marți, 19 iulie 2011

Paramahansa Yogananda – Nebunia Materialismului

1
Adevărul Ultim este simplu. El nu poate fi exprimat în cuvinte. Fiinţa umană poate să-l descopere doar în Sinele Suprem.
2
Paramahansa Yogananda spunea: „Savanţii contemporani îşi folosesc mentalul pentru a îmbunătăţi mediul înconjurător, pentru a-l face mai confortabil. Oamenii de spirit folosesc puterea mentalului pentru a atinge Iluminarea. Puterea mentalului conduce omul pe calea obţinerii Fericirii profunde, singura capabilă de a-l proteja de pericolele exterioare. Astfel, este evident că atitudinea oamenilor de spirit este net superioară demersurilor oamenilor de ştiinţă.”
3
La ce ne serveşte să ne consacrăm timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni unei piese de teatru – adică iluzoriu. Unii oameni, adevăraţi nebuni, îşi imaginează că piesa este reală şi eternă şi suferă nespus când într-un final descoperă că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în urmă toată agoniseala lor de-o viaţă. Suferinţa este rezultatul orbirii spirituale. Înţeleptul consideră această piesă de teatru ca iluzorie şi îşi caută fericirea şi împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor, Atman. Pentru cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă „maşină infernală”: mai devreme sau mai târziu îi va distruge.
4
Un om întâlnit de Yogananda în New York se plângea astfel: „Nu pot să-mi iert faptul că mi-am pierdut 35 de ani din viaţă pentru a câştiga primul meu milion de dolari !”
„Acum sunteţi mulţumit?” – l-a întrebat maestrul.
„Nici gând. Unul dintre prietenii mei a reuşit mult mai bine decât mine. Nu voi avea linişte pînâ când nu voi câştiga cel puţin 40 de milioane de dolari”.
Amintindu-şi această întîlnire, Guruji ne-a spus:
„Înainte de a reuşi să câştige cele 40 de milioane de dolari propuse, acest om a suferit o gravă depresie nervoasă şi a murit.
Aceasta este recompensa unei ambiţii lumeşti, prosteşti”.
5
Într-o zi, Yogananda ne-a spus:
„Odată, am văzut un desen animat, în care un câine trăgea o sanie foarte grea. Proprietarul câinelui găsise un mod ingenios pentru a convinge câinele să tragă sania. Cu ajutorul unei prăjini legate de sanie, omul a suspendat un cârnat foarte apetisant, chiar în faţa câinelui. Câinele aproape nu observa că trage sania, fiind cu totul preocupat să ajungă la acel cârnat care, indiferent de efortul depus de el, rămâne mereu la aceiaşi distanţă. Majoritatea oamenilor de afaceri sunt în această situaţie. Ei îşi spun: „ Dacă voi reuşi să obţin aceşti bani, eu mă voi lăsa de afaceri şi voi fi foarte fericit”. Dar „cârnatul” fericirii lor este inaccesibil, iar ei sfârşesc prin a fi doborâţi de greutatea problemelor şi suferinţelor generate de efortul lor de a atinge o fericire iluzorie”.
6
A dori să posezi bunuri materiale înainte de obţinerea stării de linişte interioară este o situaţie la fel de prostească cu a muri de sete atunci când te îmbăiezi într-un lac. Dacă dorim să evităm suferinţele, trebuie să evităm nu sărăcia în plan material, ci sărăcia spirituală, pentru că aceasta este cauza tuturor suferinţelor şi amărăciunilor umane.
7
Oamenii uită că energia nervoasă şi cerebrală pe care ei o consumă pentru obţinerea averilor lor antrenează, datorită scăderii potenţialului vital al fiinţei, scurtarea duratei vieţii. Materialiştii sunt atât de preocupaţi de câştigul lor, încât ei nu sunt capabili, nici măcar pentru câteva clipe, să se relaxeze şi să se bucure de ceea ce au realizat. Cât de înşelătoare este viaţa! Priviţi cu atenţie oamenii care vă înconjoară. Întrebaţi-vă dacă ei sunt cu adevărat fericiţi. Uitaţi-vă la toate aceste priviri lipsite de bucurie. Observaţi cât de goi sunt ochii lor. Chiar dacă materialismul tentează umanitatea prin plăceri facile şi imediate, este sigur că o astfel de viaţă nu poate să ne aducă o fericire durabilă.
8
Pentru ignorant, în spatele fiecărui moment de plăcere se ascunde şarpele durerii şi al suferinţei.
9
Adresându-se unui vast public american, Paramahansa Yogananda declara:
„Omul modern este mândru de apropierea sa ştiinţifică faţă de realitate. Permiteţi-mi să vă propun o analiză meticuloasă a vieţii noastre cotidiene. Americanii adoră experienţele, aşa că de ce să nu fim noi propriul nostru obiect de studiu, să analizăm lucid propriul nostru comportament, atât cel interior, cât şi cel exterior, în relaţiile cu ceilalţi. Analizaţi propria dumneavoastră viaţă, ce aşteptaţi de la ea, cum poate fi ea îmbunătăţită şi care este calea cea mai sigură pentru realizarea tuturor dorinţelor voastre. Gândiţi-vă la tot ceea ce oamenii doresc să evite şi anticipaţi felul în care viitorul vă poate aduce îndeplinirea ţelurilor voastre.
Întotdeauna, pentru a primi un răspuns corect, este necesar să formulezi foarte exact întrebarea pe care o pui. Încercaţi să descoperiţi de ce atâţia oameni sunt nefericiţi. Aceasta vă va ajuta să găsiţi cea mai bună metodă pentru a realiza o fericire durabilă. Străduiţi-vă să găsiţi soluţii practice, formulate astfel încât să fie cât mai accesibile. Apropierea de viaţă trebuie să fie tot atât de ştiinţifică ca apropierea astrofizicianului de misterele Universului. Religia trebuie să abordeze o concepţie cât mai ştiinţifică asupra vieţii. Ea trebuie să găsească soluţii practice la problemele fundamentale. De fapt, principiile spirituale oferă soluţiile cele mai practice şi mai universale care se pot găsi.”
10
Un copil nu încetează să plângă până ce nu obţine ceea ce îşi doreşte. Bucuria este de scurtă durată, după care îşi doreşte altceva şi începe din nou să plângă. Aceeaşi este şi atitudinea omului adult, preocupat de lumea materială. Imediat ce obţine un lucru, el îl abandonează şi îşi doreşte altceva. Nimic din această lume nu poate să îi ofere fericirea pe care o caută.
11
Sufletul nu poate regăsi Fericirea în bunurile materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri ale simţurilor. Dar pe un plan mai profund al existenţei, el va rămâne totdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul. Înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerea simţurilor nu îi va aduce împlinirea dorită. Cât timp trebuie să mai rătăcim pînă când, sătui de atâta suferinţă, să ne regăsim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul loc în care ea există cu adevărat?”

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu