ca sa putem adopta o stare echilibrata de exprimare (inspirata de inima) pentadimensionala – care include, în unicitatea noastra, mandria, demnitatea, sinceritatea, IUBIREA/respectul de sine, comunicarea clara etc.
Pleiadienii afirma ca acest moment exista acum, din doua cauze: 1) este lipsit de primejdios acum… sau în curand… sa fim noi insine, în totalitate si 2) este momentul decisiv! Ne-am petrecut 13 ani (august 1999 a marcat intrarea omenirii în ceea ce mayasii au profetit a fi o perioada de 13 ani, pentru care ei au inventat cuvantul de: ‘Accelerare’) proiectandu-ne aspectele neplacute asupra lumii exterioare si relatiilor personale, astfel ca acum sa ne putem vedea de fapt umbrele, sa ne asumam responsabilitatea pentru ele, sa la integram si, în cele din urma, sa le transmutam. Acum e timpul sa iesim din umbra sinelui nostru 3D si sa pasim în lumina adevarului nostru autentic… sa ne radiem IUBIREA în toate directiile, doar fiind cine suntem, în mod natural… fara rusine sau ostentatie.
Incheiem un an de transformari ce dau o forma finala, un an de munca si crestere asidua, destinat invatarii modului de integrare a frecventei numerice 5 (adevar spiritual) – sau mai exact, de adaptare la ea – un an care este/a fost 2012. (Pentru mai multe informatii despre semnificatia lui 5, vezi ultimul meu buletin informativ despre energii)
În ultima instanta, CSP numeste anul 2012 „anul dezlantuirii” noastre, în care potrivit rezonantei, ni se solicita sa ajungem la un grad de comunicare deschisa, avand la baza adevarul inimii noastre centrate, intrucat cei treziti au nevoie sa fie considerati/simtiti/auziti drept vocea publica pentru viitorul omenirii.
Am inteles asta.

Avanpremiera anului 2013
Asadar, în cazul în care nu a fost clar, în lunile ramase din acest an calendaristic, ne sunt furnizate energii concentrate, exact in scopul curatarii drumului spre exprimarea de sine autentica, care va fi intensa indeosebi pentru cei care se eschiveaza sau inca mai au de integrat energiile lui 5, în intregime. (timpul r e a l m e n t e expira!) Din aceasta cauza, este posibil sa asistam la, sa intalnim si/sau sa cream situatii în viata noastra, care ne pun in pozitia de a trebui sa conversam cu adevarul nostru (superior).
Pentru cei care sunt initiati, avansati, provocarea va consta în invingerea fricilor colective de persecutia trecutului, în scopul curatarii retelei si permiterii unei exprimari echilibrate a divinitatii noastre…fara sa fim moralizatori… pentru toti. Pentru unii, acest lucru se va intampla în mod natural, pentru altii este posibil sa se dovedeasca a fi o perioada dificila – insa, în ambele cazuri, restul acestui an detine foarte mult potential de a sustine aceasta energie pana la fructificare, astfel incat, anul viitor, cine suntem noi va fi, în sfarsit, suficient.
Fara sa merg prea mult în viitor, mi se spune ca 2013 are o dinamica (numerica) foarte diferita, care va cere calitatile starii noastre de maestru, intrucat ne indreptam/ne vom indrepta energia în exterior, dupa o perioada foaaaaaarte lunga, în care am fost în planurile interioare. Aud cuvinte cum ar fi: comuniune, vindecare/sanatate, unime, uniune (launtrica/sacra), „cum e sus, la fel si jos”, CO-CREATIE, echilibru intre lumi (interioara/exterioara), prosperitate datorata scopului, dezinvoltura, JOC, curgere etc.…dar, ca sa realizam aceste lucruri, am lucrat în aceasta directie… si nu luam cu noi niciun bagaj, dincolo de granita lui 21 decembrie… insemnand ca trebuie sa ne intensificam jocul si sa ne intarim cu adevarat angajamentul de a fi autentici… in toate modurile.

Operatia chirurgicala reparatorie (a inimii)
Adevarul sacru/divin, existent în fiecare dintre noi, este centrul delicat al inimii noastre, pe care fiecare dintre noi l-a protejat (în mod inevitabil), cu straturi peste straturi de aparare, de-a lungul anilor/vietilor. Adevarul nostru divin se afla în spatiul inimii, pentru un motiv… pur si simplu el este esential pentru experienta noastra ca nou om. Este centrul formei noastre umane, centrul sistemului de chakre si va fi centrul lumii noastre ca noi oameni… fapt ce ne mentine, în mod inextricabil, în echilibru.
Datorita capacitatii de a fi mai mult noi insine – si, în mod evident, de a ne trai/rosti adevarul fundamental – are loc o evolutie a sistemului inimii (fizice) noului om si, drept urmare, trecem/am trecut prin ceea ce Consiliul Suprem Pleiadian numeste un fel de operatie chirurgicala reparatorie (a inimii).
Prin asta vrem sa spunem ca centrul inimii 3D – care este considerat inferior centrului inimii 5D, prin capacitatile lui vaste – primeste descarcarile finale, necesare pentru a le permite energiilor IUBIRII sacre sa se combine armonios cu energiile chakrei a cincea – chakra exprimarii verbale… originea exprimarii pure, divine, nefiltrate. – CSP
CSP doreste ca noi sa intelegem ca orice creatie/exprimare 5D provine din acest sistem nou (superior) al inimii, precum si din toate aspectele sanatatii noastre, ca oameni noi. Aceasta zona deosebit de evoluata si inteligenta, din corpul nostru fizic, este receptaculul oricarei experiente din dimensiunea a 5-a, precum si initiatoarea vietii noi, deoarece ea este lipsita de polaritate si, prin urmare, are capacitatea de a crea instantaneu, cu si prin elixirul universal…IUBIREA (ne-polarizata).
„În sfarsit, referitor la acest subiect, vrem sa spunem ca sistemul inimii noului om si imboldul esential al IUBIRII universale sunt cei care fac ca un om 5D sa fie capabil sa traiasca in mod autentic si în adevar. Acest nou dispozitiv are o tehnologie sacra si o structura divina, absolut uluitoare. Ceea ce se va intampla cu omenirea va fi, de fapt, un rezultat direct al acestui sistem integrat si dinamic, de inteligenta universala. – CSP

Creatia constienta
Vrem sa va spunem ca, în lumea voastra fizica, patrunde o noua dinamica a energiei, care va face capabili sa creati, de pe un nivel cu totul nou. – CSP
În final, CSP mi-a impartasit ca primul val de initiati, care isi finalizeaza contractele karmice din 3D si isi intrupeaza modelul sacru/planul divin (5D), intra în taramurile unimii, pe masura ce trecem la anul/ciclul nou si ca, odata cu acest ciclu, apare o noua cooperarea dinamica cu legile creatiei, de materializare.
Pe masura ce etapa de accelerare se apropie de sfarsit, pe 21.12.2012, pentru cei care se afla constient pe cale si sunt în fruntea detasamentului, tot ceea ce ramane de curatat/vindecat cu privire la trecut/dualitate, trebuie sa fie dus la bun sfarsit. Motivul pentru care acest lucru e atat de urgent este ca o noua concentrare a energiei (constiinta unimii) pentru co-creatie – cea care ne conduce în noua lume – da sa ne insface de picioare. Daca nu ne-am reclamat toate partile pierdute din noi insine [vezi exercitiul de Restabilire constienta a memoriei. N.Tr.], nu ne putem alinia cu intreaga anvergura si sfera de actiune a scopului nostru superior, de a co-crea o paradigma a noii lumi, pe panza goala a anului 2013… anul în care toate profetiile inceteaza sa mai existe.
Un aspect important pe care trebuie sa il intelegem este ca incepem sa actionam exact dupa Legea Unimii, ceea ce inseamna ca energia manifestarii nu mai este filtrata prin sita polaritatii. Acest lucru are ramificatii, pentru cei care au transcens dualitatea si care actioneaza acum în cadrul unei mentalitati unificate… iar potrivit pleiadienilor, acesta este motivul:

Datorita mentalitatii unificate, legea atractiei actioneaza neintarziat… adica, în lipsa polaritatii sau odata ce polaritatea (aspectul umbrei) a fost integrata, nu mai exista un interval de timp/spatiu intre voi si ceea ce va doriti. Cu alte cuvinte, in dualitate, legea karmei… inerenta în cadrul limitelor de timp, spatiu si cauzalitate… dicteaza ca energia pe care o emiteti sa va fie returnata, prin rezonanta similara. In Unime – unde legea karmei nu mai are aplicabilitate – ceea ce emiteti (vibrational) va este în continuare returnat, prin rezonanta similara, dar nu mai sunteti supusi legii electromagnetice a opusilor (polari). – CSP

Traducere: în final, vom atrage ceea ce dorim, în loc de ceea ce ne temem.
Asta inseamna ca aceia dintre voi, care actioneaza dintr-o perspectiva unificata, vor simti curand procesul de creatie, intr-un mod extrem de diferit… mai exact, vor invata cum sa lucreze cu aceste subgrupe dimensionale superioare, ale manifestarii în planul fizic – si prin intermediul IUBIRII. – CSP
Imi sunt comunicate mai multe informatii despre noua noastra cooperare cu legile universale de creatie în viitorul apropiat, dar, deocamdata, cei din lumea nevazuta spera ca, mai mult decat orice, sa extragem din toate acestea intelegerea ca IUBIREA ne guverneaza acum lumea… ca lucrul care este fondat in IUBIRE este instantaneu si pur si ca vom avea nu doar capacitatea de a spori IUBIREA, ci vom avea, pe deasupra, si autoritate.
IUBIREA este temelia, structura sub-atomica fundamentala a universului nostru. La nivelul de baza, orice si TOT ceea ce este creat… chiar si ceea ce este perceput în polaritate, ca fiind bun/rau, corect/gresit etc… este creat din IUBIRE. IUBIREA este elementul de sustinere a universului, care uneste toate lucrurile, inclusiv materia fizica.
Aceia dintre voi care aveti rezonanta IUBIRII universale (528 Hz), obtineti autoritate asupra a ceea ce am numi particula IUBIRII, iar acest lucru inseamna ca o lume cu totul noua va asteapta, pe fiecare dintre voi. Suntem mai mult decat emotionati, pentru voi si noul vostru nivel de cooperare cu creatia. – CSP
In creatia cu adevarat constienta, vointa este facuta cunoscuta prin IUBIRE. Nu iubirea marginita, în intelesul uman, ci IUBIREA mareata, în intelesul universal… IUBIREA scalara, IUBIREA adamantina, IUBIREA fara polaritate sau frontiere. Ca sa ne manifestam si sa ne realizam potentialul de a folosi IUBIREA, în mod eficient, este necesara… pe langa coeficientul de IUBIRE (528 Hz)… o oarecare intelegere elementara. Despre care sper sa am mai multe informatii, pe care sa vi le impartasesc în curand!
Pentru moment, dorim sa precizam ca dupa marele si anuntatul salt, IUBIREA va fi forta dominanta de pe planeta. Asta inseamna ca tot ceea ce nu este IUBIRE va fi adus la lumina, în 3D… dar pentru cei care se concentreaza pe 5D, asta inseamna ceva foarte diferit. Pentru acest grup, viata va deveni o realitate foarte diferita… bazata pe realizarea, pe manifestarea în plan fizic, a divinitatii. Avem rugamintea sa ne tineti la curent. – CSP

Stările pe care le trăim când lobul frontal este inactiv


Majoritatea oamenilor îşi petrec o mare parte din timp simţind şi gândind inconştient, actualizând amintirea experienţelor din trecut, şi asta deoarece şi le-au configurat nervos gândindu-se repetat la ele şi asociindu-le cu experienţe avute cândva.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă
Gândurile obişnuite nu necesită nici un efort. Când activăm frecvent gânduri cu trimitere la reţelele neuronale create cândva, conform legii repetiţiei, activarea continuă a acestor reţele duce la formarea de gânduri de rutină. În această situaţie aceste gânduri apar ca nişte voci auzite în minte, care ne dictează ce să spunem şi să gândim, cum să acţionăm, să simţim şi să reacţionăm. Aceste gânduri cotidiene nu necesită nici un efort conştient. Gândurile se repetă zi după zi deoarece activăm aceleaşi reţele neuronele, conform aceloraşi tipare, combinaţii şi succesiuni. Gândurile de rutină reprezintă cele mai consolidate circuite de gândire, pentru că le exersăm atât de bine şi avem atât de multă grijă de ele.
Trăind astfel avem un nivel foarte redus de conştientizare a acţionării unor astfel de gânduri automate. Este necesar să ne întrebăm cât mai suntem noi de prezenţi într-un moment sau altul? Cât de lucizi sau activi suntem, de fapt?
Când trăim în acest mod lobul frontal nu se mai activează pentru a crea noi reţele neuronale şi de aici tot felul de stări şi comportamente . Mai jos redau ce putem fi sau face când lobul frontal nu funcţionează la capacitatea deplină:
  • Apatie şi lene
  • Lipsă de inspiraţie, motivaţie şi iniţiativă
  • Preferinţă pentru similitudine, rutină şi previzibilitate
  • Lipsa dorinţei de a învăţa
  • Susceptibilitate mărită la factorii de distragere
  • Incapacitate de alcătuire a planurilor de viitor
  • Comportament în dezacord cu dorinţele
  • Incapacitate de finalizare a acţiunilor şi sarcinilor
  • Conduită reactivă
  • Lipsă de flexibilitate mentală
  • Evitarea schimbării
  • Fixare pe aceleaşi gânduri negative
  • Incapacitate de ascultare
  • Dezorganizare
  • Impulsivitate
  • Caracter emoţional exagerat
  • Neglijenţă şi tendinţă de a uita cu uşurinţă
  • Incapacitate de a vedea alternativele
  • Tendinţă de subordonare
Pentru a scăpa de aceste stări şi comportamente soluţia pe care am găsit-o şi am exersat-o este dorinţa şi  angajamenul de a ne schimba vechile reţele neuronale şi de a crea altele noi. Schimbarea cere mult efort voinţă şi angajament. În momentul în care ne concentrăm activăm lobul frontal şi el este cel care ne ajută să ne menţinem pe focus asupra unei noi intenţii.
Angajamentul faţă de schimbare de obicei este un lucru dificil.Reţelele neuronale banale, obişnuite, inflexibile pe care ni le-am creat ne permit să trăim uşor, natural şi confortabil. În general noi căutăm confortul în timp ce schimbarea aduce disconfort în primă fază. De exemplu ne propunem să facem gimnastică dimineaţa, să nu mai fumăm, să nu mai mâncăm seara, să nu ne uităm prea mult la televizor, să petrecem mai mult timp cu familia şi după două trei zile renunţăm pentru că toate acelea propuse ne scot din zona de confort. După fiecare experieneţă în care nu v-aţi putut ţine de cuvânt vă „daţi cu tifla în cap” şi vă diminuaţi stima de sine.
Pentru a vă ţine de cuvânt important este să găsiţi o motivaţie dincolo de limitele personalităţii, gen să fiu mai prezent(ă) în tot ce fac, să văd ce situaţii întâlnesc când sunt conectat la Sine, să fiu cu mine sau să învăţ să comunic cu corpul meu (în timp ce fac gimnastică), să văd ce hotărât(ă) sunt pentru a crea ceva nou în viaţa mea, etc.
Vă doresc mult succes în a ieşi din gândurile şi reţelele neuronale obişnuite pentru a vă crea o minte nelimitată cu reţele neuronale noi, pentru a manifesta puterea Sinelui vostru Divin. Aşa veţi vedea cât de magnifici şi extraordinari sunteţi. Cu drag

Federalizarea României, pusă subtil de Laszlo Tokes pe agenda de lucru a PPE!


Liderul Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Laszlo Tokes, se joacă şi el cu pâra la europeni după modelul amicului său Băsescu. El a insistat pentru “o descentralizare” a României, care să aibă drept rezultat final “un sistem de federalism”.

Iată şi câteva din afirmatiile acestuia:

“Consider că toată problematica minoritară, a regiunilor dezavantajate, locuite de minoritari ar trebui să fie cuprinsă în politica de coeziune a Europei Unite şi prin aceasta să se încerce depăşirea crizei generale a Europei. Între cauzele crizei se numără şi moştenirea comunistă, care ne frământă şi astăzi”.

„Noi considerăm că problema regimurilor este o problemă genuină europeană şi, totodată, una specific românească. România supercentralizată nu va reuşi să iasă din criză, dacă nu se va face descentralizarea şi regionalizarea ţării”, a glăsuit Tokes, adăugând că “Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România”.

După principiul „Fă-te prieten cu dracul până treci puntea!”, Tokes, care intenţionează să intre cu formaţiunea sa în PPE, a felicitat UDMR şi PDL: “Este păcat că Hunor Kelemen îi vorbea preşedintelui PPE despre divizarea ungurilor. Democraţia, pluralismul democratic, nu înseamnă niciodată divizare. Pur şi simplu noi reprezentăm o politică autonomistă, federalistă, pentru bunăstarea şi în favoarea comunităţii maghiare şi a întregii ţări”.
El a mai spus că Partidul Popular Maghiar din Transilvania a înaintat cererea de aderare la PPE, reprezentanţii formaţiunii sale au fost invitaţi la congresul popularilor europeni şi a salutat faptul că în platforma popularilor europeni vor fi incluse prevederi referitoare la drepturile şi interesele regionale ale minorităţilor naţionale.
“Felicit PDL şi UDMR pentru organizarea acestui congres. Am şi eu contribuţia mea. La Bruxelles conlucrăm foarte bine, după cum vedeţi. Ar fi de dorit ca şi în ţară să se realizeze o astfel de conlucrare, mai ales în cadrul forumului de coordonare, care ar fi timpul să fie convocat în zilele astea”, a adăugat Tokes.
Sursa: gandeste.org

REINCARNAREA IN DIVERSE CURENTE DE GANDIRE


Informatii referitoare la reincarnare au existat (si mai exista) în Biblie si în unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii. In anul 553 însa, la cel de al doilea
Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata o eroare dogmatica. Imparatul Justinian care a condus Conciliul (laitmotivul sau: "Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede în preexistenta sufletului !") a impus clerului propriul sau crez, a pus sub arest pe Papa Vigilius si a obligat episcopii sa accepte noua dogma. Justinian a considerat ca teza reincarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a constiintei. Noua teza a lui Justinian, propagata masiv în rândul enoriasilor, a dus însa la erori si mai mari de comportament ale omenirii, majoritatea oamenilor încercând sa traiasca din plin unica viata. Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele si cele 31 evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toata cenzura impusa textelor originare, s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri la reincarnare. 

HINDUISMUL 
Ideea de reincarnare se exprima cel mai pregnant in hinduism, cu toate ca si aici ea a
 trecut printr-o serie de reinterpretari. Cele mai vechi texte (Rigveda) nu pomenesc nimic despre aceasta idee. Abia in Upanisad, vechea teorie a platii a fuzionat cu ideea de reincarnare. Ca urmare, se pot observa unele influente reciproce intre religia originara, revolutia adusa de Upanisad, Baghadavad Gita si evlavia populara. In Upanisad, identificarea salutara a Sinelui (atman) cu Absolutul (brahman) nu poate avea loc decât daca Sinele o rupe cu ciclul infernal al existentei (samsara), adica cu sirul de reincarnari succesive. Salvarea inseamna oprirea revenirilor pe pamânt si nicidecum inmultirea numarului de reincarnari, cum pretind adeptii occidentali ai unui hinduism deformat. Nu e vorba aici de o noua nastere; omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat: din reincarnare in reincarnare, el nu-si schimba decât trupul, pâna ce ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp in altul este dorinta sau legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare de aceasta legatura karmica, pentru a se putea uni cu brahman. 

BUDDHISMUL 

Buddhismul, ca si hinduismul, crede in existenta unei relatii strânse intre reincarnare si legea karmei. Sunt totusi numeroase diferente fata de hinduism: 
Privind conceptia eliberarii omul se poate elibera singur de lume si de suferinta. Terapia se bazeaza pe critica iluziilor legate de dorinta si pe renuntare; ea propune un demers mai putin mistic, cat psihologic. Accentul nu este pus pe fuziunea cu brahman, ci pe detasarea care conduce la Nirvana, inteles ca o privatiune de orice dorinta, ca un calm desavârsit. 
Non-permanenta sufletului; continuitatea subiectului uman nu este decât iluzie si aparenta. Nu se are in vedere nemurirea sufletului. Sufletul este un flux, o curgere, o transformare neîncetata. Doar curgerea vietii pare sa asigure continuitatea reincarnarilor. 
Nirvana: in budismul clasic este definit intr-o maniera negativa. El nu este de fapt nimic, nu este un loc, el exprima starea de eliberare, de non-dorinta. Dar anumite secte il vad ca pe locul de beatitudine, de fericire deplina atinsa la sfârsitul procesului de eliberare de catre individul care a trecut printr-o 
serie de reincarnari.

GANDIREA GREACA

La baza acesteia se afla unele comunitati practicante ale religiei inspirate de Orfeu (orfismul), aparute in Grecia incepând cu secolul 6 î.C. Este vorba despre un sistem de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reincarnari. Dupa ciclul nasterilor si roata destinului, existenta trupeasca e considerata ca o pedeapsa. Exilat in corp, sufletul trebuie sa scape de tristul destin al reincarnarilor si nu poate sa o faca decât prin asceza (adica prin abstinenta de la consumul de carne). Numerosi filozofi au fost marcati de aceste credinte, dar indiferent de forma pe care o ia doctrina lor, scopul ramâne acela de eliberare a sufletului. Incarnarea sufletului apare ca o pedeapsa pe care sufletul si-a atras-o prin propriile sale greseli; prin urmare reincarnarea functioneaza in acelasi timp ca o fatalitate de care trebuie sa te eliberezi 
si ca o sansa de eliberare.

Gnosticismul: este o ipoteza iudeo-crestina alcatuita din mai multe curente crestine aparute in cursul celui de al doilea secol dupa Cristos. Printre altele, aceasta ipoteza atribuie lui Cristos teoria dupa care Ioan Botezatorul ar fi fost Ilie reincarnat. 

Cabala ebraica: exista din vremea celui de al doilea secol dupa 
Cristos, dar propasirea ei s-a facut intre sec. 13-16. Este o teosofie in forma ebraica. Cabalistii nu sunt toti de acord asupra ideii de reincarnare. Sunt multe adaptari succesive, care dau impresia de a te gasi in fata unei compilari doctrinare, in care reincarnarea isi joaca rolul in functie de problemele care se ivesc in constiinta populara. 

Filozofii moderni: Ideea de reincarnare a atras mult o serie de filozofi moderni. Pentru Lessing (1729-1781), aceasta constituie o ipoteza, pentru Arthur Schopenhauer (1786-1860), ea este un element important al unei filozofii extrem de pesimiste (care ar putea fi prezentata ca o filozofie a plictiselii). 

Spiritismul: Reincarnarea se regaseste in curentul spiritist al lui Allan Kardec (1804-1869). Influenta sa a fost foarte mare in sec.19 si se mai pastreaza inca reminiscente importante in Brazilia si Filipine. 

Rozicrucienii: aceast curent afirma, printre altele, ca reincarnarea nu este un simplu fapt de credinta, ci ceva sigur, accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte integranta din Dumnezeu (tema care se regaseste azi in curentul New Age), ca doctrina despre reincarnare este o explicatie etica multumitoare a nedreptatilor din aceasta lume; ca reincarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologia; ca Cristos a dat ucenicilor sai invataturi despre reincarnare, dar ca le-a poruncit sa nu vorbeasca nimanui despre aceasta, de unde ar reiesi o ocultare, o ascundere a existentei reincarnarii timp de 2000 de ani.

Antropozofia: Rudolf Steiner (1861-1929), fondatorul antropozofiei a trecut prin initierea Rozcrucienilor. Se observa la el, ca in toate teoriile moderne ale reincarnarii, o deplasare de accente si chiar o rasturnare completa a sensului reincarnarii. Pentru hindus, scopul era de a fi eliberat de fatalitatea reincarnarilor. Pentru Rudolf Steiner, reincarnarea nu mai este o lege ingrozitoare a existentei, de care ar trebui sa se elibereze, ci devine un instrument pozitiv, indispensabil dezvoltarii spiritualitatii si a libertatii. Nasterea intr-un corp este ceva minunat in sensul biblic al creatiei omului dupa chipul lui Dumnezeu. Ceea ce alieneaza omul, nu este trupul sau, ci atitudinea in fata vietii. Suferinta legata de karma destinului provine dintr-o nepotrivire a sufletului fata de posibilitatile pe care i le ofera viata actuala. Sufletul trebuie sa fie eliberat de aceasta nepotrivire, dar nu de corp. Aceasta conceptie este legata de evolutionismul si ideea de progres a lui Steiner. Pentru Rudolf Steiner, Cristos constituie impulsul central si hotarîtor al istoriei mondiale. 

sursa

Ne putem stapani mintea…


”Toată creaţia îşi are originea în gând…iar gândul este energie. Dacă gândim pozitiv, atunci acea atitudine pozitivă se va reflecta înapoi către noi prin experienţe de viaţă pozitive – cu excepţia cazului în care trebuie să parcurgem, mai întâi, anumite experienţe de învăţare.Cu toate acestea, este întotdeauna alegerea noastră dacă simţim această învăţare ca fiind dureroasă sau nu.
Toate evenimentele declanşează o experienţă, sau o emoţie, în funcţie de modul în care percepem noi evenimentul. Trăim într-un plan al dualităţii, astfel încât fiecare eveniment al vieţii are două faţete. Putem să ne controlăm răspunsul emoţional, prin felul în care alegem să privim, sau să ne gândim la evenimentul respectiv. Dr. Deepak Chopra ne aminteşte că „pentru cel care observă, nu există lume obiectivă” şi că „percepţia esteun fenomen învăţat”. Percepţia este guvernată de influenţele de mediu, codarea genetică şi experienţele din vieţile trecute – care sunt toate păstrate în memoria celulară.
Corpul emoţional este cel care determină existenţa noastră la toate nivelurile conştiinţei pe această planetă, dar care a rămas totuşi în urmă cu propria sa dezvoltare conştientă. Motivul este acela că starea de afectivitate la nivelurile energetice aparţine dimensiunii astrale, care se află în afara realităţii influenţate de timp.
Nefiind conştient de faptul că „timpul trece”, corpul emoţional revizitează sau reasamblează, în mod continuu, componente emoţionale ale propriului său model.
De când ne-am identificat atât de mult cu corpul nostru mental ,trăim în iluzia că noi influenţăm şi direcţionăm corpul emoţional, prin intermediul voinţei noastre constiente.”Vechiul’ corp emoţional aduce în corpul fizic ,nou’ toate acele experienţe, reacţii şi percepţii ale realităţii, pe care le-a obţinut în alte trupuri”. In fiecare moment nou, noi trebuie de asemenea să luăm în considerare problemele din trecut şi să le rezolvăm. Aceasta ne va permite să eliberăm energia trecutului. Asemenea memorii, sau tipare celulare, sunt deseori baza unor blocaje din viaţa curentă. Atunci când aceste blocaje energetice au fost create de emoţii trecute nerezolvate, aceasta s-a întâmplat ca un rezultat direct al punctului nostru de percepţie şi al înţelegerii mentale a evenimentului care a avut loc în acel moment.
O dată cu creşterea şi evoluţia noastră, a evoluat şi conştienta noastră, care ne permite să privim retrospectiv viaţa dintr-un punct de vedere diferit, mai bogat în informaţii.
Suntem conştienţi, de faptul că gândurile emit şi transmit câmpuri de energie „nevăzute”, care operează prin intermediul unor bucle de bio-feedback. Aceste câmpuri ricoşează şi sunt primite de sursa lor de transmitere originară. In consecinţă, tot ce vine către noi în viaţă, tot ce ne stă în faţă, am atras către noi, prin natura energiei pe care am emis-o. Noi – corpul nostru fizic, emoţional, mental şi spiritual – suntem câmpuri de energie în mişcare, cu toţii rezonând şi vibrând la frecvenţe specifice şi transmiţând unde de energie.
In termeni mai simpli, corpul uman poate fi privit ca un computer, mintea ca fiind sistemul de operare, gândurile ca programele soft, iar viaţa noastră ca „foaia scoasă la imprimantă” ca rezultantă a celor trei. Corpul fizic reacţionează la corpul emoţional, care reacţionează la corpul mental, care, atunci când este acordat, serveşte Spiritulşi Inteligenţa Divină. Aşadar, programarea noastră mentală afectează nu numai starea noastră emoţională bună, ci şi sănătatea noastră.
Dr. Chopra spune: „Noi suntem prizonierii gândurilor noastre. Prin memorie şi obişnuinţă, noi devenim, literalmente, un maldăr de răspunsuri condiţionate şi nervi, care sunt declanşate în mod constant de oameni şi împrejurări, ca să devină manifestări previzibile ale reacţiilor biochimice din corpurile noastre. Şi astfel, mintea condiţionată lasă puţin loc pentru orice lucru nou. Emoţiile par a fi dincolo de controlul nostru. Noi ridicăm şi construim o închisoare, iar tragedia este aceea că nici măcar nu putem vedea zidurile acestei închisori. Lipsa unui sens în viaţă, cu care ne confruntăm în mod curent, poate doar să devină şi mai puternică, dacă rămânem în interiorul acestei închisori.”Invăţăm procesele noastre de gândire de la cei cu care ne-am asociat în anii noştri de formare, atunci când deseori învăţăm să generalizăm prea mult, sa gândim doar în termeni de alb şi negru, sa tragem concluzii, fără a avea dovezi, sa gândim ce e mai rău într-o situaţie, sau să depăşim măsura, sa luăm totul ca atac la persoană. Ne concentrăm întotdeauna asupra eşecurilor sau problemelor noastre.
Atunci când vom înţelege că:
  • Gândurile sunt energie (care poate declanşa, de asemenea,emoţii),
  • Legile universale guvernează această energie,
  • Avem puterea să ne creăm realitatea noastră personală,
putem fi apoi liberi pentru totdeauna de gândirea limitată şi de convingerea că viaţa „e doar ceva ce ni se întâmplă”. Abia atunci devenim ucenici în stăpânirea minţii. Ne dăm seama că trebuie să fim disciplinaţi şi vigilenţi cu absolut fiecare gând. De asemenea, trebuie să punem la îndoială esenţa convingerilor noastre, a tiparelor de gândire şi a reacţiilor noastre.Dacă viaţa noastră este abundentă la toate nivelurile, atunci am ajuns să stăpânim mintea şi capacitatea sa de a crea. Dacă încă mai simţim limitare şi lipsă, atunci trebuie să ne cercetăm cu atenţie formele-gând.
Un gând pozitiv, urmat de un gând negativ, va duce la neutralizarea câmpului de energie şi invers. Aşadar, dacă prindem un gând negativ, trebuie să-l urmăm cu gânduri pozitive – şi să privim cum se schimbă realitatea noastră. Pe termen scurt, stăpânirea minţii şi a fi responsabil pentru fiecare gând, cuvânt sau acţiune, cere mult mai multă energie şi practică decât mentalitatea de victimă, în care dăm vina pe lume şi pe alţii pentru durerile noastre şi situaţiile în care ne aflăm. Cu timpul, o dată ce am urcat, prin disciplină şi discernământ, de la ucenicie la măiestrie, câştigurile sunt din abundenţă, iar calitatea vieţii noastre se îmbunătăţeşte în mod vizibil. ”
Jasmuheen – In rezonanta


ISTORIA MULTIMILENARĂ CARE NE-A FOST FURATĂ (5)


istorie
Cum ne-a fost furată latinitatea?
„…Nu, nu ne este permis să ne îndoim că naţiunile pelasge formară poporul latin…Este incontestabil că pelasgii contribuiră la fondarea Romei. Pentru ce să ne mirăm atunci că pelasgii panonieni, că pelasgii din Tesalia, din Macedonia, că pelasgii Daciei vorbiseră şi conversaseră dialectul lor naţional, pelasgicul vlah, care a purtat în Italia numele de latin?”
(Felix Colson, publicist şi om politic francez)
Cu traco-geto-dacii începe de fapt istoria românilor, unul dintre cele mai vechi popoare din Europa. „… Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleaşi la toţi, afară de geţi care sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci” - spunea marele istoric grec Herodot, având în vedere rezistenţa pe care au opus-o geto-dacii lui Darius, regele perşilor. Această apreciere a lui Herodot confirmă faptul că geţii se aflau într-o fază avansată a civilizaţiei lor materiale şi militare. Geto-dacii, din care în mod direct se trage poporul român, sunt o ramură mai recentă a acestui cunoscut în istorie popor trac, urme ale căruia au fost găsite pe întreg teritoriul dintre Orientul Apropiat şi Peninsula Iberică. Cum se explică faptul că, spre deosebire de unele popoare tracice (din Balcani, Câmpia Panonică ş.a.), geto-dacii au supravieţuit în timp, dând naştere acestui popor de origine latină, rezistând în înconjurarea de popoare migratoare nelatine? „Din timpuri uitate de amintirea muritorilor de rând trăiau dacii pe pământul acesta. Ei erau statornici, orânduiţi, creativi, luminaţi, în străvechi legături cu civilizaţia elenă, cu cea mai avansată credinţă idealistă în nemurire, pe care au gândit-o oamenii, cu tradiţie bimilenară în cele ale vieţii ori de stat” (Vasile Pârvan). Observaţi: la început au fost tracii, de la care mult mai târziu s-a desprins un popor sedentar - geto-dacii (un argument în plus că noi suntem un popor legat de acest pământ, care n-am râvnit niciodată ţinuturi străine). În puţinele surse documentare ajunse până în zilele noastre (în pofida stăruinţelor vecinilor, în primul rând, ale ruşilor, de a distruge orice urme în istorie lăsate de poporul nostru) pot fi găsite explicaţiile acestei dăinuiri în timp a poporului român. Un moment foarte important, un criteriu al civilizaţiei unui popor este scrisul. Ultimele descoperiri, cum sunt tăbliţele de la Tărtăria, demonstrează că scrisul la geto-daci a apărut cu mult înaintea celui sumerian. „Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin (roman). (…) Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu” (Bonaventura Vulcannius din Bruges, 1597). Drept argument sunt şi plăcuţele de la Sinaia. În figură se prezintă una din ele, pe care este scrisă cu scriere dacică rugăciunea lui Burebista. Este de datoria specialiştilor să facă cât mai multă lumină asupra acestui foarte important moment. Alte argumente, cum ar fi cele de la Sarmisegetusa, vorbesc despre apariţia scrisului latin înainte de cucerirea romană. Limba latină vulgară a vechilor daci vorbeşte despre rădăcinile lor latine preromane. „…Am ajuns să nu mai cred în latinitatea limbii române, ci in tracitatea limbii latine şi asta nu de azi, de ieri, ci de mult timp”, spune reputatul român din Canada Vincente. „Oare nu cumva geto-dacii reprezintă populaţia autohtonă dezvoltată din acea rasă ce ne-a lăsat civilizaţia neolitică a „Omului de la Cucuteni”?”, se întreba istoricul francez E. Pietara (Les races et l’Histoire. Paris, 1924) după marea descoperire de la Cucuteni făcută de arheologul german Hubert Schmidt.
Geto-dacii au fost în mare parte contemporani cu marile civilizaţii ale antichităţii: egipteană, greacă, persiană, romană. „Burebista stăpânea un regat puternic, şi nu era vorba de un popor barbar cu moravuri aspre. De secole la daci şi geţi, care erau înrudiţi îndeaproape, pătrunseră elemente ale culturii greceşti şi, în parte, romane. În orice caz, este sigur că în timpul unirii naţionale cultura greco-romană nu-i era străină” (Iulius Yung, 1877). În epoca amintită pe teritoriul locuit de geto-daci s-au înregistrat remarcabile capodopere de creaţie. Drept confirmare au fost descoperite o serie de monede de Histria, Tyras, Olbia, Costeşti (cca 280 de monede). În această perioadă societatea geto-dacilor, aflată în ample transformări economice, social-politice şi culturale, avea nevoie de emiterea unei monede proprii. Această perioadă coincide cu epoca de aur a lui Alexandru Macedon, generalul căruia, Zapirion, şi-a găsit moartea la nord de Dunăre împreună cu întreaga sa armată de cca 30000 de soldaţi, întrat în conflict cu geţii dunăreni, conduşi de regele Dromichaites (a.300-291 p.Hr.). „M-a durut când am aflat că un profesor de istorie la oră i-a catalogat drept barbari pe geto-daci şi a afirmat că dacii l-au preferat pe Traian în armură în locul lui Decebal, care purta căciula dacică. M-a durut lipsa de speranţă a unui copil care crede că aceste concepţii greşite izvorâte dintr-un complex de inferioritate nu pot fi îndreptate. Mulţi dintre noi nu ştim că termenul „barbar”, folosit de Homer pentru a desemna vorbirea aspră sau de neînţeles a carienilor, avea sensul general de „străini de rasa greacă””, spune cu durere în suflet o stimată dnă Camelia Tripon, împătimită de istoria Neamului.
Cum se explică faptul că romanii, cucerind o bună parte a lumii cu civilizaţii mult mai avansate, au ales anume acest popor pentru a-l imortaliza pe Columna lui Traian (fapt istoric incontestabil)? De ce oare? Oare nu pentru că poporul dac în acea perioadă se afla la nivelul de dezvoltare cel puţin al romanilor?
După ce Traian a cucerit Dacia în a. 105-106, a început un „proces de romanizare” a populaţiilor locale, dacii adoptând treptat limba şi obiceiurile latine. Aceasta este teoria clasică a continuităţii daco-române, acceptată de majoritatea istoricilor români. Lucrurile nu sunt într-atât de clare cum se crede. Tot mai multe probe pun la îndoială teoria clasică a continuităţii daco-romane. Ei bine, să încercăm să facem puţină lumină în această problemă.
Argumentele Pro acestei teorii sunt: colonizarea intensivă a Daciei; coloniştii proveneau din diferite provincii ale Imperiului Roman („ex toto urbe Romano”), limba comună fiindu-le tuturor coloniştilor latina. În acest mediu multietnic latina, fiind singura limbă de comunicare interetnică, ar fi obţinut poziţia dominantă. „Ulpius Traianus, învingând pe Decebal, el a supus Dacia şi a transformat în provincie romană provincia, care are o circumferinţă de un milion de paşi…După cucerirea Daciei adusese o mulţime foarte mare de oameni din toate colţurile lumii romane pentru popularea oraşelor şi cultivarea ogoarelor: căci Dacia fusese secătuită de bărbaţi în urma lungului război cu Decebal” (Eutropius). Aceeaşi poziţie o împărtăşeşte şi Roesler (istoric german) „…În Dacia a fost creată o adevărată bază de colonizare dintr-un teritoriu slab şi înconjurat de o populaţie duşmănoasă, în care însă romanitatea nu şi-a înfipt rădăcini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei naţionalităţi cucerite şi din punct de vedere spiritual. De aici şi uşurinţa cu care mai târziu a putut să fie îndepărtată şi a dispărut fără a lăsa atât de multe urme ca în Britania sau Noricum, fiind ştearsă ca o simplă poleială” (Roesler). Ca să vezi. Un popor născut din marile civilizaţii Cucuteni, Gumelniţa, Petreşti, „…din cel mai numeros după inzi popor,…din cea mai vitează ramură a tracilor” (Herodot), a dispărut fără urme.
Care sunt argumentele care pun la îndoială teoria romanizării Daciei? În primul rând, timpul scurt de ocupaţie în Dacia nord-dunăreană - doar 165 de ani. Cele mai vechi cronici maghiare păstrate (sec. XII-XIII) afirmă că atunci când maghiarii au sosit în Pannonia, zonele învecinate erau locuite de „blacki” sau „blazi” (valahi = români); nicio cronică medievală nu menţionează vreo migraţie masivă de populaţii romanice din Balcani. Cele sub 200 de cuvinte comune cu echivalente albaneze (de ex. moş, copil, mal, murg, barză, viezure, abur, rezema, zer, urdă, gălbează, zgardă, zgârma, sâmbure, mazăre, măgar, bunget, cioc, căciulă) atestă cel mult o moştenire în comun a unor resturi de lexic daco-moesic şi nu împrumutarea din albaneză în română. Apoi exista populaţia numită „dacii liberi” şi cele numite carpi şi costoboci. „Pe baza indiciilor istorice noi nu putem susţine romanizarea acestei ţări decât în partea apuseană a Ardealului cu Banatul, Timişul şi Oltenia, pe care teritoriu se mărginise colonizarea romană. În Moldova şi Valahia răsăriteană, precum şi în regiunea dintre Tisa superioară şi Ardeal, lipsea această temelie…Şi după părăsirea provinciei dacii din ţară susţin ostilităţi cu Imperiul Roman. Acest element ostil nu se poate privi ca romanizat” (Dm. Onciul). Argumentele istoricului Dm. Onciul sunt absolut fondate. O prea mică parte a Daciei a fost ocupată de romani şi pentru o perioadă incomparabil de mică comparativ cu alte popoare. „Neamul tracilor este cel mai numeros după cel al inzilor…” (Herodot). Putea oare să dispară fără urme acest mare popor? Problema strămoşilor noştri consta în faptul că acelaşi popor era numit de străini cu nume diferite, lăsând impresia că sunt popoare diferite (şi astăzi vecinii unguri şi ruşi favorizează ideile aberante ale unor rătăciţi despre ţara „Republica Moldova” şi despre „poporul moldovenesc”. Chiar şi cea mai vitează ramură a tracilor erau numită de romani daci, iar de greci – geţi. La începutul mileniului I între Peninsula Apenină şi Marea Neagră locuia un singur neam, destul de numeros (urmaş al marelui popor trac), dar divizat în mai multe ramificaţii, după denumiri geografice, îndeletniciri etc.: iliri, traci, geto/daci, fărâmiţaţi la rândul lor în formaţiuni statale şi prestatale, uniuni de triburi, sub aspectul ocupaţiilor, structurii sociale, credinţelor, locului de trai. Ceea ce îi lega pe toţi şi îi făcea să înţeleagă că au aceleaşi rădăcini şi sunt de acelaşi neam era limba vorbită, care, în pofida deosebirilor, era înţeleasă de toţi, indiferent de regiunea în care locuiau. Chiar şi romanii înţelegeau această „limbă latină vulgară”, ceea ce vorbeşte despre faptul că şi ei se trăgeau din aceleaşi rădăcini. Deci, după ocuparea Daciei de către Traian nu putea fi vorba despre romanizarea ei, ea fiind latină până la venirea romanilor.
După părăsirea Daciei vechi de către romani în partea de sud a Dunării se formează tocmai trei Dacii: Dacia ripensis, Dacia mediteraneană, Moesia superior şi inferior, Dardania etc. „Dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului (Dunării – n.n.). Cei care sunt dincoace de fluviu se numesc moesi. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie că sunt geţi, fie că sunt traci din neamul dacilor”(Casius Dio). Ce i-ar fi făcut pe romani să numească cu numele „Dacia” practic întregul teritoriu mai jos de Dunăre până la Balcanii eleni, între Marea Neagră şi Marea Adriatică? Doar faptul prezenţei masive a elementului dacic în acest spaţiu natural al vechilor traci, din care s-au tras geto-dacii. Adică elementul latin a fost prezent masiv în acest teritoriu până la venirea romanilor. „Geţii (dacii) vorbesc o limbă barbară. Insă curios că este de neam latin”, ne scrie martorul ocular al acelor timpuri Publius Ovidius Naso, exilat de romani în or. Tomis (actuala Constanţa). „Colhii şi dacii mă cunosc. Ei vorbesc o limbă barbară de idiom latină” (Horaţiu - 65-6 î.Hr.). Deşi nu putea să prinză toate cuvintele ce le cânta, înţelegea în toate” (Lucian, (120-135 d.Hr., despre împăratul Nero, admirând cântecul unui scit de lângă Pontul Euxin). Oare toate acestea, de asemenea, prezenţa în limba română a multor cuvinte din sanscrită (vezi: Vlad Ciubucciu, „Vorbiţi limba adamică”, LA, nr.34, 1998), comunitatea de cuvinte în limbile română, albaneză ş.a. nu vorbesc despre existenţa unei limbi protolatine?
Toate acestea confirmă o dată în plus unitatea rădăcinilor limbilor ambelor popoare, adică limba latină. Deci, limba dacilor era o limbă latină până la ocuparea lor de către romani, şi nu una romanică, impusă de romani după cucerirea Daciei, cum încearcă să ne convingă mulţi istorici. Să ne punem întrebarea: de ce am fost atât de uşor asimilaţi de romani în numai 160 de ani, iar în perioade de timp mult mai mari din timpul năvălirilor hunilor, slavilor, tătarilor, turcilor, mai târziu ale ruşilor (mă refer aici la Basarabia), nu am putut fi „hunizaţi”, „slavizaţi”, „tătarizaţi”, „turciţi”, „rusificaţi” etc., dimpotrivă, noi i-am asimilat pe mulţi dintre ei.
Este clar că şi de această dată istoria ne-a fost furată, latinitatea ne-a fost furată. E de datoria specialiştilor în materie să confirme sau să infirme aceste ipoteze. Desigur, acest lucru nu e uşor. În domeniul ştiinţelor exacte se operează cu parametri concreţi, în mare parte reali, sesizabili. În istorie însă e necesară o analiză minuţioasă a situaţiilor istorice, o contrapunere logică a faptelor în context cu perioadele istorice respective.
Valeriu DULGHERU