duminică, 12 iunie 2011

Barbatul si femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
Mai frumos decat Victor Hugo cred ca nu o putea spune nimeni…

Sursa: Blogul lui Leonard-Puterea de a lupta singur

CINSTIREA SFINTEI TREIMI

                                      Sfânta Treime

In calendarul Bisericii noastre, ziua de luni, dupa Rusalii este inchinata Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Ieri, in ziua de Rusalii a fost cinstit in chip deosebit Duhul Sfant – sfintitorul vietii noastre, a treia persoana a Sfintei Treimi. Dar Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis prin Fiul, existand, deci o legatura bine definita intre cele Trei Persoane.
Definirea acestei dogme despre Sfanta Treime este meritul Sfintilor Parinti de la Sinoadele I si II ecumenice de la Niceea, 325 respectiv Constantinopol, 381. La acele adunari ale Bisericii a fost elaborat, Pe baza invataturii Mantuitorului Hristos cuprinsa in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, Crezul – Marturisirea de credinta a Bisericii – normativ pana la sfarsitul veacurilor. In cateva articole, indelung gandite si discutate, s-a formulat aceasta invatatura despre Sfanta Treime.
Arie – ereticul care nu a recunoscut dumnezeirea Fiului si Macedonie – ereticul care s-a ridicat impotriva Duhului Sfant, au fost anatematizati de Biserica, de la sfarsitul secolului al IV-lea vorbindu-se despre o invatatura clara a Bisericii: Treimea este deofiinta si nedespartita, asa cum marturisim la Sfanta Liturghie. Este foarte greu de inteles aceasta dogma a sfintei Treimi: s-au scris tratate intregi de-a lungul veacurilor, s-au dat multe explicatii – unele mai simple si altele mai complexe dar conteaza esentialul: exista un singur Dumnezeu in trei ipostasuri: Tata, Fiu si Duh Sfant. Tatal este Creatorul, Fiul este Mantuitorul, iar Duhul Sfant este Sfintitorul lumii. Amin.
Cuvânt la Sfânta Treime
din “Predici la duminici şi sărbători”
Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30)
Egalitatea Fiului cu Tatăl
Noi întrebăm astăzi de este Fiul de aceeaşi putere şi slavă ca şi Tatăl şi de aceeaşi fiinţă cu Dânsul. Totuşi, noi practic nu întrebăm, ci prin harul lui Hristos am şi aflat ceea ce căutăm, şi ţinem aceasta tare, şi voim acum a o dovedi şi potrivnicilor.
Dar eu mă ruşinez când trebuie să vorbesc despre aceasta; căci, în adevăr, nu este oare de râs a voi să dovedeşti un lucru aşa de clar? Nu este, oare, lucru nebunesc a întreba de este Fiul de aceeaşi fiinţă cu Tatăl? Căci noi trebuie numai să privim natura, spre a dobândi răspunsul. Atât cei născuţi, cât şi născătorii, cu toţii sunt de aceeaşi fiinţă, atât la oameni, cât şi la dobitoace şi la plante. Voieşti tu, oare, numai la Dumnezeu a face o deosebire de la această lege obştească? Totuşi, ca să nu se pară că egalitatea fiinţei Fiului cu a Tatălui voiesc a o dovedi numai din cele pământeşti, de aceea o vom întemeia acum şi cu dovezi din Biblie.
Şi nu noi, ci necredincioşii, care se împotrivesc unui lucru aşa de dovedit şi adevărului, merită a fi de râs. Ei spun împotrivă: „Ce este oare aşa de dovedit? Dacă Hristos, pentru că S-a numit Fiu al lui Dumnezeu, trebuie să fie de aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu, atunci şi noi trebuie să fim de aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu, căci şi noi ne numim fii ai lui Dumnezeu de către psalmistul, Când zice: «Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt»”(Psalmul 81, 6).
O, nebunie şi cutezare! Când noi vorbim despre slava Celui Unuia-Născut, ei voiesc a-L pogorî la propria lor înjosire şi zic: „Încă şi noi ne numim fii ai lui Dumnezeu”.
Dar noi suntem departe de a fi de aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu. Tu eşti numit numai fiu, dar nu Unul-Născutt, precum se numeşte El. Tu nu te odihneşti în sânul Tatălui, nu eşti strălucirea slavei Lui, nici chipul fiinţei Lui (Evrei 1, 3).
Dacă aceasta nu te convinge, ia aminte ce zice Însuşi Iisus Hristos, spre a arăta că fiinţa Sa întru nimic nu se deosebeşte de a Tatălui Său: „Cel ce M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14, 9). Spre a arăta egalitatea puterii, El zice: „Eu şi Tatăl una suntem”, şi: „Precum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte” (Ioan 5, 21). Când voieşte a însemna egalitatea cinstirii, El zice: „Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl” (Ioan 5, 23). Şi aceeaşi putere minunată o rosteşte prin cuvintele: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez” (Ioan 5, 17). Dar necredincioşii nu socotesc aceste lămurite graiuri ale lui Hristos, ci iau vorba Fiului într-un înţeles subiectiv, zicând că şi oamenii se numesc fii ai lui Dumnezeu, şi pogoară pe Hristos la propria lor înjosire.
Dacă tu din graiurile psalmistului: „Dumnezei sunteţi şi fii ai Celui Preaînalt”, nu crezi că Hristos este Fiu al lui Dumnezeu altfel decât tine, pentru ce nu spui că şi tu eşti asemenea cu Dumnezeu, căci psalmistul zice „Dumnezei sunteţi”?
Dar tu răspunzi: „Totuşi, Hristos, adeseori, a spus că El este mai mic decât Tatăl, a rugat pe Tatăl pentru ceva. Dacă El este de aceeaşi fiinţă cu Dânsul şi de aceeaşi stăpânire şi putere, pentru ce roagă pe Tatăl?”.
În adevăr, locurile aduse: „Precum Tatăl scoală morţii şi-i înviază, aşa şi Fiul pe care vrea îi înviază” şi celelalte graiuri pe care le-aţi auzit se par a fi în împotrivire cu faptul că El roagă pe Tatăl; însă când eu voi spune pricina acestei rugăciuni, vi se va ridica toată îndoiala.
Deci, care sunt temeiurile pentru care Hristos însuşi a rostit despre Sine cu înjosire şi, de asemenea, Apostolii au grăit despre El cu înjosire? Cea dintâi şi de căpetenie pricină este că ei voiau a convinge atât pe cei ce trăiau atunci, cât şi pe oamenii cei mai de pe urmă, că El cu adevărat S-a făcut om, şi că ei aveau înaintea lor nu numai umbră şi chip, ci adevărul naturii omeneşti.
Deşi Hristos a grăit multe despre Sine cu înjosire, şi, de asemenea, Apostolii despre Dânsul, totuşi satana a răzvrătit pe unii nenorociţi a tăgădui adevărata întrupare şi a afirma că El n-a luat trup cu adevărat. Ce s-ar fi întâmplat şi cât s-ar fi lăţit această religie, dacă Hristos n-ar fi zis acelea despre Sine?
A doua pricină este slăbiciunea ascultătorilor, pentru că cei ce dintru început L-au văzut şi L-au auzit nu puteau pricepe învăţăturile cele mai înalte. Şi aceasta nu este numai o presupunere a mea, ci o pot dovedi din Scriptură.
Când El zicea despre Sine ceva mare şi înalt, ceva ce era vrednic de slava Sa, ba încă atunci când El declara despre Sine numai ceva mai presus de om, ei se tulburau şi se scandalizau. Dar când El grăia ceva despre Sine cu înjosire şi lucruri omeneşti obişnuite, ei se linişteau şi primeau cuvântul Lui.
Vedem aceasta cu deosebire în Evanghelia lui Ioan. Când El a zis: „Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat”, atunci ei s-au împotrivit: „Tu încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” (Ioan 8, 56-57).
Vezi? Ei îl socoteau un simplu om. Dar El ce a făcut? „Iisus le-a zis: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Şi ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui” (Ioan 8, 58-59). Şi când El vorbea mai cu de-amănuntul despre Taina Împărtăşirii şi le-a zis: „Iar pâinea pe care Eu voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu” (Ioan 6, 51), atunci ei au răspuns: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?” (Ioan 6, 60). „Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus de la Dânsul şi nu au mai venit la El” (Ioan 6, 66).
Spune-mi, deci, ce trebuia să facă Domnul? Trebuia, oare, să se ţină de graiuri înalte şi prin aceasta să se depărteze de la oamenii Săi şi să alunge poporul de la propovăduirea Sa? Dragostea lui Dumnezeu către oameni nu a îngăduit aceasta. Când El, altădată, a zis: „De va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac”, ei I-au răspuns: „Acum am cunoscut că ai diavol. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac” (Ioan 8, 51-52). Şi trebuie, oare, să ne mirăm că mulţimea gândea aşa, când şi cei mai mari ai poporului erau de aceeaşi părere? Nicodim era unul dintre cei mai mari şi foarte aplecat către Domnul, şi totuşi s-a scandalizat de cuvintele lui Hristos: „Cine nu se naşte a doua oară din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 4), şi, de asemenea, cugeta omeneşte, întrebând: „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?” (Ioan 3, 4). Şi ce a făcut Hristos? El i-a răspuns: „Dacă am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede de vă voi spune cele cereşti?” (Ioan 3, 12).
Prin aceasta, Mântuitorul arată pricina pentru care nu vorbeşte totdeauna despre naşterea Sa cea înaltă şi veşnică. De asemenea, tot în timpul vieţii Sale, când a făcut mii de minuni şi a dovedit puterea Sa, preotul cel mare s-a scandalizat de cuvintele: „ Veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi… venind pe nori” (Matei 26, 64), şi şi-a rupt hainele sale. Nu este de mirare dacă Hristos, către asemenea oameni, care se târau pe pământ, vorbea despre Sine numai cu înjosire.
Acestea ar fi fost de-ajuns spre a lămuri pentru ce Hristos a vorbit despre Sine cu înjosire. Dar eu voiesc să dovedesc aceasta şi dimpotrivă.
Pe când ei se scandalizau şi se îndepărtau, pentru că Hristos vorbise despre Sine lucruri înalte, dimpotrivă, când El grăia despre Sine ceva înjositor şi mic, îi vedeţi alergând la El şi primind învăţătura Lui. Cei care mai înainte îl părăsiseră, iarăşi au venit când El a zis: „Eu de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa grăiesc” (Ioan 8, 28). Şi Evanghelistul arată că pentru aceste cuvinte de înjosire ei au crezut în El, când zice: „Acestea grăind El, mulţi au crezut în El” (Ioan 8, 30).
La fel s-a întâmplat şi în alte cazuri, şi de aceea Domnul grăia despre Sine când omeneşte, când mai presus de om, adică despre cele care se cuvin numai lui Dumnezeu şi se potrivesc cu obârşia Lui cea înaltă. Aceea o face El ţinând seama de slăbiciunea ascultătorilor, iar aceasta îngrijindu-Se de adevărul dogmei. El nu scapă din vedere pe aceasta din urmă, pentru ca nu cumva printr-o necontenită pogorâre, să se formeze la generaţiile viitoare o socotinţă rătăcită despre vrednicia Sa. Deşi El prevedea că ei se vor scandaliza prin aceasta şi se vor abate, totuşi a vorbit despre Sine înalt, spre a arăta că El numai cu pogorământ a vorbit uneori despre Sine cu înjosire şi omeneşte. Aşadar, când îl auzi vorbind despre Sine cu înjosire, să nu gândeşti că El voieşte a arăta înjosirea fiinţei Sale, ci că El S-a smerit numai pentru slăbiciunea şi socotinţa ascultătorilor Săi.
Nu numai pentru că El a luat trup omenesc (întâia pricină), şi nu numai pentru slăbiciunea ascultătorilor Săi (a doua pricină), ci şi pentru ca să îndemne pe ucenicii Săi la smerenie, pentru aceasta a vorbit Hristos despre Sine cu smerenie şi a lucrat cu smerenie. Cine voieşte să înveţe pe alţii smerenia, trebuie să facă aceasta cu cuvântul şi cu fapta: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), şi iarăşi: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El” (Matei 20, 28).
Deci El, Care ne-a învăţat să fim smeriţi şi să nu căutăm locurile cele dintâi, ci să suferim a fi număraţi între cei mai mici, El, Care cu cuvântul şi cu fapta ne îndemna la aceasta, negreşit avea un motiv important pentru a vorbi despre Sine cu înjosire.
Se mai poate aduce încă şi a patra pricină, nu mai mică decât cea dinainte. Care? El a voit să ne ferească nu cumva, pentru apropierea cea mare şi negrăită în care stau cele Trei Feţe una către alta, să ajungem la socotinţa că în Dumnezeire ar fi numai o faţă. Într-adevăr, Sabelie şi alţii învăţaseră una ca aceasta printr-o nedreaptă înţelegere a cuvintelor: „Eu şi Tatăl una suntem”, şi: „Cine Mă vede pe Mine vede pe Tatăl”. Hristos a vrut încă să ne ferească să nu socotim că El este faţa cea întâi şi cea nenăscută a Treimii, sau mai mare decât Tatăl. De această rătăcire se pare că şi Pavel s-a temut, de aceea la cuvintele: „Toate sunt supuse Lui” (Fiului), îndată a adăugat: „afară de Cel (Tatăl) Care I-a supus Lui toate” (I Corinteni 15, 27). Pavel, negreşit, n-ar fi adăugat acestea dacă nu s-ar fi temut că putea să se ivească o asemenea socotinţă diavolească.
A cincea pricină se arată în faptul că Hristos, adeseori, spre a îmblânzi neprimirea iudeilor, a părăsit graiurile cele înalte şi a ţinut seama de gândurile cele bănuitoare ale celor către care vorbea. De pildă, când a zis: „Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată” (Ioan 5, 31), El a zis aceasta spre a birui bănuiala lor, şi nicidecum nu voia să însemne că mărturia Lui n-ar fi adevărată, ci, mai vârtos, El voia numai a zice: „Precum socotiţi şi bănuiţi voi când nu primiţi cele spuse de Mine despre Mine Însumi”.
Noi am putea încă să aducem multe pricini, pentru ce Hristos a vorbit despre Sine cu înjosire, şi încă multe motive pentru care El a făcut aceasta, dar dă acum şi tu o pricină la graiurile cele înalte cu care El a rostit despre Sine. Nu este nici un alt temei decât acela că El, prin aceasta, a voit să arate adevărata Sa înălţime. Cine într-adevăr este înalt, poate să grăiască despre Sine şi lucruri mici, fără ca să fie neadevăr, ba mai ales, acesta este semnul smereniei. Iar dacă cineva care este înjosit spune despre Sine lucruri înalte, aceea este o pretenţie nedreaptă, vrednică de osândit.
Deci, dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi mai mic, nu ar fi putut alege graiuri în care El să Se facă asemenea cu Tatăl, căci aceasta ar fi fost o pretenţie nedreaptă. Dacă El, deşi este asemenea cu Tatăl, grăieşte despre Sine uneori cu înjosire, aceasta nu este de osândit, ci vrednică de mirare.
Spre a face cele zise încă mai lămurit, să cercetăm mai de aproape pricina adusă mai înainte, cum că El pentru firea Sa cea omenească a grăit despre Sine cu înjosire şi să ne întoarcem luarea-aminte la rugăciunea pe care El a adresat-o Tatălui.
Luaţi bine seama, căci eu trebuie să încep aceasta mai dinainte, în acea sfântă noapte, întru care Iisus a fost vândut, a fost şi Cina cea de Taină. Eu o numesc noapte sfântă, căci mântuirea cea nesfârşită a lumii s-a săvârşit prin patima lui Hristos, care acum a început. Atunci a zis Iisus către cei doisprezece: „Unul dintre voi Mă va vinde” (Matei 26, 21). Şi când Iuda a întrebat: „Eu sunt?”, El i-a spus: „Tu ai zis”. Şi după ce Iuda s-a dus, Domnul a zis: „ Voi toţi vă veţi sminti întru Mine” (Matei 26, 31); iar când Petru grăia împotrivă, El a adăugat: „Adevăr zic ţie, în noaptea aceasta, înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine” (Matei 26, 34).
Aşadar, El a prevăzut pe vânzător şi fuga tuturor şi moartea Sa, adăugând: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile” (Matei 26, 31). El a spus înainte cine se va lepăda de Dânsul, şi când, şi de câte ori, toate, desăvârşit, întocmai. Apoi, după ce a dat dovadă îndeajuns despre prevederea Sa, a ieşit în grădina Ghetsimani şi S-a rugat.
Potrivnicii noştri afirmă că aceasta este o rugăciune a firii Lui dumnezeieşti, dar noi o prescriem firii omeneşti. Judecaţi singuri! Mai întâi de toate, nu este lucrul lui Dumnezeu ca El să se roage, ci ca El să fie rugat. Dar şi cuvintele rugăciunii dovedesc că ea se potriveşte tocmai firii Sale omeneşti. El zice: „Părinte, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti” (Matei 26, 39). Eu întreb: Cum putea să Se îndoiască, de este aceasta cu putinţă sau nu, El, care cu puţin mai înainte spusese: „Unul dintre voi are să mă vândă”; El, care spusese: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”, şi: „Voi toţi vă veţi sminti întru Mine”! El, care zicea lui Petru: „Tu te vei lepăda de Mine de trei ori”. Acesta nu putea să ştie acelea? Cine ar putea afirma acestea?
Aceasta o ştiuseră încă cu sute de ani mai înainte robii Săi, oamenii, proorocii. Astfel, David zice: „Străpuns-au mâinile Mele şi picioarele Mele” (Psalmul 21, 18). Ceea ce avea să fie, El vestise mai înainte, ca şi cum ar fi fost, însemnând prin aceasta că precum este cu neputinţă a nu fi ceva din ceea ce a fost, aşa este cu neputinţă ca acestea să nu se întâmple.
Încă şi Isaia, mai înainte vestind aceasta, a zis: „Ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde” (Isaia 53, 7). Încă şi Ioan Botezătorul a zis: „lată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” (Matei l, 29), adică acel Miel vestit mai înainte. Şi el nu zice simplu mielul, ci: „Mielul lui Dumnezeu”, căci era încă şi un miel evreiesc, şi el voia a deosebi pe acela de Acesta. Mielul evreiesc se jertfea numai pentru poporul evreiesc, iar Acesta pentru toată lumea; acela depărta de la iudei numai suferinţele trupeşti, iar Sângele acestui Miel a adus curăţirea a toată lumea. Şi sângele mielului evreiesc a lucrat ceea ce a lucrat, dar nu prin propria sa putere, ci numai pentru că era o preînchipuire a Acestui Miel.
Şi mai departe, dacă acea rugăciune ar fi fost a dumnezeirii Sale, atunci S-ar fi contrazis El Însuşi şi S-ar fi certat cu Sine. Acelaşi, care prin cuvintele: „Dacă este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta”, ar fi încercat a Se feri de patimă şi de moarte. Acelaşi, altădată, când Petru îl sfătuia să Se cruţe şi să nu meargă la moarte, îi răspunsese: „Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală îmi eşti, că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor” (Matei 16, 23). El numeşte pe Apostol satană, nu pentru a-l batjocori, ci spre a însemna că acele cuvinte nu au venit din sufletul lui Petru.
Altădată El spusese: „Cu dor am dorit să mănânc acest Paşti cu voi” (Luca 22, 15). Pentru ce? Pentru că după Paşti trebuia să urmeze Crucea. Şi aşa, El în multe locuri a presupus moartea Sa, a rostit dorinţa Sa de a muri şi a declarat că El special pentru acesta a venit în lume. Dacă El acum totuşi zice: „De este cu putinţă”, apoi cu aceasta arată slăbiciunea firii omeneşti, care pentru fireasca iubire către viaţă, nu voia a se despărţi de viaţa aceasta. El, prin cuvintele acestea, se roagă ca omul să scape de moarte, pe când în altă parte zice că a venit de bunăvoie spre a pătimi, prin cuvintele: „Putere am să-Mi pun sufletul, şi putere am ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun” (Ioan 10, 18). Cum putea El dar să zică: „Însă nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu”? Avea oare Fiul o voinţă potrivnică voinţei Tatălui? El zise odată: „Eu şi Tatăl una suntem”. Aceasta din urmă se raporta la firea Sa cea mai înaltă, cea dumnezeiască; după această fire Fiul are o voie asemenea cu a Tatălui. Dimpotrivă, celălalt loc: „Nu precum voiesc Eu”, se raporta la omenirea Sa; şi astfel nu este grăire împotrivă sau contrazicere.
Contrazicere ar fi atunci când cineva, ca ereticii, ar voi să ia acele cuvinte de rugăciune: „Dacă este cu putinţă” şi celelalte ca o rugăciune a dumnezeirii Sale, iar nu a omenirii Sale.
Intrucât El este Dumnezeu, noi să-L adorăm; întrucât El este om, să ne rugăm ca şi Dânsul Tatălui, ca aici şi dincolo să ne facă părtaşi de toate bunătăţile. Fie ca aceasta să o dobândim noi, prin harul şi prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Care în acelaşi chip cu Tatăl şi cu Sfântul Duh este slăvit în vecii vecilor. Amin.
Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

NASA trimite e-mailuri către toţi angajaţii SĂ SE PREGĂTEASCĂ! 10 iunie 2011

Interesantă desfășurarea din calendarul de aici pentru numai 3 luni depărtare! Puteţi vedea cum ei lasă să se scurgă lent informația fără a alarma prea multă lume dintr-o dată?
Am primit o informație astăzi (10 iunie 2011), despre faptul că NASA a trimis un e-mail în masă către toţi angajaţii NASA, care include link-ul următor: „Familia / Pregătiri personale”.
Ultima actualizare: 09 iunie 2011
Editor Pagină: Shouse Mary
Oficial NASA: Dunbar Brian
http://www.nasa.gov/centers/hq/emergency/personalPreparedness/index.html
http://www.ready.gov/nle2011/index.html
Până la 1 august 2011, toată lumea va şti ce urmează. Acesta este motivul pentru care doriţi să fiți în zonele de siguranţă pe data de / sau înainte de 1 august 2011. Când va afla toată lumea, prea mulţi oameni vor face acelaşi lucru pe care îl faceți voi acum, şi nu doriţi să vă găsiţi în situația de a rămâne blocat.
În cazul în care NASA încercă să-și avertizeze angajaţii, spunându-le familiilor lor să fie pregătite, eu sunt chiar și mai convins decât oricând că AVEM ÎNTR-ADEVĂR O STEA BINARĂ GEAMĂNĂ CARE SE APROPIE, și va ieși foarte urât.
CDC a trimis recent un avertisment „zombi” ridicol despre apocalipsa?
Reuniunea Bilderberg are loc în prezent, şi toate mass-media / presa vrea să vorbească despre ***unele Wang unui congresman?
Apare mai mult de un singur film despre un obiect nou în sistemul solar, plus finalul de la „The Event” („Evenimentul”) celor de la NBC cu o nouă planetă!?
Este vorba despre a atinge oamenii țintă şi toată vorbăria asta despre septembrie / octombrie 2011 pare să fie din ce în ce mai mult o chestiune adevărată oameni buni.
Sper că sunteţi toţi pregătiți! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Acest email a fost transmis către mine de un prieten. El a spus că toţi angajaţii NASA primit acest e-mail în ziua de azi ….
******** Email Original ********
MESAJ AGENCYWIDE către toţi angajaţii NASA:
Punctul de Contact: Darrius Lewis, Direcţia de Asistenţă a Misiunii, Sediul NASA, 202-358-0608, darrius.l.lewis @ nasa.gov

************
Familie / Plan Personal de Pregătire
NASA este singura agenţie federală responsabilă pentru siguranţa poporului său şi bunăstarea lui aici, pe Pământ şi în spaţiu şi are un angajament pe termen lung pentru pregătirea în cazuri de siguranţă şi de urgenţă. Pe parcursul anului trecut, Administratorul Bolden a subliniat importanţa programului „Familie / Pregătirea Personală” pentru întreaga familie NASA. Familia şi planurile personale de pregătire sunt esenţiale pentru a proteja familiile şi comunităţile noastre în timpul situaţiilor de urgenţă potenţiale cum ar fi: incendii, inundaţii, cutremure, uragane, tornade, atacuri teroriste şi alte catastrofe neprevăzute.
Cele mai importante active în finalizarea cu succes a misiunii NASA sunt oamenii săi şi cei dragi lor. Agenţia a dezvoltat un set de ghiduri de informare concepute pentru a vă pregăti pe voi, familiile voastre şi animalele de companie pentru situaţiile de urgenţă. Aceste ghiduri vă va oferi instrucţiuni de urmat pas-cu-pas despre cum să aplicați Planul de Pregătire a Familiei.
Toţi angajaţii sunt încurajaţi să descarce aceste ghiduri, să pregătească planuri, şi să le revizuiască împreună cu familiile voastre. Agenţia a luat măsuri pentru a pregătirea familiei noastre NASA; acum este obligaţia dumneavoastră personală să vă pregătiți pe voi înșivă şi / sau familiile dumneavoastă pentru o situaţie de urgenţă.
Pentru a vizualiza clipul video al Administratorului Bolden pe tema pregătirii familiei şi pentru a descărca ghidurile dumneavoastră pentru „Pregătirea Familiei”, vizitaţi:
[link la www.nasa.gov]
sursa: http://www.youtube.com/watch?v=BZUPGw7p9I0

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Cele 10 legi



Nu e vorba de “Cele 10 Porunci” cum le stim noi din Biblie. Nu e vorba poate nici de “legi” in sensul propriu al cuvantului. Le-as zice 10 principii dupa care se manifesta Universul. 10 explicatii despre cum functioneaza schimbul de energie in Univers. 10 explicatii simple pentru a fi intelese de toti oamenii.
Cu credinta ca aceste “legi” va vor ajuta sa patrundeti mai usor tainele manifestarii materiei:
1. V-am creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
2. Dumnezeu este creatorul.
3. Sunteţi trei fiinţe într-una singură. Puteţi numi aceste trei aspecte ale fiinţei cum doriţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; minte, trup şi spirit; supraconştient, conştient şi subconştient.
4. Creaţia este un proces care provine din aceste trei părţi ale trupului vostru. Hai să o spunem altfel: voi creaţi la trei nivele. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta.
5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul („vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt („Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde” ). Tot ceea ce este creat este desăvârşit prin faptă („şi Cuvântul S-a făcut trup şi a sălăşluit între noi”).
6. Ceea ce gândiţi, dar despre care nu mai vorbiţi după aceea, creează la un nivel. Ceea ce gândiţi şi despre care vorbiţi creează la un alt nivel. Şi ceea ce gândiţi, vorbiţi şi faceţi se manifestă în realitatea voastră.
7. Este imposibil să gândiţi, să vorbiţi şi să faceţi ceva în care nu credeţi cu adevărat. De aceea, procesul de creaţie trebuie să includă sau credinţă sau cunoaştere. E vorba despre credinţa absolută, care se situează dincolo de speranţă. Aceasta înseamnă să ştii cu certitudine („credinţa ta te-a mântuit”). De aceea, partea de acţiune a creaţiei include întotdeauna cunoaştere. Înseamnă o claritate la îndemâna oricui, o siguranţă totală, o acceptare completă ca realitate a ceva.
8. Acest domeniu al cunoaşterii este un domeniu de recunoştinţă intensă şi incredibilă. Este o mulţumire adusă în avans. Şi acesta este, poate, cea mai mare cheie a creaţiei: să fii recunoscător înaintea creaţiei şi pentru ea. Faptul că socotiţi aceasta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat, ci chiar încurajat. Este semnul sigur al stării de maestru. Toţi Maeştrii ştiu dinainte că fapta a fost făcută.
9. Sărbătoriţi şi bucuraţi-vă de tot ceea ce creaţi şi aţi creat. A respinge orice parte din creaţie înseamnă a respinge o parte din voi înşivă. Fiţi recunoscători pentru orice care se arată ca făcând parte din creaţia voastră, luaţi-o în posesie, binecuvântaţi-o. Nu căutaţi să o condamnaţi („blestemat să fie!”), pentru că a o condamna înseamnă a te condamna pe tine însuţi.
10. Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou. Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă. Spuneţi „Eu sunt Calea şi Viaţa, urmaţi-Mă”. În acest mod se manifestă voinţa lui Dumnezeu „precum în Cer, aşa şi pe Pământ”.
Sursa: “Conversatii cu Dumnezeu”, Neale Donald Walsch
Sursa: Dincolo de Orizont

Cine distruge natiunea ?

Întâlnirea redată mai jos a avut loc în camera de hotel închiriată pe numele senatorului de Buzău (în acea perioadă) Gelu Voican Voiculescu, în data de 20.06.1990. Cu toate că cele discutate în acea întâlnire reprezintă aspecte de o importanță capitală pentru ţara noastră (aşa cum s-a dovedit în timp) rezoluţia dată a fost de a nu continua investigaţia pentru că „nu prezintă interes”. Astfel, trei din cele patru persoane prezente nu au mai fost identificate decât mult mai târziu. Documentul a fost apoi distrus, însă o copie a sa s-a păstrat într-un dosar ce apoi a fost „moştenit” de o secţie condusă de un prieten bun de-al meu. Asemenea documente sunt adesea făcute pierdute atunci când interesele unor oameni o cer. Poate să vă uimească o asemenea situaţie, însă ea reflectă starea cadrelor instituţiei noastre: acceptăm orice sugestii care să ne simplifice munca (şi să ne facă să executăm ordinele fără să gândim prea mult), mulţumindu-ne cu explicaţia logică pe care ne-o serveau cei care conduceau destinele serviciilor noastre. Numai cei câţiva care au avut răbdarea să pună cap la cap unele informaţii au putut să îşi dea seama că, de fapt, peste capul nostru s-a dus aproape mereu o activitate subversivă de control.
Conţinutul acestei întâlniri de la începutul anilor 90 m-a făcut să văd cu alţi ochi multe alte evenimente care s-au petrecut în ţara noastră. Tot ceea ce s-a petrecut în ultimii ani confirmă, de fapt, cu precizie cele discutate atunci şi aduce o altă lumină în toate aceste aspecte pe care le-am crezut numai nişte născociri ale unor neadaptaţi. Auzisem desigur despre Protocoalele după care s-ar ghida masoneria ocultă, însă aceste informaţii au rămas mereu în zona de auto-cenzură confortabilă, fiind excluse din start ca informaţii veridice. În timp mi-am dat seama că noi (îi includ aici şi pe mulţi dintre colegii mei care nu erau integraţi în aceste reţele infiltrate în servicii) ne păcăleam singuri pentru că, dacă era să acceptăm fie şi numai pentru câteva minute să ne uităm în direcţia acestor informaţii ca fiind reale, atunci tot ceea ce ştiam despre realitatea în care trăiam s-ar fi năruit imediat la pământ (cam tot aşa precum s-au năruit în mod paradoxal Turnurile gemene la 11 septembrie 2001).
Cu atât mai mult am decis să vă aduc la cunoştinţă acest document, cu cât cel care atunci se angaja în acţiuni străine de interesul naţional, Gelu Voican Voiculescu, se erijează acum în autorul restructurării democratice a structurii serviciilor române de informaţii, iar mai recent chiar în martir al regimului comunist. Chiar dacă el nu este singurul care în toate aceste frământări prin care trece ţara noastră îşi urmează stăpânii din umbră, el este totuşi unul dintre cei mai activi care a determinat să iasă în stradă mulţi oameni oneşti pentru a-şi pune el slugi fidele în poziţii cheie.
Am observat că aveţi publicate fragmente din lucrarea „Cucuveaua cu pene roşii” a d-lui Costin Grigore, unde a apărut pentru prima dată acest document, însă ceea ce eu am obţinut este varianta de la dosarul de lucru, neprelucrată pentru publicare. Fiind varianta originală cred că este utilă pentru cei care caută adevărul despre aceste evenimente şi despre aceste personaje care iată că acum îşi permit să sfideze pe toată lumea cu aroganţă şi nesimţire.
Eu m-am săturat să tot înghit explicaţiile prosteşti ale acestor criminali care cred că noi suntem nişte unelte tăcute pe care le pot folosi după bunul lor plac fără să dea socoteală la nimeni. Şi vă raportez că sunt deja mai mulţi care gândesc în acelaşi fel şi încep să îşi dea seama că aşa nu se mai poate continua în ţara asta. De aceea am decis să nu mai acopăr minciuna, abuzurile şi manipulările din umbră pentru că nu pentru asta am jurat loialitate ţării. Nu se poate ca frica zilei de mâine să ţină în cuşcă atâtea minţi inteligente şi să lase o gaşcă de „băieţi deştepţi”, care cred că totul li se cuvine doar pentru că au obţinut în mod fraudulos o poziţie în ierarhia unei loji masonice sau într-un grup economic, să ducă de râpă o ţară (şi nu numai atât) pentru nişte interese personale.
Ceea ce se întâmplă acum în lume este mult mai grav decât îşi imaginează mulţi dintre oamenii de rând care ştiu ceea ce ştiu numai din presa controlată de cercuri de interese care se întind mult dincolo de graniţele ţării noastre. Desigur că sunt şi interese strategice pe care le putem promova prin unele informaţii controlate sau prin manevre de culise (este uşor de înţeles aceasta din poziţia în care mă aflu şi este şi parte din serviciile pe care le îndeplinim), însă după datele pe care le deţin lucrurile nu sunt deloc aşa. Nu mai este demult vorba de interese strategice ale ţării noastre, interese care să servească dezvoltarea şi bunăstarea cetăţeanului. Totul tinde să devină o dictatură instalată din umbră şi ale cărei scopuri sunt departe de interesele ţării noastre (sau ale altor state). Şi aici nu mă refer la un partid sau altul (şi nici măcar la o ţară sau alta) pentru că toate sunt conectate la aceleaşi cercuri oculte de unde îşi extrag puterea de influenţă şi ale căror ordine le execută. De altfel noul război care a început în nordul Africii este parte din acelaşi joc de interese… dar despre aceasta mai târziu.
Vă voi mai contacta şi vă voi mai furniza şi alte informaţii din ceea ce ştim în mod cert. Sper că în acest fel să vă audă din ce în ce mai mulţi oameni şi cât mai mulţi să se trezească din naivitatea în care şi eu m-am aflat o bună bucată de vreme. Atât însă pentru moment.
Vă doresc să aveţi curajul de a merge mai departe şi vă felicit pentru succesele recente în lupta pentru cauza dvs. Cu respect şi speranţă,
RT
Iată ce spunea interceptarea respectivă. (se începe cu saluturi simple).
Vă las să trageţi dvs concluziile din acest document iar eu vă urez să vă păstraţi pe aceeaşi linie de sinceritate şi curaj pe care aţi arătat-o până acum. Pe mine cinismul cu care un personaj precum Gelu Voican îşi vinde semenii şi ţara mă umple de indignare.
Obiectiv 1 (OB1): De acum înainte trebuie să mă susţii … nu ai altă şansă acum. Ştiu că-ţi place să lucrezi cu prietenii tăi însă acum situaţia o cere…
Gelu Voican Voiculescu (GVV): Depinde de concurenţă! Am auzit că Leon Goldenberg se bucură de sprijinul marelui consiliu … Credeţi că şi eu…
OB 1: L-am mutat la Oslo. A ieşit din joc! … în locul lui te vom iniţia pe tine … vei deveni coordonator al reţelei de aici şi membru în conducere.
GVV: Chiar înainte ca Rabi să ajungă în sânul lui Avram? Nu este puţin prea repede?
OB 1: Eli, Eli … Eu încerc să execut testamentul lăsat de Rabi. Pot reuşi însă numai împreună cu tine şi cu şeful oficiului de la Praga. Tu aici ai o poziţie cheie şi în plus ai experienţa terenului…
GVV: Dar de ce cu Praga? Acolo ne duce curentul?
OB 1: Structura de la Praga este deja influentă în marele consiliu. Nu uita că cine are susţinerea primeşte şi fondurile şi nu numai atât. Praga este doar pilonul de sprijin. Forţele se vor concentra aici pentru că planul lui Rabi vizează România. De aceea şi alegerea ta.
GVV: El a fost iniţiat?
OB 1: Da, dar numai până la gradul 20 … Ştie că eu am gradul 31. Obedienţa lui va fi fără discuţii. Noi vom forma o structură distinctă care se va conecta direct la centru.
GVV: Mie ce grad îmi daţi?
OB 1: Oricum de la gradul 14 în sus. Aceasta depinde şi de tine, ştii …Cred că au venit şi ceilalţi doi.
(intră în încăpere alte două persoane marcate în continuare ca Obiectivul 3 şi Obiectivul 4. Se fac saluturi în mai multe limbi)Obiectivul 3 (OB 3): Fericit în veci este Rabi. Acum stă pe muntele lui Moise la sfat cu Ilie şi Estera.
OB 1: E în drum spre… Mai trebuie să treacă apa neagră. În ultimul moment s-a ridicat în mijlocul flăcărilor şi ne-a binecuvântat! Uite, în urna albă odihneşte cenuşa lui. Închină-i-te şi învaţă. Aici ne-am adunat ca să aducem la îndeplinire planurile sale.
OB 4: Aş dori să vă cer o lămurire: puteam să ne punem de acord şi prin fax. De ce aţi riscat să ne întâlnim în România? Putem fi deconspiraţi cu uşurinţă aici unde terenul nu e sigur.
GVV: Avem probleme. Iar problemele sunt aici … sau cel puţin pleacă de aici. Iar terenul este mai sigur decât pare. Totul se restructurează şi va fi cum trebuie, iar informaţiile de prisos se pierd pe drum…
OB 4: Şi noi avem probleme, în Germania de Est… Şi fondurile întârzie.
OB 1: S-auzim!
OB 4: Am documentat complet cazul teroristului Carlos! Stăpânii lui, de la STASI, au vorbit.
OB 1: Dar Carlos era al vostru… ce spui?
OB 4: Aşa ştim noi. Ei cred că era numai al lor şi uneori al ruşilor. Rămân totuşi trei atentate majore pe care nu le-au controlat est-germanii. Însă nici Moscova şi nici noi…
OB 1: Atunci cine?
OB 4: Nu ştim … încă. Alţii, poate mai tari ca noi? Asta căutăm acum… vom afla cu siguranţă şi apoi vom aplica procedura standard.
OB 1: Pierdeţi vremea! Preluăm noi cazul. Din Carlos va trebui să facem o legendă a estului. Să aibă ceilalţi ce mesteca în timp ce lucrăm. Dacă pâine nu avem să le dăm deocamdată măcar puţin circ. Apoi mai vedem în funcţie şi de directivele centrului. Voi vă ocupaţi de documentarea atentatului Lockerbie.
OB 4: Da îl ştiu… Aeronava Pan Am, doborâtă în decembrie 1988 … cu 270 de morţi. Dar, la Lockerbie au fost implicaţi libienii lui Gadhafi.
OB 1: Nu numai. Au condus cei de la STASI. Luaţi-i urma colonelului Silvian Becker şi vă veţi convinge. Nu trebuie să îi subestimăm pe ruşi…
GVV: Începem? Este târziu şi …
OB 3: Te grăbeşti să fii iniţiat? De altfel voi cunoaşteţi integral cele 24 de protocoale. Totul rămâne o formalitate.
GVV: Da, dar le folosim numai pentru decriptarea telegramelor.
OB 1: Astăzi vei afla şi tainele ordinii universale. Vei primi cheia aplicării protocoalelor în toate domeniile vieţii sociale. Te-ai întâlni cu Rabi pe muntele lui Moise?
GVV: Da.
OB 1: Care era mesajul?
GVV: România va fi spaţiul de pace al poporului ales. Şi pentru asta terenul trebuie asanat.
OB 1: Ce ne împiedică acum să se împlinească mesajul?
GVV: Multe! … Pâinea şi circul nu i-a amăgit decât pe cei bătrâni. Tinerii nu s-au lăsat păcăliţi… Ei îl revendică pe general însă fără să o spună, aproape inconştient… Trebuie eliminat.
OB 1: Generalul va dispărea. Vom avea grijă de asta. Unde am ajuns?
GVV: La protocolul trei.
OB 1: Poţi să-i desluşeşti taina?
GVV:„Flecari neobosiţi au transformat şedinţele parlamentare şi adunările publice în lupte de vorbărie. Abuzurile puterii vor pregăti în cele din urmă prăbuşirea tuturor instituţiilor şi totul va fi răsturnat sub loviturile mulţimii dezlănţuite”. Deja au început să apară semnele că parlamentul devine o piaţă de vechituri şi corupţi. Restul îl face legea naturii omeneşti.
OB 3: Corect! … Protocolul 12?
GVV:„Nimic nu se va face cunoscut societăţii fără controlul nostru” … Cu taina plasată în protocolul 13: „În curând vom propune prin presă concursuri de artă, sport, divertisment; aceste preocupări le vor abate definitiv atenţia de la problemele în care ar trebui să ne luptăm cu ei”… iar cu fondurile primite de la Londra pentru marile trusturi de presă, acest mister este ca şi îndeplinit. Nimeni nu bănuieşte că toate acestea servesc un scop şi de aceea controlul nostru va rămâne invizibil… ca să vezi ceva trebuie să îi înţelegi rostul.
OB 1: Just! … Acum taina din 15?
GVV: Aceasta începe în protocolul 18: „Când va fi necessar să se întărească poliţia vom simula crearea dezordinii!” Abia apoi vine taina din 15 care lămureşte: „În rândul membrilor lojilor vor fi mulţi agenţi ai poliţiei naţionale şi internaţionale”. Prin aceasta îi aducem pe ai noştrii pe poziţii cheie fără să îi punem direct acolo … o să-i pună ei la nevoie.
OB 1: Bravo. Văd că ai pătruns singur misterul funcţionării protocoalelor…
GVV: La asta lucrăm, nu?
OB 3: Mie mi se pare totuşi exagerat felul în care sunt aplicate aici protocoalele. Adică e prea rigid … pentru această învăţătură trebuie să fii mai inventiv în aplicarea ei. Din afară se vede foarte urât ceea ce faceţi voi aici în România.
OB 1: Ce anume? La ce te referi?
OB 3: Dacă ar fi să mă refer la compoziţia guvernului şi tot ar fi de ajuns…
GVV: Nu înţeleg ce vrei să spui?
OB 3: Ei… E foarte simplu, o minoritate de nici 0,1% din populaţia ţării deţine puterea în peste şaptezeci la sută din posturile guvernamentale. Aceasta bate la ochi nu credeţi? Chiar dacă sunt toate condiţiile îndeplinite sunt totuşi oameni care pot să îşi dea seama atunci când situaţia este flagrantă.
OB 1: Aici să ştii că oamenii nu sunt atât de atenţi la ceea ce se întâmplă în societatea lor. Ei sunt mai degrabă atenţi la vecinii lor şi la familiile lor. Dar bine, dacă e chiar atât de vizibil o să-i mai rărim. Îl scoatem de la naftalină şi-I propulsăm pe agentul „Bruckner”. O să mai abată atenţia.
GVV: Nu ne-a ajuns gafa de anul trecut? Pe baza informaţiilor lui, centrul a hotărât sacrificarea lui Ceauşescu în favoarea lui Gorbi! … Era mult mai eficient invers, aşa cum aţi văzut. Acum Gorbaciov a scăpat şi ne încurcă mai mult decât ne-am fi imaginat… şi mai are câte ceva de spus…
OB1: Să continuăm testarea… planul economic?
GVV: În protocolul 20 avem taina tainelor: „Crizele economice vor fi produse de noi, cu scopul de a retrage banii din circulaţie. Statele vor veni cu mâna întinsă precum milogii la bancherii noştri pentru ca, prin împrumuturi externe, bogăţiile lor să se verse în safe-urile noastre şi ei să ne plătească un bir de robi. Forţa naţiei va pieri în urma acestei luări de sânge de bună voie”.OB 1: Corect! Just dar incomplet…
GVV: Lăsaţi-mă să termin. Din protocolul 20: „Impozitele vor fi percepute fără sfială”, dezlegăm taina protocolului 3: ”Nu va trece veacul şi vom crea tot dezordini şi bancrute”. Prin aceasta puterea va rămâne golită de substanţă, va fi o vorbă goală. Deja plasăm oamenii corupţi în poziţii cheie ale structurii financiare şi apoi … din nou natura umană îşi va face treaba.
OB 1: Perfect!… Deja au început să se organizeze fără să-i mai obligăm noi. Nu-i credeam atât de proşti încât să accepte ideea că în numai câteva luni banii lor se vor înmulţi de zeci de ori. Şi acesta este numai începutul, vor urma crize şi mai mari…
GVV: Ce vrei? Goimi. Nişte maimuţe, ceva mai evoluate. Dacă nu ne-ar impiedica fantoma Generalului şi alţi câţiva homo sapiens, am putea împlini mult mai repede testamentul lui Rabi. Pamântul făgăduinţei ar fi deja aici.
OB 3: Aici la voi da! … La mine la Praga lucrurile s-au simplificat mult.
OB 1: Cum aşa? Explică…
OB 3: Vârfurile au înţeles interesele Germaniei de a avea în jur state cât mai mici şi cât mai slabe. Ruperea Cehoslovaciei în două este doar o problemă de timp. Mai greu va fi cu Polonia, Walessa se opune.
OB 1: Va fi strivit între Moscova şi Berlin.
GVV: Între Bonn şi Kiev mai bine zis. Aici se va naşte o Republică imensă, Ucraina, care n-a existat niciodată. Va fi un tampon pentru Polonia, Ungaria, Cehoslovacia şi România, de la care URSS a luat teritorii fără nicio ruşine. Pe atunci erau conduşi de noi. Acum încearcă să se conducă singuri.
OB 1: Dacă se obrăznicesc le trimitem şi lor câteva commando-uri.
OB 3: Bine că mi-ai adus aminte. În spaţiul meu am câţiva rătăciţi din Legiunea Străină, rămaşi pe acolo de la Revoluţia de catifea. Ce facem cu ei?
GVV: Şi-aici avem destui … rămaşi de la Revoluţie. Va trebui să–i neutralizăm.
OB 3: Cum? Care e protocolul?
OB 1: Gata! … Iniţierea s-a încheiat aici. Nu mai aveţi voie să evocaţi taina protocoalelor decât pentru discuţiile de coordonare. În rest vă limitaţi strict numai la situaţiile concrete…
GVV: Prin metoda clasică. Convoacă-i pentru a le face plata serviciilor. Eu aşa o să fac aici.
OB 3: Mi se pare corect. Mergem?
OB 1: Da. Începem retragerea. Pe noi trei ne aşteaptă partea cea mai grea a zilei: ritualul…
Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source

Planeta Zeilor

Zecharia Sitchin poate ajuta omenirea sa inteleaga toate prezicerile legate de planeta X ( Nibiru ) si despre toate profetiile pentru 21 decembrie 2012. Zecharia Sitchin este printre putinele persoane care reusesc sa traduca si sa citeasca limbajul antic al Evreilor si al Egiptenilor pe langa alte limbi moderne.
Sitchin a studiat toata viata civilizatiile antice si a incercat mereu sa inteleaga textele lor. Acesta a aflat ca Sumerienii antici (acestia au format prima civilizatie pe planeta noastra) invatau tot ce se stia despre zeii lor, si i-a numit pe acestia Anunnaki. In traducere libera ar insemna “cei care din cer vin pe pamant“.

planeta-x-nibiru-anunnaki
Civilizatia sumeriana stia toate planetele din sistemul solar, stiau cum arata, stiau ce sateliti avea fiecare. Tot acestia au spus ca pe Marte se gasea apa candva, lucru care abia acum este descoperit de cercetatori, ceea ce arata nivelul lor de cunoastere.
Anunnaki, zeul lor, i-a invatat absolut tot pe sumerieni, predandu-le invataturile sale. Acesta a venit pe pamant de pe planeta Nibiru – “The Planet of the Crossing”. Planeta X – Nibiru trece prin sistemul nostru solar la fiecare 3600 de ani. Astfel se ajunge la concluzia ca Anunnaki era o rasa foarte evoluata ce vizitase pamantul si formase prima civilizatie.
Planeta X – Nibiru este cautata in zilele noastre de catre astronomi si este denumita planeta necunoscuta sau a 10-a planeta. In anul 1990 Zecharia Sitchin s-a intalnit cu un astronom de la Observatorul Marinei Americane si acesta i-a dezvaluit lui Sitchin ca intr-adevar cercetarile pentru Nibiru sunt foarte avansate si intense.
Sursa: ……Astro……

RĂTĂCITORII

Nu știm câți au meditat la sensurile rătăcirii și au realizat cât de peren și mai ales cât de actual este „statutul” de rătăcitor pentru om. Nu întâmplător cuvântul rătăcire are atâtea înțelesuri, pentru că toți oamenii suntem niște rătăciți sau rătăcitori. Omul rătăcește lucruri, drumuri, idei, dar se și rătăcește printre lucruri, printre alți semeni, culminând cu rătăcirea de sine. Rătăcirea de sine este totdeauna atunci când omul, deși este treaz (nu doarme, este în stare de veghe), nu este totuși prezent (nu este conștient de sine), iar acest lucru se întâmplă aproape clipă de clipă din viața omului. Rătăcirea de sine este absentă doar atunci când suntem conștienți de noi înșine în fiecare gest pe care îl facem, oricât de mic și de neînsemnat ar fi și atunci când suntem în legătură cu Dumnezeu realizând cea mai înălțătoare și roditoare trezvie (conștiență).
 Ne-am pierdut originile, ne-am pierdut direcția, am pierdut sensurile adevărate, claritatea de a vedea în jurul nostru. Rătăcirea este starea comună, obișnuită a omului, ea putând însă să înregistreze accente foarte diferite de la individ la individ. Fiecare grup constituit după anumite criterii consideră pe ceilalți oameni care fac parte din alte grupuri decât cel al lor ca fiind niște rătăciți: creștinii îi consideră pe necreștini și pe atei a fi rătăciți și vicevera (chiar în cadrul grupului creștinilor și cel al necreștinilor există părerea că cei care nu sunt de aceeași confesiune cu ei sunt niște rătăciți); copii sunt niște rătăciți în opinia părinților și aceștia în opinia copiilor; păcătoșii notorii văd în evlavioși pe cei rătăciți, în timp ce, cum este și firesc, cei evlavioși îi consideră pe păcătoșii notorii ca fiind cu adevărat rătăciți etc.
Rătăcirea presupune existența reperelor, penru că nu te poți rătăci decât față de reperul pe care îl ai sau ar trebui să-l ai. Dar rătăcirea mai vine (și aceasta este o mare rătăcire) din căutarea, fuga după repere false, schimbătoare, instabile, adevărate fete morgane (cum sunt spre pildă banii).
Omul se rătăcește mai abitir ca păsările și animalele care au instincte foarte puternice de orientare  care la om sunt suplinite de minte, dar care este mereu răpusă  de o puzderie de gânduri despre toate și nimic. Rătăcirea este o stare care este indisolubil legată de minte, de instabilitatea acesteia datorată gândurilor ce o năpădesc și o copleșesc, ajungând să adoarmă în ultimă instanță conștiința, cea care ar trebui să ne ghideze spre direcția bună, neînșelătoare care să nu ducă la rătăciri. Ideea legăturii foarte strânse dintre rătăcire și minte poate fi mai bine înțeleasă dacă facem referire la cea mai crudă și de temut rătăcire – nebunia, întunecarea minții.
Dacă lucrurile stau așa, si noi credem că așa stau, nu este greu de înțeles că rătăcirea omului a venit din informații, din informații din ce în ce mai multe, mai contradictorii, mai „năucitoare” ce au pus în mod progresiv stăpânire pe mintea omului de la crearea lui încoace. Prima rătăcire a fost a lui Adam care nu a ascultat de porunca lui Dumnezeu Care i-a poruncit: „ Din toți pomii din rai poți să mănânci, Iar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”  (Facerea, 2; 16-17) Adam a căzut în capcana necuratului, căutând  informații de care nu avea nevoie, nesocotind  porunca dumnezeiască Care știa unde are să-l ducă neascultarea datorată foamei de „informație” insuflată de necuratul reprezentat de șarpele biblic.
Este hotărât lucru faptul că rătăcirea vine din căderea în păcat a omului. Urmare ei, toți oamenii pământului rătăcesc ori căutând binele și încercând să scape de osânda păcatului, ori cătând în continuare cu stăruință răul, adică momelile lumii acesteia supusă necuratului.
Secolele din urmă au dus  la o cantitate de informații colosală ce a invadat omenirea, a copleșit-o, a prins-o în capcanele ei și a determinat-o nu numai să trăiască în mocirla de informații, ci și să fie generatoare de noi și noi informații spre propria-i pieire. Rătăcitorii istorici ajunși în această stare în urma blestemului lui Dumnezeu au fost și sunt la originea rătăcirii prin informații și mereu la pupitrul de comandă pentru fabricarea și aruncarea pe piață a unei cantități de informație uriașă fără nicio valoare pentru binele omului, dimpotrivă cu o mare valoare spre rătăcirea și pierderea lui.
Așadar rătăcirea nu este doar o urmare a deciziilor individuale fără nicio legătură cu acțiunile unora care urmăresc în mod expres rătăcirea oamenilor. Ea este de cele mai multe ori rezultatul acțiunilor programate, dirijate și manipulate de rătăcitorii istorici care se consideră mai presus de ceilalți rătăcitori ai lumii, deoarece au la dispoziția lor instrumentele ideale ale rătăcirii: canalele de informații și banii (care în esența lor sunt tot informație). Ei au ajuns rătăcitorii rătăcitorilor, considerându-se, în sinea lor, stăpânii celor din urmă, nu pentru că doar ei ar cunoaște calea sau direcția, ci, mai mult, pentru că au la dispoziție momelile care să-i îndepărteze pe rătăcitorii lor de adevărata Cale, de Dumnezeu.
Există foarte multe forme de manifestare a rătăcirii omului, spre exemplu:
·        rătăcirea față de Dumnezeu, Cel care le-a creat și le guvernează pe toate;
·        rătăcirea gândurilor;
·        rătăcirea față de rude și semeni;
·        rătăcirea prin lume în căutarea tuturor deșărtăciunilor posibile și imposibile, pentru unii devenind o emblemă.
Sunt de asemenea tot felul de rătăcitori:
o   unii rătăcesc cu scop, pripășindu-se într-un loc atăta timp cât rătăcirea le aduce avantaje (bani), după care se mută în altă parte; alții rătăcesc fără niciun scop, hoinărind de dragul hoinărelii, adică omorând (pierzând) timpul;
o   unii rătăcesc pe tot globul, alții pe zone mai restrânse și aproape toți, nu rătăcesc spațial ci numai rătăcesc drumul spre ei înșiși și spre Dumnezeu;
o   unii rătăcesc (se rătăcesc) noaptea, alții în plină zi, alții zi și noapte;
o   unii rătăcesc (se rătăcesc) ocazional, alții mereu;
o   unii rătăcesc voluntar, alții involuntar (toți ne rătăcim astfel);
o   unii rătăcesc singuri, alții în grupuri mergând până la dimensiunea unui neam;
o   unii rătăcesc pentru „mântuirea” lor, alții pentru „mântuirea” neamului;
o   unii rătăcesc deopotrivă cu trupul și sufletul, cei mai mulți, dacă nu toți, numai cu sufletul.
Scopul rătăcirii este și el divers:
ü unii rătăcasc pentru putere și bogății;
ü unii rătăcesc prin labirintul minciunii pentru a scăpa de osândă;
ü unii rătăcesc în căutarea adevărului sau a Adevărului, urmând momelile vrăjmașului sau Cuvântul Domnului;
ü unii rătăcesc în căutarea sființeniei, alții în căutarea plăcerilor, copleșiti de patimi.
Având în vedere formele și scopul rătăcirii ne putem întreba:
Ø câți tineri nu sunt în rătăcire și care s-au înstrăinat de ei înșiși și de ai lor (părinți, frați, etc.) ?
Ø câți oameni nu s-au înstrăinat de cei apropiați lor și de aproapele lor în sensul spuselor Domnului nostru Iisus Hristos?
Ø Câți guvernanți și politicieni nu s-au înstrăinat de alegătorii lor, de cei pe care-i reprezintă și îi conduc?
Ø Câte instituții ale statului nu s-au înstrăinat de menirea lor națională, de interesul național, de poporul care le susțin și s-au dus și se duc orbește în brațele străinilor și rătăcitorilor internaționali care vor să desăvârșească transformarea lumii într-un Babel de rătăcitori?
Care să fie cauza cauzelor rătăcirilor care a cuprins întreaga lume? Ea nu poate fi decât neatenția omului, lipsa lui de luare aminte la Cuvântul Domnului. De aici, îngenuncherea omului în fața ispitelor, a momelilor trimise de necuratul prin intermediul unor semeni de-ai săi spre rătăcirea și supunerea lui chinurilor acestei vieți. Și cea mai puternică și nemiloasă momeală o reprezintă fără nicio îndoială bogăția, adică banii, care au desăvârșit coruperea omului și îndepărtarea sa de Stăpânul  lui, Dumnezeu. Doar trăirea în Domnul ne poate izbăvi de toate rătăcirile, potrivit spuselor Sale: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.”

“Succesuri” lipsite de “esece”

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Conform unei stiri Agerpres aflu ca reprezentantii statului roman nu stau degeaba. Ei muncesc cat timp noi, ceilalti, ne distram. Astazi, duminica si sarbatoare religioasa, vamesii muncesc. Uneori pentru ei, uneori pentru regine, si foarte rar pentru stat. Dar, asa cum spuneam, li se mai intampla sa presteze si in beneficiul angajatorului- cum ar veni vamile romane. Astazi au descoperit, la biroul vamal Otopeni-calatori, o persoana care incerca sa traficheze bani. Nu a declarat toate sumele aflate asupra sa astfel incat deontologii vamesi au controlat-o si i-au confiscat banii. Si i-au dat si o amenda. De fericire am inceput sa socotesc:
-mizam pe cresterea pensiei mamei (de la aproximativ nimic la 10.000 de euro pe luna);
-o suma pe care mi-ar oferi-o statul roman, in calitatea mea de intelectual neocupat, pentru un start-up in domeniul jurnalistic- cum ar veni sa-mi deschid o taraba cu editoriale, popular numita ziar;
-si multe altele.
Va dati seama! Daca am fost anuntati public despre “succesurile” lipsite de “esece” ale vamesilor romani… inseamna ca e vorba despre multi multi bani. Deci, sa socotim:
-au fost confiscati 3.200 de dolari americani;
-au fost confiscati 2.000 de euro;
-s-a aplicat o amenda contraventionala de 3.000 de lei.
Hm! Ma tem ca atat pensia mamei, cat si planurile mele de viitor trebuie sa mai astepte. Totusi, putem incadra aceasta captura la “succesuri” ale statului roman…
Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate