marți, 29 mai 2012

CHINA NEMURITORILOR


Acest articol apartine blogului Secretele Istoriei 

Cucerirea nemuririi! Iată ce a obsedat o parte din China timp de secole. De la simplul ţăran până la regi şi împăraţi. Numeroşi chinezi au încercat, prin diverse metode, de a găsi mijlocul de a atinge acest obiectiv: a deveni nemuritor.
Originea acestei dorinţe este însă controversată. Pentru unii, ea ar fi debutat cu Fiinţa perfectă evocată de Lao – Tseu în cartea sa intitulată Tao Te King. Pentru alţii, această cercetare ar fi început cu mult înainte, cum a demonstrat-o excepţionala longevitate a celor mai vechi suverani ai Chinei: cei Trei Puri şi cei Cinci Auguşti. Întotdeauna, dorinţa nemuririi a fost prezentă la suveranii Chinei antice, şi asta din sec.V, după cum o atestă Si Ma Qian în scrierile sale.

Fiinţele Perfecte
Ideea unei vieţi lungi o regăsim în scrierile lui Lao – Tseu. Importanţa de a trăi în armonie cu tao, de a urma Calea, de a adopta Wu Wei (non – acţiunea) nu are decât un scop: de a deveni insesizabil la violenţă şi la stres în scopul de a trăi tot timpul cu ce tao, Natura, ne-a dat. Este vorba aici nu de a mări longevitatea normală a oamenilor, ci pur şi simplu de a trăi timpul care ne este dat, de a evita de a muri prematur.
Zhuang – Tseu, ca şi Lao – Tseu, foloseşte termenul de Fiinţă Perfectă în mai multe rânduri în scrierile sale. Aceste fiinţe împlinite sunt apte de a brava toate pericolele naturale cu focul şi apa. Nu trăiesc decât în aer şi se deplasează voluntar în ceruri. Şi, fireşte, sunt în fine apte de a brava moartea.
Dar în scrierile sale, Zhuang – Tseu nu asociază niciodată fiinţele perfecte cu fiinţele umane existente. El a inventat aceste figuri cosmice în scopul ca ele să servească de absolut şi nu în scopul de a atinge, sau de a modela o oarecare vitejie umană. El a folosit caracteristicile Fiinţelor sale Perfecte pentru a descrie adevăraţi Înţelepţi ca Lie – Tseu. Astfel, el declara că acesta din urmă putea să meargă pe nori în timpul uceniciei sale.


Lao- Tseu


Lie – Tseu a petrecut mai întâi trei ani studiind cu Stăpânul său. După tre ani, nu mai putea distinge adevărul de fals. Atunci Stăpânul a binevoit să-l remarce pentru prima oară. După cinci ani, a început de a vedea diferenţa între adevărat şi fals. Stăpânul i-a adresat un surâs. La capătul a şapte ani, el a reuşit să-şi elibereze spiritul de noţiunea de adevărat şi fals şi pentru prima oară a fost invitat să se aşeze alături de Stăpân. În fine, la capătul a nouă ani, a înţeles că înăuntru şi afară sunt un singur şi acelaşi lucru, că a pălăvrăgi despre adevărat şi fals nu-i o chestiune adevărată; el a simţit atunci că corpul i se dezagreghează, devenind insignifiant, şi şi-a dat seama că putea călători cu vântul şi să se lase dus ca o frunză în toamnă, a scris Zhuang – Tseu.
Avem aici descrierea clasică a iniţierii taoiste. Nu este surprinzător că generaţiile viitoare au văzut în aceste descrieri schema de bază, sau o metodă, pentru a atinge nemurirea.
Influenţa lui Zhuang – Tseu asupra obţinerii nemuririi este esenţială, el chiar a pus bazele acesteia. De fapt, în scrierile sale apare pentru prima oară scrisă noţiunea de nemurire. Totuşi, ideea că există un loc sau locuri unde oamenii trăiau dar nu mureau niciodată era curentă în China din sec.V î.e.n. Deja în această epocă, mai mulţi regi au lansat expediţii pentru descoperirea insulelor nemuririi la Est sau în munţii Kunlun din Vest.
Si Ma Qian ne informează despre unul din aceşti regi fascinanţi de nemurire. Qi Shi Huang Di, Împăratul Înţelept, se vedea aproape ca suveranul ideal despre care vorbeşte Lao – Tseu. Obţinerea nemuririi îl obseda pe împărat. Auzind vorbindu-se că era undeva pe ocean, trei insule magice unde trăiau Nemuritorii, a construit o flotă pe care a aprovizionat-o pentru a pleca în descoperirea lor.


Mii de tineri şi de tinere fecioare au fost selecţionaţi pentru a servi pe aceste vase. Nimeni nu ştie dacă au descoperit ceva, dar nu au mai revenit niciodată, deşi împăratul a petrecut zile întregi scrutând marea în speranţa de a-i vedea reapărând. Imediat i-a venit ideea de a trimite trei şamani şi savanţi în căutarea elixirului vieţii. De fapt, în timpul celor 11 ani de domnie, Qi Shi Huang Di a pus regulat la punct expediţii de acest gen. Este interesant de a nota că Si Ma Qian foloseşte aceiaşi termeni pentru a descrie, ceea ce numeşte fiinţele pure, nemuritorii, pe care Zhuang – Tseu i-a folosit pentru a descrie principiile sale de tao dezvăluind esenţa nemuririi începând a fi lăsată în profitul metodelor permiţând de a accede la nemurire. Astfel noţiunea de Fiinţă Perfectă devine mai concretă, mai populară, un adevărat ţel pe care fiecare fiinţă umană îl putea atinge. Bazele pentru o religie taoistă erau puse.

Cum să devii Nemuritor?
Taoismul religios, revendicându-şi marii gânditori, regrupează diverse credinţe: Fang Shui, şamanism şi obţinerea nemuririi. Din această regrupare au fost scoase în evidenţă două mijloace pentru a deveni nemuritor: prima constă în a obţine o transformare fizică cerând lichiori, pastile sau elixire magice; a doua, o transformare interioară prin stăpânirea corpului şi a meditaţiei.

Calea de transformare exterioară
Prima metodă are drept obiectiv de a face corpul neprimitor. Logica fiind destul de simplă, lumea revarsă materiale nealterabile, cum ar fi aurul, jadul sau mercurul. Dacă corpul din carne putea fi transformat graţie acestor materii, nemurirea putea să urmeze. Candidaţii la nemurire consumau la fiecare masă cantităţi slabe din aceste materii. O metodă mai dulce consta din a căuta ierburi şi lichiori putând a reuşi transformarea dorită de magie.
Erau foarte amatori de ciuperci, ca şi părţile vitale ale animalelor care aveau reputaţia de a trăi extrem de lung: broaşte ţestoase de mare sau de uscat, cocori, berze, lilieci şi fluturi, erau în mod special apreciate. Ele puteau fi găsite adesea în ceaunele şamanilor sau taoştilor în căutarea nemuririi. Să nu uităm expediţiile, care l-au neliniştit atât de tare pe Qi Shi Huang Di, lansate în căutarea locurilor legendare unde trebuiau să trăiască Nemuritorii şi unde trebuiau să se găsească elixirele vieţii şi alte formule magice.

Calea transformării interioare
A doua metodă pentru a accede la nemurire era cea a purificării interioare şi a uniunii cu tao. Ea invita mai ales la meditaţie şi de a se concentra asupra forţelor specifice ale corpului uman, a uniunilor cu infinitul, tao. Se considera că cele două forţe dau viaţă corpului şi-l hrănesc. Prima, şi cea mai importantă, este energia manifestată în special de suflu. Fără această energie, care se numeşte qi, corpul nu poate supravieţui. Taoiştii credeau că localizând şi protejând suflul embrional, primul suflu care intră în corp, puteau deveni nemuritori. Ei au pus la punct o mare cantitate de practici pentru a reţine aerul în corp, în special prin exerciţii fizice. A doua forţă, sursă de viaţă pentru taoişti, era sămânţa masculină; trebuie amintit că, chiar dacă au fost câteva femei taoiste renumite, femeile aveau în ansamblul societăţii un loc mai puţin important decât bărbaţii.
Era vorba înainte de toate de a nu o irosi în scopul de a păstra viaţa – însăşi. Trebuia deci făcut de a se urca sămânţă, dar în loc de a o lăsa să iasă, să o recicleze în interiorul corpului, asta implicând tot felul de practici. În timpul unei relaţii sexuale, de exemplu, trebuia înainte de ejaculare, comprimat penisul în aşa fel încât să trimită sămânţa în interiorul corpului pentru a se revigora. Cumulul reuşitei consta din a obţine fuziunea seminţei cu respiraţia embrională, ceea ce trebuia să ducă la un nou embrion pe cale de a se dezvolta lent în corpul bărbatului.
Calea


Şi, când vechiul corp murea, ieşea un nou corp, nemuritor. Există numeroase cărţi ilustrate explorând relaţiile sexuale şi poziţiile favorabile cuceririi nemuririi. Această cucerire a luat însă uneori o dimensiune orgiacă, ceva de genul unei sărbători care se desfăşura în secret căci era considerată nedemnă de tao, sau mai degrabă nedemnă de cultura chineză! Aceste practici sexuale făceau parte din exerciţiile fizice mai clasice despre care vom vorbi.
În anatomia tradiţională chineză, corpul uman este considerat ca un câmp de bătălie, un microcosmos al Universului. El este locuit de contrarii, yin şi yang, şi printr-o asortare de spirite care guvernează diverse organe. El este locuit de suflurile vitale dar de asemenea de cei trei viermi a căror muncă constă din corpul şi energia sa. Practica unui anume număr de exerciţii fizice permite taoiştilor de a echilibra yin şi yang, de a fortifica şi respecta spiritele dispersate în corp şi de a rezista la atacurile celor trei viermi. Aceste exerciţii foarte salutare, adesea foarte frumoase, sunt una din formele cele mai vizibile şi cele mai persistente de influenţă taoistă asupra culturii chineze de astăzi. Într-adevăr, pretutindeni în lume unde se găseşte o puternică concentraţie chineză, este posibil de a se observa persoane care fac aceste exerciţii, de a practica Tai Chi Chuan.
Calmul şi liniştea necesară pentru a se efectua aceste exerciţii care trebuiau practicate timp de ani i-au condus pe numeroşi taoişti de a se retrage în munţi şi în alte locuri mai puţin frecventate. Practica artelor marţiale a fost deci intim legată de taoism. Nu este surprinzător de a afla că mari maeştri în arte marţiale sau mari gânditori, foarte respectaţi de cei din jurul lor, au ajuns la rangul de divinitate în religia taoistă.
Astfel, la începutul taoismului Lao – Tseu a devenit pentru taoişti primul om. De la mare gânditor a ajuns la statutul de creator al Terrei. Ochiul său stâng s-a schimbat în Soare, ochiul său drept în Lună. Din barba sa s-au născut stelele, oasele sale au dat stâncile, pielea sa animalele cu patru picioare, burta sa marea etc. Suntem departe de imaginea Înţeleptului. Chinezii îl venerează pe Lao – Tseu ca o manifestare a tao.
Dar, nu a fost singurul în acest caz. În anul 59 e.n., împăratul a oficializat cultul lui Confucius, iar poporul a avut dreptul şi chiar datoria de a oferi sacrificii lui Confucius.
În plus, după Zhuang – Tseu orice persoană care stăpâneşte arta sa la perfecţie este în armonie cu tao. În scrierile sale, el evocă acest principiu de mai multe ori.
Într-un pasaj, Zhuang – Tseu ne mărturiseşte o poveste privind un măcelar care foloseşte acelaşi cuţit de 19 ani. În timp ce confraţii săi îşi schimbau cuţitele în fiecare lună. Fiind în armonie cu tao, acest măcelar are facultatea de a vedea vidul care există între articulaţii astfel încât cuţitul său nu se uzează niciodată.
Bazându-se pe aceste scrieri numeroşi chinezi puteau spera, într-o zi, să găsească Calea şi să atingă nemurirea. Ca pentru Lao – Tseu, numeroase personaje celebre din istoria chineză au devenit, prin experienţele şi aventurile lor, adevăraţi supra – oameni capabili chiar de a fi consideraţi Nemuritori. Astfel, este imposibil de a ne imagina marii maeştri în arte marţiale deplasându-se liber pe cer. Dar acest proces era cu atât mai mult folosit cu cât foarte puţini chinezi puteau să-şi permită de a participa la o atare cucerire.
Cuvântul nemuritor în chineză, este compus plecându-se de la două caractere semnificând om şi munte. Această cercetare presupunea renunţarea la orice viaţă oficială şi la valorile sale specifice, pentru a se consacra exclusiv exerciţiilor fizice şi meditaţiei.


Taijitu arătând relaţiile între Yin şi Yang



Dar cercetarea nemuririi nu era posibilă pentru toţi. Aceasta cerea mijloace enorme, dacă se urma calea alchimiei, sau mai multă răbdare, dacă se urma calea meditaţiei şi ascetismului, fără a mai număra că nu trebuia să fii obligat să munceşti, ceea ce era imposibil pentru majoritatea oamenilor.
Asta nu-i împiedica însă de a acorda o mare importanţă nemuritorilor, care erau reprezentarea eroilor şi eroinelor din literatura chineză. Aflându-le vieţile şi experienţele, chinezii trăiau propriile lor speranţe, propriile lor vise.
În plus, nemuritorii aveau drept funcţie principală de a pleda cauza celor oprimaţi. Chinezii îi invocau şi-i venerau pe Nemuritori, ceea ce fac şi azi, pretutindeni în lumea întreagă. Sunt veneraţi nu doar pentru că răspund la rugăciunile lor atunci când se află în dificultate, ci şi pentru că ei combat cu fermitate opresiunea de orice fel şi nedreptatea.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu