luni, 18 iulie 2011

Premonitia scufundari si Misterele Titanicului

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost însotită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar o carte a unui jurnalist necunoscut, pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea scufundarea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”. Imaginatia bogata a jurnalistului s-a dovedit a fi o proorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei. După tragedie, Robertson a fost considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Un marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia il ascultau cu un zâmbet larg pe buze. Era atât de speriat, încât, atunci când vasul a acostat în portul oraşului Southhempton, el a abandonat nava, şi, prin asta şi-a salvat viaţa.De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni, printre care si miliardarul John Morgan, proprietarul Titanicului,declarat subit bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă „dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie”. Ceilalti care au renuntat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.
Pe 15 aprilie 1972 – la 60 de ani dupa tragedie – radistul vasului american “Theodor Roosvelt” primeste un semnal S.O.S. In casti se auzea o voce inghetata care cerea ajutor pentru Titanicul ce se scufunda. Llyld Dethmer, radistul, a crezut ca a innebunit. Insa, disciplinat, a transmis mesajul la tarm. Cine stie, s-a gandit, poate intradevar cineva are probleme. Raspunsul a fost scurt si calm: “la semnalul SOS nu raspundeti, continuati cursul stabilit”. Mai tarziu, in port, capitanului si intregului echipaj li s-a explicat ca, demult scufundatul Titanic, nu avea cum sa trimita semnale SOS. Ori radistului i s-a parut, ori cineva a facut o gluma buna. Dhetmer a gasit straniu faptul ca explicatiile au venit de la serviciile speciale si nu de la conducerea maritima, asa ca a inceput cercetarile. Initial, din pura curiozitate, dar s-a adancit atat de mult incat a ajuns la spital cu probleme neuropsihice. Inainte de asta a reusit sa “dezgroape” multe lucruri interesante. In arhive a gasit rapoarte ale colegilor sai radisti, care au receptionat semnale SOS in 1924, 1930, 1936, 1942 adica odata la sase ani. In 1978 Lloyd a asteptat pregatit semnalul si a asigurat pe toata lumea ca l-a primit. Ce s-a intamplat in anii urmatori nu se stie, nu exista informatii nicaieri. In 1996, insa, ziarul canadian “Sun” a anuntat despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian ” Quebec”. Se presupune ca in scurgerea timpului s-a format un semnal fantoma, si ca pe acesta, cica, il primesc vasele de atata timp. Daca este adevarat ar trebui sa ne pregatim pentru SOS-ul din 2014. Sunt voci care spun ca semnalele au fost primite nu numai de aparatura ci si de oameni, sub forma premonitorie. Asa s-ar explica profetia lui Morgan Robertson precum si presimtirile celor cincizezeci si cinci care au refuzat calatoria. Pare un episod de poveste, dar cum sa explicam faptul ca vasele “Carpatia” si “Olimpic” au primit semnalul SOS la ora, 23.17 cu 23 de minute inainte de ciocnirea cu aisbergul.
Daca pana acum toate descoperirile se reduceau la niste semnale fantoma, nepalpabile, ceea ce a gasit Carl-Yorgen Huss, capitanul unui vas norvegian de pescuit, schimba mult datele problemei. In ziua de 24 septembrie 1990, in nordul Atlanticului, la 340 km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au gasit o fata speriata, tremurand pe un aisberg. Numele ei era Winie Cowts si a spus ca are 29 de ani. Capitanul Huss a anuntat oficialitatile despre fata gasita. Ea afirma ca s-a salvat printro minune de la naufragiul Titanicului si ca este foarte ingrijorata pentru soarta celorlalti calatori… Pentru aceasta femeie timpul s-a oprit in tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o traia emotional atat de puternic de parca cei 79 de ani trecuti nici n-ar fi existat. Pescarii nu puteau accepta asa ceva. Notiunile lor despre timp si curgerea lui erau bulversate complet si nu intelegeau nimic din ce se petrecea sub ochii lor. Nici fata nu pricepea ce se intampla. Era complet sanatoasa psihic, nu trada nici o urma de prefacere, fiind doar teribil de speriata. Hainele pe care le purta erau “la moda” la inceputul secolului. Cum era posibil asa ceva? In cautarea raspunsului, autoritatile au luat legatura cu oficialitatile maritime britanice. Londra a confirmat, conform arhivelor, ca miss Winnie Cowts din Southempton fusese pe lista calatorilor si s-a aflat pe vapor. Lucru straniu – nu arata de loc de 108 ani, ci de 29! “E ceva supranatural”, au afirmat cei 27 de membri ai comisiei de examinare. “Se pare ca s-a aflat intr-un fel de conservare a timpului. Nu a imbatranit deloc.” Peste un an, la 9 august 1991, vaporul de cercetari norvegian “Larsson Nayper”, la 365 km sud-vest de Islanda il “pescuieste”, dupa toate aparentele, chiar pe capitanul Titanicului E. John Smith! Nevatamat, dar cutremurat de cele intamplate. Era imbracat intro uniforma de o calitate excelenta marca “White Star”. Salvatorii au procedat exact ca in cazul precedent. L-au predat pe Smith autoritatilor de la Oslo, care, bineinteles ca l-au supus la o serie de examinari si teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sanatos, iar amprentele din dosarele marinei britanice au confirmat identitatea “reintorsului”. Autoritatile nu au fost de acord cu intervievarea celor doi, sub pretextul socului emotional, cei doi inca mai cred ca sunt in 1912…Dupa trei ani, in 1994, in aceleasi locuri, a fost gasita o fetita de zece luni, aproape inghetata, dar sanatoasa. De unde a aparut acest bebelus, care, evident nu putea sa inoate? De ce era in viata la o distanta foarte mare de tarm? Cum a ajuns acolo? Copilul plutea pe apa sustinut de un colac de salvare cu insemnele Titanicului…
Marinarii de pe vasele care trec prin locul unde a disparut Titanicul sustin ca totdeauna vad un vapor mare scufundandu-se. Unii zic ca este fantoma Titanicului, altii cred ca in momentul scufundarii, uriasul transoceanic ar fi nimerit intro bucla temporala unde evenimentul se repeta la nesfarsit, cu unele mici diferente cum ar fi salvarea unor suflete … Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca si multe altele: “Top Secret”…..

O parere proprie! Titanicul s-ar fi putut afla intr-o poarta tridimensionala, in opinia mea ar fi putut calatori in timp si spatiu un interval foarte scurt. 

Va astept pareriile.
Sursa: Misterele Lumii

Inorogul / Unicornul


Inorogul, numit şi licorna sau unicorn, este un animal mitologic. Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul, dă viaţă.
Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect in jurul căruia s-au creat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflectă faptul ca acestia considerau unicornul drept o creatură foarte reală. Dictionarul explicativ Webster defineste unicornul ca “un animal mitic in general descris ca avand corpul si capul unui cal, picioarele din spate ale unui cerb, coada unui leu, cu un corn in mijlocul frunţii”.

Inorogul este un animal fantastic, intalnit in mitologia orientala. Apar descrieri despre el in multe basme, tarot, istoria artei, ocupand un loc de seama in folclorul tuturor popoarelor. Se intalneste sub urmatoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul ca un mare numar din cuvintele care denumesc inorogul au aceeasi radacina krn. Aceasta serie de consoane este expresia cea mai inalta a luminii, fiind legata de numele Kronos – Parintele Timpului si al Epocii de Aur şi Apollon Karneiros – splendida stralucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai inalte sfere planetare, celui de-al saptelea cer din traditia indiana.
In Asia, el este numit „animalul de zapada” si ia forma unei capre de angora cu un singur corn. Chinezii credeau ca acest animal avea corpul unei caprioare, copitele unui cal si coada unui bou, numindu-l “k’i-lin”. Pentru ei, unicornul reprezenta intelepciunea. De-a lungul timpului, insa, aparitia unicornului a reprezentat un fel de avertisment pentru oameni. Un grup de luptatori ai lui Gingis Han au raportat ca au vazut un inorog, ceea ce a insemnat un semnal pentru oprirea razboiului. Dupa aceasta instiintare, Mongolia a incetat planurile de batalie. In mitologia chineza, unicornul era un animal care venea printre oameni numai cu misiuni importante.

Vocea sa era deosebit de frumoasa si se asemana cu clinchetul armonios al clopoteilor. Blandetea lui era atat de mare incat isi ridica picioarele foarte sus pentru a evita sa calce pe orice vietuitoare. Unicornul era foarte puternic, un conducator in randul animalelor. Cu toate acestea, el traia singur si se credea ca este imposibil de prins. Aparitia sa era interpretata ca un semn bun, iar faptul ca nu a mai fost vazut de secole inseamna ca traim intr-o epoca necurata. Unicornul va aparea din nou la momentul potrivit, cand bunatatea va domni iarasi. Oamenii cred ca unul dintre primii inorogi a aparut in urma cu 5.000 de ani, iar acesta i-a divulgat imparatului Fu His secretele limbii scrise. Apoi, in anul 2697 inainte de Hristos, un alt unicorn a aparut in gradina primului stramos al poporului chinez, imparatul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost vazut de imparat ca un semn ca regatul sau va dainui si ca va fi pasnic. Doi unicorni au trait in timpul domniei imparatului Yao, al patrulea din cei cinci imparati care au condus tara in urma cu 4.000 de ani.

Istoricii bisericesti au gasit picturi care Il infatiseaza pe Dumnezeu dand nume animalelor, iar in fruntea tuturor perechilor de animale se afla un inorog. In Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare intre Adam si Eva, iar cornul sau este indreptat catre arborele Binelui si Raului. Se spune ca inorogul isi datoreaza forta miraculoasa unei calatorii pe care o face o data pe an spre gradina apelor Paradisului, unde consuma plante magice, datatoare de viata. Sfantul Ambrozie spunea ca „originea unui unicorn este un mister asemeni nasterii lui Iisus”. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legand-o si tragand-o cu cornul sau imens, salvand umanitatea, animalele si plantele de la o distrugere totala.
Unicornul este intalnit si in izvoarele istorice ale Greciei. Prima descriere a unicornului apare la medicul grec Ctesias din Cnidas, care a plecat sa viziteze curtea regelui Darius al II-lea al Persiei. La intoarcere, el a scris lucrarile Istoria Persiei si Indica, in care vorbeste despre unicorn, confundandu-l cu magarul salbatic. Iata ce scrie Ctesias despre unicorni: “…magari salbatici, la fel de mari cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul rosu-inchis, iar ochii albastru-inchis. Ei au un corn in mijlocul fruntii, de circa un cubit lungime [45 cm ]; baza cornului este imaculat de albă…partea de sus ascutita si stacojie, iar portiunea de mijloc e neagra. Cei care beau din aceste coarne, transformate in pahare, nu se vor imbolnavi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care sa-i doboare de pe picioare.

Acest animal este extrem de iute si de puternic, asa incat nici un animal, nici cal, nici altul, nu il poate ajunge. Exista o singura cale de a il captura, nu prin vanatoare, ci in felul urmator: cand isi conduce manjii la pascut, si este impresurat de calareti, el refuza sa fuga, protejandu-si in acest fel manzul.
El se lupta cu varful cornului: loveste, musca si da cu o forta cumplita, atat in cai cat si in oameni: dar cade sub loviturile sagetilor si ale sulitelor, pentru ca nu poate fi capturat viu.”. La muzeul Pince din Angers exista un vas, din secolul al IV-lea i.d.C., decorat cu un inorog si o urna pe care e pictat un taur cu un singur corn. Astfel de animale apar si pe anumite monede grecesti. Se spune ca regele Pericle a primit in dar un inorog crescut de un pastor din nordul tarii. Fiind atat de rar in acele tinuturi, animalul a devenit ajutorul cel mai de pret al regelui atunci cand pleca la vanatoare sau la razboaie. In tinuturile asiatice, locuitorii pretind ca fapturile cu un singur corn sunt destul de raspandite. Parintele Huc afirma faptul ca inorogul a existat cu adevarat in Tibet.

Nu se stie cu siguranta daca inorogul a existat sau nu, dar povesiri despre el au existat in toate colturile lumii. Unele povesti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinta cu puteri miraculoase, invizibila si cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, disparand ca prin minune in padurile intunecoase. In epoca medievala, inorogul este reprezentarea puterii, dar şi a purităţii. Prin cornul sau unic, inorogul reprezinta sageata dreptatii, raza solara, sabia lui Dumnezeu.
Unicornul este in general o fiinta singuratica, desi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care alearga impreuna si se adapa din raurile involburate ale padurilor. Alte povesti ne asigura ca inorogii se nasc din valurile marii si ies adesea sa alerge si sa se joace pe plaja insorita. In legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor desertului si se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme langa ei si apoi dispare din nou.
Secretele inorogului

Motto: „Licorna evocă totdeauna ideea sublimării miraculoase a vieţii trupeşti şi pe aceea a unei puteri supranaturale care emană din ce este pur” – P. H. Simon
Animalul de zăpadă
Inorogul este un animal fabulos întâlnit în spaţiul mitologic oriental, iar originea sa se pierde în negura timpurilor. Apar referinţe despre el în multe texte sacre, în heraldică, basme, tarot, istoria artei, ocupând un loc de seamă în folclorul altor popoare. Provenienţa sa orientală este indiscutabilă. În Asia, „animalul de zăpadă” ia forma unei capre de angora cu un singur corn şi decorează adesea turla mănăstirilor himalayene şi cele patru porţi de aur ale palatului legendar Mandala.
Primii părinţi ai bisericii l-au asociat fie cu simbolul Fecioarei, fie cu cel cristic. Reprezentări iconografice care Îl înfăţişează pe Dumnezeu dând nume animalelor arată adesea un inorog mergând în fruntea unui cortegiu format din toate perechile de vieţuitoare. Înainte de a-şi pierde natura sacră, inorogul simboliza Edenul. Mult înainte de secolul al XV-lea, în Bibliile ilustrate, acest animal supranatural apare între Adam şi Eva, cornul său fiind îndreptat către arborele Binelui şi Răului.
Egiptul antic ne-a transmis puţine reprezentări ale inorogului. Cea mai cunoscută este cea de pe un papirus care se găseşte la British Museum, în Londra, unde este reprezentat jucând, în mod simbolic, un fel de joc de dame, împreună cu un măgar. O veche tradiţie egipteană susţine faptul că inorogii s-au înmulţit la izvoarele Nilului Albastru.
Unicornul semnifică reîntoarcerea la Unitate

Termenul „unicorn”, având până recent numai genul masculin (acum există şi licornă), pune în evidenţă numeralul unu, care este asimilabil Unicului Dumnezeu şi care semnifică reîntoarcerea la Unitate. Unicornul este întâlnit şi în izvoarele istorice ale Greciei. La muzeul Pince din Angers există un vas corintic, din secolul al IV-lea î.d.C., decorat cu un inorog şi o urnă pe care e pictat un taur cu un singur corn.
Astfel de animale apar şi pe anumite monede greceşti. Se spune că regele Pericle a primit în dar un inorog crescut de un păstor din nordul ţării. Fiind atât de rar în acele ţinuturi, animalul a devenit legendar. O farfurie antică păstrată până în vremurile noastre evocă episodul unei vânători de mistreţi, la care regele, călare pe un inorog, îşi înalţă arcul în semn de victorie. Celţii onorau un taur cu trei coarne care era la fel de sacralizat ca şi animalul cu un corn. Cornul era dispus în mijlocul frunţii, pe locul celui de-al treilea ochi cunoscut în tradiţiile orientale ca Ajna Chakra – centrul energetic al mentalului superior. Se presupune că simboliza, ca şi la gali, captarea energiilor cosmice elevate.

Inorogul este prezent în cel mai vechi grup statuar din Extremul Orient, în Caledonia, în Sumer, la Lascux, în Africa, la eschimoşi şi la indigenii din Florida. În „The Lore of the Unicorn”, apărută la Boston în 1930, Odell Shepard nu ezită să sugereze faptul că acest animal legendar apărut de ambele părţi ale Atlanticului, trebuie să aibă ca leagăn continentul scufundat care lega altădată America de Europa. Sfântul Ambrozie spunea că „originea unui unicorn este un mister asemeni naşterii lui Iisus”.
Pe un cilindru babilonian, doi inorogi înaripaţi veghează de o parte şi de alta a Arborelui Vieţii. Un inorog fantastic, stilizat, pictat pe lemn, a fost descoperit în 1959 la mormântul lui Wou-Weil, în China de nord. Cu mult timp înainte, inorogul apărea pe basoreliefurile de la Suse şi Persepolis.
Psihanalistul Carl Gustav Jung consacră un pasaj important inorogului, aşa cum apare el în cele mai vechi scrieri indiene. Se consideră că unul dintre cele mai renumite avataruri ale zeului indian Vishnu este peştele cu un corn, Matsyavatara, cu solzi de aur. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legând-o şi trăgând-o cu cornul său imens, salvând umanitatea, animalele şi plantele de la o distrugere totală. Conform tradiţiei iudaice, inorogul a salvat arca de la potop datorită cornului său la fel de mare ca şi muntele Tabor. Inorogul este mereu prezent în tradiţiile multor popoare. El a apărut şi a dispărut sau şi-a schimbat numele după placul civilizaţiilor şi al continentelor. Este reprezentat deseori jucându-se sau frecându-şi cornul de pământ.

Evreii l-au botezat Re’em, echivalentul arab al lui Rim, sau antilopa Oryx. Asirienii îl cunoşteau pe Rimu, un fel de zimbru aparţinând, fără îndoială, speciei care frecventa marea pădure hercinică, descrisă de Iulius Caesar. Uneori este confundat cu rinocerul. Câteodată este vorba de antilopa neagră de India sau de ibexul cu un singur corn, venerat de poporul Milaro din Himalaya. Este, se pare, animalul care a servit de model lui Ctesias, doctorul grec a lui Darius şi al lui Artaxerces, rege al Persiei, în secolul al V-lea î.d.C. (acest savant a vizitat India de nord).
În ţinuturile asiatice, indigenii pretind că făpturile cu un singur corn sunt destul de răspândite. Părintele iezuit Huc afirmă faptul că inorogul a existat cu adevărat în Tibet. Imaginea sa decora deseori templele budiste Mahayana şi cele Vajrayana. Ele indică cu exactitate numele animalului sacru care îl intrigă atât de mult: Se-rou (în „Amintiri dintr-o călătorie în China, în Tartaria şi în Tibet”, călătorii făcute între anii 1844 – 1846). Să fi văzut el celebrul Lac al Inorogilor, aflat nu departe de Lhassa, care atrăgea pelerinii din ţinuturi depărtate?
În Mongolia, cornul de unicorn era utilizat în jertfele divinatorii. Inorogul este întâlnit şi în Africa şi Alaska. Şi omul este uneori împodobit simbolic cu un corn unic. Apare astfel în reprezentările unor Buddha-şi tibetani şi la dansatoarele orientale care purtau un coif ascuţit, prins în mijlocul frunţii.
Inorogul este de bun augur

Din termenii Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. se remarcă faptul că un mare număr din cuvintele care denumesc inorogul au aceeaşi rădăcină krn. Această serie de consoane este expresia cea mai înaltă a luminii, după cum a remarcat Rene Guenon relativ la numele Kronos şi Apollon Karneiros, Kronos fiind Părintele timpului şi al Epocii de Aur, iar Apollon Karneiros, splendida strălucire a soarelui. Rădăcina krn exprimă atât ideea de forţă invulnerabilă a cornului, cât şi pe cea a înălţării spirituale. Kronos sau Saturn corespunde celei mai înalte sfere planetare, celui de-al şaptelea cer, al lui Satya-Loka din tradiţia hindusă.
Inorogul medieval este un simbol al puterii, dar şi al purităţii şi, prin excelenţă, el este un animal de bun augur. El luptă pentru instaurarea justiţiei, lovind vinovaţii cu cornul. Prin cornul său unic, inorogul simbolizează săgeata spirituală, raza solară, sabia lui Dumnezeu, revelaţia divină, coborârea dumnezeirii în creaţie. În iconografia creştină o reprezintă pe Fecioara Maria unită cu Duhul Sfânt. Cornul unic a fost comparat cu un falus esoteric: simbolul purităţii spirituale. Avem deci un dublu simbolism al cornului: apărarea fecioriei şi a purităţii (cornul unic ridicat către cer) şi fecunditatea (sensul falic al cornului). De aici asocierea cu Sfânta Fecioară, adică realizarea procreării fără pierderea virginităţii.
În Evul Mediu trubadurii închinau adesea imnuri licornei, femininul de la inorog (unicorn), care simboliza marea îndrăgostită, decisă să păstreze pururi castă iubirea pe care o inspiră. Ea era înzestrată cu puterea misterioasă de a descoperi chiar şi cea mai mică urmă de impuritate. Astfel mitul licornei reprezintă fascinaţia pe care continuă să o exercite puritatea, chiar şi în cele mai corupte inimi. Inorogul figurează în nenumărate planşe ale unor tratate alchimice (Lombardi, Mylius etc.). Acest animal fabulos legat în Orient de cel de-al treilea ochi şi de atingerea stării de Nirvana, era hărăzit hermetiştilor occidentali să indice drumul spre aurul filosofal – spre transmutaţia interioară care are loc atunci când este atins androginul primordial.
Legenda Inorogului

Animal fabulos al carui corn divin neutralizeaza actiunile malefice si otrava, separa apele poluate si are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar si cea mai mica alterare a stralucirii diamantului.
Un dicton popular ii subliniaza valoare de talisman : cand se arata inorogul diavolul dispare. Denumirea de Inorog a fost impusa in literatura noastra de Dimitrie Cantemir prin opera sa “Istorie Ieroglifica“. Inorogul este o denumire slava. Alte sinonime cunoscute sunt : unicorn, licorn (din latinescul unicornis). Prin influenta franceza a intrat in vocabularul nostru si un feminin : licorna.
Mitul european al “Inorogului“ a fost sustinut mai ales de credinta evului mediu. Acest mit a atins apogeul in romanele cavaleresti ale evului mediu.

In mitologie “Inorogul“ are infatisarea unui cal alb ca neaua purtand in mijlocul fruntii un corn lung, subtire si spiralat alb impletit cu negru. Padurea in care traieste el se bucura de vara vesnica. Doar o fecioara il poate prinde si imblanzi. Alegoria invaluie un ceremonial care se desfasoara in padure, fara indoiala in preajma monumentelor megalitice : capturarea unei forte cosmice aflata sub semnul sagetatorului care se incorpora intr-o fecioara-medium. Aceasta devenea sufletul unui ordin cavaleresc. O tapiserie din secolul XV “Dama a la lincorn“ relateaza, prin imagini, reincarnarea intr-o fecioara a acestei forte invincibile.
Simbolul calului celest este asociat cu cel al leului “inima cerului“. Licorna trebuie inteleasa ca o forta emisa de constelatia leului si reflectata de cea a sagetatorului. Jeanne D’Arc este considerata a fi una din incarnarile acestei forte. Inorogul medieval este un simbol al puterii dar si al evenimentelor faste, al puritatii. In China veche este emblema imparateasca si simbolizeaza virtutile imparatesti. De bun augur si justitiar totodata, inorogul ii pedepseste pe cei vinovati lovindu-i cu cornul. Inorogul prin cornul din frunte simbolizeaza si sageata spirituala, raza solara, sabia lui Dumnezeu, revelatia divina, patrunderea luminii divine in fiinte.

In iconografia crestina, inorogul reprezinta fecioara asupra careia pogoara Sfantul Duh. In evul mediu devine chiar simbolul incarnarii verbului divin in sanul Fecioarei Maria. Alchimistii vad in Inorog o imagine a hermafroditului care, insa, in loc sa cuprinda ambele sexe, transcede sexualitatea.
“Astfel de fiinte renunta la dragoste din devotament fata de dragoste pentru a o salva de ineluctibila stingere“, Yves Bergen. “Sa moara dragostea ca sa poata trai dragostea“ evoca ideea sublimarii miraculoase a vietii carnale si forta supranaturala care emana din ceea ce este bun. Mitul inorogului reprezinta fascinatia pe care puritatea continua sa o exercite chiar si asupra celor mai corpute inimi.
Se spune ca primul care ar fi vazut un inorog ar fi fost chiar Adam, in gradina Edenului. Desi nimeni nu a mai vazut unicorni de cateva secole incoace, totusi credinta lor este larg raspandita in lume. Pentru unii, faptul ca nu au mai fost vazuti nu face decat sa le sporeasca misterul, in timp ce altii cred ca inorogii inca mai exista in regiuni extrem de indepartate, putand fi vazuti numai de catre oamenii de o virtute si curatenie a sufletului exceptionale.

In mitologia chineza, unicornul era un animal benefic ce venea printre oameni doar cu misiuni importante. Aparitia sa era vazuta ca un semn bun, iar faptul ca nu a mai fost vazut de multe secole arata ca traim intr-o epoca in decadere. El va reaparea atunci cand va veni timpul si cand bunatatea va domni din nou printre oameni. Numele chinez al inorogului Ki Lin este similar cu Yin Yang.
Se spune ca unul dintre primii inorogi i-a relevat imparatului Fu His secretele scrierii, cu mai bine de 5000 de ani in urma. Chinezii credeau de asemenea ca inorogii pot prezice nasterea sau moartea unor oameni deosebiti precum inteleptul Confucius. In anul 551 i.e.n. mama lui Confucius fiind insarcinata a intalnit in padure un inorog care i-a dat o bucata de jad si si-a culcat capul in poala ei. Ea a stiut atunci ca acesta era un semn de la zei. Pe jad era o incriptie in care se vorbea despre marea intelepciune de care va da dovada fiul ei. Confucius a fost intr-adevar cel mai respectat filosof chinez. La batranete, se spune ca a vazut si el un inorog intelegand astfel ca i se apropie sfarsitul.

In Geneza se spune ca Dumnezeu I-a dat lui Adam sarcina sa dea nume la tot ce il inconjoara. In unele traduceri ale Bibliei, inorogul a fost primul animal pe care Adam l-a numit, ridicandu-l astfel deasupra tuturor animalelor din lume. Atunci cand Adam si Eva au parasit paradisul, inorogul a mers cu ei devenind astfel un simbol al castitatii si puritatii.
Exista in vechiul testament sapte referiri la unicorn, desi acum exista discutii referitoare la aceasta. Si Talmudul face referire la el. De-a lungul istoriei, biserica a ajuns sa interpreteze inorogul in diferite feluri. In epoca medievala el a devenit chiar simbolul lui Hristos, cornul sau simbolizand uniunea dintre Isus si Dumnezeu Tatal. Faptul ca apare in Biblie inseamna ca nici un crestin adevarat nu se putea indoi de existenta sa. Licorna apare in unele planse din tratatele alchimice. Acest animal fabulos, al carui simbolism este in legatura cu cel de-al treilea ochi si cu Nirvana, cu reintoarcerea la Unitate, era destinat sa le indice initiatilor occidentali calea catre aurul filosofal, si anume transmutatia interioara care are loc in procesul reconstruirii androginului primordial.

Inorogul simbolizeaza prin cornul sau unic din mijlocul fruntii sageata spirituala, raza solara, sabia divina a discernamantului, revelatia patrunderii spiritului in natura, dar si o punte intre lumi. El reuneste in sine cele doua polaritati sexuale si le transcede, de unde ideea de puritate si de virginitate. Inorogul evoca intotdeauna ideea unei sublimari miraculoase a vietii carnale si a fortei supranaturale care emana din ceea ce este pur. Cornul sau are virtuti magice : decanteaza apele poluate, vindeca boli, detecteaza si anihileaza otravurile si nu poate fi atins decat de catre o fecioara. La British Museum din Londra, exista un corn, despre care se spune ca ar fi de unicorn si pe care oamenii de stiinta nu au primit permisiunea sa il studieze (cel putin nu oficial).
Se spune ca Inorogul se va intoarce. Aceasta poate fi doar o metafora a ceea ce oamenii cauta azstazi : adevarul, puritatea si iubirea care s-au pierdut in umbra tehnologiei. Pentru a gasi Inorogul asa cum l-au gasit stramosii nostri trebuie sa ne intoarcem la ceea ce am invatat, sa renuntam la orgoliul nostru de a stapani natura. Doar atunci il vom gasi, la fel ca si pe celelalte fapturi extraordinare din noi ce abia asteapta sa poate umbla iarasi fara frica prin lume…

Sursa: Viitorul incepe azi

Dezvăluiri despre Opus Dei

Opus Dei, cunoscută şi ca Lucrarea lui Dumnezeu este o organizaţie din interiorul Bisericii Catolice. Scopul declarat al acestei organizaţii este de a contribui la munca de evanghelizare a Bisericii, răspândind chemarea universală la sfinţenie în viaţa de zi cu zi. Majoritatea membrilor săi sunt laici, iar preoţii se află în subordonarea unui prelat numit de către Papă. Fondată în Spania în 1928 de preotul catholic St. Josemaria Escriva, Opus Dei a fost aprobat de către Papa Pius al XII-lea în 1950.
În 1982, în urma deciziei Papei Ioan Paul al II-lea, Biserica Catolică a transformat ordinul într-o prelatură personală. În 2009, prelatura număra aproape 90.000 de membri, din care aproape 2.000 de preoţi. Aproape 70% din membrii Opus Dei duc vieţi private, supuse legilor creştine, iar restul de 30% sunt celibatari care locuiesc în centrele Opus Dei.
Ordinul a fost descris ca fiind extrem de controversat, criticile împotriva lui fiind la adresa secretomaniei care îl caracterizează, metodelor de recrutare, a regulilor stricte la care sunt supuşi membrii săi, a practicilor de mortificare. Opus Dei a fost acuzat că membrii săi au o orientare politică de dreapta şi că au participat la guvernarea lui Franco din Spania până în 1978.
În ultimii ani, Opus Dei a căpătat o notorietate mare datorită “Codului lui DaVinci”, al lui Dan Brown, unde a fost descries ca un ordin malefic. Acest film documentar încearcă să treacă dincolo de legendele create în jurul Opus Dei şi să ne ofere o altfel de perspectivă asupra acestui ordin.

Vizionare online film documentar subtitrat Dezvăluiri despre Opus Dei


 
Sursa: filmedocumentare.com

Se inverseaza polii magnetici ai Terrei! Un aeroport isi modifica pista

Terminalul C al Aeroportului International Tampa, Florida


Aeroportul International Tampa, din Florida, Statele Unite ale Americii, a decis sa isi modifice orientarea pistei ca sa evite o catastrofa. Asta dupa ce specialistii au constatat ca polul nord magnetic al Pamantului s-a deplasat mult spre Rusia.

Stiati ca polul nord magnetic al Pamantului se deplaseaza cu o viteza de 64 de kilometri intr-un an de zile? Asta ar putea avea efecte catastrofale pentru pasagerii companiilor aeriene.
Aeroportul International Tampa, din Florida, SUA, este primul care ia masuri si a decis sa inchida portile, timp de doua saptamani, de pe 31 decembrie 2010 pana pe 13 ianuarie 2011, pentru a modifica orientarea pistelor de aterizare/decolare, potrivit Tampa Bay.
Nu sunt schimbari majore, dar pistele trebuie ajustate, renumerotate si remasurate in sistemele electronice, ca sa corespunda cu cerintele organismelor internationale din domeniul aviatiei, legate de inversarea polilor magnetici ai Pamantului.
Efectele inversarii polului nord, cu polul sud, pentru aviatie
Atunci cand un avion primeste coordonatele de zbor si mai ales cele de aterizare, le primeste in functie de ce indica busola. Daca, insa, Nordul busolei se deplaseaza cu cateva zecimi de grad in fiecare an, atunci exista pericolul ca in conditii de vizibilitate redusa, avionul sa aterizeze pe langa pista.
Carlinga unui Airbus, cockpit
Cu ce ne afecteaza schimbarea polilor magnetici
Odata cu inversarea polilor magnetici ai Pamantului, anotimpurile si toate ciclurile naturale care depind de pozitia planetei fata de Soare sufera schimbari semnificative. In telecomunicatii, transmisii radio si aviatie va fi haos.
Animalele care migreaza vor fi bulversate si nu vor mai putea sa se orienteze. Cea mai importanta schimbare pentru om va fi cea a climei pentru ca zonele fertile s-ar putea desertiza in urmatorii ani, iar nivelul oceanului va creste.
Pe de alta parte, odata cu acest pericol, ne mai pandeste unul. Fizicienii spun ca, ipotetic, in momentul inversarii polilor magnetici, scutul magnetic din jurul Pamantului dispare pentru o perioada de timp. Asta inseamna ca suntem “dezveliti” in fata radiatiilor cosmice.
Semne ale inversarii polilor magnetici
Satelitul danez Oersted a identificat un loc de flux magnetic, la cativa kilometri sub punctul sudic extrem al continentului african. Acolo busola se roteste brusc cu 180 de grade si arata Nordul spre Sud.
Peter Olson, profesor la Universitatea Harvard, sustine ca inversarea este inevitabila. Campul magnetic al planetei este rezultatul procesului de frecare intre straturile nucleului sau.
Alaska se pare ca avea o clima tropicala acum cateva mii de ani, sustine paleobotanistul Jack Wolfe care pune acest lucru pe seama axei de rotatie a Terrei, care nu era atat de inclinata fata de Soare.
Campul magnetic al Pamantului
Gauthier Hulot, de la institutul de Fizica a Pamantului, de la Paris, afirma ca in zona Atlanticului de Sud, campul magnetic este cu 30% mai slab decat pe restul Planetei.
Robert Ballard, explorator si biolog marin, vorbeste despre realinierea particulelor de fier dintr-o zona din Austalia, confirmand ca aproximativ cu 30.000 de ani in urma campul magnetic de acolo era orientat spre sud.
Sursa : StirileProTv
Sursa: Blogu’ lu’ Florin

NOUA ORDINE MONDIALĂ. Amiral american: “China nu mai este o ţară în curs de dezvoltare. Este o putere mondială”



Amiralul american Mike Mullen a declarat într-o alocuţiune în faţa studenţilor de la Universitatea din Beijing că a considera China o ţară în curs de dezvoltare nu mai este corect, China fiind deja o putere mondială, anunţă CNN.

Amiralul american, Mike Mullen a declarat într-o alocuţiune în faţa studenţilor de la Universitatea din Beijing că a considera China o ţară în curs de dezvoltare nu mai este corect, China fiind deja o putere mondială, anunţă CNN.

“China de azi este o ţară total diferită de cum arăta acum 10 ani şi cu siguranţă că va continua să se schimbe în viitorii 10 ani. Nu mai vorbim de o ţară în curs de dezvoltare, este deja o putere mondială”, a spus Mullen.

“Şi Statele Unite sunt în schimbare”, a adăugat amiralul. “La fel este şi contextul noii ordini mondiale în care ţările noastre operează. Cred că dialogul dintre ţările noastre trebuie să ţină cont de aceste schimbări”.

Amiralul s-a referit şi la alte probleme, precum disputele teritoriale privind rezervele de petrol şi gaze naturale din Oceanul Pacific. “Aşteptările Statelor Unite sunt ca aceste probleme să fie rezolvate într-o manieră responsabilă, iar eventualele incidente să nu escaladeze şi să scape de sub control”, a mai spus Mullen.

China, Vietnam, Filipine, Malaezia, Brunei şi Taiwan au pretenţii asupra unei suprafeţe de două milioane de kilometri pătraţi din Oceanul Pacific, unde se bănuieşte că ar exista rezerve de petrol şi gaze.

Mullen a vorbit şi despre puterea militară a Chinei. “Odată cu o putere militară crescută trebuie să crească şi nivelul de responsabilitate, să existe o mai bună cooperare cu celelalte state şi, la fel de important, să existe transparenţă”, a spus acesta. “Altfel, expansiunea militară în regiune, în locul unui program de stabilire a securităţii ar putea avea un efect negativ”, a adăugat amiralul.




Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Harta Creatorului

Oamenii de stiinta de la universitatea republicii ruse Bachkiria au facut o descoperire fantastica: o tablita din piatra reprezentand o harta in relief, estimata la 120 de milioane de ani! Alexandr Cuvirov, profesor doctor in stiinte fizice si matematice si studentul sau chinez Huan Hun, s-au decis in 1995, sa studieze ipoteza unei posibile migratii vechi a chinezilor in Siberia si Ural.
In cursul expeditiei pe care cei doia au efectuat-o in Bachkiria, au descoperit mai multe gravuri rupestre chinezesti (tratand mai ales comertul si casatoria, confirmand ipoteza lor). In timpul cercetarilor lor, ei au descoperit in arhivele de la Ufa note din sec al XVIII-lea care raportau existenta a aproximativ 200 de tablite din piatra gravate, neobisnuite, in apropierea satului Chandar, in regiunea Nurimanov. Altele indicau faptul ca in secolele 17 si 18, expeditii stiintifice ruse le studiasera. Ele contineau diferite semne si motive. Alte note aratau ca la inceputul secolului 20, arheologul A. Schmidt vazuse aceste tablite albe din micuta republica rusa.
In 1998, profesorul Cuvirov si echipa sa au facut o ancheta, dar a esuat. Concluzia? Totul era o legenda. Dar la 21 iulie 1999, Vladimir Kradnov, fostul presedinte al consiliului local al agriculturii, i-a aratat lui Cuvirov o tablita pe care a descoperit-o in curtea sa. O saptamana mai tarziu s-au facut sapaturi acolo, de unde s-a extras piatra de la Dashka, care a fost dusa la Universitatea de la Ufa pentru a fi studiata. Dupa ce au curatat-o, oamenii de stiinta au ramas uimiti: piatra era o harta tridimensionala!
Piatra are aproape o tona, are 1,48 metri inaltime, 1,06 m largime si o grosime de 16 cm, fiind compusa din trei straturi. Baza groasa de 14 cm este din dolomit. Al doilea strat este cel mai ineteresant, pe care este gravata imaginea este din diopsid, dar tehnologia prin care a fost construita este inca necunoscuta. Al treilea strat gros de 2 mm este din portelan din calciu si asigura protectia hartii contra oricarui impact exterior.
Analiza sa cu raze X a relevat faptul ca era de origine artificiala. Piatra a fost uzinata cu ajutorul unor utilaje de mare precizie si relieful sau nu a fost executat de catre un gravor in piatra. Se pare ca ea facea parte dintr-un puzzle de 340 m X 340 m. Relieful central al micutei republici Bachkiria nu s-a prea schimbat in cateva milioane de ani. Astfel, s-a putut identifica cu usurinta muntele Ufa si mai ales canionul sau, diferite rauri din Ural ceea ce confirma marea vechime a hartii.
Fantastic este faptul ca harta arata un sistem gigantic de irigatii cu doua sisteme de canale de 500 m largime, 12 baraje intre 300 si 500 m largime, lungi de 10 km si adanci de 3 km fiecare. Aceste baraje care serveau la alimentarea diferitelor retele au necesitat extractia a cel putin 10 metri cubi de pamant! In comparatie cu el, canalul de la Volga la Don pare a fi extrem de mic. In plus, actualul Belaya pare sa fi fost la origine un rau artificial.
Mai intai, oamenii de stiinta s-au gandit ca harta stranie ar fi putut fi opera chinezilor din cauza inscriptiilor verticale care figureaza pe tableta. Dar ele nu au putut fi decifrate. Profesorul Cuvirov crede ca ele ar reprezenta altitudinea Ufei. Care sa fie vechimea hartii? Datarile cu carbon 14 au dat erori. Oamenii de stiinta cred insa ca ea are peste 3 mii de ani. O analiza fina a pietrei a aratat prezenta in cadrul ei de cochilii caracteristice, una de 50 de milione de ani, alta de 120 milione de ani dar nimic nu poate sa spuna ca aceste cochilii nu se gaseau deja in roca in momentul confectionarii hartii…
Profesorul Cuvirov si echipa sa cred ca aceasta harta a fost creata cand polul magnetic a fost situat in Terra Franz Joseph acum 120 de milione de ani! Exista multe intrebari privind aceasta piatra stranie, in special legate de datarea sa si modul in care a fost fabricata. Conform Centrului de Critografie Istorica din Winsconsin(SUA), care a studiat elementele pietrei de la Dashka, aceasta harta de navigatie a putut fi efectuata doar prin observatii aeriene, care necesita un tratament informatic extrem de puternic si utilizarea de date prin satelit.
Se pare insa ca cei care au construit harta nu utilizau caile maritime sau aeriene caci nu exista nici o urma de drum. Autorii sai (probabil o civilizatie anterioara disparuta?) nu locuiau poate in acest loc dar prevedeau o colonizare? Nu se stie cine a creat-o si nici cand. „Cu cat invat mai mult despre ea cu atat mai mult realizez ca nu stiu nimic”, declara profesorul Cuvirov.
Sursa: Enigme

Dublura Spirituala


Dublura sau “doppelgangerul” este un fenomen fascinant. Nu este tocmai usor sa te intalnesti, intr-o zi oarecare, cu tine insuti.
Povestea e veche. Primele marturii se afla in legendele germane din Evul Mediu, in care e vorba de cavaleri aflati in turniruri sau pe campul de lupta, care sunt salvati de la moarte de propria lor dublura. Un doppelganger, un individ identic, calare si in armura, ivit ca prin miracol in preajma lui.
O alta relatare vine din Franta jumatatii de secol 19. In 1845, directorul unui internat pentru fete de origine nobila angajeaza ca profesoara de franceza o tanara pe nume Emilie Sagee, in varsta de 32 de ani. Pensionul cu pricina este situat in Letonia, la distanta de 60 de kilometri de Riga. Nou-venita este vesela, are o inteligenta vie si un talent pedagogic innascut, ceea ce o face repede apreciata de director si de eleve. Dar, cateva saptamani mai tarziu, incep sa circule povesti bizare, legate de noua venita. Elevele pensionului spun, cumva speriate, ca profesoara lor apare in mai multe locuri deodata. La inceput, directorul nu da crezare povestilor: zvonuri, si-atata tot.
Lucrurile se schimba, insa, in ziua cand 15 eleve vad, uluite, acelasi lucru: cum alaturi de Emilie, care scrie pe tabla, apare o dublura identica cu a ei. Aceasta “geamana”, care va aparea si in cursul lunilor urmatoare, vazuta si de personalul de intretinere al pensionului, adopta un comportament din ce in ce mai independent. Intr-o zi, in timp ce brodeaza intr-o sala de la parter, supravegheate de una din profesoarele lor, toate cele 42 de eleve o vad, pe fereastra, in gradina, pe profesoara lor de franceza. La un moment dat, institutoarea care preda lucrul manual pleaca din incapere, fiind imediat inlocuita de dublul lui Emilie. Profesoara de franceza era si in gradina, plimbandu-se cu umbreluta de soare, dar si pe scaunul din dosul catedrei, cu acul de brodat in mana.
Prinzand curaj, elevele inconjoara dublura, o ating, dar mainile lor nu intalnesc decat aerul. Apoi dublura dispare, la fel de repede pe cat aparuse… Incidentul provoaca mare valva in pension si, rand pe rand, parintii isi retrag fetele. Directorul, hotarat s-o concedieze pe Emile Sagee, o convoaca in biroul lui. Tanara plange si-i spune ca este a 19-a oara cand este nevoita sa-si paraseasca postul in cei 15 ani de invatamant. Una dintre elevele sale, viitoarea baroana Julie von Guldenstubbe, de la care scriitorul francez Camille Flammarion, dar si parapsihologul rus Aleksandr Aksakov detin aceste informatii, va continua sa ramana in contact cu Emilie Sage, pana in 1850, cand, dupa ce se angajeaza ca institutoare intr-o familie de nobili rusi, i se pierde urma.
Dublura care merge
Doppelganger” este un termen german ce semnifica “dublura care merge“. Aceasta expresie arata ca in cazul de fata este vorba despre un fel de spectru care il urmareste ca o umbra pe cel cu care seamana in mod perfect.
“Doppelgangerii” sunt niste aparitii in marime naturala a unor persoane vii, intotdeauna dotate cu o transparenta spectrala si de multe ori percepute ca avand o singura culoare, foarte palida. Unii mari scriitori, cum ar fi Baudelaire, au numit aceasta faptura, acest trecator supranatural drept “vampir”, un soi de devorator de identitate. Tema regasita si in “Horla” lui Maupassant, fara indoiala, cea mai celebra incarnare literara a “doppelgangerului”.
Doppelgangerii nu apar sub o forma corporalizata, sunt un soi de fantome vizibile, ce reproduc miscarile si expresiile dublurii lor, ca o reflectie. Aceasta experienta este foarte rara si are tendinta sa se petreaca la miezul noptii sau chiar mai tarziu, legata de persoane tensionate sau foarte obosite. Psihologii identifica acest fenomen cu autoscopia, o halucinatie in timpul careia te vezi pe tine insuti.
Dar aceasta notiune nu defineste decat partial “doppelgangerul”, care adeseori poate fi vazut si de altii. Cea mai veche mentiune scrisa legata de un “doppelganger” vine din secolul al IV-lea inainte de Hristos. Filosoful grec Aristotel evoca un om care nu se putea plimba fara sa se intalneasca pe strada cu dublura sa. Credinta in dublurile spirituale este prezenta pana in Persia Antica, ea fiind comuna la mai multe culturi.
Intalnirea lui Goethe
Expresia “doppelganger” s-a raspandit putin cate putin in vorbirea curenta, pana cand a ajuns sa isi piarda o parte din specificitate. In prezent, el a devenit un termen general, servind la desemnarea oricarui fel de intalnire cu o dublura spirituala, care poate sa priveasca si pe altcineva. “Dublul meu”, “sufletul pereche”. In cazuri analoge cu povestea lui Emilie Sage, scepticii fac apel fie la iluzie, fie la halucinatie, sau, si mai des, la sugestie colectiva. In istoria fenomenului exista insa prea multi martori credibili, care te obliga la o analiza ceva mai temeinica. Iar printre ei, la loc de frunte se afla mari scriitori. Dramaturgul si poetul german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) a povestit o intamplare ce ilustreaza perfect notiunea de “doppelganger”. In timp ce se intorcea calare, acasa, de la un prieten de-al sau ce locuia in Alsacia, el si-a vazut propria dublura, imbracata cu haine perlate, gri. Aparitia nu a durat decat cateva secunde si Goethe, care nu era superstitios, nu a facut mare caz de ea. Cu toate acestea, peste opt ani, el a mers pe acelasi drum, pentru a-l vizita din nou pe amicul sau. Abia in clipa aceea si-a dat seama ca purta aceleasi haine lucioase pe care le avea aparitia aceea, cu opt ani in urma. Extrem de emotionat, Goethe a tras concluzia ca avusese o viziune despre sine in viitor, perceputa, dupa cum a scris el, cu “ochii spiritului”. Aceasta viziune anticipata a unui eveniment ce va fi trait in viitor este una dintre multiplele forme ale dublurii spirituale. O experienta similara a fost traita si de prozatorul francez Guy de Maupassant, care si-a vazut de cateva ori dublul, venind si asezandu-se in fata sa.
Trimisii netrimisi
O alta forma de dublura spirituala este cea cunoscuta sub numele de “vardoger“. Este vorba despre un predecesor in sensul propriu, adica un spectru care ne precede in timpul unei calatorii sau a unei vizite prevazute cu mult timp inainte.
Unii martori pretind ca au vazut, ba chiar au vorbit, cu o astfel de dublura spirituala, in timp ce persoana respectiva tocmai se pregatea sa plece pentru a-i vizita, la sute de kilometri departare de acolo. In 1955, new-yorkezul Erikson Gorique a plecat intr-o calatorie de afaceri in Norvegia, la Oslo. Era pentru prima data cand mergea in acel oras, sau cel putin asa credea el. Cand receptionerul de la hotel i-a spus ca se bucura de revedere, Gorique a crezut ca este vorba despre o confuzie. Dar a doua zi, a avut o alta surpriza. In clipa in care a mers la un partener de afaceri, pe nume Olsen, acesta i-a spus ca se mai intalnisera cu doua luni inainte, pentru a discuta aceeasi afacere.
Psihologia cunoaste multe astfel de cazuri. Cu toate acestea, nu s-a gasit inca un raspuns unic la acest fenomen. Teoria conform careia toate dublurile spirituale ar rezulta dintr-o imagine proiectata de catre spirit, o halucinatie, nu se poate aplica, de exemplu, experientei stranii prin care a trecut reverendul american Mountford, din Massachussetts (SUA). Impreuna cu niste prieteni, prelatul se afla acasa la el, unde asteptau sa vina inca doi musafiri, un sot si sotia sa. La un moment dat, au hotarat sa iasa afara din casa, pentru a-i astepta pe invitati in soarele dupa-amiezii de vara.
La un moment dat, siderati, au vazut cum masina acestora a aparut pe drum, dar a trecut chiar pe langa ei si a mers mai departe, fara ca pasagerii sa ii salute macar. In mod incredibil, peste numai cateva secunde, masina a aparut din nou, si de data aceasta a parcat langa casa, iar cei doi soti au coborat din ea si i-au salutat calduros pe toti cei de fata. Dar oare ce a fost prima imagine? Efectul unei halucinatii colective sau un adevarat “vardoger”?
Cercetatorii au propus mai multe explicatii. Se poate ca unul dintre cei doi soti sa fi proiectat, in mod inconstient, o imagine a masinii pe care o conducea si cu care voia sa ajunga cat mai degraba la destinatie. Imaginea ar fi rezultatul unei proiectii psihice, o dorinta intensa, proiectata de catre vointa. In punctul acesta, fenomenul dublurii se apropie de bilocatie, care consta in a te afla simultan in doua locuri, o data real si o data imaginar. Spiritul poate sa intre in contact cu persoane indepartate si sa le vada. El poate sa li se arate si ca o aparitie materiala, dar nu gasim nimic sub mana daca “vrem sa o atingem” cum spune Michle Curcio, in cartea sa “La Parapsychologie de A a Z”.
Eroi adevarati si falsi
Clifton – James
Uneori ni se intampla tuturor sa-i confundam de la distanta pe straini cu persoane cunoscute. La fel, asemanari frapante intre indivizi mai mult sau mai putin cunoscuti ii pot tulbura profund pe cei care ii observa. Tocmai pe acest principiu al asemanarii strict fizice au fost folosite sosii de mai multe ori de-a lungul istoriei, pentru a fi pacalit dusmanul.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, se stie ca aliatii, la fel ca si puterile axei, au folosit dubluri, pentru a-si proteja liderii politici sau militari. Asa s-a intamplat cu Clifton – James, un secretar al armatei britanice si actor amator in timpul liber, care a jucat rolul celebrului general Montgomery, in timp ce acesta se afla intr-un loc secret, pregatind invazia pentru eliberarea Frantei. In cazul de fata, dublura nu a patit absolut nimic. Dar nu de fiecare data a fost asa, unele dintre sosii platind cu viata rolul jucat in istorie.
Necunoscutul de la volan
Povestea incepe in iarna anului 1946, intr-una dintre regiunile cele mai desertice si mai accidentate din Wyoming, Statele Unite. Gorden Barrows, care tocmai terminase armata, era nerabdator sa ajunga acasa. Conducea de mai bine de 18 ore. Era rupt de oboseala si i se facea din ce in ce mai frig. La iesirea din localitatea Laramie, a vazut pe marginea drumului un autostopist. In mod instinctiv, a oprit masina chiar langa el. In timp ce cobora geamul masinii pentru a-l invita pe acel individ sa urce, Barrows a avut socul vietii lui. Omul acela era sosia sa perfecta. Singura diferenta dintre ei erau hainele. Desi purta o uniforma de vara a armatei, strainul nu parea sa sufere de frig. Dupa ce a urcat in masina, el i-a propus lui Barows sa il lase pe el sa conduca si sa se odihneasca. Acesta a acceptat si, fiind epuizat, a adormit pe loc. Mai tarziu, cand s-a trezit, masina era oprita pe o portiune pustie de drum, iar omul acela statea nemiscat la volan. A coborat din masina si a pornit intr-o directie necunoscuta. Barrows nu a avut timp decat sa-i multumeasca. De atunci, nu a putut sa gaseasca nici o explicatie plauzibila pentru acea intamplare.
Autoscopia
Autoscopia este termenul tehnic folosit de catre psihologi pentru a desemna halucinatiile in care te vezi pe tine insuti. Acest fenomen a fost destul de putin studiat. Se stie, totusi, ca nu este vorba despre o halucinatie de ordin strict vizual. Intr-adevar, multi subiecti au afirmat ca pot sa isi vada si sa isi atinga dublura, ceea ce, dupa parerea lui Graham Reed, psiholog la Universitatea din Toronto (Canada), pare a fi un fenomen de aceeasi natura ca si cel de “deja-vu” (deja trait). Teoria lui Reed sustine ca autoscopia este o consecinta halucinatorie, rezultand din epilepsie sau din alte tulburari cerebrale. Pe de o parte, fenomenul este mai frecvent la pacientii deliranti, care prezinta dezordine cerebrala. Pe de alta parte, el apare ca o consecinta a efectelor secundare ale crizelor de epilepsie. De altfel, este semnificativ faptul ca “doppelgangerii” apar in operele unor autori, victime ale tulburarilor psihologice grave, precum Edgar Allan Poe, Guy de Maupassant, Kafka sau Oscar Wilde.
Tradus
Sursa: esoterism.ro
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Boala Alzheimer ar putea fi detectată timpuriu prin studierea retinei

Boala Alzheimer ar putea fi detectată timpuriu prin studierea retinei
Oamenii de ştiinţă speră să poată detecta boala Alzheimer din timp, cu ajutorul unui test oftalmologic.
Cercetătorii consideră că retina ar putea constitui locul-cheie pentru depistarea timpurie a bolii Alzheimer. Depistarea micilor diferenţe din retină ar putea conduce la diagnosticarea afecţiunii degenerative din timp, lucru ce ar permite o mai bună îngrijire a pacienţilor loviţi de această problemă.
“Capacitatea de a diagnostica boala Alzheimer din timp este o ţintă extrem de importantă a cercetării. Depistarea timpurie ar ajuta oamenii să-şi planifice viitorul din timp, totodată deschizând calea spre potenţiale noi tratamente ce ar putea fi testate în fazele timpurii ale bolii, când este cel mai probabil ca acestea să funcţioneze. Ţinând cont că 820.000 de oameni din Marea Britanie sunt afectaţi de demenţă, este în mod cert nevoie de mai multe cercetări pentru a descoperi căi mai bune de diagnosticare, tratare şi prevenire a acestei afecţiuni”, a declarat Rebecca Wood, directorul organizaţiei Alzheimer’s Research UK.
În acest moment, demenţa este diagnosticată cu ajutorul unor teste de memorie sau prin scanarea creierului. Oamenii de ştiinţă au început recent să studieze retina umană, pentru a observa dacă aceasta oferă indicii asupra dezvoltării bolii.
Într-un studiu prezentat duminică la o conferinţă internaţională ce a avut loc la Paris, o echipă de cercetători australieni au studiat 126 de subiecţi umani. Acestora le-a fost fotografiată retina cu ajutorul unei tehnici speciale, cercetătorii descoperind că grosimea vaselor de sânge prezenta “o variaţie semnificativă” între pacienţii ce sufereau de Alzheimer, în comparaţie cu oamenii sănătoşi.
Această cercetare confirmă descoperirile cercetătorilor de la University College London, care au reuşit anul trecut să demonstreze, în cadrul unui studiu efectuat pe animale, existenţa unei corelări între deteriorarea celulară a retinei şi deteriorarea cerebrală.
Cele două studii oferă noi speranţe pentru un tratament eficient în cazul bolii Alzheimer.
Sursa: The Telegraph
Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Un experiment periculos: americanii se pregătesc să inunde lumea cu dolari

După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.
În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.

"Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate", a declarat Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.

Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul: Fed cumpără ipoteci şi bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.

Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.

Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.

Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.

Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea din acest grafic.

Mai mult, în luna februarie a acestui an, când QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia, mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.

Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au 1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.

Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.

Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.



Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.


Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.
Autor: Mihai Baniţă
 Sursa: Money.ro