miercuri, 9 ianuarie 2013

CORPUL NOU CRISTALIN ADAMANTIN


inimioara

Bine v-am gasit Dragi Colegi ai Erei NOI.
Fiindca nimic nu este Intimplator asa cum precizeaza si colega noastra Gabitza, iata ca impreuna am ajuns la un nou nivel ascensional si cu noi informatii spirituale revelate .
Aceste Informatii ne ofera o perspectiva clara asupra ETAPEI ASCENSIONALE in care ne aflam, ca ETAPA de metamorfoza si transmutatie launtrica Individuala dar si Colectiva concomitent, cit si celelate ETAPE care ne-au mai ramas pina la nasterea completa a  Corpului NOSTRU Cristalin Adamantin.
Lecturare Placuta.
Ceau. Gicu.

Gabitza  To: dangicu
(Monday, January 7, 2013 6:47 PM  Subject: Servus ,tot eu !!!)


Vreau sa-ti spun ce am trait azi.
Eram cu Corina (prietena mea), aici suntem doar noi doua departe de casa asa ca ne complectam.
Eram la ea si discutam.
I-am spus ce ai spus tu in mesaj de ingerasul ei………..
Si am vazut cu ochii fizici un cerc ca o porocala ca un foc…am spus vine ceva…am inchis ochii si acea  portocala aprinsa era (scuze dar nu am cum sa ma exprim altfel ) ca un ovul cand se divide…erau patru cercuri  in acel cerc mai mare si arata exact ca un ovul divizat in patru…pe langa el erau mii de luminite in toate culorile…parca dansau acele luminite…apoi am spus ce frumos…am deschis ochii ,apoi a continuat cu dreptunghiuri cat noi de inalte si s-au lipit de fiecare din noi de la gat in jos…fiecare cat era de inalt asa era si dreptunghiul de un alb stralucitor…mai tarziu acasa singura am continuat si am vazut prima oara o dunga alba orizontala la care incet de sus a venit cea de a doua formand o cruce….am intrebat ce-i si a aparut din nou aceasi viziune.
Nu am cu cine impartasi aici, te-am ales pe tine si sigur nimic nu-i intamplator!!!
Cu iubire infinita,Gabitza!!!

anca todirica  To: Dan Gicu
(Monday, January 7, 2013 11:01 PM Subject: Re: DE asta ce zici?)


,, Ceea ce Gabitza a vazut e celula creatoare, iar crucea si dreptunghiurile sunt simboluri ale noii creatii .
Noua creatie se naste la fel ca si un copil, mai intai in fiecare dintre voi si la nivel colectiv in acelasi timp .
Aceasta noua creatie este inca la inceput, cele 5 cercuri in total reprezinta un tetraedru inscris in cerc, acesta fiind simbolul creatiei .
Peste el vine insa simbolul crucii….pt ca aceasta noua creatie din voi, a vostra, a tuturor face legatura directa cer-pamant si dreptunghiul simbolizeaza puterea de manifestare a celor 5 chakre pana la gat care sunt sa zicem incluse la acest nivel in celula creata .
Cand celula va ajunge la cifra de 8, vor fi deja implicate toate chakrele fiecaruia dintre voi si a tuturora .
Dupa cifra de 8 incepe sa se dezvolteInima Cristalina Adamantinao inima noua, in fiecare, un tipar nou daca vreti si extins la Unu .
Si de la inima incolo…apareCorpul Cristalin Adamantin.,,
De la Metatron am primit aceste informatii.
Multumiri !
Gicu iti amintesti de schema aia cu tetraedru si cercul si crucea ?
Poate mai trebuia atunci adaungat un dreptunghi…eu am uitat complet…doar stii ca eu uit tot !
Acum mi-am amintit pe masura ce am primit informatiile acestea .
Multumim Gabizta!
Minunat!
Imbratisari tuturor.
Anca.
Sursa: mail
daniilgaucan.wordpress.com

Comoară GETICĂ din AUR, descoperită în Bulgaria


Arheologii bulgari au descoperit o comoară ce conținea mai multe obiecte din aur într-un cimitir getic de lângă orașul Sveshtari din nordul Bulgariei, aflat la aproximativ 100 de kilometri de Ruse, relatează The Guardian.
Printre piesele găsite se numără o tiară ornată cu capete de leu și cu animale fanstastice, brățări cu capete în formă de șarpe, un inel decorat cu reprezentarea zeului Eros, 44 de reprezentări feminine, și multe alte piese minore, toate din aur.

Artefactele au fost găsite într-un tumul (o movilă ridicată artificial deasupra unui mormânt), într-un cufăr ce conținea și oase arse înfășurate într-o țesătură din fire de aur.
Potrivit arheologilor, obiectele datează de la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. sau de la începutul celui următor. Ele au fost găsite în cel mai mare dintre cele 150 de morminte ale geților existente în acest cimitir antic.
„Este o descoperire senzațională”, a declarat Diana Gergova, șeful echipei de arheologi și totodată specialistă în cultura tracică în cadrul Institutului Național de Arheologie din Sofia. Potrivit acesteia, mormântul ar putea avea legătură cu un conducător get numit Cothelas, triburile getice ocupând la acea dată un teritoriu ce se întindea în stânga și în dreapta Dunării.

danielroxin.blogspot.ro

"Sfaturi utile si intelepte ce au multa putere harica pentru a-i ajuta pe cei drept credinciosi sa treaca cu bine si nevatamati vremurile apocalipsei pe care le traim"


Iata acest mesaj:

"Dragi copii ai Tatalui Ceresc, dupa o adanca chibzuinta si o mare perioada de ruga catre
 Tatal Nostru ceresc si catre Fiul Sau Preasfant cu ajutorul si prin mijlocirea milenara a lacrimilor sfinte ale Preasfintei Fecioarei Maria prin glasul fara numar al multimii si al ingerilor, va aducem voua celor care traiti in aceste timpuri binecuvantate, dar care totodata sunt si vremuri de mari incercari si sunt pline de mari daruri ceresti pentru eternitate, cateva sfaturi care va pot servi ca scut si pavaza impotriva oricarui rau.
Prin puterea lor nebanuita aceste sfaturi vor intari mult rugaciunea voastra anemica atunci cand ea nu este rostita cu toata taria gandului sau cand nu are toata trezirea inimii in ea fiind slabita ca forta in felurite tulburari ale trupului tocmai pentru ca trebuie sa stiti ca este necesar sa deveniti fara pata pentru a intra in imparatia Tatalui prin ajutorul Fiului sau Iisus Hristos.
Aflati ca orice viciu, orice gand rau, orice vorba urata ce iese din voi si pe care le tineti cu buna stiinta in mintea, in inima si in trupul vostru hranindu-le, va vor duce pe 
multi dintre voi la pierzanie in zilele luptei nevazute din urma si pentru aceasta trebuie neintarziat sa luati aminte si sa renuntati inca de pe acum la toate viciile voastre, la toate vorbele urate si la toate sentimentele rele care salasluiesc inca in voi cu acordul vostru.
Ele se realizeaza fie cu voia voastra, fie fara voia voastra, fiind pentru fiecare dintre voi porti prin care demonii intra in voi si in fiinta voastra pentru ca in felul acesta sa-i hraniti cu fiecare fapta rea, cu fiecare vorba sau cugetare rea, inchizand in felul acesta tot mai mult in voi insiva poarta raiului.

Acesta este sensul profund al indemnului duhovnicesc milenar – pocaiti-va si intorceti-va cat mai repede catre Tatal Ceresc. Trebuie sa va umpleti viata cu taina hristica a consacrarii si a oferirii a tot ceea ce faceti bun, a tot ceea ce ganditi si traiti doar in Dumnezeu, pentru Dumnezeu si catre Dumnezeu Tatal.

Luati aminte ca fiecare trebuie sa spuneti asa:
"Doamne Dumnezeule Tata ceresc tie iti consacru in totalitate aceasta zi".

Dimineata cand va treziti trebuie sa faceti aceasta actiune iar cand veti vrea sa infaptuiti orice lucru important rostiti aceasta chiar si pentru ceea ce urmeaza sa mancati, rostiti aceasta cu multa iubire chiar si atunci cand veti iubi si veti incheia in felul acesta:
"Faca-se voia Ta atotputernica Tata ceresc. Amin"

Si daca veti simti harul Dumnezeiesc coborand ca un raspuns asemeni unei adieri din crestet pana in inima, daca nu pana in talpi, sa stiti ca aceasta fapta este primita de Tatal Ceresc si o veti putea face fiind protejati si ajutati de El, altfel nu!
Daca nu veti primi raspuns, aceasta nici pentru a treia oara, sa va paziti
pentru ca acea fapta este pentru voi inoportuna. In felul acesta, dragi purtatori de lumina sfanta, daca la inceput v-ati lepadat de orice viciu, de orice fapta rea si de orice vorba rea dupa ce ati primit harul Dumnezeiesc si discernamantul divin al faptelor si integrarilor Dumnezeiesti, va vom trimite inca 3 arme de lumina inexpugnabile si de neanfrant ce provin din cerul ierarhiilor ceresti.
Taina binecuvantarii cu har divin este acum deschisa si de mare trebuinta pentru fiecare crestin si iubitor de Dumnezeu.
Cu ajutorul ei veti putea proteja, binecuvanta si umple in felul acesta de lumina divina toate faptele, gandurile si scopurile voastre cele bune si placute lui Dumnezeu.

Pentru aceasta veti spune in inima voastra dupa ce veti ridica mana dreapta la umarul vostru cu degetele desfacute:
"Doamne Dumnezeule Tata Ceresc daca este cu putinta binecuvanteaza aceasta fiinta care are numele ... sau acest lucru, sau aceasta fapta/ mancare, faca-se numai Voia Ta Atotputernica. Amin."

Si veti simti atunci cum harul Dumenzeiesc va binecuvanta prin voi si va va binecuvanta pe voi prin trecerea sa prin voi cu usurinta si umplere de o tainica bucurie ce este luminoasa, a intregii voastre fiinte, treptat de la gat pana la inima si in tot corpul.
Aceasta mare taina euharistica va va da voua haine de inger de care atata timp cat le veti purta si exersa mai multe ore pe zi, niciun demon nu se va mai putea atinge de voi pentru ca lumina lor ii va indeparta de voi.

Fiti in felul acesta niste mesageri ai luminii Dumnezeiesti si binecuvantati pe toti si toate in mod total in viata voastra. Iar pentru a va intari si pentru a va curati si mai mult folositi zilnic puterea cea tainica a aceleasi lumini Dumnezeiesti de care va vorbeam mai sus, dar care este condensata in materie prin puterea luminii lumanarilor ce va fi consacrata fie celor dragi, fie voua personal.
Incepeti neintarziat sa va hraniti sufletul si spiritul cu lumina a macar 7 lumanari pe zi. Lumina lumanarilor ce vor fi consacrate va va pazi si va va trece pragul celor 3 zile de intuneric total pe care urmeaza sa le traiti.
Daca toate acestea le veti face incepand de acum si pana atunci iar dupa ce 
veti prinde mai mult curaj si multa lumina Dumnezeieasca interioara sa indrazniti fiecare ca odata la luna sa va rugati o zi intreaga neintrerupt lui Dumnezeu Tatal si singuri fiind, asa cum stiti voi mai bine si mai cu putere.
Aceasta va fi o alta masura a sfintenieie voastre si va va ajuta sa aveti o mare spalare a pacatelor voastre.Va veti putea ruga in felul acesta:

"O, Doamne Dumnezeule, s-a sfarsit cu toate amagirile mele de pana acum. Nu mai doresc sa vorbesc cu nimeni altcineva acum in afara de tine. Stiu ca Tu esti acum singura mea comoara nepieritoare caci, chiar si atunci cand intreaga lume va dispare, eu voi ramane in vesnicie doar cu tine. Doamne Dumnezeule te implor cu umilinta daruieste- mi gratia ta suprema. Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu binecuvanteaza-ma pe mine, cel care sunt copilul tau!"

Noi indraznim sa va spunem toate acestea dincolo de dogmele oricarei biserici lumesti pentru ca in aceste timpuri tot ceea ce este inchistat si aplicat fara intelegere si fara HAR, nu va va duce la Dumnezeul cel viu, dar fiecare dintre voi este liber sa aleaga sa se foloseasca sau sa nu se foloseasca adeseori cu mare siguranta de aceste 5 mari ajutoare Dumnezeiesti pentru a putea deveni el insusi propriul sfant, atunci cand in jur nu se vor gasi alti mai sfinti ca el.
El va putea chiar sa comunice in felul acesta direct fara alt mijlocitor cu gratia cea plina de Har si de mantuire iubitoare a Tatalui Ceresc Dumnezeu si a fiului sau Prea Sfant Iisus Hristos.
Lumina Dumnezeeasca ce va cobora atunci prin voi va va invata si va va proteja si mai mult decat atat, va va inalta mai bine ca orice vorba omeneasca.

Nu mai este timp sa dam explicatii inutile acum cand ceasul pregatirii a trecut si a venit ceasul faptei, la unele intrebari pe care sigur vi le veti pune despre cum se face ca Sfintii parinti Isihasti de pe muntele Athos au dat lumii crestine aceste ajutoare pline de har si putere hristica.
Si atata va mai spunem: practicati si treziti toate acestea in fiecare zi a vietii voastre si va veti convinge si singuri ca Bunul Dumnezeu lucreaza si vegheaza neincetat pe copiii lui de lumina caci un strop din acesta lumina ce este traita direct este mai mantuitoare si mai de ajutor voua dacat ani de ganduri, povete si rugi fara de har.
Toate acestea sa va fie de leac, de ajutor, sa va fie povaza si mijloc de mantuire. Amin!" 



mesajul celor 7 sfinti de la muntele athos pdf
View more  ebooks on ebookbrowse.com


muntele athos prezentare exceptionala pps
View more  ebooks on ebookbrowse.com


sursa

http://adevarul2012.blogspot.ro

Justin Parvu: “Democratia nu exista decat la varf, jos nu mai sunt drepturi”



Părinte, zilele trecute aţi înălţat în localitatea Moţca o troiţă deosebit de frumoasă şi foarte impunătoare, închinată eroilor care şi-au dat viaţa în acel loc, pentru neamul românesc, luptând împotriva ateismului bolşevic. Insăşi sfinţia voastră aţi participat la evenimentul de sfinţire a acestei troiţe de către Inaltpreasfinţitul Teofan. Ce v-a determinat să înălţaţi această troiţă şi ce impresii v-a lăsat acest eveniment? 

Am făcut şi eu parte, în tinereţile mele din greutăţile şi suferinţele acestea. V-am mai spus şi în alte rânduri că am fost trimis preot pe acest front, unde încercam să îmbărbătez sufleteşte tinerii aceia care luptau cu un inamic mult mai puternic şi înfiorător. In războiul din 1944 care s-a desfăşurat în zona aceasta a Răsăritului, când au venit ruşii în regiunile acestea, s-au izbit de Carpaţi şi de pădurile noastre, care au fost pentru noi un puternic zid de apărare, ei nefiind obişnuiţi deloc să ducă război în pădure. Erau obişnuiţi mai mult la câmpie. Aceasta era pregătirea lor ca oameni de stepă. Când au dat de Carpaţi, s-au oprit până în momentul 23 august. N-au mai mişcat deloc din M-ţii Neamţului. Au mai încercat pe la 15-16 iulie să dea un atac împotriva românilor, însă au întâlnit o rezistenţă extraordinar de mare. Au avut nişte pagube însemnate şi umane şi materiale, încât de atunci ei n-au mai pătruns în ţara noastră decât în urma trădării de la 23 august.
Toate înfrângerile pe care le-a suferit poporul român nu au fost determinate de cuceriri armate de infanterie, artilerie sau aviaţie. Trădarea a fost cel mai mare inamic care ne-a devastat. Eram pe linia întâi a frontului de Răsărit şi toată lumea se aştepta sa se încheie un armistiţiu, o pace cu Rusia. Se vedea destul de bine însă că pacea aceasta nu era deloc. Oamenii politici duceau tratative în Marea Neagră la Yalta şi Malta. Se auzise că Maniu şi Brătianu ar fi participat la aceste tratative. Acolo lumea s-a împărţit între cele trei mari forţe: americanii, englezii şi ruşii. La Yalta s-au dat la petreceri încât Churchill cu Roosevelt, care umbla în cărucior, au adormit. Atunci Stalin a luat un creion şi a împărţit lumea. Noi am căzut de la Moscova până la Dunăre că acolo s-a oprit pentru o suta de ani, iar de restul nu l-a mai interesat. Şi aşa am fost noi vânduţi pentru o suta de ani. Am fost şi eu martor acestor anevoioase evenimente. De aceea am socotit să ridic o troiţă, o cruce în cinstea eroilor din 1944, a strămoşilor noştri care au luptat cu toată vitejia şi sacrificiul, la Moţca, la răspântia de drumuri: Iaşi-Paşcani-Roman, unde s-au dus unele din cele mai grele lupte. Trecând din zona aceasta a Neamţului înspre Iaşi, intram în codrii Paşcanilor şi acolo vedeam tot timpul un cimitir rusesc, cu morminte îngrijite la care veneau, în fiecare an, familii din Rusia. Ruşii au avut dreptul şi a-şi cinsti ostaşii căzuţi în ţara noastră, dar noi nici până în momentul de faţă nu am primit aceste drept, decât acum. Nimeni nu s-a gândit să lase o mărturie istorică generaţiilor următoare, pentru cei de până acum aceşti eroi au rămas parcă ai nimănui. Aici la Moţca au căzut atâţia eroi până la copilul din faşă. Pentru că la un moment dat, terminându-se armamentul, au intrat la luptă cu baioneta.
Mă durea foarte tare de câte ori mergeam din Neamţ la Iaşi şi vedeam cimitirul acesta bolşevic (pentru ca acolo în loc de cruci sunt stelele bolşevice) atât de aranjat, iar noi nu aveam nici măcar un semn cât de mic de amintire a eroismului nostru românesc. Atunci am ridicat această troiţa. Aprobările au venit cu greu, dar am mers înainte gândind că dacă am să ridic o cruce nu va sta nimeni împotrivă. Şi aşa a şi fost. Evenimentul a fost de o frumuseţe impresionantă pentru ca toată lumea venită acolo, şi nu au fost puţini, au avut parte şi de oblăduirea I.P.S. Teofan, care a participat la sfinţirea troiţei şi a ţinut un cuvânt important. Am fost impresionat de dragostea şi râvna credincioşilor din această parohie. In biserică părintele protopop a dat cu mult curaj lămuriri asupra faptelor petrecute pe locurile acelea. Astfel aceasta cruce va sta mărturie pentru orice călător care va trece pe acolo şi care poate se va întreba; „Ce o fi cu crucea asta aici?” De aceea am scris deasupra: „14 aprilie 1944, în memoria ostaşilor căzuţi la datorie în lupta împotriva comunismului ateu”. Urmând apoi un mic citat din Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor: „Sufletul unei ţări părăsite de cei în viaţă se lasă în voia morţilor, marilor morţi, şi se reface prin ei”.
In acelaşi an când s-au retras nemţii şi ungurii din zonele noastre, fiind urmăriţi de ruşi, am dus lupte puternice de trecere a munţilor din Moldova în Ardeal. La Tulgheş a fost o altă cheie puternica de apărare. Nemţii şi ungurii s-au aşezat pe vârful munţilor şi au atacat noaptea pe români şi pe ruşi. A doua zi vedeai trupurile şi nu se mai ştia ale cui sunt: români, nemţi, unguri şi s-au făcut gropi comune unde au fost acoperiţi şi fără cruce zac până în zilele noastre. Această cruce aş vrea să rămână ca o legătură spirituală între o generaţie şi alta.
Spuneaţi altădată că şi în zona aceasta a noastră, în Poiana Largului, au fost mulţi români care au căzut în luptă.
Da şi mi-as dori să mai înalţ o troiţă şi la Poiana Largului. Pentru că datorită retragerilor din Moldova înspre Ardeal, Valea Bistriţei a fost punct cardinal între cele trei zone: Basarabia, Moldova şi Ardealul. Aici unde vrem să înălţăm crucea aceasta s-au petrecut evenimente foarte sălbatice din partea nemţilor în 1944. Aici nemţii observau din partea viaductului, de la înălţimile munţilor, cu aparatele lor de observare, tot ce mişcă în spatele frontului lor. Când au ajuns trupele sovietice pe aici, românii ca de obicei au sărit cu mâncare, cu băutură pe care sa le dea ostaşilor. Pe român nu-l interesează dacă este inamic sau amic. El trebuie sa-şi aplice omenia lui. Şi au dat de mâncare ostaşilor ruşi care se simţeau ca la casa lor. Nemţii, văzând, au dat un atac, i-au respins pe ruşi până departe în Moldova, iar în cele din urmă, într-o mânie extraordinară, au adunat tot ce se găsea pe şosea, prin case, vreo 30-40 de familii pe care le-au băgat în beci cu tot cu copii şi au aruncat vreo trei-patru grenade, omorându-i pe toţi. A scăpat o femeie cu un copilaş în braţe, care a rămas dedesubt, pentru că celelalte trupuri au căzut grămada peste ea şi ea însăşi, din familia Târâţă, povesteşte de aceste evenimente.
Părinte, prea puţin se mai vorbeşte despre eroii neamului, aproape că uităm să-i mai cinstim. Ne îndreptăm tot mai mult către o Europă unită care ignoră specificul naţional. Este oare o acţiune premeditată de reeducare a poporului român?
Fără îndoiala. In vremurile noastre, care merg spre o destrămare, nu mai există nici o educaţie în familie, în şcoală, în armată. In şcoala nu mai există noţiuni despre naţionalism, nu mai există o formare, o temelie serioasă în viaţa viitorului tânăr în societate. I-au luat locul televizorul, calculatorul şi toata nebunia asta încât nu mai are timp sa se ocupe de lucrurile de rădăcină ale societăţii. Sunt chiar învăţaţi să nu-şi mai cinstească eroii.
Odată cu degradarea aceasta, în lipsa unei culturi istorice serioase şi autentice, sigur că nu se mai ştie nimic. Vă daţi seama cu câta jertfa se aruncau tinerii români în lupta de ocrotire a naţiei, a familiei şi a Bisericii! Dacă tânărului, copilului nu i se spune nici în şcoală, nici în familie, n-are de unde să ştie, pentru că acest sistem de învăţătură care se face pe fugă ca să se termine mai repede orele, duce numai la goluri şi iarăşi goluri. Nu mai există nici modele pe care tinerii să le poată urma.
în schimb tinerii şi copiii au parte de o educaţie sexuală accentuată şi promovată mai ales pe canalele media, unde C.N.A.-ul nu ia nici o atitudine şi participă la această degradare morală a societăţii. Cum este posibil ca la ora de vârf să se difuzeze emisiuni pornografice care în aparenţă sunt lipsite de vreo tentă erotică? Cum mai îngăduie Dumnezeu o aşa degradare asemenea celor din Sodoma şi Gomora? Sunt îngăduite pentru că Dumnezeu a dat omului libertatea să aleagă ce vrea: iadul sau raiul, lumina sau întunericul,
Dar un copil ce discernere poate să aibă?
Este un timp prea democratic. Copilul nu mai vede importanţa şcolii pentru formarea lui. Merge la un liceu pentru că l-a trimis mama să-l facă om cu carte. Dar să-l facă un om de suflet, un om împăcat cu Dumnezeu, nu se gândeşte nimeni. Această inexistenţă spirituală a noastră ne duce în prăpastia în care ne aflăm. Nu fac un reproş învăţământului nostru care este atât de adaptat dispoziţiilor care se dau, dar văd cum până şi copiii între ei se urăsc, se lovesc. Profesorul nu are autoritate deoarece copilul are drepturile lui şi dacă îi pune elevului o notă care nu îi convine, el protestează. Dacă îl tragi de ureche, se plânge acasă, mama vine la şcoală şi cere socoteală învăţătorului. Asta înseamnă o degradare, o incultură şi o neajutorare a profesorului care trebuie să-şi facă datoria.
Statul n-are o conştiinţă să creeze elemente temeinice. Şcoala este un mijloc de deprindere a unor cunoştinţe superficiale, încolo nimic. Pentru că statul n-are nevoie de oameni convinşi de o realitate istorică, religioasă şi morală. Statul nu face decât să măsoare veniturile celor de sus iar partidele se bat între ele numai în aparenţă ca să exploateze poporul. Exploatare a fost în comunism, exploatare în capitalism şi tot exploatare este în dezordinea de aşa-zisă democraţie în care trăim. Cum era odată la o şedinţă de partid unde erai întrebat: „Tovarăşe, care este diferenţa între burghezie, capitalism şi socialism? In burghezie era vorba despre exploatarea omului de către om, iar în socialism e invers” Nu a existat un partid care să intre în viaţa ţăranului nostru, să-i dea la îndemână un pic de pământ şi nici cu ce să-l lucreze. Vin străinii cu mărfurile lor ieftine şi proaste, iar românul cu produsele lui sănătoase este aruncat la o parte şi aşteaptă şi el mereu alt an şi alt an în viaţa lui săracă.
Să nu uităm că partidele politice istorice ale lui Maniu, Brătianu mai aveau grijă cit de cât de sărăcia, de mizeria şi de nevoile ţăranului. Acum deşi se spune despre un partid că e democrat, democraţia este doar acolo sus la vârf. Democraţia este folosită în scopul de a fura; politicienii noştri nu ştiu cum să-l mai jecmănească pe bietul ţăran, încât i-ar lua şi cenuşa din vatra de s-ar putea. Se interesează cineva ce mănâncă omul cu şase copii sau se gândeşte cineva cu ce îl îmbracă pe acel copil sau cum sa îl întreţină într-o şcoală? E adevărat că altădată numai boierimea avea acces la şcoală şi din cauza taxelor mari, ţăranul obişnuit nu putea să-şi dea copilul deşi mult mai străluciţi erau copiii de la ţară. Şi aşa se făcea o educaţie strâmbă şi neomenească. Altădată mai exista o pătură de mijloc care mai răcea legătură între cei de sus si cei de jos, dar acum nu mai sunt decât ori bogaţi, ori săraci.
Printre creştini mai sunt însă oameni înstăriţi care ar putea să întemeieze nişte şcoli creştine. N-ar fi o soluţie pentru şcoala românească? Ar fi de dorit din partea Bisericii sa ia o astfel de iniţiativă, dar se pare că lucrurile merg mai greu în direcţia aceasta.
S-ar putea face şcoli private, comunităţi sau sate care nu mai depind de viaţa politică, cum se întâmplă în America. Cred că vom ajunge şi noi aici pentru ca sistemul de 666, pecetea satanică o să ne grăbească să facem aceste şcoli, să ai bisericuţa ta, să ai şcoala ta. S-ar putea face multe, sigur că da. Dar la noi îndată se spune că nu avem şi nu avem. Pentru asta îţi trebuie nişte primari care să nu aibă în ei o inimă din material plastic, ci o inimă de carne prin care trece sânge.
Dacă s-ar mediatiza astfel de intenţii de a ridica şcoli creştine cum este Şcoala Brâncovenească de la Constanţa, nu credeţi că s-ar găsi soluţii pentru finanţarea unor astfel de proiecte?
Din păcate cei care caută soluţii sunt săraci, iar cei care sunt bogaţi nu caută soluţii; nu sunt interesaţi. Exiscă un raport foarte secret încât numai ei ştiu cum duc toată lumea aceasta în eroare prin toate mijloacele de sărăcie. Pregătirea individuală a copilului este legată de dragostea profesorului, a învăţătorului, dragostea primarului, a notarului, a tuturor care au datoria de a învăţa, de a limpezi, de a instrui generaţia viitoare. Dacă nu există această dragoste nici măcar din partea omului Bisericii, atunci omul se zbate în greu şi în mizerie. Vom ajunge astfel un popor vândut la toate popoarele. Uitaţi-vă cum străinii vin peste noi şi ne-au ocupat tot Maramureşul. Ţăranii vând la străini pământurile pentru că nu mai au cu ce să se descurce. Te îngrozeşti numai ce se întâmplă cu pădurile, cum se taie şi se jefuiesc. Iar ţăranii noştri se uită cum se scurg averile lor. Nici în 1944 când au venit ruşii, nu era atâta sălbăticie şi exploatare a pădurilor noastre.
Un primar într-o comună, daca vrea, cu toată sărăcia în care ne aflăm, ar face ceva. Pornind cu puţin, de la sărăcie mergi spre prosperitate. Stau de vorbă cu oamenii care se plâng că „n-avem şi n-avem”. „N-aveţi, dar nici voi nu vă ocupaţi cu ceva. Aşteptaţi sa vi se dea servicii. Nu mai are cine să vă dea acum”. Le spun; „Pune mâna şi fă-ţi un iaz de peşte, o plantaţie de pomi fructiferi, pune mâna sa ai şi tu o stupina că nu te costă decât munca şi priceperea ta. Să ai un teren de unde să poţi scoate ceva roşii sau ardei aşa cum fac lipovenii care se îmbogăţesc la noi în ţară, iar noi cumpărăm de la ei”. Dar dacă nu se lasă copiilor mai departe aceste îndeletniciri şi nevoinţe, pleacă în străinătate şi aceşti tineri care se împrăştie duc cu ei o istorie a neamului nostru, o cultură a unui popor dacic. Cum poate primarul să stea la masă cu familia lui când ştie că toţi tinerii din sat, din comună sunt duşi în lumea întreagă? Nu ai un tânăr care să-ţi facă o sobă, o poartă, un scaun românesc. Nu-l găseşti. Acesta este un duh de nestatornicie, exact ceea ce era în viaţa barbarilor de altădată care au venit peste noi şi s-au aşezat în Câmpia Panonică. Toate neamurile care şi-au găsit adăpost la noi, cum au fost hunii, se gândesc acum să capteze, să ia când Ardealul, când Basarabia, când Dobrogea. Şi politica europeană este de-a valma, dusă după interesele câtorva. A mai venit şi moda asta a unicului guvern european ceea ce ne duce cu gândul că s-a apropiat sfârşitul lumii. Sunt cutremure, uragane, războaie, foarte multe boli, copii care de mici fac cancer şi se nasc cu fel si fel de malformaţii.
Au inventat acum un alt vaccin extrem de periculos, vaccinul BCG, chipurile împotriva tuberculozei, dar care de fapt distruge imunitatea organismului, vaccin administrat forţat copilului în maternitate. Cum să mai crească el sănătos?
Ei au interesul să reducă populaţia cât mai mult. Nu mai vorbim că la noi nu se mai nasc copii. îmi spunea un preot că la 500 de familii a avut trei trei botezuri într-un an. Ne-au ocupat ţiganii şi străinii. Pericolul este că atâta poţi să stăpâneşti o naţiune cât popor ai. Ai 20 de milioane de români, ţii România, e a ta România. Daca ai doar 5 milioane, înseamnă ca nu mai ai români.
Eu am trăit vremuri şi mai grele şi tot se năşteau copii. Mergeau cu un pantalon două generaţii. Mergeam la şcoală până la amiază şi apoi lăsam pantalonaşii fratelui meu şi dimineaţă iarăşi făceam schimb. Şi încălţămintea o schimbam la fel. Atunci într-adevăr era greu. Astăzi nu se poate vorbi de aşa ceva, însă este o delăsare totală, o lipsa de educaţie, un moft. Biserica şi şcoala răspund dacă se ridică un neam sau dacă el se prăbuşeşte. Ele au datoria să formeze caractere. Dacă am avea şcoli confesionale cum au protestanţii care sunt susţinuţi politic şi financiar de Occident, lucrurile s-ar schimba. Părinte, ne puteţi povesti un pic din atmosfera duhovnicească din închisori si cum au reuşit acei oameni să ajungă ia măsuri de sfinţenie asemenea marilor isihaşti ai Ortodoxiei? Puţini ştiu la ce măsuri de sfinţenie au ajuns aceşti martiri în închisori, care au dobândit acolo harul rugăciunii neîncetate şi plânsul necontenit, aşa cum era Bădia Traian Trifan.
In toate vremurile au existat oameni care au menţinut duhul de rugăciune, în închisoare am fost privaţi de drepturile creştineşti, dar am câştigat raiul lăuntric. Spovedania şi împărtăşania se făceau cu cele mai mari riscuri. De Paşti şi de Crăciun se lua împărtăşania începând cu etajul doi, apoi se cobora la etajul unu, parter şi la subsol şi dacă erai găsit cu ceva în sân sau în buzunar era cea mai mare mucenicie. Se făcea din pâine câte un cocoloş mic cât o mazăre şi acolo se punea împărtăşania şi mergeai cu ea pe la toate controalele severe care erau. In bucăţelele acelea de pâine acolo era tot aurul, toată bogăţia. Pe lângă rugăciunile puternice, au fost poeziile frumoase ale lui Radu Gyr şi alţii care au scris ca o rugăciune. Dacă s-a menţinut viaţa spirituala acolo, a fost datorită poeziilor lui Radu Gyr. Şi a dat Dumnezeu ca aceşti oameni de mare talent sa fie aduşi la noi, prin osemintele lor sfinte, să ne călăuzească, sa ne apere prin rugăciunile lor de răutăţile care sunt şi care vor veni.
Ce vă aducea bucuria harului în închisoare? Era suficientă suferinţa?
Era suferinţa, era dragostea şi scopul pentru care eram acolo. La început a fost greu, dar cu timpul am ajuns să ne întărim şi să ducem această povară în numele lui Hristos, al martirajului nostru şi al generaţiei de tineri din 1935 până în 1964. Eram conştienţi că luptam împotriva duşmanilor lui Hristos care se porneau cu toată mânia împotriva noastră, împotriva Bisericii.
Credeţi că vom mai intra şi noi în închisori?
Nu, nu cred. Când am ieşit din puşcărie, spuneau caraliii, de la căpitan în sus: „Nu vă mai facem acum mucenici. O să găsim altă metodă pentru voi”. Ei se tem de creştinii care au idealuri şi trăiesc o viată aparte. Acum ne mucenicim noi înşine unii pe alţii, de bună voie.
Ce transmiteţi poporului român de Naşterea Domnului, în pragul acestor sărbători?
Dumnezeu să ne ajute de aceste sărbători care încep cu stâlpii ortodoxiei, pentru că te înnora când te gândeşti la Sf. Sava, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Damaschin. Parcă îi simţim în zilele acestea cum ne ajuta de dincolo. Pe ei şi pe noii mucenici să îi slăvim. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să îi purtăm în inimile noastre. Ca să se nască Hristos în inima poporul român, trebuie o întoarcere a Iui. O întoarcere către Hristos! Să ne propunem să punem început bun. Să înnoim ceva în viaţa
noastră spirituală. Dumnezeu nu vrea multe fapte, ci ca fiecare să aibă înăuntru o schimbare, să mai renunţe la patimile pe care le are: la fumat, la beţiile care ne-au otrăvit familiile şi neamul. Atât de mult se bea în lumea asta că nu vin doi sau trei creştini la mine fără să spună că tata e beţiv, că soţul e beţiv, copiii sunt plecaţi în lume din cauza lor, nu se pot închega în familii. Acesta este marele dezastru pe care ni l-au oferit negustorii aceştia. De multe ori le spun creştinilor care vor să-şi înceapă o afacere: „Măi, să faci negustorie, numai să nu te muşte şarpele să faci vreo dugheană, vreo crâşmă şi să fii mijloc de sminteală pentru tineret şi lume”. Pentru că cel mai mare rău la ora actuală este otrăvirea tineretului nostru cu tot comerţul acesta de băuturi pline de otravă.
Să începem cu naşterea noastră lăuntrică pentru că acolo este cheia şi izvorul nostru de bunătăţi şi primim întărirea mucenicilor, cu rugăciunile lor, în viaţa noastră de aici. Să aprindem împreună lumânări de fapte bune, să ne găsim în faţa Sf. Treimi, aducându-ne fiecare obolul nostru. Doamne, fie mila Ta cu noi, că noi Ţie Ţi-am slujit, am făcut cât ne-a stat în putinţă, iar Tu sfinţeşte toată lucrarea neamului nostru. Amin.
sursa: Revista Atitudini
           gandeste.org

N-am fost tot timpul niste gloabe.Poate ne revenim…


Traim niste timpuri urate, dar se pare ca numai in vremuri de criza, romanul a stiut sa gaseasca forte launtrice capabile sa-l scoata din tenebrele gropii si sa-l aseze pe linia decentei.
1848, an de redesteptare nationala, perioada de mari împliniri socio-culturale,
1877, câstigarea independentei si trezirea constiintei europene,
1918, reîntregirea tarii si începutul celei mai prospere perioade atât în plan economic, cât si spiritual. Sa nu uitam ca, în toate aceste etape de modelare a propriilor constiinte, clasa politica a excelat, oferind stabilitate si coerenta.
Am avut în 1921 una dintre cele mai moderne Constitutii din Europa.
Intre 1926-1938 am fost considerati furnizorul cel mai important de grâne din zona Balcanilor, din punct de vedere diplomatic am fost respectati si chiar solicitati de catre marile puteri sa asiguram stabilitate si neutralitate în zone traditionale de conflict, si exemplele pot continua cu marile nume pe care România le-a oferit culturii si inventicii mondiale, ca sa amintim aici doar de Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, sau Petrache Poenaru, inventatorul stiloului.

Astazi ne aflam în plin razboi informational, dar putem deduce dimensiunea jafului la care am fost supusi de catre ilustrii reprezentanti ai puterii postdecembriste, deci putem spune ca am atins aproape buricul prapastiei. Mai jos de atât nu putem sapa, chiar cu ghearele de jder ale unor lideri lacomi, necinstiti si tradatori de neam.

Cred ca a sosit ora trezirii. Daca ramânem pasivi si tot rostim „rugaciunea lasului”, adica tot cerem fara sa oferim în schimb nimic, soarta noastra nu se va schimba prea curând. Ne uitam la televizor, citim presa si în dunga si ramânem debusolati pâna la frustrare. Politrucii-vedete, adevarate staruri în emisiuni, dar plini de nimicuri în functiile pentru care au fost votati, se incapatâneaza în aceeasi inchistare penibila, se razboiesc aiurea pentru ceva bun de supt (va rog sa ramâneti decenti în cuget si simtiri), total de semnificatie. Ar trebui, daca ne-am saturat de cuvinte goale insiruite pe funia spânzuratului sa iesim din amorteala fatala in care am zacut atata vreme si sa ne revendicam tara in care vrem sa traim si sa murim (in cazul in care asanam pestilentialitatea de mahala exprimata in ultima vreme a tristelor decese)

Sursa: codulluioreste.ro

Pacea şi binefacerile ei


foto flori 116 Pacea este o stare foarte interesantă care te înfioară şi te eliberează în acelaşi timp. Mereu o căutăm prin diverse practici (meditaţii, rugăciune) locuri, momente, de cele mai multe ori prin ceva din exteriorul nostru. Se poate ca pentru un anumit timp să ne simţim relaxaţi datorită unor factori externi, dar aceasta nu e pacea.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

Pacea este o stare interioare şi o trăieşti cu adevărat atunci când ai făcut pace cu tine. Adică te-ai împăcat cu tine cu evenimentele trecute din viaţa ta, cu situaţiile nefavorabile prin care ai trecut, cu oamenii cu care ai avut disensiuni. Când ai făcut pace cu tine, tu de fapt faci pace cu trecutul tău, cu supărările, nemulţumirile, interpretările pe care le-ai dat asupra unui eveniment, situaţie, moment, persoană.
Pacea o putem găsi de cele mai multe ori în anumite momente de conştiinţiă extinsă gen: meditaţii, rugăciuni, concentrări pe un gând sau o idee, momente în care de fapt eşti conectat cu Sinele tău Divin. Pacea momentană nu este pacea adevărată ci, este ca şi cum “mănânci firimiturile de la o masă împărătească”. Am să vă povestesc o experienţă prin care am trăit, simţit şi manifestat pacea.
De ceva timp aveam o situaţie cu cineva din trecutul meu si simţeam o stare de tensiune care trena şi dintr-o parte şi din cealaltă. Era un conflict care nu era la vedere dar în interior simţeam că nu e ok. Îmi spuneam că este timpul să mă concentrez şi pe această situaţie, că: ”Nu îmi place starea asta şi vreau să scap de ea, pentru că nu mă caracterizează şi nu e ok, nici pentru mine nici pentru cei din jurul meu – în special copiii”.
Am spus timp de 7 zile afirmaţia ”Eu sunt dintotdeauna pacea.”- gândindu-mă la acea situaţie. După acele 7 zile într-o seară, după ce am aflat o altă aşa zisă „zicere sau răutate” a persoanei în cauză stăteam şi lucram la ceva când brusc mi-a venit un gând prin minte şi anume că: eu am venit pe acest Pământ să-mi manifest  Sinele Divin şi nu ca să mă războiesc cu X, Y sau Z (pentru că la nivel subtil era o lupă cu: care este mai putenic, care are dreptate, cine spune şi face mai bine, etc). Acel gând a fost ca o iluminare, ca un fulger. A venit într-o clipă (ştiu eu de unde, de la Sinele meu Divin – care dacă i-am cerut să manifest pacea m-a luminat să pot înţelege ce e aceea pacea) mi-a luminat câmpurile şi m-am transformat interior, moment în care am simţit cum am făcut un salt cuantic extraordinar, adică am trecut în altă stare a minţii. Imediat am simţit  o energie care vine buluc peste mine şi, nu ştiam ce este şi ce să fac cu ea. Am respirat de câteva ori profund şi rar şi astfel stând pe concentrare am aflat ce era. Toată energia mea blocată în trecut cu acea persoană (vreo 17 ani) a venit acasă – adică la mine care eram cea care a generat – o prin supărări, nemulţumiri, critici, judecăţi de valoare, etc. Ea a venit dar eu nu ştiam cum să o armonizez cu mine, cea care sunt azi. Aşa că am început să lucrez şi să spun toate afirmaţiile pe care le ştiam cu pacea, armonia, echilibrul, conectare cu Sinele Divin, geniu, etc.
Făcând acest lucru conştient – am ridicat vibraţia în acord cu ceea ce trăiesc şi sunt astăzi şi astfel după vreo 3 ore de concentrări şi lucru cu mine, parcă s-a aşezat ceva şi m-a pătruns-o stare pe care eu am denumit-o ca fiind adevărata pace. Nu după mult timp am adormit ca un prunc în poala lui Dumnezeu.
După această experienţă magnifică am înţeles că, până nu deblochezi toată energia stocată în trecut – prin supărări şi nemulţumiri – nu poţi ierta, nu poţi uita şi nu eşti întreg. Când ai neiertări şi supărări pe cineva, în trecutul tău cu persoana respectivă au rămas „bucăţi de suflet” – cum se mai spune din bătrîni – care te mai ţin acolo şi nu poţi să fii fericit şi să te bucuri de clipa prezentă şi de viaţa ta. Eşti sclavul durerii şi a suferinţei percepută şi trăită cândva de tine. Atunci când gândeşti că nu faci rău cuiva că nu te dezlegi de el, ci pe tine te blochezi pentru că rămâi robul trecutului neputând merge în viitor deoarece nu eşti total acasă în Aici şi Acum, se deschide mintea şi apare fenomenul de înţelegere care duce la înţelepciune.
Am ajuns la această stare de pace deoarece am trăit şi conştientizat adevărul cum că: „am venit pe acest pământ să-mi manifest Sinele Divin şi nu să mă războiesc cu unii sau alţii. Este loc sub soare pentru toată lumea, să facă fiecare ce vrea şi cum îl duce capul cu ideile, creaţiile şi bucuriile lui”.
Universul este abundenţă şi fiecare alege ce face şi cum face. Veţi zice că nu e adevărat că nu poţi alege tot timpul, etc, etc. Eu vă spun că, prin fiecare gând, vorbă şi comportament conştient sau nu alegem. Prin ceea ce credem alegem să trăim sau nu o experienţă. Dacă vrei ceva Universul îţi creează oportunităţile ca să primeşti ceea ce vrei. Eu am vrut pace în acea situaţie şi am primit pacea care m-a reîntregit, iar de atunci parcă am pornit ca o rachetă în activităţile mele de creator.
Studiind de nenumărate ori Biblia, în principal Noul testament mereu m-am întrebat: Ce a vrut să spună Mântuitorul Iisus Hristos cu îndemnul „Pacea fie cu voi!”. Abia acum am înţeles. Atunci când eşti în pace poţi manifesta Sinele Divin în viaţa, comportamentele, manifestările, gândurile şi sentimentele tale. Cu alte cuvinte îţi împlineşti menirea pentru care ai venit pe Pământ – Să-l manifeşti pe Dumnezeul din tine, în exteriorul tău, în personalitatea şi coprul tău (“să faci cunoscut, necunoscutul din tine”- cum spunea Maestrul Ramtha). Spor la lucru cu voi şi să vă fie de folos experienţa povestită în acest articol. Aşa să fie! Cu drag.
Sursa: holisterapi.wordpress.com