duminică, 5 august 2012

Maestrii Limitarii + Un mesaj primit de mine



Astazi am adormit aproape in timp ce meditam in baie si mi-a venit un mesaj. Ca sa prinzi un mesaj trebuie sa fii atent ce se intampla la periferia psihicului. A fost amuzant ca stateam in cada cu caietul pe care notez idei, intuitii, confirmari, etc si imediat ce am primit mesajul m-am scuturat putin si era sa pice caietul in apa:)
Funny.


Ideea din mesaj e ca noi nu trebuie sa ne limitam si ca tot ce faceam acum cativa ani, cand eram mai indragosititi de viata (poate), mai nestiutori fata de ce se intampla in lume, mai "liberi", mai abundenti, etc; deci tot ce eram putem face la fel de bine in prezent. Creatia lui Dumnezeu e aceeasi si atunci si acum in prezent. Acum e mai dificil ca ies la suprafata tot felul de frici, paranoia, probleme nerezolvate, frustrari, etc.


Ideea e ca oricand ai acces la sinele tau superior, daca il asculti. Si inca ceva f important, ce am experimentat si e f simplu. Nu are cum sa vina noi informatii daca nu le folosesti pe cele care ti-au venit deja. Daca stai si tot aduni la un moment dat fluxul pare blocat. La fel este cu orice, fie bani, relatii... Mintea superioara mereu transmite.


Asa ca de aceea recomand sa folositi un caiet pe care sa notati cand va vine o intuitie sau informatie, ca sa actionati la nivel fizic, sa puneti pe foaie. Nu e suficient sa citesti ceva si sa spui ca deja stii ce e acolo. Da, stii, dar nu a venit de la tine, tu nu ai adus informatia.


Chiar daca este o informatie venita de la altcineva (de la un channeller de exemplu), odata ce ai pus-o pe foaie ceva se schimba si in tine. Am observat ca de fapt nu crezi exact in forma in care a spus-o, odata ce ai scris-o parca ideea nu e a ta, e straina. Dar asta iti da sansa sa vezi de ce ceea ce ai spus ca e valid pentru tine (odata ce ai auzit de o ideee anume), nu se aplica la nivel practic. Iti da sansa sa descoperi cat din informatiile pe care le citesti, chiar ajung in straturile tale profunde, cum zic americanii "Make it your own".

Spre surprinderea mea (desi stiam oarecum), putine dintre informatiile pe care le-am auzit, chiar le aplic. Si de ce? Fiindca se pare ca prefer sa cred ca nu merg anumite lucruri, decat sa fiu dezamagit dupa aceea. Imi dau seama ca e absurd mecanismul, dar se pare ca mai am de lucru.

Noi chiar suntem maestrii limitarii si e super tare cand descopar tiparele acelea negative. De exemplu, chiar daca mi-am dovedit ca pot sa fac bani din pasiunea mea, tot pe undeva cred ca n-o sa dureze. Si de ce cred asta? Tot datorita unei convingeri colective care spune ca pentru bani trebuie sa "LUCREZI". Si bineinteles ca definitia este total arbitrara in ceea ce priveste ideea de "LUCRU". Poti sa meditezi si sa aduni momentum, care sa iti permita peste 2 zile de exemplu sa lucrezi mult mai eficient. De aceea in week-end mi-am facut un program sa "Lucrez", cat mai putin, sau in alta directie. 

Vad ca tot suntem / sunt setat sa gandesc in anumite tipare limitative. Si ce e interesant e ca ele nu actioneaza tot timpul, ci doar in anumite momente. Noi nu stim ce sa facem daca chiar ajungem in starea aceea de nelimitare. Ne e frica de necunoscut. Si atunci preferam convingerile limitative.


E bine ca scriind de fapt faci un proces de curatare. Mi-a mai venit o intuitie. Multe idei nu le aplicam, fiindca pur si simplu nu le lasam sa se ajunga in straturile profunde ale mintii. Spunem ca suntem deschisi, dar de fapt blocam. Intr-un fel e normal, fiindca nu intram in starea de receptivitate. Si deseori am observat ca noi abuzam de receptivitatea celuilalt, pentru a transmite noi informatii. Si pe langa acele informatii, intra si altceva, adica mai cate un sfat, mai o observatie ca nu ai procedat bine, mai o critica, mai o incercare de manipulare, control, etc. Asta e problema de fapt. Ca nu transmiti numai informatie, ci info-energie. Pe canal mai intra si problemele tale emotionale, convingerile negative, etc. Si atunci e normal sa nu se asculte.


In ceea ce priveste informatia, am mai observat un paradox. Pe de o parte sunt oameni care se plang ca e prea multe informatie, unde e informatia aceea Valida, oameni care nu prea mai asculta ce transmit altii. Pe de alta parte, sunt oameni care vor ceva noi, care "se plang" ca nu se spune nimic. Apoi mai e categoria de persoane consumatori de informatie, care vor doar sa citeasca ce emite cineva. This is fine. Cititori diferiti. 


Din experienta mea, am observat ca daca vrei informatie, trebuie sa oferi informatie. Simplu. Daca vrei sa gasesti noi informatii, trebuie sa dai ceea ce ai acumulat deja. Da, intr-adevar vor fi feedback-uri negative la inceput (si am experimentat asta de la deschdirea acestui blog), dar daca intrii in emisie de informatie, nu mai conteaza.

Am observat ca cu cat apar mai multe critici (si vorbesc si despre ce scriu eu), cu atat mai multi oameni citesc acel articol de exemplu. Asta fiidca prin critica se acorda energie. Ideea e ca tu cel care transmite, sa nu iei personal ce scrie o persoana. Stiu ca sunt lucruri simple, dar intrebarea e cat aplicam asta.


Multe persoane sa le zic "spirituale" n-ar oferi de la ei informatie, fiindca spun ca nu e rezonanta din partea altora. O fi asa, dar nici ei n-ar face un efort in plus. Si atunci posteaza articole scrise de altii, ca si cum eu care citesc ar trebui sa intuiesc care e starea celui care a postat materialul. Mi-au mai trimis persoane materiale, pentru a incerca sa stabilim o legatura, dar e si asta o forma de egoism. Adica celalalt sa se conecteze cu starea ta, sa-ti ghiceasca starea, doar dintr-un material. Nu merge tot timpul.


Am fost si eu in acea perioada, cand postam ce zice unul sau altul fara sa scriu de la mine. Acum incerc sa scriu mai mult si sa postez ce zic altii mai putin. Da, e importanta conexiunea cu sinele tau superior - mintea superioara, care are toate raspunsurile.


In ceea ce priveste limitarea, am observat ca daca il "prinzi" pe cineva cum se limiteaza, incearca sa gaseasca o explicatie desteapta, care adanceste de obicei limitarea:) De fapt, te prinzi pe tine cum te limitezi. Cum iti folosesti 100% din creier pentru a parea ca folosesti doar 10%. Asta facem de fapt.


Discutam aseara cu o prietena (se pare ca mai nou numai asta fac), despre relatia dintre pacienti si doctori. Noi stim ca e un joc, toate povestea cu medicamentele si totusi il jucam. Suntem constienti ca ne limitam, dar se pare ca asta vrem sa facem. M-am simtit astazi foarte indignat descoperind, redescoperind, aceste lucruri. E interesant jocul de-a "Ai de capul meu cat am uitat, cat sunt prins in 3D", pentru ca mai apoi sa vii cu un moment de sclipire ca sa arati, sa iti arati, "Stai putin, uite ca nu am uitat." 


Si de ce facem asta? Ca sa tragem cat mai mult de banda de cauciuc. Ca si cum nu am tras suficient:) Si ce e mai interesant e ca eu stiu, tu stii, toti stim, ca doar ne prefacem a fi Limitati. Si ce o sa descoperi daca te deschizi? Ca multe lucruri pe care le credeai valide, nu mai sunt. Ca tu cu mana ta te limitezi, ca sa iti demonstrezi ceva. E si aroganta implicata aici, adica spui: "Uite eu cat m-am limitat, ce experiente am avut, normal ca am dreptul la ceva sau altceva". Problema e ca dupa ce te-ai limitat iti iei dreptul de a fi ignorant, inchis, plin de prejudecati, etc. 

Dar intrebarea e, care a fost motivul principal pentru care te-ai limitat? Nu fiindca alte persoane poate au fost ignorante, inchise, agresive, pline de prejudecati, etc? E o buna intrebare sa vedem cine incepe de fapt. Am observat si la mine ca eu credeam ca nu eu am inceput ci altii. Dar am descoperit astazi, ca eu am inceput, nu altii. Adica eu am inceput sa am prejudecati fata de un grup de copii tigani, care n-au facut nimic. Deci, nu e adevarat ca numai altii incep. 

Noi ne limitam fiindca am avut experiente nasoale, apoi devenim exact ca persoanele de care nu ne place. Dar e bine fiindca odata ce suntem constienti de metodele destepte prin care ne limitam, putem alege sa nu o mai facem. 

Apoi, am mai observat ca multi barbati incearca sa para ca sunt siguri pe ceea ce fac, sa fie sefi, sa li se arate respect, dar oricum se simte ca nu transmit asta tot timpul si atunci iarasi intram in jocul de-a baba oarba.

Ajunge pentru o zi, o sa mai revin cu noi postari. 

A, si sa va uitati la filmul Limitless, o sa intelegeti mai clar ce inseamna mentalul superior.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu