GRAȚIA LUI DUMNEZEU

Acest articol apartine blogului Esenta vietii - 17 Ianuarie, 2012 - 46 accesari

1.

Toate grupările religioase pe care le-am întâlnit în această ţară nu îşi îndrumă adepţii să aspire săatingă suprema eliberare, pentru că, spun ei citândul pe sf.Pavel, „nici o fiinţă nu poate să se elibereze easingură” şi „…sunteţi mântuiţi prin credinţă şi aceasta nu este de la voi, este darul lui Dumnezeu; nu dinfapte, ca să nu se laude nimeni”.

Întreaga lor doctrină legată de mântuire se bazează în exclusivitate pe credinţă. „Credeţi, fiţi plini decredinţă şi veţi fi salvaţi de graţia lui Dumnezeu”. Numeroşi sunt cei care consideră ca o condiţiesuplimentară a salvării apartenenţa la o biserică, subînţelegând că dacă mai este ceva de făcut, biserica vaface totul pentru ei.

Iisus n-a spus oare discipolilor săi: „Şi pentru ce mă chemaţi <<Doamne, Doamne>> şi nu faceţi ce văspun?”(Luca 6:46) Să presupunem că doriţi bogăţii. Ce veţi face atunci? Veţi sta într-o cameră şi veţiaştepta ca Dumnezeu să vină să vi le dăruiască, numai pentru că voi credeţi în EL? Cu siguranţă nu. Văveţi mobiliza să munciţi cu sârguinţă, pentru ca să ajungeţi să le obţineţi. Cum credeţi că salvarea,mântuirea vă va fi dăruită fără să faceţi nimic, numai pentru singurul motiv că voi aveţi credinţă? Şi de cesă punem ca o condiţie suplimentară apartenenţa la o anumită biserică? Eliberarea este o relaţie personalăîntre sufletul individual şi Dumnezeu. Fiecare trebuie să ajungă să-l iubească pe Dumnezeu. 

Apartenenţa la o biserică este benefică doar atunci când încurajează o relaţie directă a fiinţei cuDumnezeu, dar ea nu garantează cu nimic acest gen de relaţie şi, în nici un caz, nu o poate substitui. Dacăcineva vă va spune că doar urmând o anumită biserică îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu, întrebaţi-l şi dacăacea biserică poate să mănânce în locul vostru, prin delegare. Dacă, fără efort personal, nu îţi este cuputinţă nici măcar să te hrăneşti, cum poţi să crezi că poţi să-ţi desăvârşeşti fiinţa doar stând şi aşteptând? 

Eliberarea înseamnă a fi liber de limitările ego-ului, prezente în fiinţă datorită ataşamentelor sale faţă decorp.Eliberarea nu poate apare decât ca urmare a unui mare efort personal. Este adevărat, alte fiinţe vă potajuta în efortul vostru spiritual; graţia lui Dumnezeu poate să vă salveze. Sf. Pavel a avut dreptate în ceeace a spus. Dar aceasta nu înseamnă că această credinţă nu trebuie să fie asociată cu un efort sincer dinpartea voastră; fără un efort susţinut depus din partea ta, nu vei atinge eliberarea.” 

2. 

„Maestre” – a spus într-o zi un discipol, „J. este un pic descurajat. A aflat că, după spusele luiRamakrishna, „graţia este un joc al lui Dumnezeu”. Acesta vrea să spună că o fiinţă poate să mediteze anide-a rândul fără să ajungă la nici un rezultat şi Dumnezeu poate să se reveleze unui beţiv oarecare, pentrucă aşa doreşte EL?” 

Maestrul i-a răspuns: „Ramakrishna n-a spus niciodată aşa ceva. Aceasta se întâmplă întotdeaunacând persoane care nu au atins eliberarea spirituală interpretează cuvintele unui Maestru. Dumnezeu nueste capricios. Este adevărat că unor fiinţe oarbe acţiunile Sale pot să pară uneori un joc, dar ele nu suntdecât influenţele cauzale ale karmei trecute. De ce ar încălca Dumnezeu propriile Lui legi? Doar El estecel care le-a creat.” 

3. 

„Religiile sunt atât de confuze când este vorba despre Graţie! Oamenii consideră că Dumnezeu îşimanifestă Graţia doar asupra acelora care, în accepţiunea lor, au făcut totul ca să-I fie pe plac. Ei îlmodelează pe Dumnezeu după propriile lor concepţii, în loc să mediteze profund şi să descopereadevărata realitate divină. 

Dumnezeu nu are nevoie de linguşelile lor. Graţia Sa nu se bazează pe afinităţi sau aversiunipersonale. El răspunde la dragostea aspirantului spiritual, dar această dragoste trebuie să fie şi eaimpersonală, trebuie să fie eliberată de toate motivaţiile egoiste.” 

4. 

„Ce este Graţia? Oamenii o confundă cu o favoare divină, ca şi cum Dumnezeu ar putea fi cumpăratsau păcălit, astfel încât ei să obţină ceea ce doresc de la El. 

Odată, am cunoscut un om care a pus 100 dolari pe farfuria în care se realiza colecta, în timpulslujbei de duminică, iar mai târziu şi-a exprimat dezamăgirea că Dumnezeu nu i-a ascultat rugămintea ce aînsoţit acest act. 

Trebuie să vă fie clar, Dumnezeu este atent la inimile oamenilor şi nu la farfuriile de colectă. Înacelaşi mod, oamenii spun că, pentru a atinge mântuirea, trebuie să crezi, să crezi şi iar să crezi. Credeţioare că Dumnezeu trebuie astfel liniştit şi convins că noi chiar credem în El? El ne priveşte în lăuntrulfiinţei noastre şi nu este influenţat de opiniile pe care le exprimăm în legătură cu El. 

O fiinţă care se consideră un ateu poate uneori să fie mai aproape de Dumnezeu, datorită dragostei pecare o manifestă faţă de oamenii din jur, decât alte fiinţe care cred în Dumnezeu cu mintea lor, dar a căroracţiuni sunt cu totul lipsite de dragoste şi altruism. Dumnezeu ne judecă după acţiunile noastre şi nu dupăcuvintele noastre. 

Bineînţeles, e bine să dăruieşti bani unei cauze spirituale. Fiinţa își generează karmă bună făcândacest lucru; dar este mult mai bine să crezi în Dumnezeu decât să-L negi, pentru că, necrezând că Elexistă, nu vei depune nici un efort ca să-L găseşti. 

Dar să nu vă imaginaţi că Dumnezeu poate fi mituit sau flatat, astfel încât să-I cumpăraţi Graţia, să-Ldeterminaţi să vă dăruiască Graţia Sa. Singurul lucru pe care-l puteţi face ca să-L câştigaţi este să-I dăruiţidragostea voastră. 

Dar atunci, ce este de fapt Graţia? Este puterea lui Dumnezeu, distinctă de toate celelalte, Dumnezeufiind singura realitate; El este singura putere a existenţei. Privind din acest punct de vedere eforturilevoastre umane sunt iluzorii; puterea Sa este cea care ne face să ne îndeplinim toate acţiunile vieţii noastre,iar eşecurile pe care le suportăm nu sunt datorate decât lipsei de armonizare a fiinţei noastre cu aceastăputere. 

Graţia lui Dumnezeu ne este dăruită în proporţia în care noi suntem deschişi faţă de El. Graţia nu vinedin exteriorul nostru; ea este operaţia care se produce în interior, prin intermediul propriei noastre realităţisuperioare. Cu cât vom trăi mai conştienţi şi cu cât vom trăi mai puţin dominaţi de ego vom beneficia dince în ce mai mult de Graţia Divină.” 

5.

„În istoria religiei s-a pus dintotdeauna următoarea întrebare: „Ce este mai important pe caleaspirituală: Graţia divină (KRIPA – cum este numită în India) sau efortul uman?” Răspunsul este simplu şimarii maeştri spirituali au încercat de nenumărate ori să-l dăruiască umanităţii prin învăţăturile lor. 

Omul trebuie să folosească toate resursele care-i sunt puse la dispoziţie pentru a atinge SupremaEliberare. Eforturile sale nu vor fi încununate de succes decât în momentul în care va înţelege că nu el, ciDumnezeu este cel care acţionează prin intermediul său, inspirându-l şi ghidându-l. Considerându-l peDumnezeu ca fiind Cel care acţionează, nu trebuie ca prin aceasta să devenim pasivi; trebuie să depunemmari eforturi pentru a fi receptivi la influenţa Sa. 

Aspirantul trebuie să se dăruiască cu optimism şi bucurie acestui flux al Graţiei interioare. Forţa careexistă în voi este a voastră personală; vă este dăruită de Dumnezeu, folosiţi-o! Dumnezeu n-o va folosi înlocul vostru. Cu cât vă veţi pune mai mult la unison cu voinţa Sa infinită, în toate acţiunile şi gândurilevoastre, cu atât mai mult puterea Sa şi binecuvântarea Sa vă va da încredere, ghidându-vă în tot ceea cefaceţi.” 

6. 

„Roagă-te astfel lui Dumnezeu: „Doamne, voi gândi, voi acţiona, dar ghidează-mi, te rog, gândurile,voinţa şi toate acţiunile mele”.” 

7. 

„Dumnezeu nu va răspunde întotdeauna rugăminţilor tale în felul în care te aştepţi; dar dacă niciodatăaspiraţia ta către El nu va avea fluctuaţii, atunci vei primi chiar mai mult decât bănuiai.” 

8. 

Într-o zi, un discipol l-a întrebat pe Yogananda: „Care este diferenţa dintre credinţă şi încredere?” Yogananda a răspuns: „Încrederea este mentală; ea este asemănătoare unei ipoteze ştiinţifice şi, asemeniştiinţei, ea necesită verificări experimentale. Cu alte cuvinte, încrederea este condiţionată. Premizele saletrebuiesc testate în laboratoarele meditaţiei şi verificate prin intermediul experienţei directe. 

Verificaţi-vă încrederile, dar nu într-un spirit de îndoială. Verificaţi-le, pentru că voi doriţi săcunoaşteţi în profunzime adevărul şi nu doar să reflectaţi asupra lui”. 

„Credinţa” – a spus Sf. Pavel – „este dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. Doar experimentareaacestor realităţi subtile ne conferă credinţa în ele. Aceasta este ceea ce a spus Sf. Pavel. Doar în urma uneiverificări interioare apare credinţa. 

În prezent sunt nenumărate elemente în viaţa voastră care sunt suficiente pentru a vă oferi credinţă.Nu trebuie să aşteptaţi să aveţi viziuni extraordinare pentru a avea credinţă. Gândiţi-vă doar la ceea ce aţiexperimentat până acum; nu limitaţi religia voastră doar la un plan mental. Aţi simţit vreodată pacea luiDumnezeu coborându-se asupra voastră, într-o rugăciune sau într-o meditaţie? Aţi simţit vreodatădragostea Lui atingând inima voastră? Nu sunt aceste dovezi reale şi suficiente pentru voi? Agăţaţi-vă deele! Făceţi din experienţă baza credinţei voastre! Precum Isus a spus: „noi, ceea ce ştim, vorbim”. 

Construiţi-vă întreaga viaţă pe ceea ce deja ştiţi, pentru că „celui care are, i se va mai da şi-i vaprisosi”. 

Pe Swami Shankaracharya (un mare maestru al Indiei) îl separa un râu de cel mai apropiat discipol alsău. Cu un surâs, el i-a spus discipolului: „Vino! Vino aici!” Fără să ezite nici o secundă, tânărul s-aapropiat de râu şi a păşit pe apă şi, spre uimirea sa, la fiecare pas pe care îl realiza apărea o floare de lotussub piciorul său, astfel că a reuşit să traverseze râul şi, când a ajuns pe celălalt mal, s-a aruncat lapicioarele maestrului său. Începând cu acea zi a fost numit Padmapada – „Picioare de lotus”. 

Padmapada nu cunoştea abilitatea maestrului său de a crea flori de lotus. Cu alte ocazii, el aexperimentat alte puteri paranormale ale guru-lui său. Şi astfel, plin de încredere, el s-a bucurat de acestemiracole, în loc să-şi umple întreaga viaţă cu îndoieli şi speculaţii intelectuale. 

9.

„Credinţa este dezvoltarea intuiţiei prezenţei lui Dumnezeu în fiinţa noastră şi abandonarea raţiunii camijloc principal de înţelegere.” 

10.

„Două cunoştinţe ale mele (femei) aveau ca obicei să nu închidă maşina după ce o parcau. Odată, le-amspus: „Ar trebui să fiţi mai precaute şi să vă închideţi de fiecare dată maşina”. 

„De ce? Unde este credinţa ta în Dumnezeu?” – mi-au răspuns ele zâmbind. 

„Da, eu am încredere” – le-am răspuns – „dar nu de încredere faceţi voi dovadă, ci de neglijenţă. Dece trebuie Dumnezeu să vă protejeze, dacă voi nu faceţi nimic în acest sens?” 

„O, Dumnezeu ne veghează” – m-au asigurat – „nimic rău nu se va întâmpla”. Şi au continuat să lasemaşina deschisă. 

Într-o zi, când aveau în maşină obligaţii în valoare de multe mii de dolari, au plecat lăsând toatelucrurile în „grija” credinţei. În absenţa lor, hoţii şi-au făcut meseria şi au furat totul, cu excepţia unui micarticol care le-a scăpat din vedere. Una dintre doamne a pierdut, cu această ocazie, toţi banii pe care îistrânsese în ultimii ani. 

Mai târziu, le-am spus: „De ce să te aştepţi ca Dumnezeu să te protejeze, dacă tu ignori în permanenţălegile raţiunii şi ale bunului simţ? Este minunat să ai credinţă, dar, în acelaşi timp, fii şi raţional! Nu teaştepta ca Dumnezeu să facă totul în locul tău, numai pentru simplul motiv că tu ai încredere în El. El vaavea grijă de tine, dar pentru aceasta trebuie să participi şi tu”. 

11. 

Un discipol, în dorinţa sa de aventură, avea obiceiul să-şi asume mari riscuri. Fiind criticat, el arăspuns astfel: „Dacă vreodată ceva va merge rău, cu siguranţă maestrul mă va proteja”. 

Cuvintele sale au fost repetate mai târziu lui Paramahansa Yogananda. „Doamne” – a exclamat el – „poate într-o zi îi va trece prin cap să conducă maşina pe marginea unei faleze, astfel încât să vadă dacăDumnezeu şi cu mine îl vom proteja de consecinţele prostiei lui!” Trebuie să facem dovadă de bun simţ,nu să provocăm Graţia divină în astfel de moduri absurde şi prosteşti. În împărăţia lui Dumnezeu nu esteloc pentru fiinţe inconştiente. 

12. 

Credinţa trebuie cultivată. Ea nu poate fi obţinută prin simple speculaţii mentale. Dacă te vei aruncade pe vârful unui munte afirmând: „Dumnezeu mă va proteja”- vei vedea că nu va fi aşa. Dumnezeuaşteaptă de la tine să-ţi foloseşti bunul simţ pe care ţi L-a dăruit. Bineînţeles, El va avea grijă de tine, dacăvei acţiona plin de bun simţ şi te vei lăsa în mâinile Sale. 

Credinţa trebuie hrănită, în permanenţă, de experienţa interioară, la fel cum udăm zilnic o plantă. Cucât vei experimenta mai mult protecţia Sa, prin trăire personală, cu atât vei ajunge să crezi mai mult în El,nu fanatic, ci într-un mod natural, într-o manieră divină. 

13. 

Modul tău de a gândi şi fluxul de Graţie divină ce se va manifesta în viaţa ta este determinat deprofunzimea conştientizării Sinelui fiinţei tale. 

Marile miracole ale credinţei, cum ar fi învierea morţilor, sunt posibile doar pentru cei care auperceput Divinul ca fiind unica realitate. Pentru a realiza astfel de miracole, o simplă afirmare mentală,chiar realizată cu putere, nu este suficientă. 

A existat un bărbat care a citit în Biblie că „un gram de credinţă poate muta şi munţii din loc”. Acesteînvăţături ale Bibliei l-au impresionat foarte mult, mai ales pentru că în faţa ferestrei de la dormitorul săuse afla un deal care-i bara minunata privelişte a lacului din apropiere. 

Astfel că, într-o zi, s-a decis să verifice aceste afirmaţii din Scriptură. Plin de această „credinţă” temporară, el s-a rugat lui Dumnezeu câteva ore să ridice acest munte şi să-l arunce în lac, după care s-adus să se culce, fiind foarte nerăbdător să vadă care vor fi rezultatele rugăminţii sale. Trezindu-se a douazi dimineaţă, primul lucru pe care l-a făcut a fost să alerge la fereastră, să vadă ce s-a întâmplat; dar colinanu se mişcase nici măcar un milimetru. „Ştiam eu că o să fie tot aici” – a exclamat el supărat. 

Aceasta nu este credinţă – nu este decât o simplă afirmaţie pripită. 

14.

Sunt multe pietre care există pe pământ, dar dintre toate doar câteva sunt diamante. În mod similar,adevărurile spirituale nu pot fi găsite printre opiniile umane confuze. Graţia divină este una dintre celemai rare şi preţioase diamante. Ea poate fi obţinută numai de cei care o caută încontinuu, cu răbdare şifermitate; iar pentru ca cineva să ajungă să o experimenteze nu este suficient doar să citească câteva cărţispirituale sau să audieze câteva conferinţe. Graţia nu va fi niciodată găsită acolo unde oamenii cred că eatrebuie să fie. Ea trebuie căutată într-un anumit mod, la locul potrivit şi într-o stare de spirit potrivită.Starea de spirit necesară pentru a putea primi Graţia Divină este o atitudine necondiţionată de dragostefaţă de Dumnezeu. Locul potrivit este în voi înşivă şi maniera potrivită este liniştea unei meditaţiiprofunde. 

Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, trebuie să vă puneţi de acord cu metodele şi legile Sale. 

Paramahansa Yogananda 

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…