sâmbătă, 6 octombrie 2012

Un număr de magie CUTREMURĂ planeta LIVE VIDEO


Iluzionistul american David Blaine pare să fi dat lovitura cu noul său număr de magie.

Un număr de magie CUTREMURĂ planeta LIVE
Un număr de magie CUTREMURĂ planeta LIVE
"Electrified: One Million Volts Always On" - acesta este titlul numărului prezentat de David Blane. Noul Houdini intenţionează să rămână trei zile în picioar pe o coloană, în mijlocul unui circuit electric, îmbrăcat cu o vestă inoxidabilă. De-a lungul demonstraţiei, Blane nu va mânca nimic şi va fi alimentat cu lichide printr-un tub.
Show-ul poate fi urmărit aici.


Sursa:  REALITATEA.NET

DECLARAŢIE DE RĂZBOI: "Iranul poate distruge Israelul în 24 de ore"


Un reprezentant al liderului suprem iranian afirmă că Iranul are nevoie de doar 24 de ore pentru a distruge Israelul, scrie Jerusalem Post, în ediţia electronică.

Iranul ameninţă dur Israelul
Iranul ameninţă dur Israelul

"Iranul are nevoie de doar 24 de ore pentru distrugerea Israelului", ameninţă Hojjat al-Eslam Ali Shirazi, reprezentantul ayatollahului Ali Khamenei în Forţa Al-Qods, o unitate de elită a Gardienilor Revoluţiei.
"Dacă va fi un război, nu va fi un război lung şi va fi în avantajul comunităţii globale a musulmanilor. Ne-am specializat în războaie de uzură, iar Israelul nu poate câştiga un război de uzură", a spus Shirazi.

"Israelul este aproape de anihilare şi doreşte să atace Iranul din disperare. Sunt inteligenţi, înţelepţi sau proşti inamicii noştri? Sunt proşti. Şi este posibil să facă prostia de a ataca Iranul", încheie Shirazi.


Sursa:  REALITATEA.NET

A fost iniţiat un proiect extraordinar, ce va permite detectarea civilizaţiilor extraterestre sofisticate


A fost iniţiat un proiect extraordinar, ce va permite detectarea civilizaţiilor extraterestre sofisticate

În 1960, Freeman Dyson, un geniu specializat în matematică şi fizică, a prezis că fiecare civilizaţie din Univers va ajunge la punctul în care va epuiza resursele de energie de pe propria planetă, în cazul în care va supravieţui suficient de mult. Dyson a argumentat că acest moment reprezintă un prag important pe care fiecare civilizaţie trebuie să îl depăşească de-a lungul evoluţiei sale, soluţia fiind una singură: construirea unei sfere gigantice care să înconjoare steaua din sistemul lor solar, colectând energia stelară. Astronomii au denumit aceste megastructuri teoretice „sfere Dyson”. Deşi ar putea părea că ideea lui Dyson nu este decât o fantezie fără utilitate, ipoteza lansată de fizician conduce la o concluzie simplă: dacă doreşti să detectezi o civilizaţie extraterestră avansată, ar trebui să cauţi sfere Dyson.
  Acum, trei astronomi de la Universitatea Penn State din SUA, coordonaţi de Jason Wright, au lansat un proiect care va dura doi ani şi care are ca scop studierea a milioane de galaxii, printre care şi Calea Lactee, pentru a detecta sfere Dyson. Proiectul este finanţat cu ajutorul unui grant important acordat de Fundaţia  Templeton, o organizaţie filantropică ce finanţează cercetările care se apleacă asupra „marilor întrebări ale umanităţii”, întrebări care adresează „scopul umanităţii şi adevărul absolut din spatele realităţii”.
Cum intenţionează echipa lui Wright să găsească sferele Dyson? Deşi denumirea de „sferă” aduce în minte imaginea unei structuri solide, cercetătorii conduşi de Wright nu vor căuta o „carcasă” solară solidă. „Deşi există suficientă masă în sistemul nostru solar pentru a construi o sferă solidă, o astfel de structură nu ar fi fezabilă din punct de vedere mecanic”, afirmă Wright. „Aşadar, e mai probabil să fie vorba despre un «roi» de mecanisme colectoare”, adaugă cercetătorul.
Aceste speculaţii pe tema tehnologiilor extraterestre ar putea părea departe de lumea ştiinţei, însă toate încercările de a căuta viaţă extraterestră s-au bazat pe astfel de speculaţii. De exemplu, proiectul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) caută semnale radio de origine extraterestră, deşi omenirea nu dispune în acest moment de o sursă de energie necesară pentru a lansa un semnal radio similar celora pe care doresc să le detecteze oamenii de ştiinţă. „Pentru a opera o staţie radio care să emită în toate direcţiile un semnal suficient de puternic pentru a fi detectat la câţiva ani-lumină distanţă este nevoie de o cantitate gigantică de energie, echivalentul producţiei totale a mii şi mii de centrale energetice masive”, explică astronomul Robert Gray.
Proiectul SETI porneşte de la presupunerea că civilizaţiile avansate vor considera extrem de preţioasă comunicarea cu alte civilizaţii, suficient încât să justifice un astfel de consum energetic. De asemenea, SETI porneşte de la presupunerea că extratereştrii comunică cu ajutorul undelor radio, pe frecvenţe monitorizate de oameni. Aşadar, ca să găsim extratereştri inteligenţi, nu este suficient ca aceştia să existe, ci este necesar ca aceştia să se dezvolte tehnologic într-un mod previzibil.
Spre deosebire de SETI, detectarea sferelor Dyson nu necesită multe presupuneri despre scopurile civilizaţiilor extraterestre. Principala presupunere este doar o extrapolare a principiilor biologice. „Viaţa, prin definiţie, înseamnă consum de energie, pe care o reradiază sub formă de căldură”, explică Wright. Cu cât o civilizaţie este mai mare, cu cât consumă mai multă energie, eliberând în spaţiu mai multă căldură. De asemenea, viaţa implică reproducere, ceea ce înseamnă că energia necesară va creşte exponenţial. Fără alte constrângeri, această reproducere va duce la eliminarea surselor de energie de pe o planetă, civilizaţiile extraterestre fiind nevoite să apeleze la alte surse de energie – mai întâi alte planete, iar în cele din urmă propria stea.
Cercetătorii oferă ca exemplu civilizaţia umană. Razele soarelui aduc zilnic 120.000 de terawaţi pe Terra, adică de 10.000 de ori mai mult decât consumă civilizaţia noastră. Această cantitate de energie ar putea părea mare, însă civilizaţia noastră este încă tânără. În ultimii 30 de ani, sursele de energie la nivel global s-au dublat. Dacă acest ritm de dublare se va menţine, în 400 de ani vom genera sau colecta suficientă energie încât să egalăm cantitatea totală de energie adusă pe Terra de razele solare. Acel moment ar fi unul bun pentru a elabora planuri pentru o sferă Dyson.
Este posibil ca o civilizaţie extraterestră avansată să aibă nevoie de mult mai multă energie decât noi, mai ales dacă luăm în calcul posibilitatea ca revoluţiile industriale să fi avut loc în cadrul acestei civilizaţii acum câteva miliarde de ani. Aşadar, sferele Dyson ar putea fi un fenomen străvechi în universul nostru.
Sferele Dyson pot avea un rol şi în cadrul altuimodel teoretic asupra dezvoltării civilizaţiilor: Scara Kardaşev. În 1964, astronomul sovietic Nicolai Kardaşev a elaborat o teorie a dezvoltării tehnologice ce pornea de la capacitatea unei civilizaţii de a folosi sursele de energie. Pe scara Kardaşev, o civilizaţie de tip I poate folosi toate sursele de energie disponibile pe propria planetă, o civilizaţie de tip II are capacitatea de a folosi toată energia stelei din sistemul său solar, iar o civilizaţie de tip III poate stăpâni energia întregii lor galaxii.
Aşadar, eforturile de a detecta sferele Dyson reprezintă, de fapt, căutarea unei civilizaţii de tip II. Pentru că acest efort porneşte de la presupuneri referitoare la consumul de energie al unei civilizaţii, proiectul are un mare avantaj faţă de SETI: ne permite să descoperim extratereştri care nu sunt neapărat interesaţi să dialogheze cu noi.
Dacă sferele Dyson există, acestea ar genera o „amprentă” termică tipică, pe care vom putea să o detectăm cu ajutorul telescoapelor care văd în infraroşu. „O sferă Dyson ar fi strălucitoare în infraroşu, aşa cum corpul uman este invizibil în întuneric dar extrem de strălucitor când este privit cu ochelarii IR”, explică Wright.
O civilizaţie care a construit o sferă Dyson ar fi nevoită să depună un efort colosal pentru a evita să fie detectată, fie eliminând amprenta termică printr-o metodă inovativă, fie prin construirea unor „radiatoare” gigantice care ar emite căldură imposibil de deosebit de microundele din fundalul universului ce au rămas în urma Big Bangului. Această soluţie ar putea fi realizată prin construirea unei sfere Dyson de sute de ori mai mare decât ar fi necesar pentru colectarea energiei stelare. „Dacă o civilizaţie vrea să se ascundă, poate face acest lucru, însă efortul ingineresc ar fi unul colosal la nivelul întregii civilizaţii”, spune Wright.
Proiectul coordonat de Wright nu este primul efort de detectare a sferelor Dyson, o cercetare similară având loc în anii ‘80. Grupul de cercetători condus de Wright va avea acces la datele generate de trei proiecte recente, care au avut la dispoziţie instrumente de sute de ori mai sensibile decât cele folosite acum trei decenii, astfel că proiectul său are şanse mult mai mari de a detecta aceste construcţii colosale.
Dacă echipa condusă de Wright va detecta ceva deosebit, ce nu se aseamănă cu niciun alt fenomen astronomic, efortul de confirmare va fi unul de durată, ce va implica astronomi şi telescoape din întreaga lume.
Wright spune că nu se va grăbi să anunţe descoperirea unei civilizaţii extraterestre, indiferent de ceea ce va detecta. „De mai multe ori când a fost descoperit un obiect inexplicabil, ce indica prezenţa unor extratereştri, cu timpul a ieşit la iveală că era vorba de un fenomen fascinant, dar complet natural”, spune Wright. Chiar şi Nicolai Kardaşev a căzut în această capcană: a crezut că a descoperit o civilizaţie de tip III, care în cele din urmă s-au demonstrat a fi quasari.
Întrebat dacă există şi alte ipoteze în afara sferelor Dyson care să explice cum ar putea funcţiona o civilizaţie extraterestră sofisticată, Wright a declarat că „nu cunosc să existe vreo altă idee în literatura ştiinţifică de specialitate, însă este posibil să existe”. În astrobiologie, explică cercetătorul, graniţa dintre ştiinţă şi SF este neclară. „Vă pot spune că este ciudat să descoperi că atunci când elaborezi un proiect pentru un grant de cercetare, jumătate din lucrările din bibliografie sunt romane ştiinţifico-fantastice”, a concluzionat cercetătorul.
Sursa: The Atlantic 
  




RĂZBOI TURCIA-SIRIA: Bombardamente intense la graniţă


Armata turcă a ripostat la un nou tir de artilerie provenind din Siria.

Bombardamente între Turcia şi Siria
Bombardamente între Turcia şi Siria
Armata turcă a ripostat sâmbătă dimineaţa la un nou tir de artilerie provenit din Siria şi îndreptat spre provincia Hatay (sud-est) dar care nu a provocat victime, a anunţat agenţia semioficială turcă Anatolia, relatează AFP.
De la incidentul produs miercuri şi soldat cu moartea a cinci civili turci într-un sat de frontieră, Turcia răspunde sistematic cu tiruri de artilerie la tirurile siriene.

urcia a solicitat Consiliului de Securitate al ONU să ia măsuri contra Siriei pentru a o constrânge să oprească acţiunile agresive şi să respecte suveranitatea ţărilor vecine, relatează joi Reuters.


Solicitarea guvernului de la Ankara intervine în contextul în care miercuri seara obuze lansate dinspre teritoriul sirian au explodat în Turcia, omorând cinci persoane, într-un atac atribuit de presa electronică turcă forţelor guvernamentale de la Damasc. 

'Turcia cere Consiliului de Securitate să ia măsurile necesare pentru a pune capăt actelor de agresiune şi pentru a asigura respectarea de către Siria a suveranităţii, integrităţii teritoriale şi securităţii Turciei', scrie ambasadorul turc la ONU, Ertugrul Apakan, într-o scrisoare adresată preşedintelui Consiliului de Securitate ONU, Gert Rosenthal. 

Ca ripostă, Turcia a bombardat zona de la frontiera siriană de unde au fost lansate obuzele pe teritoriul său. 

NATO şi Naţiunile Unite au cerut Siriei să înceteze imediat orice acţiune agresivă împotriva Turciei.Într-o încercare de aplanare a conflictului, oficiali ai regimului sirian au exprimat condoleanţe familiilor care şi-au pierdut apropiaţii în incidentul de miercuri seara, anunţând deschiderea unei anchete pentru elucidarea circumstanţelor atacului. 

La mijlocul lunii septembrie a.c., mai multe obuze lansate dinspre teritoriul Siriei au distrus câteva imobile în Turcia, rănind trei persoane, pe fondul acuzaţiilor Damascului că Ankara antrenează şi finanţează grupări înarmate ale opoziţiei siriene în tabere de la frontiera dintre cele două ţări.
Sursa:  REALITATEA.NET

Nimic nu e întâmplător


“Nu uita Cine Eşti în momentul în care eşti înconjurat de ceea ce nu eşti…”

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com

Mircea Chelaru - Pietrele au început să vorbească



"Oraşul dacilor de la Turdas" Da! Am fost acolo! Vă trimit, în premieră absolută, ceea ce am văzut la Turdas, pe traseul excavaţiilor autostrăzii. Am fost cu prof. Victor Craciun şi senatorul Avram Crăciun, alăturat fotografului Virgil Jireghie de la Arad. Priviţi îinscrisurile şi comparaţi-le cu cele de la Tărtăria şi Oţeleşti de Iaşi! Sau chiar cele de pe inelul de aur de la Ezerovo. Este numitorul comun al existenţei noastre inteligente de peste 20 de mii de ani.


Constatările sunt numeroase. Dar vom dezvolta public subiectul. Am facut acest demers pentru ca există deja emisă ipoteza descărcarii arheologice, ceea ce ar fi încă un gest criminal asupra identităţii noastre ancestrale! Scriu toate acestea pentru a se şti şi spre a se acţiona! Iată cum, aşa cum spunea fondatorul constiinţei naţionale, unicul Eminescu, pietrele au început să vorbească. Şi nu numai de azi sau de ieri.


Bucuraţi-vă! "

Gen.(r) Dr. Mircea Chelaru,

Vicepresedinte al Ligii Culturale Romane.

ps. Din cauze tehnice nu am putut ataşa mai multe foto. Dar sunt deja o certitudine!





DESCOPERIRE FABULOASĂ, la Hundeoara!

Ce s-a găsit sub pământ, te va pune pe gânduri!




Petrea Pietreanu, Ramona Ştefan 24 August 2012, Ora 00:00, 46 comentarii

Arheologii români au făcut o descoperire de senzaţie în judeţul Hunedoara! Aici a fost descoperit un oraş imens, cel mai vechi din Transilvania, şi chiar mai vechi decât piramidele egiptene!


De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi de pământ, doar când autorităţile vor să mai construiască una-alta. E şi cazul celui mai vechi oraş din Transilvania, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele din Egipt (2.630 - 2.611 î.Hr.). Aşezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu- Nădlac.
Se întinde pe 100 de hectare
Situl aflat în Turdaş, Hunedoara, se întinde pe 100 de hectare, are fortificaţii, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase. "Un sistem de apărare din acea vreme, pe o aşa mare suprafaţă, nu s-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi am avut această şansă datorită autostrăzii", a declarat Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor.
Scrieri de 7.000 de ani în aceeaşi zonă
Civilizaţiei Turdaş îi aparţine şi cea mai veche scriere din lume (aproximativ 7.000 de ani). Este vorba despre celebrele tăbliţe de lut (foto) descoperite, în anul 1961, la Tărtăria, localitate situată între Alba Iulia şi Orăştie. Acestea sunt inscripţionate cu semne asemănătoare cu cele ale scrierii sumeriene, dar cu cel puţin o mie de ani mai vechi decât orice alfabet. Scrierea a rămas, deocamdată, nedescifrată.







Eu n-am cerut sa fiu roman. Am avut noroc!


“Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…
A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!
Aşa, Mimilică dragă, certă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.
Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă
Când ai împlinit şaptesprezece ani.”
Sursa: gandeste.org

Spiritualitatea clasica vs New Age (omul modern)


Noutati despre spiritualitate
Amestecul credinţei creştine cu superstiţii sau idei neopăgâne specifice spiritualităţii orientale pare tendinţa contemporaneității. Aşa se face că în mediul creştin (fie ortodox, catolic sau protestant) regăsim credinţa în reîncarnare, bioenergii, puterea astrelor ori preocuparea pentru cunoaşterea viitorului prin apelarea la vrăjitori sau medii. Cu siguranţă că ignoranţa ar putea fi o justificare a tendinţei actuale, dar neştiinţa nu explică în totalitate atracţia generală faţă de credinţe şi practici străine creştinismului. Răspunsul ar putea fi găsită tocmai în analiza acestui nou tip de spiritualitate.[1]

Miezul noii spiritualităţi
Deși termenul „spiritualitate” apare astăzi într-o varietate de circumstanţe, cu sensuri extrem de diferite, două aspecte-cheie sunt esenţiale în definirea lui: prezenţa unui acut sentiment al transcendentului, cumulat cu un grad sporit de intimitate faţă de acesta. În context creştin, spiritualitatea a fost înţeleasă ca o comuniune cu divinul prin descoperirile oferite de Duhul Sfânt. Din perspectiva noii spiritualităţi, în schimb, setea după transcendent este sinonimă cu experienţa regăsirii de sine.
Preluând disciplina monismului[2] oriental, noua spiritualitate se concentrează pe experienţa mistică în care timpul, spaţiul şi moralitatea sunt depăşite de conştiinţa individului. Indiferent de natura existenţei (idee, materie sau energie), sinele este văzut ca fiind realitatea primară. De altfel, acesta este un aspect important care explică atractivitatea noii spiritualităţi. Văzută mai degrabă ca o experienţă de „îmbrăcare cu sine” decât de „lepădare de sine”, la nivel popular, noua spiritualitate este un mijloc la îndemână pentru atingerea împlinirii personale şi a succesului[3].
Aspectele noii spiritualităţi
Universalimul - Cu toate că noua spiritualitate pretinde că religia bună este aceea care ţi se potriveşte cel mai bine, ea însăşi ajunge în mod inevitabil să propună un sistem ideologic de bază. Preluând idei şi concepte din tradiţia orientală, noua spiritualitate propune o înţelegere pan(en)teistă a lumii (omul şi tot ceea ce îl înconjoară face parte din Dumnezeu), viziune stă la baza universalismului proclamat - fiecare religie în parte nu este decât una dintre multiplele căi posibile care conduc către realitatea finală.
Omul perfectibil
Noua spiritualitate este asociată în mod obişnuit cu mişcarea New Age, care se autodefineşte drept „o nouă mitologie la scară planetară”, potrivit căreia omul nu se află într-o stare decăzută, ci, dimpotrivă, este perfectibil prin procesul evoluţiei şi prin intermediul unor salturi la niveluri superioare de conştiinţă. Omul new age poate ajunge la concluzia că el este Dumnezeu.
Abordare cvasiștiinţifică
Noua spiritualitate are totodată marele atu de a fi „foarte” contemporană, deoarece înglobează în sine mare parte din conceptele noilor descoperiri ştiinţifice. Spre exemplu, plecând de la câteva date oferite de cercetările din domeniul fizicii cuantice, aceia care aderă la noua spiritualitate văd credinţa ca fiind puterea de a crea însăşi realitatea. Filme documentare recente (The Secret[4] sau What the Bleep Do We Know[5]) propun această nouă abordare, regăsită şi în producţii cinematografice foarte populare (Matrix, Stargate) şi prezentată marelui public drept o alternativă ideologică.
Spiritualitate sincretică - Noua spiritualitate lasă loc practicilor duhovniceşti clasice (rugăciune, meditaţie, post sau altele asemenea lor), însă totul este integrat într-un „câmp unificat al conştiinţelor cosmice”. Universul - el însuşi de o complexitate ce-i conferă o formă de conştiinţă - este populat cu fiinţe spirituale de toate speţele, aici fiind loc suficient pentru îngeri, demoni şi chiar pentru profeţi şi pentru sfinţii creştini, ba chiar pentru Dumnezeul Bibliei într-o versiune uşor modificată.
În ansamblu, noua spiritualitate deţine caracteristicile unui „fruct oprit”, ispititor de apetisant, atât pentru mintea educată în spiritul noilor descoperiri ale ştiinţei, cât şi pentru cei cu predispoziţie către religios. De altfel, în această căutare instinctivă după transcendent, noua spiritualitate a devenit o cale de scăpare din capcana nihilistă a naturalismului de sorginte ştiinţifică. Deloc surprinzător, omul modern simte că viaţa ar fi mult prea seacă dacă totul s-ar reduce la materie şi procese fizico-chimice.
O provocare pentru spiritualitatea clasică
Noua spiritualitatea reprezintă deci o alternativă pentru spiritualitatea clasică, oferind calea către împlinire, realizare şi atingere a transcendentului într-o manieră diferită de abordarea clasică. Fiind foarte la îndemână și îmbietoare, capătă un ascendent în faţa spiritualității tradiționale.
În alte cuvinte, noua spiritualitate este foarte comodă, este conformă mentalităţii actuale, care aşteaptă rezultate aici şi acum. În cuvintele lui Alin Fumurescu, „noua spiritualitate rezonează foarte bine cu exerciţiile abdominale făcute de o centură care încordează muşchii în locul tău, cu pilulele de slăbit fără dietă, cu orice se poate atinge fără efort, fără suferinţă, şi - mai presus de toate - fără bătăi de cap.”[6] Într-adevăr, la o evaluare lucidă, deși satisface setea pentru înalt și profund, pentru transcendent, noua spiritualitate se descoperă în ton cu negarea lui Dumnezeu, cu negarea moralei şi acceptarea relativismului.
Dar această comoditate are preţul ei. Problema de fond a noii spiritualităţi este că nu ştie încotro se îndreaptă. Şi este clar că, pentru acela care nu are o destinaţie precisă, toate drumurile duc „într-acolo”. Acesta este aspectul pe care îl aduce în plus spiritualitatea creştină: experienţa religioasă nu este doar o plimbare de relaxare, ci o călătorie către o destinaţie precisă, care necesită hotărâre şi disciplină. „Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo” (Ioan 14:4), le spunea Iisus ucenicilor.
Noua spiritualitate este în acelaşi timp îmbietoare pentru că propune o realitate alternativă, rod al conştiinţei individuale, care poate fi construită şi reconstruită după plac. În fapt, cel mai novice individ nu are nevoie de un specialist în fizică cuantică, nici de vreun guru propovăduitor al noii spiritualităţi pentru a înţelege că realitatea există ca atare şi că nu e creată de noi. Nu devenim nici mai frumoşi, nici mai deştepţi şi nici mai bogaţi doar printr-o simplă vizualizare a acestor „potenţiale realităţi”. În acest sens, viziunea propusă de noua spiritualitate seamănă, simptomatic, cu o halucinaţie.
[1] Conform unui studiu STISOC publicat de Catedra de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti, România se situează pe unul dintre primele locuri în Europa în ceea ce priveşte încrederea în superstiţii sau practici pseudoreligioase, precum horoscopul, numerele norocoase ori deochiul. Astfel, în prezent, 40% dintre români consideră că zodia în care s-au născut le influenţează mult sau foarte mult personalitatea, spre deosebire de anul 2005, când doar 22% dintre români luau în serios horoscopul. Acelaşi studiu mai arată că 95% dintre români cred în Dumnezeu şi 53% declară că merg la biserică cel puţin o dată pe lună, România fiind ţara ortodoxă cu practica religioasă cea mai crescută din întreaga Europă.
[2] Concepția conform căreia în univers există o singură substanță, temei pentru tot ceea ce există. Din grecescul monas, care înseamnă „unul, unic”.
[3] Noua spiritualitate face parte din cultura contemporană, de la tabloide la cărţile de management, totul fiind împănat de promisiunile „împlinirii de sine” şi de deschidere a noi orizonturi către „o conştiinţă superioară” sau spre o „nouă viziune cosmică”.
[4] The Secret (2006) este un film documentar care are la bază o serie de interviuri și informații legate de aşa-numita „lege a atracției”. După cum este descris în film, principiul legii atracției constă în faptul că atât gândurile, cât și sentimente atrag diverse evenimente. Concluzia rezultă din interpretarea speculativă a unor concepte din mecanica cuantică. Se pretinde astfel că universul interacţionează cu temerile fizice, profesionale și emoționale ale individului. Filmul susţine că oferă modalitățile prin care omul poate obține succesul în diverse domenii. Documentarul a făcut obiectul multor ironii şi parodieri, fiind catalogat drept „o glumă” (New York Post) şi manifestarea obsesivă a străvechii preocupări de a câştiga bunuri materiale (Time Magazine). Printre multele ironii pe seama filmului se numără şi următoarea aserţiune: „Dacă sari dintr-un avion, legea gravitaţiei se opune legii atracţiei.”
[5] Documentarul What the Bleep Do We Know!? (2004, revizuit în 2006) reprezintă o propunere de reflectare asupra realităţii şi a legăturilor (posibile) dintre domeniul subatomic şi conştiinţă. Documentarul induce ideea că ar exista niveluri diferite de conştiinţă (chiar la nivel celular!?), iar indivizii formează o conştiinţă supremă numită adesea „Dumnezeu”. Din păcate, filmul amestecă faptul ştiinţific cu interpretarea filosofică.
[6] Alin Fumurescu, „Capra, varza şi noua spiritualitate”, Dilema veche, nr. 315,
Autor: Daniel-Dumitru Darie
sursa: blogul 3d-realireal.blogspot.ro

Sursa: gandeste.org

Daca vrei sa pleci, du-te!


M-am intors inapoi in tara acum 5 luni, dupa cei 5 ani pe care i-am petrecut imprastiati pe 3 continente. M-am intors acasa pentru ca am vrut, nu pentru ca a trebuit. Nu pentru ca nu mi-a fost bine pe unde am fost, ci pentru ca mi-a fost atat de bine incat am decis ca vreau sa-mi fie asa de bine si acasa. M-am intors pentru ca dintre cele peste 40 de tari pe unde am calcat, pe canalele nicicareia nu curgea lapte indulcit cu miere si pe viza de intrare a nicicareia nu scria „Paradis”. Din cele peste 40 de tari pe unde am calcat, peste 40 dintre ele nu erau perfecte. Si atunci, mi-am zis, daca tot e sa traiesc intr-o tara imperfecta, de ce sa nu fie ea cea in care am vazut pentru prima data halatul galbui si peretii decojiti ai maternitatii?

In ultimele cinci luni de cand m-am intors, aud pana la ingretosare intrebarile sau exclamatiile din seria „de ce te-ai intors?”, „nu-ti pare rau ca te-ai intors?”, „da’ tu esti proasta?”, insotite de omniprezentele „eu abia astept sa plec” si „eu as pleca de-aici maine”. Si imi vin in minte o serie de idei pe care daca nu le exprim aici acum in scris, s-ar putea sa-mi crape inima si sa mor.
In primul rand, cum spunea un prieten de-al meu, imi vine sa le raspund tuturor: „Dar du-te! Te rog, cat de repede, si sa nu te mai uiti inapoi!” Pentru ca ultimul lucru de care avem nevoie in acest moment este de indivizi ca tine, care isi petrec intreaga energie plangandu-se cat e de nasol aici si ce caini incovrigati populeaza strazile altor natiuni. Granita e deschisa, lumea e deschisa, so go planet go!
Marca unui om de exceptie este sa reuseasca acolo unde majoritatea s-au oprit, acolo unde e greu dar el alege sa nu dea bir cu fugitii.
Marca unui om exceptional este sa razbata intr-un loc plin de provocari, este sa puna mana si sa construiasca acolo unde e nevoie, nu acolo unde deja s-a construit de catre altii.
Marca unui om de exceptie este alegerea responsabilitatii in locul invinuirii si a scuzelor, este actiunea in locul vorbelor goale si stricate.Marca unui om exceptional este a pune mana si a face, si a imparti mesaje ce construiesc, nu mesaje pline de acid si venin.
Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!
Chiar daca asta imi vine sa le spun, nu le-as spune asta. Ci i-as intreba doar simplu:„Care e scopul tau in viata?”.
Care crezi tu ca e marca pe care poti si vrei sa o lasi in urma ta pe acest pamant? Sa fie doar urma de la Mercedes si coaja de la samanta, sau e posibil sa fie ceva pentru care cei din jurul sicriului tau sa incline capul si sa spuna „Iti multumim ca ai fost pe acest pamant. Lumea a fost mai buna datorita tie”. Nu stiu, se poate ca asta sa nu aiba nici o importanta pentu tine, dar te intreb: te-ai intrebat asta vreodata?
Teama mea e ca cei mai multi dintre cei care vreti sa plecati o faceti pentru ca fugiti de ceva.
Stii ca ceva nu iti place si vrei sa scapi de acel lucru. Stii ca nu esti fericit si vrei sa gasesti fericirea altundeva, pentru ca e clar ca ea nu salasluieste in tinutul acesta mirific in forma de peste. Sau buchet de flori. Sau orice alta bazaconie ti-a mai spus invatatoarea ta in clasa I. Sau a IIa.
Iti spun asta cu toata sinceritatea, mi-e teama ca daca pleci pentru ca fugi de ceva, sansele sunt ca nu vei gasi ceea ce cauti acolo unde mergi. Pentru ca nu stii ce cauti cu adevarat. Poate ca vrei „o viata mai buna”, dar ce inseamna asta pentru tine? Si, mai important, de ce vrei o viata mai buna? Majoritatea oamenilor o vor pentru ca li se pare ca astfel vor putea in sfarsit sa simta libertatea, implinirea si fericirea pe care o cauta. Daca si tu esti unul dintre ei, te invit sa mergi in oricare dintre tarile dezvoltate din lume, unde cred ca esti de acord ca se „traieste mai bine”, si sa vezi cum o mare parte din localnici nu mai sunt acolo, pentru ca au plecat in cautarea „libertatii, implinirii si fericirii”. Si asta pentru ca si-au dat seama ca aceste lucruri nu salasluiesc in tarile lor doar pentru ca mall-urile sunt smechere, soselele sunt negaurite si coruptia mai putin corupta. Unii si-au dat deja seama ca nu salasluiesc nici in tara vecina, nici aici in tara ta, nici pe continentul vecin, nici pe cel de la celalalt capat, si in nici o tara de pe pamant. Pentru ca ele nu stau in nimc din exterior, ci sunt mult mai aproape decat ti-ai putea imagina: sunt in inima ta. In locul unde poti sa le cauti oriunde te-ai afla, si sunt grozav de nerabdatoare sa ti se infatiseze. Asteapta doar sa le-o ceri.

Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!

Daca vrei sa pleci, du-te. Dar in momentele in care vei fi acumulat tot ce ti-ai dorit, si vei trai viata pe care acum crezi ca vrei sa o traiesti, ia-ti cateva secunde sa inchizi ochii si sa asculti cu toata sinceritatea de care esti in stare. Si daca vei auzi de acolo din strafundul inimii tale o voce stearsa strigand „Asta nu e tot. Mai e ceva, iti aduci aminte? Adu-ti aminte!”… poate vei dori atunci sa o asculti. M-as bucura sa o asculti. Am fi cu un om mai aproape de o lume mai buna.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar daca vrei sa pleci doar pentru ca „Romania e de cacao”, sa dai bir cu fugitii in cautarea unui loc mai „civilizat”, asigura-te ca stii mai ales inspre ce te indrepti, nu doar de ce anume fugi. Asigura-te ca stii cine esti, si ce ai venit aici sa faci. Si daca afli ca scopul tau e acolo in afara granitelor, atunci de-te si implineste-l. Dar daca nu e acolo, si-ti vei da seama de asta dupa un an, sau trei, sau cinci, sa te intorci. Noi vom fi aici si te vom primi cu bratele deschise.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar nu te uita la noi cei ramasi aici cu ura si dispret. Intr-un fel sau altul, ne curge aceeasi roseata prin vine. Nimeni nu-l apreciaza pe omul care-l vorbeste de rau pe altul, dar omul care arunca cu pietre in propriului neam… acela e dispretuit. Unii ar spune blestemat. Nu-ti face tie asta, tu meriti mai mult.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar ia cu tine o atitudine de invingator, de vultur care isi ia viata in propriile maini si lupta pana la ultimul fulg. Nu te du acolo in lume ca sa te plangi, sa dai vina pe altii si sa gasesti scuze pentru nereusitele tale. Du-te ca sa reusesti prin integritate.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te ca sa ajuti sa cladesti acolo, nu doar ca sa iei; sa iei ceva care nu e al tau si la care tu nu ai contribuit nici o picatura de sudoare. Nu te du sa strici ceva ce altii si-au dat din viata pentru a construi. Meriti sa fii mandru de omul care esti. Du-te, dar du-te sa reusesti prin integritate.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te pentru ca esti fericit sa cunosti lumea de afara, nu pentru ca esti nefericit aici. Pentru ca atunci ma tem, sincer ma tem, ca nu vei scapa de nefericire. Si atunci ai plecat degeaba.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te si fa-ne mandri. Du-te si raspandeste inima de roman, cea autentica, in lume. Du-te si fa-i pe cei de acolo sa te cunoasca drept romanul care iti doresti sa fii.
Daca vrei sa pleci, du-te. Si nu-ti fa griji pentru noi de aici, noi ne vom descurca. Sa-ti fie calea presarata cu flori, si sa gasesti ceea ce cauti.
Cu drag,
una dintre cei intorsi
Sursa: gandeste.org

Statul scoţian vrea să alimenteze cu whisky maşinile în viitor


Statul vrea să alimenteze cu whisky maşinile în viitor
Un profesor împreună cu echipa lui de cercetători din Scoţia au descoperit o modalitate de a produce combustibil bio din resturile rămase în urma producerii de whisky, care să poată alimenta ecologic motoarele maşinilor, scrie Bloomberg.
"Whiskyul este sinonim cu Scoţia, precum cimpoiul sau fustanelele (kilts - n.r.)", a declarat Martin Tangney, fondatorul companiei de cercetare Celtic Renewables.
Tangney a dezvoltat o tehnologie care permite producerea de biobutanol din reziduurile producţiei de whisky. Un producător de whisky din Scoţia, Tulibardine, a semnat un contract cu Celtic Renewables luna trecută, devenind astfel, prima distilerie din lume care îşi va converti deşeurile în combustibil bio, capabil să alimenteze autovehicule.
Tulibardine poate produce materie primă pentru Celtic Renewables de până la 6.500 de tone de drojdie rămasă în urma procesului de obţinere a whiskyului şi până la 2 milioane de litri de bere "ale".
Tangley spune că procedeul nu este o noutate, ideea obţinerii de butanol din plante datează de acum un secol, fiind folosită la scară largă în Primul Război Mondial pentru a obţine acetonă pentru explozibili. Tehnologia a fost abandonată în 1960 din cauza competiţiei petrochimicalelor, relatează cercetătorul.
"Dacă reuşim cu acest proiect în Scoţia, îl putem adapta oriunde. India produce whisky, Japonei produce whisky, Irlanda. Şi procesul de obţinere a coniacului este similar. Multe reziduuri (rezultate în urma producerii distilatelor - n.r.) se pierd prin aruncarea lor în mare", a explicat Tangley.
Whiskyurile deţin supremaţia în exporturile Scoţiei. Industria distilatelor este în continuă creştere, cu vânzări către pieţele emergente care sfidează climatul economic dificil.

Scoţia şi-a propus ca până în anul 2020, să-şi asigure electricitate 100% din energie regenerabilă. În prezent, 35% din energia consumată de către scoţieni provine din surse regenerabile. De asemenea, guvernul scoţian proiectează o investiţie de 30 de miliarde de lire sterline (37,3 mld. euro) şi crearea a 40.000 de locuri de muncă în industria energiei regenerabile.

Celtic Renewables este sprijinită printr-un program guvernamental cu un grant de 155.000 de lire sterline (193.000 euro) şi de către un investitor privat, Donald Houston care deţine Adelphi Distillery.

Bomba cu ceas din bugetul Chinei: de ce riscă a doua mare putere economică a lumii o criză a pensiilor


Bomba cu ceas din bugetul Chinei: de ce riscă a doua mare putere economică a lumii o criză a pensiilor
Fermierul chinez, Guo Shuhe, în vârstă de 80 de ani primeşte o pensie de 9 dolari pe lună, bani care deşi nu sunt suficienţi pentru alimentaţia lunară, riscă să producă o gaură în bugetul statului, scrie Reuters.
Guo, care şi-a petrecut întreaga viaţă lucrând pământurilor din sud-estul Chinei este una dintre cele 150 de milioane de persoane incluse într-un sistem de pensionare pentru locuitorii zonelor rurale, sistem care ameninţă China cu o criză a pensiilor.
"55 de yuani (9 dolari) pe lună este o sumă mică, dar e mai bine decât deloc", a spus Guo, din satul Ledu County din provincia montană Qinghai.
Temerile economiştilor şi responsabililor de politică monetară legate de capacitatea Chinei de a-şi reforma sistemul de pensii sunt tot mai mari odată cu implementarea de acum trei ani a programului de pensionare care vizează locuitorii zonelor rurale.
Deficitul bugetului de pensii va ajunge la 10.800 de miliarde de dolari în următorii 20 de ani de la 2.600 de miliarde de dolari în 2010.
Costurile cu pensiile sunt din ce în ce mai mari datorită mai multor factori, printre care îmbătrânirea populaţiei, scăderea forţei de muncă, creşterea longevităţii umane, pensionarea mai devreme.
Problemele Chinei cu sistemul de pensii sunt atât de grave încât ele nu mai pot fi ignorate. Statul chinez trebuie să crească vârsta de pensionare şi să finanţeze fondurile de pensii cu active de stat.
Numărul de chinezi cu vârsta de peste 65 de ani este de 123 de milioane(echivalentul populaţiei Japoniei) .
Problema îmbătrânirii rapide a populaţiei este mai pronunţată în zona rurală, în care au rămas doar bătrânii şi tinerii, adulţii migrând spre oraşe în cautarea unui trai mai bun.
Banca Mondială estimează că din totalul populaţiei active a Chinei în 2030, bătrânii din zona rurală vor reprezenta 34,4%, în timp ce vârstnicii din zona urbană vor reprezenta 21,2%.
Mulţi analişti consideră că forţa de muncă a Chinei va scădea din 2015, sub impactul unei rate scăzute a natalităţii.şi a îmbătrânirii populaţiei, tendinţă care va determina o creştere a salariilor în sectorul industrial şi va stimula inflaţia globală în anii următori.
Pentru a înfrunta provocarea demografică, autorităţile chineze au elaborat un sistem de pensii pentru 657 de milioane de persoane care locuiesc în zona rurală.
Pentru a primi o pensie lunară de minim 9 dolari, sau a zecea parte al salariului mediu din zona rurală din 2011, muncitorii trebuie să contribuie cu cel puţin 15 dolari anual, timp de 15 ani.
În provinciile mai bogate din estul Chinei situaţia e diferită. În zonele urbane, contribuţiile sunt mai mari, pensia medie lunară fiind de 27 de ori mai mare, de 242 de dolari.
Subvenţiile statului reprezintă 61% din totalul fondurilor de pensii pentru zona rurală, restul fiind contribuţiile individuale.
Constrânsă de un deficit bugetar şi de o creştere a costurilor pensiilor, China alocă 40% din veniturile bugetare, bugetului de pensii, conform Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Sursa: www.zf.ro

Despre finanţare europeană sau redistribuţie la nivel înalt


Poll: Problema disparităţilor economice este fundamentală, însă nu contrabalansează efectele negative ale redistribuţiei. Soluţia stă în mecanismele pieţei libere. O dată cu integrarea în Uniunea Europeană, România a beneficiat de fonduri structurale menite să încurajeze creşterea economică şi să reducă discrepanţele existente faţă de celelalte state membre. Numeroase proiecte cu finanţare nerambursabilă au fost implementate de-a lungul timpului, însă progresul mult-aşteptat întârzie să apară iar România se zbate în continuare. De ce? Fondurile structurale sunt un instrument al politicii de coeziune a Uniunii Europene, politică ce oferă un cadru formal pentru finanţarea unei game largi de proiecte şi investiţii. Altfel spus, aceasta se ocupă cu redistribuţia la nivel european – de la statele membre dezvoltate (în calitate de contribuabili) la cele mai puţin dezvoltate (beneficiari). De ce nu funcţionează acest sistem? Din acelaşi motiv pentru care politicile redistributive nu funcţionează la nivelul fiecărui stat. Vorbim în primul rând despre un caz cronic de paternalism european – oficialii Uniunii Europene stabilesc direcţiile prioritare ale programelor operaţionale având în vedere obiectivele general urmărite. Fondurile sunt alocate fără a lua în considerare avantajele competitive ale unui stat sau nevoile sale specifice, ceea ce conduce în mod direct la direcţionarea acestora pentru susţinerea sectoarelor economice ineficiente şi neproductive.
În plus, fondurile structurale au la bază argumentul industriilor infantile – susţinerea financiară este adresată acelor industrii la început de drum, iar ajutorul financiar este destinat consolidării acestora. Problema principală este că industriile susţinute riscă să nu crească niciodată mari, să rămână în stadiul de infant pentru a continua să primească suport.
În cazul proiectelor europene, identificarea grupurilor ţintă este de multe ori realizată în manieră ineficientă, încurajând oamenii să activeze în sectoare în care productivitatea lor este redusă. În plus, aceştia sunt condiţionaţi inadecvat, fiind încurajaţi să producă mai mult decât ar fi eficient, necorelat cu cererea existentă pe piaţă.
Experienţa a demonstrat faptul că proiectele europene sunt nesustenabile – o dată oprite transferurile, situaţia revine la status quo, iar rezultatele sunt de scurtă durată şi nu au continuitate. În cazul în care aceste proiecte ar fi fost necesare cu adevărat, ele ar fi fost iniţiate pe o piaţă liberă. Pe acest tip de piaţă, antreprenorii ar fi întâlnit constrângeri pentru a răspunde nevoilor existente, având astfel stimulentele necesare pentru a menţine nivelul de calitate al proiectului şi a urmări continuitatea acestuia.
Politica europeană de coeziune a pornit de la premisa eronată că problema disparităţilor economice este fundamentală şi contrabalansează efectele negative ale unui proces redistributiv. Este evident astăzi faptul că paternalismul european nu este o soluţie pentru reducerea discrepanţelor existente între statele membre. Soluţia este oferită de mecanismele pieţei libere: încurajarea iniţiativelor antreprenoriale prin relaxarea fiscalităţii, alături de susţinerea antreprenoriatului social vor conduce la nivelarea disparităţilor şi la creşterea competitivă a economiilor, obiectiv final corect, urmărit însă prin metode profund deficitare.
Autor: Irina Nicoleta Scarlat
Acest articol a fost publicat iniţial în revista Forbes la data de 22.08.2012
Sursa: gandeste.org