luni, 19 noiembrie 2012

ÎNCEPE RĂZBOIUL? Israel are UNDĂ VERDE de la NATO pentru bombardamente UPDATE


Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a subliniat luni că Israelul 'are dreptul' de a se apăra de atacurile care îi vizează teritoriul, însă i-a cerut guvernului 'moderaţie' în răspunsul său, transmite EFE. UPDATE Un armistiţiu ar putea opri, totuşi, ofensiva terestră plănuită de Israel. 

Israelul îşi va intensifica oepraţiunile militare în Gaza
Israelul îşi va intensifica oepraţiunile militare în Gaza
UPDATE Cabinetul de securitate al premierului israelian, Benjamin Netanyahu, alcătuit din titularii principalelor portofolii, s-a reunit luni seară pentru a examina o propunere egipteană de armistiţiu cu grupările palestiniene armate din Gaza, a anunţat postul naţional de radio, citat de AFP.

Potrivit sursei amintite, Israelul doreşte respectarea unui armistiţiu timp de 24 până la 48 de ore pentru ca părţile implicate să poată elabora termenii unui acord de încetare a focului.
Poziţia NATOIsraelul are dreptul la propria apărare
"Israelul are dreptul la propria apărare, iar atacurile împotriva Israelului trebuie să înceteze, însă comunitatea internaţională aşteaptă, de asemenea, ca Israelul să dea dovadă de moderaţie', le-a declarat Rasmussen ziariştilor, la Bruxelles, înainte de a se întâlni cu miniştrii apărării din UE. 
Oficialul NATO s-a declarat 'foarte îngrijorat de escaladarea violenţei' şi şi-a exprimat regretul faţă de 'moartea şi suferinţa unor civili nevinovaţi atât din Israel, cât şi din Gaza'.

Anders Fogh Rasmussen a amintit că NATO nu intervine în problemele din Orientul Mijlociu, însă şi-a exprimat încrederea că eforturile internaţionale vizând găsirea unei soluţii vor avea succes.
Douăzeci şi trei de palestinieni, majoritatea femei şi copii, au fost ucişi în raiduri aeriene israeliene duminică, în a cincea zi a ofensivei asupra Fâşiei Gaza, potrivit serviciilor de sănătate ale teritoriului palestinian guvernat de Hamas.Aceasta este ziua cea mai mortală în Fâşia Gaza de la începutul ofensivei israeliene miercuri, notează AFP. 

Unsprezece persoane, printre care nouă membri ai familiei Al-Dallou, dintre care cinci copii, trei femei şi un bărbat, au fost ucise după-amiaza într-o lovitură aeriană ce a distrus o clădire cu trei etaje din cartierul Nasser, în nordul oraşului Gaza, potrivit serviciilor de urgenţă.  Tatăl familiei, Mohammad al-Dallou, era un funcţionar în Ministerul de Interne al Hamas, responsabil pentru protecţia VIP-urilor.

Ceilalţi doi morţi erau vecini, o femeie de 83 de ani şi un tânăr de 22 de ani. "Masacrul familiei Al-Dallou nu va rămâne nepedepsit", au avertizat Brigăzile Ezzedin al-Qassam, braţul armat al mişcării palestiniene Hamas, la putere în Gaza.

La sfârşitul după-amiezii, trei bărbaţi au murit în urma bombardamentelor israeliene, primul într-un cartier din nordul oraşului Gaza şi ceilalţi doi la Nousseirat, în centrul Fâşiei Gaza. Alte două raiduri au ucis un bărbat la Shejadiya, un cartier din estul oraşului Gaza, şi alţi doi la Jabalia, în nordul teritoriului palestinian, au precizat serviciile de ambulanţă din Gaza. În timpul dimineţii, şase palestinieni, dintre care patru copii, au fost ucişi.

Sursa:  REALITATEA.NET

DEZVĂLUIRI despre DECEMBRIE 2012, guvernul mondial SECRET, REÎNCARNARE și civilizaţia din Pământul Interior. ”Vom fi în întuneric complet timp de 3 zile” | VIDEO



Societatea niponă este atât de convinsă de existența extratereștrilor, încât autoritățile de la Tokio au susținut, în ultima vreme, diverse conferințe de presă pe acestă temă.

APOCALIPSA

Conform experților occidentali în domeniu, japonezii ar deține informații verificabile cu privire la existența ființelor extraterestre inteligente care ne survolează planeta de mii de ani. Mai mult, japonezii lucrează de multă vreme la dezvoltarea unui plan de strategie națională, care are în vedere pregătirea populației și a opiniei publice pentru situația foarte probabilă în care civilizațiile extraterestre vor lua contact oficial cu pământenii.Totul a culminat în ianuarie anul acesta, când în


cadrul unei conferințe, o femeie pe care presa internațională o numește Prințesa Japoniei a ținut un discurs straniu, care a împletit în mod amețitor dezvăluiri despre OZN-uri, despre guvernul mondial secret, despre reîncarnare, despre anul 2012, şi civilizaţia din Pământul Interior!
Femeia se prezintă drept Prințesa Kaoru Nakamaru de Japonia, deși prințesa recunoscută a Japoniei este Kōtaishihi Masako, iar multă lume se îndoiește de titlul princiar pe care și-l arogă Nakamaru. Presa a notat că indiferent care ar fi adevărul, femeia a dovedit nu numai curajul de a expune public așa ceva, multe dintre spusele ei fiind, chiar și numai la nivel informativ, interesante. Iată mai jos declarația Prințesei.
Va fi întuneric complet
”În 1976 am avut o experienţă spirituală fantastică; de atunci s-a deschis cel de-al treilea ochi, aşa încât am putut comunica cu oamenii din OZN-uri, şi de asemenea cu cei din interiorul Pământului unde există o foarte înaltă civilizaţie. Sunt convinsă că începând cu 22 decembrie 2012 vor fi 3 zile de ascensiune a acestui Pământ în cea de-a cincea dimensiune. Există un loc cu numele de Nuru, prin care noi vom trece atunci... 3 zile şi 3 nopţi, nu vom putea folosi electricitatea, va fi întuneric complet atât ziua cât şi noaptea, fără Soare, fără stele, fără nicun fel de lumină, vom fi în întuneric complet timp de 3 zile. Nu se va anunţa nimic în mass-media, această informaţie nu va ajunge la oamenii de pe această planetă; cei din guvernul mondial secret ştiu foarte bine toate acestea.
Ei se gandesc numai la ei înşişi gândind că se pot salva, încercând să scape fugind de pe acestă planetă, sau construind oraşe subterane în zone din Atlanta, Norvegia, Olanda, Elveţia, Australia, şi care au capacitatea de a găzdui 10.000 de oameni din "elită". Eu cred că nU se vor salva deloc.
Privind retrospectiv
Noi trebuie să ne purificăm condiţia spirituală, fizic şi spiritual. Vă voi spune cum să o faceţi. Este foarte important. Bunul Dumnezeu, Creatorul însuşi, este Lumina, Iubirea şi Energia. O parte din această energie a Iubirii se află în inima noastră. Putem sa îi minţim pe ceilalţi, dar nu ne putem minţi pe noi înşine. Aceasta este conştiinţa. Fiecare fiinţă umană are această parte frumoasă din Creator, aflată în sufletul nostru; aceasta este supusă reîncarnării. Aceasta este viaţa eternă pe care o avem în lăuntrul nostru. Asta înseamnă că pentru a ne purifica sufletul, la fiecare 5 ani de când ne naştem, ne putem privi cu conştiinţa noastră, în ce fel ne-am purtat, ce gânduri am întreţinut, cum am vorbit, şi toate acestea ne clarifică situaţia privind retrospectiv la viaţa noastră, la fiecare 5 ani, până acum; în acest fel putem descoperi dacă şi când am făcut ceva rău altor fiinţe umane, putem clarifica şi purifica asta. Şi de fiecare dată când găsim astfel de situaţii, inima noastră expansionează, putem respira această stare expansionată foarte adânc, şi de fiecare dată când avem astfel de experienţe, întregul întuneric va ieşi afară din inima noastră. În acest fel putem vedea din ce în ce mai bine.
Încă mai avem ceva timp să facem acest lucru până în data de 22 decembrie 2012. Fizic, putem să ne purificam trupul (...). Şi astfel putem fiecare să avem grijă de corpul nostru. De asemenea este necesar să facem anumite exerciţii fizice pentru a reflecta cu spiritul nostru în ce condiţie ne aflăm.
Ei vor fi duși pe altă planetă
În esenţă, noi, fiinţele umane, suntem Lumină şi Iubire, pentru că în inima noastră se află o parte din Creator, şi aceasta se reîncarnează... părăsind trupul fizic aici pe Pământ, spiritul merge mai departe, îşi continuă existenţă. Pe acest Pământ, mi-am putut reaminti de ghidul meu spiritual, care timp de câteva mii de ani m-a asistat pe această planetă, în aceste locuri şi în multe altele. Toate aceste amintiri au revenit şi astfel am putut să vorbesc în limbi pe care nu le-am învăţat niciodată. Astfel că fizic am putut să experimentez faptul că teoria reîncarnării este corectă. Ei bine, oricine ascultă această conferinţă, eu cred că se va putea salva. Noi suntem cu toţii atât de divizaţi, încă din anul 1930. Există aceşti oameni care cred în astfel de concepte, şi pe de altă parte există alţi oameni care nu cred. Există această despărţire foarte încrâncenată, foarte adâncă; şi această parte a oamenilor care nu înţeleg şi nu cred astfel de realităţi se află întro condiţie spirituală foarte întunecată... ei vor fi duşi pe o altă planetă, asemănătoare Pământului, plină de violenţă, de războaie, ei vor trebui să se ducă pe acea planetă, nu au încotro”.
Aici s-a încheiat discursul Prinţesei. Desigur, declarațiile femeii au creat controverse, din ce în ce mai accentuate în această perioadă a supozițiilor cu privire la sfârșitul lumii. Și au dat prilej presei să noteze că ”dacă ceea ce spune ea este adevărat sau nu, în orice caz, ce putem face?!?”...




    Sursa:  EVZ.ro 


    Chemtrails superbe la Bucuresti de lunea trecuta -12 noiembrie 2012

    Judecati si voi daca sunt sau nu sunt chemtrails. Se pare ca " darele chimice" nu ne lasa deloc in pace. 
    Fotografie-0081.jpg
    Fotografie-0084.jpg
    Fotografie-0082.jpg  
    Fotografie-0083.jpg 



    sursa : primit pe mail

    Hilarion Mesajul săptămânii: 18- 25 noiembrie 2012


    Primit de Marlene Swetlishoff / Tsu-Tana
    ========================================

    Preaiubitilor,

    În timp ce zilele curg atât de repede acum, fiecare dintre voi este asistat la fiecare nivel al fiintei voastre pentru a asimila noi frecvențe cât mai repede și cu cât mai multă grație și ușurătate pe cât posibil. Mulți dintre voi se confruntă cu o repetare a ciclurilor vechi de gândire și simțire pe care ați crezut că le-ați depășit cu succes și vă spunem că ceea ce este cel mai important lucru de retinut este de a recunoaște aceste cicluri și de a schimba imediat gândul la ceva care vă aduce un zâmbet și, probabil, râsete sufletului vostru, deoarece sentimentele de bucurie din interior pot produce o schimbare uimitoare în conceptia asupra vieții și pot ajuta la depășirea și disiparea acestor modele recurente.

    S-ar putea să existe un sentiment de deconectare de la cei din jurul vostru și sentimentul că sinele vostru inițial, nu e decît o coajă goală. Să stiți dragilor, că aceasta de asemenea va trece. Ați făcut lucrarea, voi aliniați voința voastră umană cu voința divină și persistați în menținerea viziunii voastre pentru o lume mai bună și o viață mai bună. Verbalizați intenția voastră de trei ori în fiecare zi deoarece acest lucru ajută la pecetluirea intentiei voastre si apoi, aveți credința că totul este așa cum trebuie să fie. Permiteți-vă harul linistii si păcii în interior și concentrați-vă asupra luminii ce pulsează în inima voastră și pulsează într-un fascicul constant de Lumină.

    De-a lungul vieții voastre pe Pământ, ați experimentat toată gama întreagă de emotii umane, gânduri și sentimente iar în acest moment, acestea sunt eliberate la niveluri record în grila constiintei de masă și vă simțiți și reacționați poate în moduri care vă fac să fiți descurajați de progresul vostru. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr, pentru că voi toți contribuiți la transmutarea acestei densități în stări mai înalte de vibrație și acest lucru necesită să vi le asumați temporar pe unele dintre ele pe măsură ce directionati intenția de a vă alinia cu linia temporală și realitatea Pământului înălțat, pentru a aduce în manifestare schimbarea erelor într-un mod care reprezintă cel mai bun rezultat pentru binele suprem al tuturor.

    Noi lucrăm cu toții împreună pe măsură ce dimensiunile se apropie și se contopesc în nivelurile mai înalte Este multă muncă ce este realizată în stările de somn în timp ce vă deplasați în corpurile voastre de lumină, servind în mai multe moduri diferite pentru a asista Pământul si toti locuitorii săi să se pregătească în condiții de siguranță pentru influxul de energie neintreruptă Aceasta este cea mai importantă focalizare în acest moment, asa ca nu permiteți distragerilor lumii exterioare să vă abată de la scopul vostru. Haosul aparent este un semn că vechea paradigmă a celor cătorva care controlează pe mulți se încheie acum și noua paradigmă de unitate, pace, armonie, cooperare și iubire va prevala.

    Pășiți încet în călătoria voastră de zi cu zi într-o lumină și claritate tot mai mare. Păstrați Lumina voastră stralucind luminos si constant, pentru că voi sunteți lumina călăuzitoare , canalul si transductorul (Nt- sens fig. dispozitiv de convertire a energiei ) în ancorarea noi realități pe planeta vostră frumoasă.
    Până săptămâna viitoare ....

    Eu sunt Hilarion

    © 2012 Marlene Swetlishoff / Tsu-Tana (Soo-tam-ah) Păstrător al simfoniilor Gra?iei.

    www.therainbowscribe.com

    Traducere Eliza Fati

    Sursa: luminapegeea.blogspot.ro

    Primejdia modernizarii bisericii de catre preotimea “elitista” aflata sub influenta catolica si protestanta


    Teologia romano-catolică are îndeobște acest nărav că, ori de câte ori e vorba să se raporteze la tradiție, începe prin a face declarații slugarnice de supunere față de ea, pentru ca, îndată după aceea, să purceadă la măsluirea ei iscusită și la potrivirea ei cu nevoile împrejurărilor.

    Stimulați de răspândirea tot mai mare a sectelor,învățații Bisericii, trădând duhul ortodoxiei noastre vechi, a cărei esență stă în trăirea întocmai a predaniei așa cum am primit-o, au recurs tot mai mult la procedeele contra-reformei apusene: modernizarea Bisericii lui Hristos;neavând tăria să pună prin viața lor stavilă ereziei, întorcând poporul la Hristos, s-au apucat sa aducă această Biserică la nivelul necredincioșilor, s-o modernizeze pe gustul și pe placul lor. (…)

    Am semnalat altădată, în timpul campaniei noastre victorioase până la sfârșit pentru așezarea adevăratei date a Paștilor Bisericii, același spirit, într-o cărțulie a unui licențiat în teologie închinată datei paștilor și tradiției unde, după laude și măriri verbale aduse acesteia, se procedează la zdruncinarea ei![2]
    De atunci, învățătura catolică a făcut școală în mijlocul ierarhiei bisericești cu brâu roșu.Rând pe rând, au apărut traduceri de cărți sfinte, liturghii, canoane, refăcute sau numai în proiect, de ”spiritul critic” și ”istoric” al ierarhilor profesori sau doctori în teologie aplecați vârtos să ”îndrepte” cu mintea lor așezările pe care le primiseră prin tradiție astfel.
    Unii mai rușinoși au tăcut asupra procedeului, alții mai inconștienți au încercat să argumenteze cititorilor, arătând duhului mirenesc [lumesc -n.n.], mai dinainte convins, nevoia unei împuținări a sensului secular [traditional, vechi de multe secole, n.n.] al textelor prin apropierea lor de graiul veacului în care suntem. Așa că azi se poate vorbi fără greșală de o primejdie a brâului roșu în Biserică.
    Părintele Toma Chiricuţă (1887-1972)
    În linia aceasta a ”contra-reformei” în ortodoxia românească se așează și articolul recent publicat de părintele Chiricuță asupra ortodoxiei integrale.
    Părintele Chiricuță este – se zice – un om de credință adâncă și de zel religios. Se spune de mulți, și nu avem de ce să nu o credem, cu toate că (…) ne-a jignit adânc când am trecut pragul bisericii sale. Dar părintele Chiricuță crede că-și poate îngădui de aci să judece Biserica noastră. Căci ce face părintele Chiricuță?
    Începe prin a se scurge în laude față de ortodoxia ”seculară” [in sens de veche - n.n.], să jure pe formulele care caracterizează ființa vecinică a Bisericii, pentru ca apoi să le tăgăduiască una câte una, e drept, interogativ sau sibilinic, spre a fi ferit de răspundere. Am spus. Procedeul ne este cunoscut de la Fuioagă[3]. Și dacă el nu ascunde rea credință, în orice caz însemnează stricăciune.
    Astfel, părintele Chiricuță găsește pe rând că
    1) Bisericile ortodoxe nu mai au unitate”cum exprimă și cum acționează Biserica din Răsărit sub imperativul (sic) acestei unități”?;
    2) că sfințenia [Bisericii] e numai aparentă căci toate mizeriile omenirei actuale își au”imperativa (sic) rațiune suficientă” tocmai în această sfințenie ”dogmatică a ortodoxiei,dar numai aparentă și închipuită a ortodoxiei cu numele doar creștină”;
    3) Sobornicitatea așișderea: ”nici măcar urmele acestei sobornicități nu se văd astăzi! Vreți dovezi? Iată faptul că de veacuri Biserica ortodoxă n-a mai ținut într-adevăr un singur sinod ecumenic , adică al Bisericii din toată lumea.”
    Ci iată că citând aceste rânduri ne stă mintea-n loc, pentru că cel care le iscălește, le iscălește ca preot al Bisericii pe care n-o mai crede, de fapt, nici una, nici sfântă, nici sobornicească.
    distinctia specifica pt preot iconom stavrofor
    Nu am fi ridicat aceste rânduri dacă confuzia lor ar fi trădat mizeria spirituală a unui nenorocit slab de înger sau de minte, sau tragedia unei neputințe sufletești personale. Rândurile de mai sus sunt însă eșite din pana unuia dintre preoții socotiți cei mai de frunte ai Bisericii românești, unuia dintre cei care alcătuiesc slava și nădejdea ei, dintre aceia ce avea ca”mai esențial și mai reprezentativ: ierarhia”. Și el înfățișează o mentalitate aproape generală a clerului nostru cultivat, a ierarhiei cu brâu roșu [e vorba, de fapt, de rangul de simbolul rangului preotesc de "iconom", iar nu de cel al unui episcopdar, probabil ca in perioada interblica el se acorda mult mai rar, numai acelor preoti considerati a face parte dintr-o elita de carturari, n.n.] .
    Ridicând deci grelele cuvinte pe care le-au lăsat să cadă mărturisesc că mi-e inima în același timp frântă de durerea pentru omul cu care întâmplător m-am întâlnit în viață dar și tare amărâtă împotriva minții care nu se cântărește înainte de a rosti în public vorbe de necredința celor pe care le-am redat.
    Voi încerca deci, cu neputința mea, să arăt care este adevărul în spusele Pr. Chiricuță și care e minciună. Și nu o voi face cum face Pr. Chirichuță când scrie ”după mine”, ci o voi face cum am mai făcut-o, ”după ceia ce am primit”. Poate că, astfel, glasul meu va fi ascultat de ierarhie și părintele Chiricuță va fi chemat la ordine!
    Așadar, ”locul unei ortodoxii activ-ofensive până în amănuntele personale ale insului””l-a luat o ortodoxie de circumstanță și circumspectă până-ntr-atâta că ne mulțumim adesea cu o ortodoxie pur formală”, care nu se exprimă și nu se activează sub ”imperativul unității”, nu are decât o ”sfințenie dogmatică”aparentă și ”numai cu numele creștină”, în care nu se mai văd nici urmele soborniciei?
    Să vedem.
    Așadar: caracter ofensiv și ortodoxie activă? Doamne, în ce manual de filosofie religioasă inspirată de ideologia agresivității nietzcheene a putut lua părintele Chiricuță ideea caracterului ”ofensiv” al ortodoxiei? Și ce l-a putut înstrăina într-atât de duhul ortodoxiei încât să i se așterne pe ochi vălul neînțelegerii rostului adânc și esențial al formei exterioare ca unică expresie și pedagog al vieții interioare? Răspunsul vine de la sine: formația lui protestantă.
    Acuzațiile acestea le-am citit aidoma, unul sub pana apologeților recenți ai protestantismului, Rauschenbusch sau Tillich, altul sub forma lui Harnack, mi se pareDar nici Tillich, nici Harnack, nu sunt preoți ai Bisericii Ortodoxe.
    Acum, asta nu este o vină. Omul la tinerețe nu este răspunzător de ceia ce-i cade pe cap sau în mână. Că părintele Chiricuță s-a născut în veacul necredinței și că și-a găsit în apologetica protestantă prima armă cu care a putut rezista ateismului scientist al societății burgheze, în care a crescut, cine i-ar putea face o vină?
    Câți din noi nu am trecut pe-acolo? N-au trecut unii chiar prin ”antroposofie?”Dar cum se face că părintele Chiricuță a rămas la această apologie? Și ce confuzie face de ne-o servește drept ortodoxie? Mai ales când alții, de aceiași formație, și-au putut depăși formația și reîntoarce la vadul ortodoxiei [4]. E o problemă pe care mi-o pun și pentru care am, poate, răspuns, pe care aș dori din suflet să și-o pună însuși părintele Chiricuță.
    Să reflecteze Sfinția sa la ce a însemnat ca ”viață” în istoria popoarelor din răsărit viața liturgicăpe care o consideră el ortodoxie formală; dar ce spun, să treacă bariera orașului care-i întunecă vederea și să privească ce înseamnă încă azi, sub ochii noștri, în marea masă a ”norodului Bisericesc”, de la țară, această viață ca izvor de trăire lăuntrică, de gândire și de faptă și va vedea îndată cecaricaturală e învățătura unei religiozități agresive, ce străină e ea de tot ce s-a predat și se trăiește in ortodoxie.
    Aci, în tradiția trăită zi de zi, nu în litera moartă a cărții, în îndârjirea norodului care-și apără predania va afla el răspuns la nedumeririle firești pentru un intelectual pe care cartea apuseană l-a stricat la minte sub raport ortodox.
    La aceste nedumeriri, iată ce răspunde izvorul la care mă refer:
    1. în ce privește unitatea Bisericii,  se înțelege că cine nu crede în fundamentul tainic al Unității Bisericești, când vede atâtea Biserici diferite ca organizații juridico-politice, și când pentru elsingura formă de unitate e cea juridico-politică(unitatea ”imperativă”) firește că spune – cum spun și catolicii de altfel – că Biserica Ortodoxă n-are unitate.
    Pentru cine știe însă că temeiul acestei unități este unitatea în Duh, că unitatea Bisericească nu este unitate politică imperativă, ci o unitate spirituală afirmativă, o unitate de duh;
    că Biserica este o comunitate de oameni care trăiesc aceeași viață spirituală, ci nu o asociație cu scop extrinsesc în care oamenii își propun să realizeze o țintă explicită și, pentru aceasta, stabilesc niște raporturi juridice și anumite organisme de conducere;
    cine știe că preoția nu e de aceiași esență cu consiliile de administrație sau cu guvernele statelor politice;
    cine știe că unitatea Bisericii e aceea a Trupului tainic al lui Hristos, că ea există prin faptul că toți membrii Bisericii iau parte la viața de taine a acesteia, în legătura tutulor mădularelor văzute cu capul nevăzut;
    cine a auzit vreodată  pe un țăran vorbind de ”lege” și nu de ”nelegiuire”;
    cine a intrat vreodată într-o Biserică Ortodoxă, fie ea rusească, grecească, sârbească, sau oricum ar fi, și s-a lăsat pătruns de slujbă, a simțit aci, în Biserică, hotărât, că toți oamenii aceștia trăiesc efectiv din aceeași viață duhovnicească, că oricâte organe administrative ar avea, oricât ar fi din altă parohie, episcopie, mitropolie sau patriarhat, ei alcătuiesc o singură unitate, toți sunt una, în același chip în care Tatăl e una cu Fiul.
    Cine, înstrăinat fiind, s-a putut împărtăși aci, cine, nedumerit fiind, s-a putut lămuri aci, și-a dat seama că afirmația celor care, la fel cu cezaro-papiștii, vor unitate juridico-politică în Biserica lui Hristos și cap văzut în locul Celui Nevăzut, este străină de duhul dreptei credințe și izvorătoare de mari rătăciri.
    2. În ce privește ”sfințenia”, ar fi văzut că ”Biserica lui Hristos e sfântă, măcar că în sânul ei sunt și păcătoși”.
    Că păcatele celor din Biserică nu-i strică sfințenia ei, întrucât vestea bună e tocmai”putința de pocăire” a acestora. Biserica nu e deci a ”fariseilor” moraliști care disprețuiesc cu superioritate pe ceilalți. Ea e a celui din urmă păcătos care se-ndreaptă cu ea cu căință, cu durere și cu inima înfrântă.Căci mulți de pe urmă vor fi întâi.
    Numai cine nu a pătruns paradoxul acesta al Celui fără de prihană care luând trup la fel cu cel prihănit îi ajută și îl mântuie, poate crede în ”mântuirea omului prin sine însuși”, numai în”numele”, nu și cu ”fapta” lui Hristos.
    Păcatele noastre ale tutulor sunt mari și multe și suntem, cei mai mulți, nevrednici de îndurarea lui Dumnezeu; dar pentru numele lui Dumnezeu, acestea sunt păcatele noastreși nu ale Bisericii, care rămâne cum am spus,sfântă, măcar că-n sânul ei sunt păcătoși, sfântă, nu pentru meritele noastre sau pentru sfințenia noastră, ci sfântă pentru administrează darurile Duhului Sfânt, pentru că săvârșește tainele sfinte, pentru că are-n mijlocul ei pe Iisus Hristos viu în veac, prin care ne și sfințim.
    3. În ce privește sobornicia Bisericii, iarăși găsim sub pana părintelui Chiricuță lucruri care ne lasă cu totul nedumeriți.
    Cum adică, Biserica nu e sobornicească pentru că nu a mai ținut sinoade peste cele dintâi șapte? Doamne, dar noi știam că Biserica e soborniceasă tocmai pentru că crede și mărturisește șapte sinoade ecumenice și numai șapte!
    Și că “Biserica” Romană (catolică–n.n.) este schismatică tocmai pentru că a adăugat peste învățătura predată de acestea șapte, predanii noi de la alte treisprezece despre Sfântul Duh și despre capul văzut al Bisericii.
    Dar pentru părintele Chiricuță ”Sinod ecumenic” înseamnă ”sinod al Bisericii din toată lumea”. Așa să fie? Să fie sinodul general totuna cu sinodul ecumenic?
    Cum se face atuncea că au fost sinoade ”generale” pe care Biserica le socotește tâlhărești, de pildă Sinodul de la Efes? Să însemne ”sobornicie” în ortodoxie numai universalitate spațială?
    Doamne Sfinte, dar nu știm noi de la Vichentie din Lerin și din toată învățătura sfinților părinți căuniversalitatea este solidaritatea cu ceia ce s-a crezut de toți, de totdeauna și de oriunde? Și că, prin urmare, nu este vorba despre o solidaritate spațială la un moment dat, ci de o solidaritate spațialo-temporală, a viilor de astăzi cu cei vecinic vii, care nu înseamnă absolut nimic altceva decât invariabilitatea predaniei primite dela cele șapte sinoade ecumenice?
    Nu știe părintele Chiricuță că niciun sinod n-a adăugat absolut nimic predaniei, ci numai a formulat ceia ce Biserica a trăit de totdeauna? Cum adică, crezul există de la 325, de la Niceea? Avut-au primii părinți apostolici alt crez? Aud?
    Dar dacă e așa, cum poate fi întrebuințată neadunarea unui sinod general ca argument împotriva ecumenicității? Înțelegem iarăși. E vorba de întrebuințarea unor argumente împrumutate de la alte credințe, de pildă de la catolicism, de la concepția sa despre condițiunile formaleale ecumenicității.

    Ei bine, ortodoxia nu are alte condiții formale pentru recunoașterea ecumenicității decât invariabilitatea tradiției, nestricarea predaniei. Ortodocșii știu că ecumenice sunt primele 7 sinoade, mai știu că sunt ecumenice nu pentru că s-a adunat acolo multă lume (criteriu formal extensiv), ci pentru că au mărturisit Adevărul(criteriu material intrinesc). Și au mărturisit-o pentru că Duhul Sfânt a fost cu ei. Oricâți ar fi fost adunați, fără Duh Sfânt, Sinodul nu ar fi fost ecumenic. Și dimpotrivă, știm Sinoade locale din Gangra, Laodiceea, Constantinopole, ale căror canoane au fost recunoscute de Sinoadele Ecumenice ca fiind pline de Duh Sfânt.
    Sobornicia deci nu este universalitate juridică formală, ci starea de trăire în obște în Duhul Sfânt, oricare ar fi numărul”Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu cu dânșii”. Și cum Duhul Sfânt e prezent în Tainele Sfintei Biserici, sobornicia e pretutindeni unde se săvârșește taina.
    În ortodoxie, deci, nu există deosebire de grad între ”consensum ecclesiae dispersa” și consensul Bisericii în adunări sinodale. Ecumenicitatea e trăire nealterată a predaniei, așa cum o a primit, nesmintită, de către Biserică în întregimea ei.
    Cele 4 note din care am cercetat aci cele 3 puse în discuție de Preotul Chiricuță, nu sunt, deci, cum vedem, note diferite, ci alte aspecte ale aceleiași realități a vieții oamenilor în Duhul Sfânt prin continuarea Întrupării și Jertfei Dumnezeiești în veac. Din aceasta nu putem ieși.
    Nu are deci dreptate părintele Chiricuță când tăgăduiește aceste note Bisericii ortodoxe pentru că fiii acesteia sunt în păcat. Căci notele acestea nu sunt ”imperative etice” pentru Biserică, ci”note esențiale” ale ei. Ele nu arată cum trebuie să fie Biserica Ortodoxă, ci cum esteaceastă Biserică, oricare ar fi starea personală a unora dintre fii ei.
    Ținta părintelui Chiricuță este, deci, inoperantă. Nu e nevoie, ca să îndrumezi pe credincioși către viața în Duh, să pui în discuție ființa Bisericii însăși. A lua întocmai mărturisirile părintelui Chiricuță ar însemna a spune că nu mai există ortodoxie, că Preotul Chiricuță nu mai e preot ortodox. Să fi vrut asta? Nu cred!
    Ce să mai relev atunci multe alte inadvertențe cum ar fi:
    Vina făcută Bisericii Ortodoxe că din criza ei pătimește lumea de crize, rele și războaie,atunci când ar trebui spus tocmai contrariul, că lipsa de duh ortodox a lumii(mai ales a celei apusene și a statului laic) dă formele acestei crize. Pentru că mai mult nu cred că se poate spune, criza fiind esența acestui veac.
    Bănuim părintelui Chiricuță numai intenții bune. Nu-i vom face deci, aci, proces de intenție. Dar trebuie să recunoască sfinția sa – aci mărturisesc că-mi vine greu să cred că o va face, dar nădăjduiesc – că a trecut măsura îngăduită.
    Cetească oricine articolul sfinției sale și răspundă dacă nu va fi simțit inutilitatea jignirii adusă ființei Bisericii însăși. Și asta de la un preot – chiar din zel – nu se poate!
    Păcătoși suntem. De căi de îndreptare avem nevoie. Dar căile astea le avem. Și singura scăpare e să nu le smintim. Asta era singura întrebare: societatea românească e primejduită. Trebuie spre a o salva să ne schimbăm Biserica (cum vor unii) sau să întoarcem oamenii la ea, așa cum e, ortodoxă, neclintită, indiferent dacă [e] integrală au ba?
    La asta, ce ai de spus, părinte Chiricuță?

    Mentiuni: sublinierile underline apartin autorului.
    Insemnarile nu au mai fost publicate pana acum, fiind vorba despre un manuscris obtinut prin cercetarea Arhivei Familiei Vulcanescu, prin marea bunavointa a doamnei Mariuca Vulcanescu, fiica martirului.
    Orice preluare a textului se poate face doar cu acordul explicit al administratorilor razbointrucuvant.ro.
    NOTE:
    [1] Insemnari polemice inedite, cu pr. Toma Chiricuta. Titlul ne apartine, in manuscrisul original nefiind unul.
    [2], [3] Este vorba de articolul Intre Alfredon si Matei Vlastare sau o apologie protestanta la adresa Sinodului, publicat in Cuvantul, an V, nr. 1400, 15 martie 1929 si republicat in Mircea Vulcanescu, Bunul Dumnezeu cotidian. Studii despre religie, Humanitas, 2004. Articolul demonta o apologie a schimbarii datei pascaliei semnata de un anume
    Ioachim Fuioaga.
    [4] Unul din cei intorsi la vadul ortodoxiei a fost chiar Mircea Vulcanescu. Dupa cum arata inAsa cum l-am cunoscut pe Nae Ionescu, initial crestinismul sau si al generatiei sale din ASCR era de influenta protestanta (vezi aici). Redescoperirea ortodoxiei, atat prin intermediul lui Nae Ionescu, cat si prin contactul cu exilatii rusi, a fost pentru filosof similar unei convertiri. Cu atat mai mult, asadar, Vulcanescu putea sesiza pericolele influentelor straine de tot felul. In acest context, un episod similar de revival ortodox via influente eterodoxe s-a petrecut cand un parinte de la Facultatea din Chisinau l-a tradus pe Jacques Maritain in limba romana cu scopul de a …reinnoda traditia ortodoxa intrerupta la 1848!Aparent, Vulcanescu ar fi trebuit sa fi fost bucuros de o asemenea traducere: a scris despre Maritain, l-a cunoscut personal, a participat la cercurile sale inter-confesionale de studii si discutii. Si i-a recunoscut influenta pozitiva in domeniul curentelor filosofice contemporane si in ceea ce priveste critica modernismului. Dar nu admitea o renastere ortodoxa prin intermediul unui teolog catolic!
    In cuvintele sale:
    ”Mărturisim că de la Chișinău așteptam altceva decât o ”renaștere tomistă”.Dar pentru că traducătorul nu se ferește a-i da o astfel de semnificație, e locul să ne întrebăm ceva mai pe larg derostul pe care îl poate avea o astfel de ”renaștere” și o astfel de ”filosofie tradițională” pentru o țară ortodoxă ca a noastră!
    În răspunsul acestei întrebări stă, în definitiv, justificarea ”religioasă” a traducerii. Căci nici discuție nu încape, Jacques Maritain este un militant. Un militant al altei credințe. Aceasta n-o putem ascunde. Nu știu dacă Pr. V. Iordăchescu a cumpănit adânc această întrebare. Judecând după prefață mai lesne-mi vine a crede că nu a cumpănit-o!
    (…) Semnificația exactă a renașterii tomiste stă în desrobirea gândirii filosofice contemporane de sub tirania imperativului criticist. (…) Dar deosebirea radicală pe care o face tomismul între natură și supranatură (punct esențial al metafizicei tomiste) nu face parte din tradiția neînfrânată a Bisericii de răsărit; mai mult, decât atât, îi este fățiș potrivnică. (…) fără separația tomistă a naturei de supranatură nici Descartes nici deismul nu ar fi fost cu putință.
    ”Chișinău… să ne dea traduceri din filosofii și dogmaticienii ruși, Lossky, Karsavian (?), Bulgakov și alții. Atunci da, vom putea reînnoda și noi firul rupt al tradiției noastre de la 1848 încoace. Căci nu trebuie să uităm că antimodernismul nostru nu poate fi decât ortodox”.
    Este inca o dovada vie a discernamantului neinselat pe care il avea Mircea Vulcanescu si de fidelitatea sa statornica fata de predania ortodoxa, fata de traditie. Deschiderea sa culturala, interpretata de multi, daca nu de majoritatea comentatorilor operei sale, drept semn al unei culturi de tip umanist, nu implica nicidecum o cat de mica relativizare a traditiei ortodoxe.Dimpotriva: vasta sa cunoastere era folosita pentru o sporire a discernamantului si a capacitatii de a face disocierile necesare intre mode, curente, teologii care, sub masca revitalizarii ortodoxiei, ascundeau de fapt influente eterodoxe, straine, apusene.
              gandeste.org

    Vânat profitabil


    Americanii se trezesc la realitate! Nemulţumiţi de recentele „alegeri”, unde o non-valoare a primt cadou, ca pe un premiu Nobel, un al II-lea mandat de preşedinte la Casa Albă, tot mai mulţi de cetăţeni cer secesiunea - separarea de Washington. Cam târziu! S.U.A., este deja în faliment. N-am spus-o eu, ci abiltaţii economic, social şi politic. China vine pe cai mari, din urmă! Ce va urma aceastei cavalcade? Vom vedea curând.

    Război de cotropire totală

    În perioada interbelică, nemulţumiţi de deciziile învingătorilor Primei Conflagraţii Mondiale, perdanţii practicau idei şi soluţii revanşarde. Astăzi, la un secol de la prima cruntă mare încrâncenare a lumii, ne aflăm într-un altfel de război planetar. Prinsă în colimator, Pe post de ţintă a „radarelor” şi dronelor inamice, România a fost târâtă într-un război invizibil, nedeclarat. Un război fără convenţii, fără reguli, fără limite, un război de cotropire şi îndobitocire, mai dur, mai distrugător decât cel al cizmei sovietice din anii ‘40. Un grup „elitist” de oameni super-bogaţi, super-potentaţi, a cărui existenţă este atent ocultată, se erijează în dumnezeii Noii Ordini Mondiale. Mulţi dintre dumneavoastră poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva sau, dacă da, consideraţi a fi rodul „teoriei conspiraţiei”. Inexact! Minuţios pregătit şi experimentat, a fost construit un diabolic păienjeniş cu mii de interconexiuni, prin intermediul căruia licuricii” planetei manipulează omenirea după bunul lor plac. Grupul „Bildenberg”, F.M.I., Banca Mondială, Council of Foreign Relations - C.F.R. (Consiliul pentru Relaţii Externe), Comisia Trilaterală…, doar câteva din principalele „instrumente” organizaţionale. Complotiştii acaparării controlului total al planetei urzesc distrugerea statelor naţionale, apoi unirea rămăşiţelor acestora în conglomerate statale asemnea U.E..
    Imbecili şi „bombe sexi”
    Mascarada-tragedie din decembrie 1989 nu a fost simplă o întâmplare a poporului român, ci o acţiune deliberată şi minuţios elaborată. Folosindu-se de sintagma grotescă „despărţirea de greaua moştenire ceauşistă”, întunecaţii „iluminaţi” ai planetei au recurs la machiavelica, demonica metodă a distrugerii României din interior. „Pentru un pumn de dolari”, guvernele mafiote postdecembriste, aservite puterilor mondiale, au permis, invazia monştrilor, care au vândut bucată cu bucată economia, siguranţa şi independenţa naţională. Ne-au vândut şi pe noi, nu la bucată ci pe de-antregul. Au momit poporul, căruia acum i se serveşte la televizor o adunătură de imbecili, de „bombe sexi”, aproape în costumul Evei. Iradiindu-i însuşirile materne, graţia şi mângâierea sufletească, au transformat femeia într-un banal obiect de consum, de vânzare la colţul străzii. Pe cei mai mulţi, sistemul păgubitor i-a făcut să abdice de la rolul de educatori ai propriilor copii, livrându-le cantităţi uriaşe de desene animate, jocuri video şi filme propovăduitoare ale violenţei
    „Democraţia”, o simplă iluzie
    Trecem prin clipe grele. Realitatea pe care o trăim sfidează bunul simţ, logica, raţiunea, sănătatea mintală. Preocupaţi de supravieţuire, alergăm buimaci şi derutaţi după niscai resturi de la masa bogaţilor, pentru a ne îngriji de noi şi de apropiaţii noştri. În furnicarul bezmetic în care ne mişcăm, am uitat să privim în jur pentru a-i observa pe cei care ne controlează mintea şi raţiunea. De peste două decenii România este privită ca un vânat profitabil, ca un „pământ al făgăduinţei”. Impostorii politicii din România, slugi postdecembriste, servile Înaltei Poarţi a Noii Ordini Mondiale, au distrus Ţara şi ne-au dat înapoi cu un secol, practicând ca politici de stat, minciuna, genocidul economic, jaful şi crima împotriva poporului român. Marele istoric Florin Constantiniu, a riscat să atingă orgoliul unanim, afirmând: „Românii sunt un popor de oi conduşi de un guven de lupi.” Afirmaţia a stârnit nemulţumiri, însă, din păcate, a grăit mult adevăr. Mai aproape de realitate, generalul Gheorghe Văduva susţine că românii sunt „o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi, într-o prăpastie”, dar, în continuare, îşi exprimă optimismul, argumentând: „Ne vom trezi la timp, nicio grijă, şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum, pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa şi pentru noi şi pentru pământul ăsta. [...], sper că ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen cumplit… Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se bat pentru putere, precum ţiganii, a apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia…”
    Trezirea Neamului
    Eu spun că a sosit momentul să scoatem capul din nisipul în care am fost îngropaţi vreme de aproape un sfert de secol! Nu mai putem trăi - cei mai în vârstă - în umbra amintirilor şi a vremurilor când în România se putea Trăi, nu Supravieţui. Automatismele îndelung experimentate asupra noastră, imbecilizarea prin mass-media, tentativele hedoniste de relaxare şi de tumefiere a senzorilor noştri de alertă, de ignorare a răului absolut, care ne strâng nemilos în cercul de oţel al globalizării trebuiesc spulberate. Ştiu că se poate! Piesele de puzzle ale „jocului” heghemonist trebuiesc identificate, puse la locul potrivit, astfel încât imaginea rezultată să deschidă ochii românilor, şi, ca o sirenă de alarmă să sune trezirea Neamului Românesc, înainte de a fi prea târziu, pentru a ne apăra şi păstra Ţara şi Neamul. În România mai trăiesc, încă, Oameni!
    „Pâine şi circ!”
    În mod continuu, suntem agresaţi cu spectacole electorale de proastă factură, regizate în interesul „baronilor” şi „mogulilor”, interpretate de nişte papagali incompetenţi, sfertodocţi şi necinstiţi. „Pâine şi circ!” Asta ni s-a servit după decembrie 1989! Priviţi şi dumneavoastră! Aceiaşi „actori”, traşi parcă la o rotativă imbecilă, au venit din nou cu circul campaniei electorale prin târgurile şi oraşele patriei. E vremea să înţeleagă aceşti „coate goale” că nu vor mai fi votaţi pentru a-şi etala, în faţa camerelor de televiziune, ceasurile din aur, inelele ostentative, costumele de firmă, cravatele şi ordonanţele emise împotriva propriului popor, ci pentru a rezolva problemele extrem de dureroase ale românilor, pentru a permite renaşterea sentimentului naţional, sedat şi atrofiat la ordinele „licuricilor” planetei, aceşti „dumnezei” de conjunctură. Ce-i de făcut? Chiar dacă unora nu le place, răspunsul ni-l oferă Radu Gyr:
    „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
    „Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
    nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
    ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
    pentru cântecul tau ţintuit în piroane,
    pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
    ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
    o claie de zări şi-o căciulă de stele,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
    şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
    şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
    pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
    pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
    Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
    Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
    Sursa: gandeste.org