Cum iti folosesc, propriile LIMITARI?

Vinerea trecuta, am gazduit o sesiune de brainstorming, aici la ascension101.com. A fost intr-adevar uimitor, au fost exprimate idei si puncte de vedere si s-a experimentat o expansiune extraordinara a constiintei. In timp ce am stat cu informatiile care au venit inainte de convorbire, in timpul convorbirii si dupa ea, am remarcat un tipar. Indiferent de subiectul la care ne uitam, toate intrebarile au avut un lucru in comun: LIMITARILE O sa dau cateva exemple si, in cazul in care vreunul dintre ele iti trezeste o traire emotionala sau te face vrei sa imi demonstrezi cat de gresita este parerea mea si cat de corecta este parerea ta, priveste indeaproape, deoarece exista programe care ruleaza in tine, acolo. Vedeti, a sti ca tu ai dreptate si eu gresesc este un exemplu perfect pentru punctele noastre de vedere diferite, insa a dori sa ma faci pe mine sa nu am dreptate, pentru ca tu sa ai dreptate, acesta este un program declansat pentru a se apara pe sine. Primul exemplu: Banii. Banii sunt puri, stralucitori, chi. Insa noi reactionam fata de ei, cu respingere, iar aceasta respingere a fost programata de catre cabala.  Cum? Punandu-le PROGRAME DE LIMITARE. Gandeste-te la asta. Sunt banii ceea ce urasti, sau doresti, sau te dezgusta? Sau este lipsa de bani a ta sau a altora? Exista o dificultate de a primi bani fara limita? Faptul ca cei care nu ii au sunt pedepsiti pe planeta? Vezi tiparul? Al doilea exemplu: Sanatatea este intregime si noi PUTEM fi 100% sanatosi, in orice moment. Totusi, majoritatea dintre noi are probleme cronice de sanatate. De ce? Pentru ca ei fie ne servesc pe noi, fie noi ii servim pe aceia carora le-am cedat puterea proprie. Cum ne este noua de folos? NE LIMITEAZA. Gandeste-te la modul in care boala sau afectiunea ta te limiteaza. Si vezi daca aceste limitari au un scop. Al treilea exemplu: Puterea. Noi TOTI ne limitam puterea personala. De ce? De ce nu ne cream, pur si simplu, mediul si viata pe care ne-o dorim intr-o clipita De ce, uneori, ne autodistrugem? Imagineaza-ti ca ai toata puterea de pe planeta. Te face sa te simti infricosat? Ti-e frica sa nu gresesti? Ti-e frica sa nu te pierzi in favoarea ego-ului? Ti-e frica sa nu fii atacat? Al patrulea exemplu: Timpul liniar, o multime de oameni vorbesc despre banci de timp, insa acestea sunt chiar si mai limitate decat banii! Acestea cuantifica minutele si orele si le ofera o valoare. Nu chi pur, ci timp. Atata vreme cat noi nu suntem inca intr-o existenta cu timp non-liniar, bancile de timp sunt un sistem LIMITATOR imens. Al cincilea exemplu: Energia gratuita, noi CREDEM ca societate ca asa ceva nu este posibil. TOTUSI, exista tehnologie patentata de zeci de ani deja, care o poate genera. Ne limitam energia ca specie deoarece aceasta serveste marilor corporatii sa ne faca sa credem ca este limitata. Deci, de ce facem asta? Acesta este gandul meu: Ne limitam pe noi insine, pentru a ne oferi o modalitate de a experimenta viata in bucatele de cate o inghititura. Ne limitam complet, atunci cand mergem pe o cale cu care sinele nostru superior nu este de acord, fortandu-ne sa schimbam directia. Ne limitam pe noi insine, pentru a avea o experienta limitata – ceea ce este reprezentat in mod implicit, de existenta ca fiinte individuale. Limitarile noastre sunt precum factorii de control care dau forma trecerii si experientei prin timp/spatiu. Si ACESTA este motivul pentru care boala nu dispare, pentru care venitul nostru este limitat, acesta este motivul pentru care nu ne recuperam intreaga noastra putere, acesta este motivul pentru care inca ne abonam la un trecut, prezent si viitor. IMAGINEAZA-TI Identifica o LIMITARE in viata ta chiar acum. Acum, imagineaza-ti pentru cateva minute, cum ar arata viata ta fara ea. Ramai o vreme in acest timp/spatiu NELIMITAT, imaginar. Acum, Imagineaza-ti fiecare fiinta umana de pe planeta, fara acea limitare. Daca a iesit la suprafata vreo frica, proceseaza-o; retine ca frica reprezinta caramizile care construiesc peretii unei limitari. Haideti sa nu mai pierdem vremea si sa devenim nelimitati, ce ziceti?   Sursa: Editura For You

LIMITELE LUMII FIZICE - Mesaj de la Maestrul Ascensionat Saida Khatoon

(28-aug-2012; channeler: Shazi) 

Bună ziua Fiule,

Limitări ale lumii fizice s-au întâmplat fiecăruia, atunci când visele sau dorințele nu ți se împlinesc. În acele situații, lumea ți se pare a fi mai mică și mai izolată de tine. Atunci, totul pare mai puțin luminos, mai puțin prietenos și totul se transformă într-o inexplicabilă deziluzie, care-ți provoacă și adâncește starea de pesimism. Atinci când asemenea situații se repetă, cu o anumită regularitate, starea de deziluzie ia proporții, mai ales dacă ceea ce ne programasem nu se mai întâmplă, așa cum ne-am fi dorit. Cu toții am auzit spunându-se, cu diverse ocazii: "Asta este viața, unele lucruri se întâmplă iar altele nu ne este dat să apară în realitatea

noastră".

Mai toți înțelegem că dorința fiecăruia de a i se împlini un anume vis, un anume program, poate deveni forța căreia i se subordonează, la un momment dat, toate celelalte gânduri și programe.

O asemenea mobilizare a ființei noastre, provocată de concentrarea fermă asupra unui obiectiv, conduce inevitabil la transpunerea în realitate a acelui obiectiv. De ce se întâmplă asemenea lucruri? Pentru că, noi lansăm în eter un deziderat așezat pe un suport energetic, energie care se răspândește în univers și, dacă are puterea necesară de penetrare, reușește să coaguleaze energii de același fel, cu care se înconjoară și pe care le dirijează, mai apoi, înapoi pe firul de energie care-l leagă de sursa din care provine. [Nota C.M.: este ca și în cazul în care, pentru a aduce ploaia, lansăm o sondă ce împrăștie în plafonul de nori, particule fine - pe bază de argint- care crează centre de condensare a vaporilor de apă, provocând ploaia. Așa dar, în transpunerea în realitate a unui gând nu este nimic extraordinar, nimic înafara capacității finței umane. Schema este relatiuv simplă: un emițător/receptor (creierul uman) emite în univers un semnal electric de o anumită frecveță și putere, semnal care se răspândește peste tot, ajungând, inevitabil, și la acele câmpuri energetice compatibile cu el. Aceasta face ca semnalul nostru, să se „lipească” de acel câmp, cu care are afinități, “agățînd” de el cordonul de energie extrem de fin cu care a venit, conectând-l, în acest mod, de ființa care l-a emis. Rezultatul este că, găsind un debușeu asupra căruia să se reverse, o anumită parte a energiei câmpului întâlnit în cale, va fi dirijată spre emițător. Cum gândul în sine este o energie care are o anumită modelare de program, energia prelevată nu are decât să se matertializeze în acel program].

Contează foarte mult cât de constant (nefluctuant) este acel gând și la ce nivel de intensitate se emite.

În cazul în care o persoană încearcă ceva creativ, fără a utiliza inspirația sufletului, ea nu va fi capabilă să scrie nici măcar un singur cuvânt. Însă, prin acel canal vor putea fi transmise diverse informații, diverse instrucțiuni, dacă se realizează o legătură cu spiritul și sufletul său. Putem spune că abilitățile și capacitățile ființei umane aflată în dimensiunea inferioară 3D, sunt foarte limitate. Dar, când acea ființă accesează planurile superioare, indiferent dacă este sau nu în corp fizic, orizontul său de percepție crește extrem de mult, puntându-se spune că acea entitate devine multidimensilonală, multiștientă și omnipotentă.

SURSA: ightworkers.org și http://lightworkers.org

(C.M.)

Sursa: http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro

Păcatul originar este limitarea Sinelui

Postat Maria

Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor. Pentru a putea începe să înveţi, orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva. Singurul lucru care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ,este: Cât de frumos ai iubit? Care a fost calitatea iubirii tale? Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture. Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe – în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei?Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu. Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare. Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci. Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii. Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară. Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea. Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi. Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ. Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent. Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi. Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.

    Richard Bach

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

Cât mai contează votul popular în lumea globalizată. Stiglitz: multinaţionalele stabilesc limitele democraţiei

Cadrul politic nu ne dă de ales în faţa globalizării. Japonia şi Coreea de Sud, China şi ţările cu un nivel de trai ridicat (tarile scandinave) sunt ţări în care statul este foarte puternic şi foarte prezent în economie. În rest, “globalizarea circumscrie democraţia, prin competiţia” între sistemele fiscale care nu promovează decât multinaţionalele, scrie Joseph Stiglitz în ultima sa carte.

Până acum, laureatul premiului Nobel Joseph Stiglitz a susţinut liberul schimb şi a denunţat protecţionismul. În ultima sa carte, “Preţul inegalităţii”, el face însă o critică a mondializării şi a neoliberalismului.

Stieglitz arată că fenomenul care a dus la actuala criză s-a accelerat în anii 2000, “cu politicile de dereglemntare a pieţelor financiare ale administraţiei Clinton şi cu scăderea impozitelor pe veniturile din capital, care au turnat gaz pe foc”. Economistul critică renunţarea la reglementările împotriva speculaţiilor financiare şi subliniază că “liberalizarea excesivă nu promite creşterea economică, ci, în schimb, duce la instabilitate şi inegalitate.” Chiar şi FMI, scrie Stiglitz, “recunoaşte pericolele unei integrări financiare excesive” şi recunoaşte “utilitatea controlului capitalului sau a limitării mişcărilor volatile de capital peste graniţă, în special în timp de criză.”

Laureatul premiului Nobel constată că mondializarea şi descoperirea Chinei de către economiile occidentale au dus la desfiinţarea a milioane de locuri de muncă în Vest, ilustrând cu salariul unui muncitor din industria auto, care a ajuns de la 28 de dolari pe ora în 2007, la 15 dolari pe oră acum. Situaţia este mult mai gravă pentru muncitorii slab calificaţi din statele dezvoltate, care au fost înlocuiţi de cei din statele în curs de dezvoltare. În acest context, Stiglitz subliniază că “este curios de ce într-o perioadă în care şomajul este atât de ridicat, supermarketurile înlocuiesc casierii cu maşini automate.”

“Cu un capital foarte mobil şi taxe vamale foarte reduse, întreprinderile pot să le spună simplu salariaţilor că dacă nu acceptă un salariu mai mic şi condiţii de muncă mai proaste, compania se va duce în altă ţară”, scrie Stiglitz, adăugând că aceşti oameni care îşi pierd locul de muncă nu pot decât foarte greu să-şi găsească un nou angajator.

“Globalizarea circumscrie democraţia, prin competiţia” între sistemele fiscale care nu promovează decât multinaţionalele, care nu ezită să recurgă la şantaj, este una dintre ideile de bază ale lui Stiglitz. Celor care spun că globalizarea nu ne dă de ales, Stieglitz le răspunde: cadrul politic nu ne dă de ales în faţa globalizării şi este cel care stă la baza reducerii impozitelor şi a serviciilor sociale. Exemplul lui Stiglitz sunt ţările cu mare creştere economică (Japonia şi Coreea de Sud, până de curând, şi China acum) şi ţările cu un nivel de trai ridicat (ţările scandinave). Economistul american arată că în toate aceste ţări statul este foarte puternic şi foarte prezent în economie.

Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro

Sursa: gandeste.org

Maestrii Limitarii + Un mesaj primit de mine

Astazi am adormit aproape in timp ce meditam in baie si mi-a venit un mesaj. Ca sa prinzi un mesaj trebuie sa fii atent ce se intampla la periferia psihicului. A fost amuzant ca stateam in cada cu caietul pe care notez idei, intuitii, confirmari, etc si imediat ce am primit mesajul m-am scuturat putin si era sa pice caietul in apa:)

Funny.

Ideea din mesaj e ca noi nu trebuie sa ne limitam si ca tot ce faceam acum cativa ani, cand eram mai indragosititi de viata (poate), mai nestiutori fata de ce se intampla in lume, mai "liberi", mai abundenti, etc; deci tot ce eram putem face la fel de bine in prezent. Creatia lui Dumnezeu e aceeasi si atunci si acum in prezent. Acum e mai dificil ca ies la suprafata tot felul de frici, paranoia, probleme nerezolvate, frustrari, etc.

Ideea e ca oricand ai acces la sinele tau superior, daca il asculti. Si inca ceva f important, ce am experimentat si e f simplu. Nu are cum sa vina noi informatii daca nu le folosesti pe cele care ti-au venit deja. Daca stai si tot aduni la un moment dat fluxul pare blocat. La fel este cu orice, fie bani, relatii... Mintea superioara mereu transmite.

Asa ca de aceea recomand sa folositi un caiet pe care sa notati cand va vine o intuitie sau informatie, ca sa actionati la nivel fizic, sa puneti pe foaie. Nu e suficient sa citesti ceva si sa spui ca deja stii ce e acolo. Da, stii, dar nu a venit de la tine, tu nu ai adus informatia.

Chiar daca este o informatie venita de la altcineva (de la un channeller de exemplu), odata ce ai pus-o pe foaie ceva se schimba si in tine. Am observat ca de fapt nu crezi exact in forma in care a spus-o, odata ce ai scris-o parca ideea nu e a ta, e straina. Dar asta iti da sansa sa vezi de ce ceea ce ai spus ca e valid pentru tine (odata ce ai auzit de o ideee anume), nu se aplica la nivel practic. Iti da sansa sa descoperi cat din informatiile pe care le citesti, chiar ajung in straturile tale profunde, cum zic americanii "Make it your own".

Spre surprinderea mea (desi stiam oarecum), putine dintre informatiile pe care le-am auzit, chiar le aplic. Si de ce? Fiindca se pare ca prefer sa cred ca nu merg anumite lucruri, decat sa fiu dezamagit dupa aceea. Imi dau seama ca e absurd mecanismul, dar se pare ca mai am de lucru.

Noi chiar suntem maestrii limitarii si e super tare cand descopar tiparele acelea negative. De exemplu, chiar daca mi-am dovedit ca pot sa fac bani din pasiunea mea, tot pe undeva cred ca n-o sa dureze. Si de ce cred asta? Tot datorita unei convingeri colective care spune ca pentru bani trebuie sa "LUCREZI". Si bineinteles ca definitia este total arbitrara in ceea ce priveste ideea de "LUCRU". Poti sa meditezi si sa aduni momentum, care sa iti permita peste 2 zile de exemplu sa lucrezi mult mai eficient. De aceea in week-end mi-am facut un program sa "Lucrez", cat mai putin, sau in alta directie. 

Vad ca tot suntem / sunt setat sa gandesc in anumite tipare limitative. Si ce e interesant e ca ele nu actioneaza tot timpul, ci doar in anumite momente. Noi nu stim ce sa facem daca chiar ajungem in starea aceea de nelimitare. Ne e frica de necunoscut. Si atunci preferam convingerile limitative.

E bine ca scriind de fapt faci un proces de curatare. Mi-a mai venit o intuitie. Multe idei nu le aplicam, fiindca pur si simplu nu le lasam sa se ajunga in straturile profunde ale mintii. Spunem ca suntem deschisi, dar de fapt blocam. Intr-un fel e normal, fiindca nu intram in starea de receptivitate. Si deseori am observat ca noi abuzam de receptivitatea celuilalt, pentru a transmite noi informatii. Si pe langa acele informatii, intra si altceva, adica mai cate un sfat, mai o observatie ca nu ai procedat bine, mai o critica, mai o incercare de manipulare, control, etc. Asta e problema de fapt. Ca nu transmiti numai informatie, ci info-energie. Pe canal mai intra si problemele tale emotionale, convingerile negative, etc. Si atunci e normal sa nu se asculte.

In ceea ce priveste informatia, am mai observat un paradox. Pe de o parte sunt oameni care se plang ca e prea multe informatie, unde e informatia aceea Valida, oameni care nu prea mai asculta ce transmit altii. Pe de alta parte, sunt oameni care vor ceva noi, care "se plang" ca nu se spune nimic. Apoi mai e categoria de persoane consumatori de informatie, care vor doar sa citeasca ce emite cineva. This is fine. Cititori diferiti. 

Din experienta mea, am observat ca daca vrei informatie, trebuie sa oferi informatie. Simplu. Daca vrei sa gasesti noi informatii, trebuie sa dai ceea ce ai acumulat deja. Da, intr-adevar vor fi feedback-uri negative la inceput (si am experimentat asta de la deschdirea acestui blog), dar daca intrii in emisie de informatie, nu mai conteaza.

Am observat ca cu cat apar mai multe critici (si vorbesc si despre ce scriu eu), cu atat mai multi oameni citesc acel articol de exemplu. Asta fiidca prin critica se acorda energie. Ideea e ca tu cel care transmite, sa nu iei personal ce scrie o persoana. Stiu ca sunt lucruri simple, dar intrebarea e cat aplicam asta.

Multe persoane sa le zic "spirituale" n-ar oferi de la ei informatie, fiindca spun ca nu e rezonanta din partea altora. O fi asa, dar nici ei n-ar face un efort in plus. Si atunci posteaza articole scrise de altii, ca si cum eu care citesc ar trebui sa intuiesc care e starea celui care a postat materialul. Mi-au mai trimis persoane materiale, pentru a incerca sa stabilim o legatura, dar e si asta o forma de egoism. Adica celalalt sa se conecteze cu starea ta, sa-ti ghiceasca starea, doar dintr-un material. Nu merge tot timpul.

Am fost si eu in acea perioada, cand postam ce zice unul sau altul fara sa scriu de la mine. Acum incerc sa scriu mai mult si sa postez ce zic altii mai putin. Da, e importanta conexiunea cu sinele tau superior - mintea superioara, care are toate raspunsurile.

In ceea ce priveste limitarea, am observat ca daca il "prinzi" pe cineva cum se limiteaza, incearca sa gaseasca o explicatie desteapta, care adanceste de obicei limitarea:) De fapt, te prinzi pe tine cum te limitezi. Cum iti folosesti 100% din creier pentru a parea ca folosesti doar 10%. Asta facem de fapt.

Discutam aseara cu o prietena (se pare ca mai nou numai asta fac), despre relatia dintre pacienti si doctori. Noi stim ca e un joc, toate povestea cu medicamentele si totusi il jucam. Suntem constienti ca ne limitam, dar se pare ca asta vrem sa facem. M-am simtit astazi foarte indignat descoperind, redescoperind, aceste lucruri. E interesant jocul de-a "Ai de capul meu cat am uitat, cat sunt prins in 3D", pentru ca mai apoi sa vii cu un moment de sclipire ca sa arati, sa iti arati, "Stai putin, uite ca nu am uitat." 

Si de ce facem asta? Ca sa tragem cat mai mult de banda de cauciuc. Ca si cum nu am tras suficient:) Si ce e mai interesant e ca eu stiu, tu stii, toti stim, ca doar ne prefacem a fi Limitati. Si ce o sa descoperi daca te deschizi? Ca multe lucruri pe care le credeai valide, nu mai sunt. Ca tu cu mana ta te limitezi, ca sa iti demonstrezi ceva. E si aroganta implicata aici, adica spui: "Uite eu cat m-am limitat, ce experiente am avut, normal ca am dreptul la ceva sau altceva". Problema e ca dupa ce te-ai limitat iti iei dreptul de a fi ignorant, inchis, plin de prejudecati, etc. 

Dar intrebarea e, care a fost motivul principal pentru care te-ai limitat? Nu fiindca alte persoane poate au fost ignorante, inchise, agresive, pline de prejudecati, etc? E o buna intrebare sa vedem cine incepe de fapt. Am observat si la mine ca eu credeam ca nu eu am inceput ci altii. Dar am descoperit astazi, ca eu am inceput, nu altii. Adica eu am inceput sa am prejudecati fata de un grup de copii tigani, care n-au facut nimic. Deci, nu e adevarat ca numai altii incep. 

Noi ne limitam fiindca am avut experiente nasoale, apoi devenim exact ca persoanele de care nu ne place. Dar e bine fiindca odata ce suntem constienti de metodele destepte prin care ne limitam, putem alege sa nu o mai facem. 

Apoi, am mai observat ca multi barbati incearca sa para ca sunt siguri pe ceea ce fac, sa fie sefi, sa li se arate respect, dar oricum se simte ca nu transmit asta tot timpul si atunci iarasi intram in jocul de-a baba oarba.

Ajunge pentru o zi, o sa mai revin cu noi postari. 

A, si sa va uitati la filmul Limitless, o sa intelegeti mai clar ce inseamna mentalul superior.

Sursa: salt-in-constiinta.blogspot.ro

Iubirea nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori!

Iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume.

 A iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei tale (când fiinţa a înflorit pe deplin).

Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti! Când ştii cine eşti, la nivelul cel mai profund din tine însuţi, poţi iubi fără condiţii. Când eşti în contact cu Sinele nu mai ai nevoie de nimic de la celălalt şi nici nu te mai aştepţi la ceva de la el. Altfel e ca şi cum i-ai cere să-ţi aprindă o lumânare ziua în amiaza mare. E ridicol. Să-ţi simţi Sinele este o fericire atât de mare încât primul lucru care-ţi vine să-l faci este să o împărţi cu cineva, să o dăruieşti cuiva.

A afla cine eşti şi a-ţi manifesta Sinele este esenţa căutării spirituale. Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit. Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă. Dar fericit în sensul cel mai înalt eşti doar în contact cu Sinele.

Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire? Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea. Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine! De aceea nu te cramponezi, de aceea respecţi şi încurajezi libertatea.

Posesivitatea este strâns legată de ignoranţă. Iată în ce fel. Ce faci atunci când încerci să posezi o altă persoană? Ce faci când încerci să pui stăpânire pe partenerul sau partenera ta? Te agăţi de ea. Te agăţi de celălalt, încerci să-l transformi într-un bun personal, deoarece nu ştii cine eşti. Dacă ai şti ce comori deţii înlăuntrul tău, nici prin cap nu ţi-ar trece să încerci să posezi, să controlezi sau să domini o altă persoană. Dar tu nu ştii cine eşti. Crezi că eşti un biet cerşetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva ţii cu dinţii. A devenit posesia ta. Nu îi mai dai drumul. Te agăţi cu disperare deoarece relaţia aceasta te face să te simţi un pic mai bine. Aceasta este iubirea, în opinia ta.

Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leagă oamenii de piciorul scaunului, şoptindu-le: “Eşti atât de important pentru mine. Te preţuiesc atât de mult.” A iubi înseamnă a dărui. Când iubeşti îi oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu îi oferi ceea ce nu ai. Îi oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfăcător pentru el/ea. Sau nu. Asta este o altă problemă. Important este că atunci când iubeşti cu adevărat, oferi ceea ce ai de oferit şi nu ceri nimic în schimb. Desigur, primeşti dacă ţi se oferă. Ar fi o nebunie să refuzi. Dar nu pretinzi.

Iubirea nu obligă pe nimeni să facă nimic. În acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin după care poţi şti dacă iubeşti sau nu pe cineva. Dacă iubeşti o persoană îi respecţi libertatea. Mai mult decât atât. Dacă poţi, o ajuţi să-şi extindă libertatea. Hrănită cu iubirea ta, iubita ta devine o persoană din ce în ce mai liberă. Ea se extinde în mai multe direcţii, îşi revelează aspecte noi ale personalităţii, învaţă să-şi protejeze adecvat vulnerabilităţile, transformă ceea ce este grosier.

Tu nu iubeşti pentru că ai nevoie de celălalt. Nu eşti un cerşetor. Eşti un împărat! Nu se pune problema să iei ceva, ci să dăruieşti ceva. Repet: poate că şi celălalt are ceva să-ţi dăruiască. Asta este ceea ce eu numesc o relaţie minunată. Este o relaţie între un împărat şi o împărăteasă. Aristocraţia autentică la nivelul ei cel mai înalt. Doi oameni care îşi oferă reciproc ceva din bucuria, calităţile, energia sau timpul lor, fără să ceară nimic în schimb. Orice altceva nu este o relaţie de iubire reală. Este întâlnirea a doi cerşetori, care din când în când poate mai dau câte ceva şi gratuit.

Când iubeşti cu adevărat te reverşi. Dai pe dinafară. Eşti plin cu energia iubirii şio împărtăşeşti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a apărut în tine şi de la tine curge spre altcineva. De aceea nu ceri nimic în schimb. De aceea nu există posesivitate. Dacă cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezintă nici un fel de problemă pentru tine. Nu apare nici o suferinţă. O orientezi spre altcineva (nu neapărat o persoană). Eşti exact ca o apă curgătoare în calea căreia a apărut un obstacol. Vei înceta să curgi? Nici pomeneală, o să virezi puţin la stânga sau la dreapta şi asta-i tot. Vei continua să curgi.

Există oameni a căror iubire a fost respinsă şi care au hotărât să nu mai curgă. Ei au încercat sau încearcă să blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprimă naştemonştri interiori! Energia care nu-şi urmează cursul natural se transformă în contrariul ei. Chinezii ştiu asta de foarte mult timp. Excesul de Yin începe să devină Yang excesul de Yang începe să devină Yin. O apă a cărei curgere este blocată ştii ce devine? O mlaştină. Nu cred că ţi-ar plăcea să conţii o mlaştină în interiorul tău.

Iubirii adevărate îi pasă de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii îi pasă de Eu. Reţine acest criteriu: dacă iubirea ta te-a condus la suferinţă, a fost o iubire în mare parte imaginată; în spatele ei nu s-a aflat Sinele, ci Eul. Eul are această particularitate: orice ar face, generează, într-un final, suferinţă.

Revenind mai spre început, aceasta înseamnă că nu ştii cine eşti. Crezi că eşti Eul. Nu eşti! Câtă vreme te vei identifica cu Eul, îţi va fi imposibil să iubeşti cu adevărat. Nu vei putea fi un om fericit. Eul este limitat şi luptă cu toate mijloacele pentru supravieţuire. Esenţa lui este frica. O modalitate de a face faţă acestei frici este încercarea de a acapara. Se agaţă de o persoană şi încearcă să pună stăpânire pe ea. Dar celălalt, în adâncul lui, îşi doreşte să fie liber. Aşa începe lupta! Lupta nu este întotdeauna pe faţă şi consecinţele ei (răni, vătămări grave) nu sunt întotdeauna vizibile. Eul creează suferinţă. Iubirea creează libertate şi bucurie. Dacă simţi că ai eşuat în dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cât de lucid poţi şi vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite aşteptări. Anumite pretenţii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodată. Dorinţe de care nici tu nu erai conştient. Toate acestea îţi aparţin. Nu au nici o legătură cu iubirea. Îţi aminteşti? Iubirea este dăruire, împărtăşire.

În iubire nu există victime. Victimile există doar în luptă. Dacă stai acum şi plângi, acesta nu e semnul că ai iubit. Este semnul că ai pierdut lupta. Dacă vei continua să visezi că iubeşti, nu vei experimenta niciodată iubirea reală!  Mesaje de Suflet

Adrian Nuţă, Inchisorile invizibile

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici

Postat Maria

Curajul este aptitudinea celor care cred in puterea spiritului lor. Noi oamenii traim in general atat de limitat si de tematori… Rupti de identitatea noastra divina, amnezici, deconectati de Sinele nostru sacru, prinsi in regulile si ritmul societatii si civilizatiei in care traim, adesea traim marunt si cu impresia ca suntem neputinciosi si anonimi. Ne-am inteles umanitatea intr-un mod gresit timp de milenii si reducandu-ne singuri la conceptul de muritori, ne-am resemnat si nu ne-am indeplinit adesea visele, dorintele, misiunile. Guvernele, suveranitatea, religiile ne-au spus si ne-au tot repetat ca suntem neinsemnati si ca trebuie sa ne plecam fie in fata legii, fie in fata unui dumnezeu razbunator, fie in fata autoritatii statale, si am ajuns, fara sa ne dam seama, niste creaturi supuse si neincrezatoare, care in mare parte nu si-au cunoscut si experimentat adevaratul potential niciodata. Daca ne uitam in urma la parintii nostrii, la bunicii, strabunicii si stra-stra-bunicii nostrii, putem observa cum marea parte dintre ei si-a trait viata cu frica si in umbra. Bineinteles, sunt si exceptii, oameni care au determinat turnuri marcante in evolutia omenirii sau care au influentat istoria planetei. Eu consider ca fiecare am avut rolul nostru in cursul evenimentelor, precum o piesa de puzzle fara de care nu ar fi existat intregul.Dar de asemenea, consider ca am fi putut face mult mai mult. Astazi, avem onoarea sa trecem impreuna printr-o etapa fascinanta a omenirii si avem ocazia sa ne aratam potentialul omenesc si divin, atingand culmi pe care nu le-a mai atins nimeni in ultimele cateva mii de ani pe acest Pamant. Refuz sa cred ca noi ca oameni ne limitam la a merge la scoala, a lua niste examene, a merge la munca, a ne cumpara lucruri materiale, a manca, a ne distra, a merge in cateva excursii, a ne casatori si a face copii. Multi timp felul in care s-au desfasurat lucrurile in jurul nostru ne-au facut sa urmam un model de viata care in mare parte a respectat riguros elementele enumerate mai sus. Inca mai sunt oameni care cred ca unicul scop pentru care ei exista este sa munceasca si sa faca copii. Sunt inca multi oameni care nu isi constientizeaza dimensiunea spirituala si care nu stiu cine sunt cu adevarat, gasindu-si identitatea in modelul pe care societatea il impune. Chiar credem ca avem un corp atat de complex si de puternic doar pentru a merge, a sta in fund, a munci, a manca si a cara lucruri? Chiar credem ca ne-a fost lasat la indemana un instrument atat de minunat precum este sexul, doar pentru a procrea si pentru a ne satisface ego-ul? Chiar credem ca avem un creier atat de precis, atat de creativ, atat de inteligent, doar pentru a gandi nimicuri zi de zi si pentru a planui o viata anosta? Chiar credem ca avem inimi doar ca sa pompeze sange?
Sunt atatea aspecte ale umanitatii noastre pe care le-am subestimat enorm incat meritam sa ne cerem iertare noua insine si sa ne privim de acum incolo cu alti ochi, de preferat cu niste ochi deschisi larg si sa incepem sa ne acceptam ca niste fiinte minunate, semi-dumnezei pe pamant si dumnezei in ceruri, sadind in noi iubire pentru noi insine. Pentru a ne scoate la lumina adevaratul potential si pentru a deveni niste oameni curajosi, iar ulterior niste oameni identificati cu divinitatea din ei, e necesar sa ne depasim intr-o prima faza cele mai banale bariere. Vorbesc despre acele bariere pe care le avem din copilarie sau oricum, din trecutul nostru, din pricina unor frici care persista si azi. Daca am vedea de ce suntem capabili fricile ar disparea si in loc ar aparea un curaj frumos care ne-ar da tot ce am avea nevoie sa mutam si muntii din loc. Eu sunt sigura ca ati avut in viata voastra momente pe care le-ati depasit desi nu va credeati in stare. Sunt sigura ca ati reusit lucruri marete pe care le-ati uitat din prea multa modestie sau neiubire de sine. Sunt sigura ca daca i-as intreba pe cei care va cunosc ce cred despre voi ar descrie niste supereroi sau niste supereroine. Si chiar daca nu reusiti sa identificati faptele minunate pe care voi le-ati savarsit, sunt mai mult ca sigura ca stiti exemplele altor oameni care au urcat Everestul de 10 ori si au supravietuit, care au infiintat o asociatie pentru protectia copiilor, care au traversat Pacificul intr-o barca singuri, care au salvat sute de vieti, care au inconjurat lumea vorbind despre iubire, care au contribuit la adoptarea unei legi care a adus mai multa libertate in lume, care au compus muzica pe care o ascultam si azi, care au fost martiri in numele iubirii de oameni, care au inventat ceva fara de care viata nu ar mai fi fost la fel de usoara pe pamant – cum ar fi trenul, avionul sau bicicleta. Daca toti acei oameni ar fi gandit: lumea se va schimba oricum, eu nu trebuie sa ma zbat prea mult – oare cum ar fi fost lucrurile azi? Daca acei oameni nu ar fi avut curaj si determinare, si iubire de oameni si de evolutie, omenirea ar fi ramas intr-o eterna stare de plafonare. Imi vin in minte acum niste imagini cu un grup de calugari si discipoli tibetani care in timp ce erau batuti de jandarmii si militarii chinezi care tocmai ii invadasera, inca se rugau neclintiti, deoarece ei la ora aceea trebuia sa se roage. Asta inseamna sa nu iti fie frica si sa ai incredere in Dumnezeu si in tine. Inseamna sa ai un vis si o credinta care sa iti dea forta sa nu te lasi rapus, sa nu plangi, sa nu te temi, sa mergi mereu inainte drept. Imi aduc aminte acum cum un baietel de 6 ani despre care am citit, si-a dorit sa le ofere copiilor din Africa apa potabila, si pana la varsta de 13 ani, datorita lui s-au sapat mii de puturi pentru acei copii, datorita lui care nu a renuntat niciodata la visul lui nascut din iubire pentru alti copii ca si el. Cum ar fi fost daca acel baietel ar fi zis: Lasa ca intr-o zi cineva trebuie sa construiasca acele puturi, de ce sa ma zbat eu? -?? Daca acei oameni pe care ii admiram au putut, noi de ce nu am putea? Avem cu totii picioare, maini, creiere, inimi. Avem aceleasi trupuri drept vehicul si acelasi spriti sa ne anime. Suntem cu totii egali, la fel, identici prin acces la aceleasi calitati si informatii. Suntem zamisliti dupa aceeasi matrice, si atunci de unde vine diferenta? De ce unii pot si altii nu? Pentru ca diferenta sta in felul in care alegem sa ne manifestam in vietile personale. Veti spune ca exista si oameni cu handicap, care nu au sanse egale. Dar v-as contrazice, pentru ca stiu exemple de oameni care au devenit gimnasti fara maini si atleti fara picioare, care desi nu aveau brate si-au hranit copiii tinand lingurita intre degetele de la picioare si care faceau treburile casnice la fel de usor si de bine ca orice persoana intreaga fizic, oameni care cantau la instrumente muzicale cu picioarele si care pictau cu picioarele, oameni care surzi, muti sau orbi au trait vieti chiar mai frumoase decat ale multor altora care se puteau bucura de vaz, de auz si de glas. Chiar eu vad aproape zilnic cersetori care urca in tramvai, se deplaseaza echilibrat si coboara din tramvai desi au doar jumate de corp. Adesea, acesti oameni gasesc in ei putere mai mare decat cei care sunt perfect sanatosi. Un exemplu pe care l-am descoperit recent cel al lui Arthur: Si atunci, de unde diferenta? De ce credem noi ca altii pot si noi nu putem? De ce sa asteptam ca altii sa schimbe lumea in timp ce noi ne traim vietile egoist si restrans? Din lipsa de incredere in propriile forte. Am fost educati sa stam la locul nostru si sa tacem. Am fost mintiti ca suntem marunti si fara putere. Am fost orbiti de intunericul lumii cazute in vibratia joasa a violentei si a urii. Iar acum gandim gresit: lasa ca lumea o sa se schimbe singura, eu mai bine stau si astept! Daca 99% dintre noi gandesc asa, cine credeti ca o sa faca schimbarea??? – Dumnezeu? Fiintele de Lumina din afara? Ghizii nostri? Gaia singura? NU. Avem liber arbitru complet iar lumea pe care o experimentam este propria noastra creatie. Asta inseamna ca suntem singurii care pot sa schimbe aceasta lume si ca ceea ce cream, aceea vom avea. Asa ca e timpul sa invatam sa ne depasim fricile. Incepand cu fricile cele mai mici, personale. Suntem multi care spunem: “Cine? Eu? Eu n-as putea sa fac niciodata x lucru! Sunt total neindemanatic/a!” Sau “eu sunt total lipsita de creativitate!” Sau “eu nu am nimic de spus, nu ma pricep la cuvinte.” sau “eu nu pot sa fac asta, mi-e frica!” sau ” am o fobie de….” sau ” eu nu sunt destul de bun/a ca sa fac asta”. Acestea nu sunt decat credinte false induse de cei din jurul vostru, de parintii vostri, de societate, de scoala, de voi insiva prin vocea rautacioasa a ego-ului. Voi sunteti fiinte care au abilitati native, care se pot dezvolta, care pot invata ORICE, care pot evolua, care pot depasi limite inimaginabile.Sunteti co-creatorii acestei lumi si ai acestui Univers, sunteti co-creatorii vostri si ai vietii asa cum o traiti acum. Precum un artist deseneaza pe hartie o forma de baza si apoi cu multa indemanare, viziune si talent o transforma intr-o vaza cu flori, stergand, corectand si adaugand alte linii fine, alte culori si detalii, asa ne cream noi vietile. Suntem artistii propriilor vieti si asternem pe canvasul nostru tot ceea ce dorim si visam. Limita este imaginatia. Ce e de facut? Fa o lista. Fa o lista cu toate lucrurile despre care ti s-a spus ca nu le poti face, cu toate lucrurile pe care nu ai avut in trecut curajul sa le faci, pe care le-ai gresit o data si apoi le-ai abandonat judecandu-te aspru, cu lucrurile de care iti e frica, cu lucrurile pe care doresti sa le faci dar crezi ca nu ai abilitatile necesare, cu lucrurile care simti ca ti-ar schimba viata si cu acele lucruri care simti ca fac parte din misiunea ta dar pe care le crezi imposibil de realizat. Fa o lista sincera, lunga, fara sa omiti nimic. Apoi, in ordine, intamplator sau cum vrei tu – in ordinea importantei sau vechimii visului reprimat – incepe sa le faci! NU EXISTA : NU POT, NU AM TIMP, SUNT PREA BATRAN, E PREA TARZIU, CE O SA ZICA LUMEA, OR SA MA CREADA NEBUN, NU AM CONDITIA FIZICA NECESARA, SUNT PREA SUPARAT…SAU ORICE ALTA SCUZA! Nu ai scuza in fata divinului din tine. Am vazut cu ochii mei sau am auzit de copii de 6 ani care au facut lumea un loc mai bun, oameni care au invatat sa mearga pe bicicleta, pe role sau sa conduca la 50 de ani, oameni care si-au schimbat meseria la 60 de ani, care s-au inscris la cursuri de yoga la 65 de ani, care au castigat un maraton de 42 km la 70 de ani, care au luptat singuri impotriva a mii si milioane de alti oameni care le-au stat impotriva, femei si barbati care si-au gasit marea iubire dupa la peste 50 de ani, oameni care pot sa urce cu propriile lor picioare pe ziduri si pereti, oameni care stapanesc valuri mari de 10 metri doar cu o placa de lemn sub picioare, oameni care au vindecat cu energie alti oameni, fiinte minunate care se hranesc cu energie universala si nu au mai mancat de zeci de ani (si chiar duc vieti active si normale), suflete credincioase si curajoase care au scapat de cancer in metastaza, oameni paralizati care au mers din nou, oameni orbi si surzi care au pictat sau compus mari opere de arta, oameni care au ajuns modelele unor natiuni din niste persoane simple si sarace….si…o, doamne, cate exemple ar mai fi de dat! Adu-ti si tu aminte de toti oamenii despre care ai auzit ca au depasit limitele omenescului si au ramas in memoria tuturor. Daca vrei cateva exemple de autodepasire uita-te numai Cartea Recordurilor pentru exemple contemporane si credibile pentru oricine sau aminteste-ti povestea lui Iisus, pentru cel mai frumos exemplu de ceea ce putem face si noi daca avem credinta in noi insine si in divinitate. Azi e cea mai buna zi pentru ca tu sa iti depasesti fricile. Incepe cu una, cea mai usoara, cea mai posibil de trecut peste. Apoi, zi de zi, una cate una, infrunta-le, cunoaste-le, razi de naivitatea lor cand descoperi ce usor este sa reusesti, si devino tot si tot mai puternic si mai increzator. Nu lasa pe nimeni sa iti stea in cale cu atitudinea lui/ei negativista si nu asculta daca ti se spune ca nu poti. Alti oameni nu fac decat sa proiecteze pe tine fricile lor personale. E timpul sa intelegi ca doar privind in fata blocajele tale, te vei elibera de ele si vei deveni spiritul liber si curajos care esti. Incepe usor, cel mai usor posibil – fa ceea ce in copilarie nu ti-au dat voie parintii tai sa faci, mangaie un caine daca ti-e frica de cand ultimul te-a muscat, tine un paianjen in palma, urca un munte daca ti-e frica de inaltime, iubeste daca ti-e frica de intimitate, vorbeste tare si raspicat daca esti timid, mergi la karaoke si distreaza-te detasat daca tu crezi ca ai o voce groaznica, poarta scurt daca picioarele tale ti se par groase…orice iti vine in minte…cred ca ai inteles ce vreau sa spun! Eu in ultima perioada din viata mea am invatat sa merg pe bicicleta desi credeam ca nu am sa pot vreodata, am invatat sa inot desi mi-era frica de inec, m-am aruncat in iubire desi imi era frica sa nu fiu ranita, am invatat sa vorbesc tare si raspicat desi credeam ca nu am nimic de spus, am invatat sa ma iubesc desi credeam ca sunt un nimic si nu am nicio calitate, am invatat sa accept viitorul desi ma temeam de ceea ce va urma, am invatat sa cred in spiritualitate si sa vorbesc cu fiinte de lumina desi in trecut as fi crezut nebun sau schizofrenic pe oricine ar fi facut asta….si sunt multe alte lucruri pe care nu le enumar aici, pentru ca as transforma aceasta postare intr-una despre mine insami. Ideea este: esti o fiinta de lumina incarnata pe pamant in niste vremuri minunate, ai un potential urias si un curaj infinit de care nu esti inca total constient, asa ca fa o lista cu toate limitarile tale venite din frici sau neincredere si infrunta cate o limitare pe zi, pana cand vei reusi sa fii un om si un spirit liber si fara frici. E timpul. Daca nu acum, atunci cand?Ai vazut tu fluture care sa aleaga sa stea pe veci in cocon?Fluturele abia asteapta sa isi intinda aripile in vant si sa zboare liber, caci pentru el, aceasta este fericirea.
SURSA 

Sursa: eulinterior.blogspot.ro

FT: România ilustrează limitele puterii de care dispune UE faţă de statele membre

România ilustrează limitele puterii de care dispune UE pentru a proteja statul de drept în ţările membre, titrează Financial Times în ediţia electronică de duminică, adăugând că unii parlamentari europeni se tem că angajamentele luate de premierul Victor Ponta ar putea fi doar promisiuni deşarte.

Heather Grabbe, directoarea Open Society Institute din Bruxelles, susţine că UE a primit în mod deliberat competenţe limitate pentru a interveni în afacerile juridice interne ale statelor membre. "UE a acceptat întotdeauna ca statele membre să adere cu prevederi constituţionale diverse, iar acest lucru este în regulă atât timp cât se supun propriilor reguli", a declarat Grabbe. "Dar atunci când încetează să mai facă acest lucru, cum pare să facă acum România, este foarte greu pentru UE să reacţioneze", a explicat ea.

Numeroşi oficiali europeni au recunoscut că au puţine puteri pentru a exercita presiune asupra ţărilor care ameninţă valorile centrale ale blocului. Dar în urma mai multor confruntări cu statele membre cu privire la respectarea drepturilor fundamentale, unii oficiali şi analişti argumentează că trebuie dezvoltate noi instrumente pentru protejarea democraţiei Europei.

AFP: UE nu are instrumente pentru a apăra democraţia din România

Cea mai puternică armă a UE pentru a pedepsi o ţară care nu respectă normele sale democratice este Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona, care permite sancţionarea unui stat membru, inclusiv prin suspendarea dreptului său de vot. Dar această măsură, cunoscută şi ca opţiunea "nucleară", nu a fost folosită niciodată, fiind considerată prea severă.

Singura dată când au fost folosite sancţiuni împotriva unui stat membru a fost în 2000, înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie adoptat, când UE a decis să izoleze Austria după ce Jörg Haider, liderul partidului de extremă dreapta din această ţară, s-a alăturat coaliţiei de guvernământ. Politica de izolare a eşuat însă jalnic, UE fiind obligată ulterior să înlăture sancţiunile, Haider rămânând la putere, ceea ce a subliniat slăbiciunea instituţiilor europene în faţa guvernelor naţionale.

Die Welt: România ar putea rămâne fără drepturile de stat membru UE

Un incident similar a avut loc în 2010, când preşedintele francez din perioada respectivă Nicolas Sarkozy a deportat 8.000 de imigranţi romi în pofida opoziţiei UE şi a ameninţărilor cu acţiuni juridice. În urmă cu un an, Ungaria a înfruntat ameninţările UE, ignorând cererile Bruxelles-lui de a revoca o controversată lege a presei.

În cazul României, UE încă mai are câteva cărţi pe care să le joace, respectiv extinderea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), blocarea aderării la Schengen sau suspendarea eliberării de fonduri europene.

Oricum, conchide cotidianul britanic, rămâne neclar dacă vreuna dintre aceste măsuri va reprezenta o ameninţare reală pentru un prim-ministru al cărui cel mai mare interes este încă acasă mai degrabă decât la Bruxelles.

Sursa:  REALITATEA.NET

CONDITIA „SALVARII”: Suveranitatea Greciei va fi masiv limitata. Strainii vor colecta impozitele si se vor ocupa de privatizari … Ce va urma?

Citez din articolul Credeaţi că nu e adevărat? Grecia şi-a pierdut suveranitatea!:
Mai ţineţi minte când s-a pus problema ca Grecia să renunţe la anumite aspecte ce ţin de suveranitatea naţională, ca fiind condiţie pentru noul împrumut? Ei bine, acest lucru chiar se întâmplă.
Nu o spunem noi, ci şeful miniştrilor de Finanţe din zona euro, luxemburghezul Jean-Claude Juncker.
“Suveranitatea Greciei va fi masiv limitată”, a spus oficialul european, într-un interviu pentru o publicaţie germană, în care a explicat că acum Grecia trebuie să vândă din activele statului într-un mod similar cu cel pe care îl avea Germania de Est după căderea comunismului.
Acesta a dat un exemplu de model de privatizare, crearea unei agenţii independente cum au avut nemţii agenţia Treuhand, care a vândut între 1990 şi 1994 nu mai puţin de 14.000 de firme est germane.
Jean-Claude Junker este preşedintele Eurogrupului şi este unul dintre oamenii cheie care a participat la negocierile pentru acordarea unui nou împrumut pentru Grecia.
Declaraţia sa privind limitarea suveranităţii Greciei a fost comentată de presa străină ca atunci când iei bani din afară trebuie să te aştepţi să ţi se limiteze libertatea.
Conform unei informații publicate de Financial Times cu mult înainte de acordarea noului împrumut, autorități din afara țării vor prelua controlul asupra unor funcții care în mod normal aparțineau autorităților interne. Printre acestea, colectarea impozitelor și privatizările.
Cititi va rog si:
Conditii posibile pentru un nou „ajutor”: GRECIA AR TREBUI SA RENUNTE LA SUVERANITATE. Camatarii vor sa colecteze impozitele si sa se ocupe de privatizari …
Mitropolitul Serafim de Pireu: “EVREII sunt de vina pentru situatia actuala din Grecia si din lume”
Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia: „Tara noastra este condusa de creditorii sai”. SE AUDE LA PATRIARHIE?
Simplificand: camatarii au incurajat Grecia sa mearga pe un drum fundamental gresit, dupa care au inchis robinetul si acum cer plata. Dar nu se putea ajunge aici fara marionetele din conducerea Greciei, ce se dovedesc astfel a fi tradatoare de neam si tara.
Grecia nu poate face plata si atunci camatarii se ofera sa „ajute” dar in anumite conditii. E o schema simpla pe care o aplica la nivel mai mic si camatarii mafiei tiganesti. Firesc, caci ambele specii de camatari se inchina la aceiasi draci.
Dar daca tiganii se opresc la acest nivel serpesc de a face bani, ceilalti sunt mai iluminati si pregatesc terenul pentru ce va urma. Asa ca prin intrusi baricadisti dibace infiltrati, o pun de revolte. Caci este necesara:
Ultima revolutie: NOUA ORDINE MONDIALA reala impotriva falsei “Noi Ordini Mondiale”
Baza piramidei masoneriei = componenta a falsei NOI ORDINI MONDIALE. Si va fi sacrificata, aidoma Comisiei Trilaterale, Bilderberg, si a unor segmente din sistemul financiar – bancar …
O scurta explicatie a chestiunii NOM – fNOM
Cititi va rog si:
Video: „DEBTOCRACY”. Televiziunea B1TV prezinta si dezbate documentarul. Adica HAI LA REVOLUTIE …
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog