marți, 11 septembrie 2012

Insotitorul misterios al avionului si Padurea Baciu



“…As dori sa va descriu un OZN… Intorcandu-ne dintr-o expeditie de la Padurea Hoia-Baciu la acea data (12 august 1995) si deja aflandu-ne cu colegii din Tg. Mures in trenul accelerat (Cluj-Napoca – Tg. Mures)… intamplator niste copii care s-au uitat dupa un avion, au observat un obiect ciudat… Inaltimea la care se deplasa, aproximativ 3000 de metri (culoarul de zbor)… Avea o lungime de 1,5 ori mai mare decat avionul sub care se deplasa… Culoarea alb-cenusiu deschis. Nu avea variatii de forma. Viteza de deplasare era identica cu cea a avionului. Comparativ cu avionul, nu a lasat dara de condensare. Nu s-au observat jeturi de flacari, sau fascicule de lumina… A disparut brusc, schimbandu-si directia cu 90 de grade si accelerand… Obiectul a fost observat si inaintea orei 18:16 cu cateva minute (aproximativ 18:14 – 18:15) de catre un coleg de-al nostru, care a vazut obiectul deasupra avionului si cum acesta a coborat sub avion… A fost observat de aproximativ 25-30 de persoane alfate in vagonul trenului accelerat.”
Martorul principal al acestei observatii, impreuna cu prietenii lui, se aflau in apropierea comunei Cuci din judetul Mures. Este cat se poate de evident faptul ca, in cazul de fata, avionul observat nu era decat un avion-fantoma, care nu avea piloti si nici alte persooane la bord. Fiind asadar un simplu avion-fantoma, nu poseda nici radar, nici alte aparate pe care ar fi trebuit sa le aiba un avion obisnuit… Iar de la sol nu era ghidat de nici o statie de urmarire si control. Acesta este motivul pentru care, nici aviatia militara si nici cea civila, nu poseda probabil nimic consemnat despre zborul in cauza. Sa fie oare o legatura subtila intre expeditia martorilor la misterioasa Padure Baciu si straniul eveniment la care au participat la intoarcere?
Cat despre obiectul care s-a tot invartit in jurul avionului-fantoma, cand deasupra, cand dedesubtul lui, pastrand constant aceeasi viteza de deplasare, nu se stie absolut nimic, nicaieri.


INIMA SI CAUZE ALE BOLILOR DE INIMA


INIMA


Nu numai ţigările şi friptura de porc uzează motorul vieţii. Treptat, specialiştii descoperă cu uimire ce legături strânse există între universul nostru afectiv şi sănătatea inimii. O nouă disciplină medicală, psihocardiologia, cercetează când şi în ce fel frica, furia şi tristeţea ne ameninţă viaţa


O Piatră pe inimă

N-a fumat niciodată.
Merge regulat la înot. Valorile colesterolului sunt în ordine, tensiunea puţin sub limita normală. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoană sănătoasă. În pericol sunt alţii, credea ea: fumătorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar în vara anului 2007... Corina se prăbuşeşte la ea în casă, cu dureri puternice în piept, în braţul stâng şi în maxilar. Vomită. Fiica ei cheamă salvarea: se pare că e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-şi cred ochilor. Când examinează cu cateterul vasele coronariene, căutând porţiuni îngustate sau obturări care în mod normal constituie cauza unui infarct, nu găsesc nimic. Ţinând seama de vârsta pacientei, 69 de ani, vasele de sânge sunt ireproşabile. Largi ca nişte ţevi abia ieşite din fabricaţie. Abia după o ecografie, care pune în evidenţă o deformare neobişnuită a inimii, medicii reuşesc să ajungă la o concluzie: Corina Popa suferă de aşa-numitul"sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explică ei, "boala nu reprezintă un pericol pentru viaţa pacientului, însă primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, care paralizează pentru un scurt interval de timp muşchiul inimii." 

Din discuţiile cu pacienta, reiese că înainte de incident, ea se afla la capătul puterilor. Cu un an şi jumătate în urmă, soţul ei murise de cancer pulmonar, după 45 ani de căsnicie. Corina îl îngrijise zi şi noapte, fără să se cruţe, iar după moartea lui, avusese luni întregi atacuri de panică. Pierderea tovarăşului de viaţă o îmbolnăvise - îi zdrobise inima.
Există câteva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situaţie. Se spune: "Am o piatră pe inimă" sau "Mi s-a oprit inima de frică" ori, ca în cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Între timp, medicii au aflat cât adevăr ascund aceste zicale. 

Durerile sufleteşti pot omorî inima

Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multă vreme un exemplu de mecanism robust: o pompă de mărimea unui pumn, care se contractă de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lăsând să treacă prin ea cam 7000 litri de sânge - volumul unei căzi de baie, înmulţit cu 46. O pompă ce funcţionează în general fără necesităţi de întreţinere, timp de mai multe decenii, cu condiţia ca ţevile ei de alimentare să nu se înfunde, datorită unor influenţe genetice sau unui mod de viaţă nesănătos - înţelegând prin asta fumatul, alimentaţia bogată în grăsimi animale, sedentarismul. Acum câţiva ani, când primii medici şi psihologi şi-au pus întrebarea dacă nu cumva suferinţele psihice "atacă inima" literalmente, ei au fost întâmpinaţi cu zâmbete îngăduitoare. Însă de atunci şi până astăzi, psihocardiologia, disciplina medicală specializată în efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur şi a câştigat teren. Au ieşit de sub tipar manuale voluminoase. Iar în tot mai multe spitale din Occident, lucrează mână în mâna cardiologi, specialişti în psihosomatică şi psihologi.
Această nouă orientare medicală are la baza constatarea că durerile sufletului au suficientă putere pentru a provoca o paralizie a unor porţiuni din miocard. 

 
Sufletul ucigaş
Boala a fost numită "sindromul inimii zdrobite" şi, din nefericire, ea duce adesea la declanşarea unui infarct cu posibile urmări fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lungă: furia, nervii nestăpâniţi, frica, tristeţea şi mânia presupun riscuri de care nu suntem conştienţi, la fel ca şi epuizarea, descurajarea şi depresia.

Unii sunt afectaţi îndată după un eveniment traumatizant: după o catastrofă naturală cum ar fi un cutremur, după un atac terorist, după ce au primit vestea morţii unei persoane apropiate, după un accident. Alţii, cum este Corina Popa, suferă de o perioadă îndelungată, pentru ca la un moment dat să se prăbuşească, fără să poată fi identificată o cauză imediată. Însă cel mai adesea se constată o suprapunere a ambelor variante. "Tipică este combinaţia celor două forme de solicitare - cronică şi acută", afirmă specialiştii. "Deja cu luni de zile înainte de infarctul propriu-zis, pacienţii se simt extrem de obosiţi, extenuaţi şi lipsiţi de energie. Îngrijoraţi de starea lor, mulţi se prezintă la medic. Dacă apoi se adaugă şi o enervare bruscă, infarctul se produce instantaneu." 
Ce se petrece acolo, sub piele, muşchi şi coaste? Cum se ajunge de la stări de spirit la obturări ale vaselor de sânge? Cum paralizează sufletul inima? Până în prezent, cercetătorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, însă esenţa lor este mai presus de orice dubiu: când tristeţea, stările conflictuale, frustrarea sau melancolia durează săptămâni şi luni, ele nu mai înseamnă pentru organism decât un singur lucru - stres şi anume în varianta sa nesănătoasă, cronică: sindromul inimilor zdrobite. Efectul lui nu este totdeauna mortal.

Unii dintre cei loviţi îşi revin. În schimb, alţii au mai mult ghinion: la ei stresul forţează îndesirea bătăilor inimii şi totodată deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide şi se îngustează, acoperindu-se cu depuneri ce pot împiedica circulaţia normală a sângelui. Ori se fisurează şi formează cheaguri - un risc cu atât mai crescut, cu cât sângele pacientului respectiv tinde să se coaguleze mai rapid. În punctul acesta, pericolul de infarct e major.



Lipsa aprecierii


În cazul lui Valentin Abrudan, factorul declanşator al infarctului a fost o ceartă cu şeful. Bărbatul lucra ca îndrumător pentru persoanele cu handicap. "La serviciu mă aflam într-o agitaţie permanentă, nu-mi permiteam nici o clipă de odihnă", povesteşte el. "Treptele în instituţie le urcam şi le coboram câte trei odată, aveam mereu sentimentul că nu-mi fac munca îndeajuns de repede. "Apoi a apărut o colegă nouă, care a început să-l şicaneze sistematic. În cele din urmă, a sosit şi ziua când şeful i-a spus în faţă că vrea să scape de el - după mai mult de zece ani. Abrudan a făcut infarctul la şase ore după acea discuţie, seara în pat. Abia împlinise 40 ani. Dusese întotdeauna o viaţă sănătoasă, era vegetarian şi practica regulat joggingul, nu avea obiceiul să fumeze şi consuma foarte rar alcool. În acelaşi timp însă, trăia neîncetat sub tensiune. Iar în final, fusese supus unui ultim şoc. Statisticile medicale atestă fără putinţă de tăgadă faptul că relaţiile dificile la locul de muncă obosesc inima. Enervările permanente la serviciu dublează riscul de infarct la persoane iniţial sănătoase.
Al doilea punct sensibil în atmosfera zilnică de la lucru este lipsa de apreciere: oamenii dau ce au mai bun în ei în profesie şi nu se simt recompensaţi pentru aceasta. Recompensarea insuficientă poate îmbrăca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor şanse de promovare, nesiguranţa locului de muncă, un şef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numără, de pildă, medicii secundari, care prestează o muncă de răspundere, sunt prost plătiţi şi nici n-au vreun cuvânt de spus în cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe două fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni. Sau cei cu vocaţia dăruirii, care îşi cheltuiesc energia pentru alţii, fără nici un fel de recunoştinţă.

Dar şi cine nu lucrează, poate trăi în condiţii de stres cronic. Să fii şomer şi să primeşti zilnic câte un nou refuz la o cerere de angajare, să porţi un război conjugal ori să-ţi îngrijeşti mama bolnavă de Alzheimer - asemenea lucruri macină sufletul, la fel ca suprasolicitarea şi subaprecierea de la serviciu. E o schemă care se repetă la infinit: munca peste puteri, pentru a plăti ratele la casă şi datoriile. La un moment dat, când randamentul scade, visul se spulberă, statutul social e compromis, relaţia cu partenerul se uzează din pricina problemelor. Apoi, pe neaşteptate, catastrofa: infarct.



Nu oricine munceşte din greu sau are de depăşit o serie de probleme personale se confruntă cu acelaşi grad de risc.Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienţa acumulată şi atitudinile dobândite. Ce exigență avem faţă de noi înşine? În ce măsură suntem obsedaţi de performanţă? Ce importanţă acordăm situaţiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o ceartă cu nevasta ori toanele şefului reprezintă doar o solicitare nervoasă în plus, pe când alţii se distrug din cauza lor.


Deschideţi-vă sufletul! Emoţiile negative pot fi fatale

Este un fapt dovedit că oamenii care suportă un stres emoţional cronic percep altfel lumea înconjurătoare, iar acesta e începutul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarmă" a coborât sub limita normală, creierul lor este mai atent şi mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reacţii de spaimă ori emoţie, organismul lor se comportă în faţa unor situaţii banale, cotidiene, ca şi cum ar fi unele de extremă urgenţă. E vorba de oameni care n-au posibilitatea să discute cu cineva despre emoţiile lor negative. Ei nu se eliberează de aceste sentimente, ci le reţin şi le refulează. Cu consecinţe fatale pentru sănătatea inimii.

 Foarte aproape de marginea prăpastiei se află persoanele caracterizate printr-o tristeţe patologică: depresivii au un risc de infarct de două ori mai mare, comparativ cu semenii lor mai deschişi şi exuberanţi. Depresia constituie un stres permanent pentru organism. Un depresiv se găseşte continuu într-o stare de tensiune distructivă, care modifică întregul metabolism. Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decât factorii fizici de risc cunoscuţi, ca fumatul ori hipertensiunea arterială. "Depresivii trebuie să înveţe treptat că pot avea din nou încredere în propriul lor corp", spun medicii. De pildă, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport. 
Free Pics Free Image Hosting Photo Pics
Revizuirea modului de gândire, schimbarea atitudinii, relaxarea - pentru aceasta, cei mai mulţi necesită ajutorul unui profesionist.
Dar multe victime ale stresului merg pe această cale numai după ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Deşi ar putea lua măsuri cu mult înainte de colaps: cine nu-şi poate depăşi tristeţea, cine se teme că va deveni depresiv, ar trebui neapărat să aibă o discuţie sinceră cu medicul său de familie, ori să se adreseze unui psihiatru sau psiholog. Dacă problema nu e încă presantă, destule se pot rezolva şi cu paşi mici. Concret, aceasta înseamnă: fragmentaţi-vă programul de muncă cu pauze, mergeţi la fereastră, priviţi afară şi visaţi cu ochii deschişi. Când vă simţiţi la strâmtoare, calmaţi-vă deliberat cu ajutorul respiraţiei sau vizualizaţi imagini ce vă inspiră linişte, pentru a vă distanţa emoţional de situaţia care vă stresează.


Pompa cu funcţionare non-stop
Fără ca noi să fim conştienţi de asta, inima noastră îşi face datoria neîntrerupt, zi şi noapte. Învăţăm s-o preţuim abia când se defectează.

Mărimea
Inima este cât pumnul stăpânului ei.

Greutatea
* La un adult: 300- 350 grame .

Pulsul în stare de repaos (bătăi pe minut)
* Adult: 60-80
* Nou-născut: 140
* Maratonist: 35

Numărul bătăilor de inimă la un adult
* În cursul unei zile: 100.000
* În 70 de ani de viaţă: circa 3 miliarde.

Începutul 
Din a patra săptămână de sarcină, inima embrionului începe să pulseze în abdomenul mamei.

Capacitatea de transport
* Pe zi: 7000 litri de sânge (de 46 de ori volumul unei căzi de baie).
* În 70 de ani de viaţă: 178 milioane litri de sânge.

Oprirea
Inima încetează să bată abia la trei până la cinci minute după ce omul şi-a dat ultima suflare. Dacă inima se opreşte prima, durează doar 30-60 secunde până când dispare şi respiraţia.

Infarctul
Din numărul total de infarcturi, aproape o treime conduc la un deznodământ fatal. Majoritatea au loc în orele dimineţii.
Sursa:

COMANDA COSMICA - Usor de aplicat si de inteles


Cosmic Ordering Made Easy (2007) 

Va prezentam astazi un film de 30 de minute in care se explica scurt si la obiect, cum iti poti indeplini visele, aspiratiile, dorintele. Ni se ofera idei simple, idei practice, o chintesenta a Legii Atractiei. 
Nu am mai abordat subiectul bani atat de direct precum o sa o facem astazi, clarificand astfel pentru toata lumea care este intelegerea noastra legata de latura pragmatica, materiala a vietii. 
Multi nu vad legatura intre spirit si materie, intre lumea exterioara si lumea interioara si nu vad ca evolutia spirituala inseamna armonizarea celor doua.   In acest sens va recomandam sa cititI un articol foarte inspirat intitulat ”Echilibrul dintre viața spirituală și cea materială ” care sintetizeaza foarte bine majoritatea ideilor noastre legate de acest subiect. 
O sinteza plina de ironii fine izvorata dintr-o observare foarte atenta a naturii umane, a bogatilor, a parvenitilor in special, face Andrei Plesu in articolul de mai jos, un articol cu care suntem 100% de acord, insa la sfarsit vom face cateva completari:

 ”CE NU ADUC BANII 

de Andrei Plesu

 Se spune, cu un licăr romantic în ochi, că „banii n-aduc fericirea“. Nu prea sînt de acord. Dacă banii aduc ceva, apoi tocmai asta aduc: un fel de fericire. Fie una directă, materială, care nu e chiar de lepădat, fie una mai subtilă, în funcţie de calitatea posesorului (fericirea de a dărui, de a aduce bucurii altora, de a face opere de binefacere, de a crea instituţii, pe scurt de a-i face fericiţi pe alţii).  
Că banii nu îţi umblă, neapărat, la sufleţel, că faptul de a avea bani nu garantează nici liniştea lăuntrică, nici căsnicia ideală, nici buna dispoziţie, nici sănătatea, nici înţelegerea superioară a lucrurilor, e adevărat. Dar există vreo sursă lumească a unor astfel de „bunuri“? E sărăcia mai productivă? E obligatoriu ca omul cu bani să fie o otreapă sau un melancolic nevindecabil? 
Tot ce se poate spune e că „fericirea“ nu depinde de bani. Că drumul spre ea are alte repere, alte determinări, ba chiar că obsesia de a o căuta, cu buzunarul plin sau gol, e un mod aproape sigur de a nu o găsi. Sînt alte lucruri pe care averea într-adevăr nu le aduce, dar pe care cei cu bani cred că le au şi anume tocmai pentru că dispun de bani.
Toţi, sau mai toţi, îşi închipuie că banii aduc înzestrări, drepturi, puteri şi virtuţi pe care sărăntocii nu le au. Acesta e, de multe ori, derapajul major al bogatului: o falsă conştiinţă de sine. Unii cred, de pildă, că banii sînt un atestat de personalitate. Pentru că se întîmplă să ai ceva, începi să crezi că eşti cineva. Capeţi un aer fudul, de vedetă răzgîiată, îţi afişezi portretul ca pe o efigie, priveşti în jur suficient şi dominator. Arăţi că eşti „mare“, super-influent, invulnerabil şi capricios. Nu ţi se poate refuza nimic, ştii, poţi şi faci. Ai mereu în preajmă o curte slugarnică. Plăteşti pe cine vrei, cu ce sumă vrei, cînd vrei, pentru orice ai chef. Întrucît eşti solvabil, te socoteşti o autoritate. Dar banii, chiar dacă pot aduce o formă de putere, nu presupun, în mod necesar, o formă de autoritate. În mod frecvent, bogătaşii de azi au o anumită putere, dar le lipseşte, de regulă, iradierea autorităţii morale, intelectuale, profesionale, umane. Sînt o periferie care se ia drept centru. Banii nu produc automat bun simţ, bună cuviinţă, bun-gust. Îmbogăţitul contemporan se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbeşte golăneşte şi se îmbracă, mai întotdeauna, ca o ţoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Cînd e amabil, sau „modest“ o face demonstrativ, „patronizing“, de foarte sus. Îţi arată, la o adică, faţa lui „umană“, subteranele lui de „băiat de comitet“. Uneori are veleităţi culturale: îţi trînteşte cate un citat fin, invocă, vag plictisit, cate o carte la modă. De fapt, are un dispreţ suveran pentru intelectuali: îi manevrează, îi momeşte, îi cumpără. Noii îmbogăţiţi cred, de asemenea, că banii sunt o justificare suficientă pentru orice tip de licenţă. Cred, aşadar, că îşi pot permite ceea ce alţii, mai peticiţi, nu îşi pot permite. Au, de partea lor, toate îndreptăţirile. Pot impune direcţii de opinie, pot dirija intriga politică, pot fraieri pe proşti, pot grădinări destine. Şi, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianţa imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat pînă la nebuloasă. „Modelul“ lor existenţial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonşalantă. Aspiră la „sublimităţi“, cum rîvneşte arendaşul la statura stăpînului. Sunt – vor să fie – „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuţelor, a te lăsa servit cu o ciocoiască nesimţire, a chema la ordin pe toată lumea şi a vorbi „radical“, plimbînd prin gură „gingăşii“ şugubeţe, menite să seducă asistenţa. În realitate, nu reuşesc aproape niciodată să-şi camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreţie şi cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau băşcălia discreţionară.
 Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea rîvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp şi înclinaţie să se simtă nefericiţi.) Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decît „fericirea“. Tot restul, tot ce face valoarea şi sensul unei vieţi, vin pe alte căi, cu alte mijloace. Sau nu vin. Dar, în orice caz, nu li se poate plăti contravaloarea în bani.”  

Ii multumim prietenului nostru Sabin ca ne-a adus la cunostinta acest text, pe facebook.

Precizari si completari: Nu stim prea multe despre Plesu si sincer, nu ne intereseaza. Stim ca a fost pe la putere si umbla prin cercurile intelectuale elitiste din Romania. Probabil ca are si el bubele lui, ca tot omul, insa noi am descoperit acest articol scris cu un inalt simt de observare, tangent cu geniul ... cel putin in acest caz. Atat si nimic mai mult ...
In ceea ce priveste „fericirea” exista o celebra vorba care spune asa: BANII NU ADUC FERICIREA, DAR O INTRETIN! Dincolo de gluma, din punctul nostru de vedere,ADEVARATA fericire nu depinde de nimic. Daca depinde de ceva, nu este fericire. Fericirea merge mana in mana cu LIBERTATEA
Banii sunt un instrument ... nici bun , nici rau. Cu intentii bune, poti face multe lucruri minunate cu banii. Demonizarea banilor, faptul ca sunt numiti „Ochiul dracului”, poate reprezenta o problema - privindu-i doar ca pe ceva rau ii vei tine la distanta de tine. Depinde unde te plasezi. Este adevarat ca banii sunt creati asa cum sunt creati, de bancheri, de oamenii monopol, adeseori din aer, din nimic si in mod necinstit, nedrept,  insa daca privim mai profund vedem ca acesti bani sunt de fapt, o forma de energie si nimic nu ne poate impiedica cu adevarat sa accesam aceasta energie infinita la care putem avea acces fara a face rau nimanui, fara a lua de la gura nimanui, fara a calca pe cadavre pentru ai avea, asa cum din pacate, se intampla cel mai adesea, in lumea noastra. Abundenta, prosperitatea, bogatia sunt in primul rand niste stari interioare, niste atitudini pe care le putem trezi in noi, le putem imagina, viziualiza, visa, crea in noi insine si fara bani. Apoi ceea ce se aseamana se va aduna, legea rezonantei, legea atractiei va functiona ... daca ai un minim de credinta ... si va atrage catre tine si in exterior acei bani sau ceea ce tu visezi si doresti.  Intr-un fel sau in altul, prosperitatea, abundenta si tot ce-ti doresti va veni catre tine ... Putem face din obtinerea abundentei, a prosperitatii, o cale spirituala  prin care ne cunoastem pe noi insine, realizand faptuil ca mintea este deasupra materiei, realizand faptul ca aceasta realitate este in esenta, un vis impartasit si ca orce vis, avem puterea sa-l influentam. Inca ceva: AI GRIJA CE-TI DORESTI CA S-AR PUTEA SA SE INTAMPLE! Nu odata oamenii si-au materializat vise care le-a facut mai mult rau decat bine. Cand mentalizati ceva v-ar fi util sa cereti ceea ce este totusi mai potrivit pentru voi, ceea ce este in acord cu vointa divina, ceea ce nu va face rau voua sau altora. Filmul Bedazzled este unul care ne arata intr-un mod foarte amuzant, ce probleme pot aparea cand anumite dorinte ne sunt implinte.
Documentarul e bine facut ... da speranta, dar cei care au practicat or sa vada ca apar si nuantari, obstacole, ca nu totul e asa de simplu ... uneori merge alteori nu merge, uneori ti se permite implinirea unui vis alteori nu.  Exista si o karma , exista si o constiinta colectiva peste care e greu sa treci adeseori. Nu e asa de usor sa atingi acel bob de mustar de credinta pura care poate misca muntii din loc. Trebuie sa ai o minte focalizata, antrenata, perseverenta in atingerea scopului propus (zi de zi sa mentalizezi), pasiune, credinta in ceva ca vei reusi (chiar sa folosesti acele carje din film, pietricele, cristale, saculete colorate, lumanari, uleiuri, sau sa crezi în Dumnezeu, sau în Iisus, sau în Satan, sau intr-o persoana, un guru sau in ceva , orice, ca acel vis sau dorinta ti se va implini ... credinta e cea care ajuta, nu in ceea ce credeti, nu suportul credintei voastre este cel care va implineste visul) ... sunt niste conditii pe care majoritatea oamenilor nu le indeplinesc. Nu este usor sa rupi anumite conditionari mentale subconstiente. Nu este usor sa te eliberezi de lanturile sclaviei mintii. Asta descopera cei care practica. Cert este ca se merita incercat si mulţi au reuşit. Aşa că nu vă descurajaţi dacă nu vă iese din prima. 
O carticica foarte interesanta care detailiaza foarte bine ideile din filmul de astazi se numeste „Cum sa devi fantastic de bogat in cel mai scurt timp” - de Sandy Fostersi poate fi cumparat de aici: http://www.editura-foryou.ro/
Niste adaugiri foarte utile la ceea ce am spus pana acum gasiti in articolul Care sunt cele 3 secrete nespuse in filmul „Secretul ”?
Consideram adevarata fericire ca fiind fericirea izvorata din descoperirea adevaratului eu, din comuniunea cu sursa ultima, din trezire spirituala, din eliberarea spirituala, o fericire care nu are legatura cu placerile sau asa zisele fericiri efemere ale vietii,. Aceasta fericire este durabila si nu depinde de bani ... nu depinde de nimic ... sau cel putin asa spun cei care au experiemtnat-o.
Ar mai fi multe de spus ... s-au scris carti pe acest subiect, insa speram ca am atins ideile esentiale. Mai multe vom dezvolta in cadrul comentariilor, daca vor fi.

DOWNLOAD RAPID 
VEDEȚI FILMUL TRADUS AICI
IN COMPLETARE VEDETI SI:

Păcatul originar este limitarea Sinelui


Postat Maria
Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor. Pentru a putea începe să înveţi, orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva. Singurul lucru care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ,este: Cât de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale? Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture. Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe – în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei?Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu. Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare. Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci. Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii. Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară. Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea. Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi. Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ. Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent. Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.
    Richard Bach

Mihai Goţiu: “Trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie!”


(…)Există o lege a tăcerii în presă, se ştiu multe lucruri, există o grămadă de informaţii pe care foarte puţini le fac publice. Într-adevăr, la nivelul percepţiei opiniei publice, e „la modă” Roşia Montană. S-a atras de atâtea ori atenţia că Roşia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai multe, aproape toţi Apusenii fiind „acoperiţi” şi nu doar Apusenii. Avem Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Caraşul… e vorba de o întreagă strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe de altă parte - nu mi-e frică s-o spun - trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie. Cineva, bazându-se pe câţiva baroni locali care iau firimituri, profită la maximum de resursele naturale ale unei ţări. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrăinarea terenurilor agricole, o altă resursă vitală.

Cum suntem măcinaţi mărunt?

Pot spune că anul de pornire a fost 1995 şi personajul în jurul căruia se învârt multe dintre aceste afaceri este Frank Timiş. Deloc întâmplător, în 1995 el punea primele „balize” atât pe Roşia Montană, pe Certej, în domeniul aurului, însă trecea şi în partea cealaltă, obţinând şi licenţele pentru gazele de şist de la Bârlad. Le-a vândut apoi în 2011 către Chevron prin Regal Petroleum. Nu poţi să nu te-ntrebi cum e posibil ca un individ urmărit, condamnat pentru trafic de stupefiante în Australia, ajunge să deţină informaţii-cheie în toate domeniile ce ţin practic de siguranţa naţională. Când vorbim de aur-argint, de gaze de şist, de metale şi materiale rare, nu mai putem discuta de o scurgere accidentală de informaţii! Logic, totul s-a oferit de către cel sau cei care au centralizat informaţiile la vârf!
De unde atâtea firme canadiene „strategice”?
Schema e un pic mai complexă; majoritatea acestor firme sunt listate în Canada şi sunt subsidiare ale unor firme-mamă, cu acelaşi nume, înmatriculate în paradisuri fiscale bananiere. E o întreagă încrengătură, nici Fiscul american n-a reuşit să le pună cap la cap. Pe de-o parte, există firme din Barbados, din Cayman, Insulele Virgine şi-aşa mai departe, iar pe de altă parte, ele sunt listate cu acelaşi nume la Bursa din Canada. Alegerea Canadei ca loc de funcţionare a firmelor miniere, de fapt e vorba doar de sediul administrativ, e pentru că acolo nu există lege care să reglementeze funcţionarea acestor companii în afara ţării. La începutul lui 2010, 60% dintre companiile miniere erau înregistrate în Canada şi ele deţineau peste 40% din totalul exploatărilor din lume. De ce au „puişori” în paradisuri fiscale? E foarte simplu, acolo dispare profitul! O să vezi că există un Deva Gold cu sediul în Deva, dar mai există un Deva Gold cu sediul în Barbados, practic o subsidiară a European Goldfields, preluat de Eldorado Gold, care e acum deţinătorul a 80% din proiectul de la Deva. La fel cum există un Gabriel Resources (care deţine 80% din proiectul RMGC de la Roşia Montană) la Toronto, un Gabriel Resources în Insulele Jersey şi unul în Barbados.
Vorbim acum de reprezentanţi ai statului român care au aruncat o firmă „momeală” gen Minvest, care va dispărea cu totul în firma investitorului „strategic”… Dincolo de teoria conspiraţiei, se pare totuşi că asasinii economici există şi sunt pe ultima sută de metri…
În ecuaţie apare Barrick Gold, care preia tot mai multe procente din exploatările aurifere, concern aflat şi în culisele încercării de preluare a Cuprumin. Are în România trei firme pe care le controlează; Carpathian Gold, Valhalla, Samax… sunt preluate deja teritorii imense în Hunedoara, la Rovina, Cireşata şi Colnic - ultimele două denumiri de dealuri de fapt. Există şi neconcordanţe, să nu le spun altfel, între ceea ce ne prezintă Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi licenţele de explorare şi exploatare prezentate de aceste firme pe propriile site-uri oficiale. Avem cazul Băişoara, lângă Cluj, despre care RMGC nu ne spune nimic, dar care apare cu licenţă de explorare pe site-ul ANRM! Neconcordanţe existau şi pe site-ul European Goldfields - tot a lui Frank Timiş, practic „frăţiorul” RMGC (Gold Corporation) -, preluată de Eldorado Gold la începutul acestui an, beneficiara contractului de la Certej. Acţionar important de la sfârşitul anului trecut la European Goldfields e emirul din Qatar, cel căruia, pe 29 iulie, după anunţarea rezultatului referendumului, Băsescu îi… transmitea salutări prin intermediul corespondentului Al Jazeera… În ceea ce priveşte legalitatea acordului de mediu primit, mie mi se pare cel puţin dubios faptul că o agenţie regională a ajuns să dea avize de mediu pe un proiect de interes naţional.
Putem întocmi o hartă a secătuirii resurselor vitale ale României?
Încercăm! Tot în Alba, lângă Roşia Montană, se derulează un al doilea proiect, la Bucium, pentru care există licenţă de exploatare. Un alt proiect este la Băişoara, în Cluj, unde există deocamdată doar licenţă de explorare. Astea ar fi ale RMGC-ului. Vine apoi Eldorado Gold, despre care v-am vorbit ceva mai devreme, care a preluat European Goldfields; ei au exploatarea de la Certej… toate le au în judeţul Hunedoara. Au concesionat acolo 59 de kilometri pătraţi, apoi au în jurul oraşului Brad concesiune de 338 de kilometri pătraţi, sub numele de New Brad, şi o alta, New Deva-Muncel, o concesiune lângă Deva, de 137 de kilometri pătraţi. Deci ei au concesionat o treime din judeţul Hunedoara! După care apare Carpathian Gold, cu explorare la Rovina, tot în Hunedoara…
Carpathian e o firmă listată la bursă, în spatele căreia se află de fapt Barrick Gold. Tot Barrick mai e implicat în Transilvania Minerals, care, în asociere cu Valhalla, au licenţă de explorare în Arad (Bratosin) şi Caraş-Severin. Însă la ANRM nu mai apare nimic despre Severin! În Maramureş apare exploatarea deşeurilor din iazurile de decantare cu nişte firme ruseşti pe care încă n-am apucat să le verific. Apoi Băiţa, în judeţul Bihor, unde apare o licenţă de explorare pentru un zăcământ mixt care conţine şi aur şi argint, dar şi metale şi materiale rare.
Care este legătura cu gazele de şist?
Sunt două legături. Prima e numele lui Frank Timiş, care a preluat practic aurul Apusenilor prin cele două proiecte care sunt într-un stadiu avansat - Roşia Montană şi Certej - şi gazul de şist de la Bârlad, vândut acum Chevron-ului. Se pare că deja şi-a vândut toate afacerile din România până la urmă… A doua ţine de aceeaşi ”reţetă” de tip colonialist de exploatare a resurselor naturale ale ţării.
Unde duce reţeaua după intermedierile şi „vânzările succesive” ale lui Timiş?
Din informaţiile mele, merg către fosta reţea de Securitate…
Fosta şi actuala reţea… oare în mâna cui o fi, a lui Antonescu?
Ha, ha… parcă nu se ştie?! Dar în poveste apare şi Arpad Paszkany… Cine sunt acţionarii şi principalele nume din spatele firmelor „canadiene”? Pe de-o parte sunt firme miniere - cum e de exemplu Newont-ul sau Barrick sau Benny Steinmetz Group (BSG), cu exploatări în Sierra Leone -, iar pe de altă parte sunt „greii” de pe Wall Street: John Paulson, Tomas Kapplan, George Soros, principalii jucători la bursă pe minele de aur. BSG are o legătură cu Videanu de pe vremea când era primar, au dezvoltat un mare proiect imobiliar, Planorama, în Capitală, nu ştiu dacă e finalizat nici până astăzi.. Asta ar fi o filieră… Revenind la Barrick, ei au investit mai mult în acţiuni ale firmelor ce se ocupau cu aurul în România, după ce, anul trecut, pe 14 iulie, s-a primit acordul pentru descărcarea de sarcină arheologică pentru Cârnic (Roşia Montană). După patru zile Barrick cumpăra masiv acţiuni. La Carpathian a cumpărat 9% cu posibilitatea de a-şi mări pachetul. Preşedintele Barrick Gold este Peter Munk, unul dintre principalii acţionari la TriGranit, care-l are ca asociat şi administrator în România pe Arpad Paszkany. Au fost şi fotografiaţi amândoi la inaugurarea Polus Center din Cluj.
Arpad Paszkany cel reevaluat de Băsescu?!
Da, dar să nu uităm că tatăl său, tot Arpad, făcea parte dintr-un grup din care mai făceau parte un domn Voiculescu, un domn Columbeanu-tatăl, un domn Demian Şandor, şeful TriGranit care, înainte de 1989, avea nişte ocupaţii similare în Ungaria cu cei pe care i-am enumerat până acum în România.
Înseamnă că Irinel Columbeanu-fiul nu şi-a făcut averea vânzând telefoane în faţă la Inter…
Şi Paszkany spune că şi-a făcut avere din bişniţă cu deodorante…
Mai era unu’ Cataramă, care zicea prin anii 90’ că s-a pricopsit după ce vânduse vreo şase motociclete…
He, he…
Se mai simplifică lucrurile… Înţelegem de ce funcţionează atât de bine Diktatul axei Bruxelles -Washington…
Pot da doar o parte din informaţii, pentru că mai am o parte în verificare. Acte prin care se vede cum firme de lobby şi public-relation din New York recomandă companiei Gabriel Resources să lucreze cu nişte firme germane, una producătoare de cianură, alta specializată în închiderea minelor, pentru a se obţine sprijinul ambasadorului Germaniei în România.
Aceste fiind zise, mai avem ceva de făcut când Serviciile au luat-o „pe arătură”?
Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne opunem, aşa cum s-a întâmplat în cazul Roşia Montană. Foarte multă lume e acum disperată şi demoralizată după acest aviz de mediu de la Certej, dar trebuie continuată lupta în justiţie şi mai ales pentru aplicarea hotărârilor judecătoreşti. Povestea de la Roşia era terminată de mult dacă se respectau hotărârile definitive şi irevocabile…
Dar mai avem judecători neşantajabili cu dosare din arhiva SIPA?
Da, mai avem şi oricum, până la urmă, presiunea publică din România a oprit o lege specială de expropiere în favoarea companiilor miniere care trecuse de Senat şi ar fi trebuit să fie votată încă de anul trecut în Camera Deputaţilor. Peste 100.000 de semnături şi fiecare deputat contactat (mail, telefon etc.) şi avertizat de zeci, sute, mii de cetăţeni din colegiilor lor că dacă votează legea se vor „arde” definitiv, uite că i-a oprit, cel puţin până la ora la care vorbim. Uite că nici la Certej n-au toate proprietăţile pe care ar trebui să-şi desfăşoare proiectul. Oricum, oamenii de acolo, care se opun, trebuie să ştie că vor fi sprijiniţi de cei din societatea civilă care au luptat şi până acum la Roşia Montană, de la profesori universitari şi academicieni până la (nu în ultimul rând) he, he… membri ai galeriilor de fotbal.
Nu ţi-e un pic frică, sau mai bine zis, ai ce pierde din toată povestea asta? Cum stai cu declaraţia de avere?
Am o maşină de litraj mic căreia i-au tăiat de trei ori cauciucurile până acum. A fost şi atacată cu ouă la Roşia Montană de agenţii de pază de la RMGC - nu ştiu ce i se poate întâmpla mai mult, că e o maşinuţă de 1,2, acum i s-a spart şi toba, dar ”opera” asta din urmă îmi aparţine, pe drumurile din Roşia. Despre conturile mele, dacă găsesc hackerii ceva prin ele, îi felicit, măcar să-mi spună şi mie c-am avut ceva. Oricum, mai bine te lipseşti de orice ban numai să vezi ceva unic în lume. În Muntele Cârnic, sub pământ, ce vor ăştia să distrugă… să-ţi imaginezi doar peşterile din Moria, din ”Stăpânul Inelelor”. Ei, aşa ceva există în realitate! De la galeriile romane şi până la exploatările recente, închipuie-ţi camerele cu coloane pe 24 de etaje. Şiruri, şiruri de coloane şi de camere, şi labirinturi… Ca înălţime sunt câteva blocuri turn unul peste altul.. E un palat interior. Aşa ceva nu există nicăieri în lume!
Marcel Bărbătei
Sursa: gandeste.org

Erupţie masivă a vulcanului San Cristobal din Nicaragua. Mii de oameni îngroziţi au fost evacuaţi


Vulcanul San Cristobal, din nord-vestul statului Nicaragua, a intrat în activitate sâmbătă după trei explozii puternice însoţite de erupţii de cenuşă, iar autorităţile au ordonat evacuarea a 3.000 de persoane, relatează AFP.

Vulcanul San Cristobal, din Nicaragua
Vulcanul San Cristobal, din Nicaragua
Televiziunea locală a difuzat imagini cu o coloană de fum şi cenuşă ridicându-se din conul vulcanului, care are 1.745 de metri înălţime şi este unul dintre cei mai activi din ţară.
Mai multe comunităţi indiene trăiesc în apropiere, iar directorul Sistemului naţional de prevenţie şi gestionare a catastrofelor (Sinapred), Guillermo Gonzalez, a anunţat că circa 3.000 de locuitori vor fi evacuaţi din cinci zone în care rafalele de vânt ar putea aduce gaz eliberat în urma erupţiei vulcanului, situat la 135 de kilometri nord-vest de capitala Managua.
Sursa:  REALITATEA.NET

POZE CHEMTRAILS AZI IN BUCURESTI ? - 11 SEPTEMBRIE 2012

Iata ce am primit azi pe mail de la un colaborator:











Sa fie  chemtrails ?
Oare care o fi adevaratul scop !? Modificarea vremii, protectie UV (chiar sa le pese de noi !??), metale grele, contaminare microbiologica !??
Curios este ca urmele incep si se sfarsesc exact deasupra orasului.
Ciudat, tare ciudat!
Voi ce credeti?

Sursa foto: mail