Sufocată de naționalisme mai vechi sau mai noi,
suferind totodată din cauza lipsei săpăturilor arheologice (din situl
Sarmizegetusa Regia a fost săpată doar o mică parte), istoria dacilor continuă
să fie puțin cunoscută de publicul larg. Informațiile de specialitate ajung la
el foarte greu sau chiar deloc. În acest context, cartea scrisă și ilustrată de
artistul grafician Radu Oltean - „Dacia. Războaiele cu romanii” - reușește să
umple un gol de pe piața editorială din România, care a dus lipsă de cărți de
popularizare a istoriei dacilor, profesionist documentate și ilustrate. Yahoo!
News a obținut în exclusivitate câteva dintre ilustrațiile primului volum al
lucrării - „Sarmizegetusa” - și a stat de vorbă cu graficianul Radu Oltean
înainte de lansarea volumului.
„Dacia. Războaiele cu romanii” se
concentrează pe primul război dintre daci și romani, însă oferă informații
substanțiale despre istoria geților și a dacilor, aducându-le cititorilor
informații cunoscute în lumea științifică, care însă nu au fost suficient
diseminate în rândul publicului larg, nici prin manuale școlare, nici prin
lucrări de popularizare. Volumul conține peste 190 de imagini color: ilustrații,
hărți, fotografii ale unor sculpturi, artefacte sau situri
arheologice.
Unul dintre cele mai surprinzătoare desene realizate de Radu
Oltean este scena funeraliilor împăratului Traian. Aici, Columna lui Traian
apare așa cum arăta ea la scurt timp după construire: nu era albă, cum o știm cu
toții din cărți sau din mulajele de la Muzeul Național de Istorie a României, ci
pictată în culori foarte vii, care s-au șters de-a lungul celor două milenii
scurse de-atunci. „Am ținut să popularizez în mod special culorile Columnei”,
spune graficianul.
Testele și fotografiile în lumină fluorescentă au
demonstrat că reliefurile au fost pictate în culori vii. Culorile exacte nu mai
sunt cunoscute. „Dar există studii foarte serioase vizavi de pictarea sculpturii
în antichitatea greco-romană. S-au păstrat multe alte statui și monumente cu
urme suficient de clare de pictură pentru a se ști cam ce culori se foloseau.
Erau câteva culori: galben, verde, albastru, roșu, negru. În general culori
pure, primare, nu se foloseau griuri”, explică Radu de ce Columna reconstituită
în cartea sa este foarte colorată.
„Oamenii credeau că dacii
aveau ca temple niște bețe înfipte în pământ”
O altă noutate
adusă de volumul său este reconstituirea probabilă a zonei sacre de la Sarmizegetusa Regia. Pentru prima dată, publicul larg
poate vedea cum arătau templele dacilor în urmă cu aproximativ 2000 de ani.
În prezent, vizitatorii sitului Sarmizegetusa Regia văd baza unui templu rotund cu mai
mulți stâlpi din lemn de diferite înălțimi înfipți în pământ (această
reconstituire, care dorea să reprezinte înălțimea maximă și minimă pe care ar fi
putut-o avea peretele din bârne al templului, datează din anii '80).
„Nu
s-a scris nicăieri care a fost sensul acelei reconstituiri. Nimeni nu a fost
interesat timp de 35 de ani să explice asta pe un panou vizitatorilor.
Restaurarea extrem de nefericită a indus în eroare generații de turiști. Oamenii
asta vedeau, asta înțelegeau. De fapt, nu înțelegeau nimic. Credeau că dacii aveau ca temple niște bețe înfipte în pământ în formă
de cerc. E o aberație”, spune el.
În antichitate, stâlpii din lemn ai
templului aveau aceeași înălțime și alcătuiau pereții acestuia. Erau uniți cu
împletituri acoperite de argilă: „S-a găsit argilă arsă în jurul templului
rotund, care provine de la pereții de lemn și lut ai templului mare”. Templul a
ars în timpul războaielor cu romanii. Deasupra, construcția avea un acoperiș
conic din șindrilă bătută în cuie.
„Se adunase o furie față de aiurelile
dacomanilor”
Radu Oltean a fost personal în aproape toate
locurile desenate în carte, de la Porțile de Fier la cetățile dacice din Munții
Orăștiei. Pentru a se documenta pentru imagini și text, în afară de locurile din
România, a călătorit în șase țări: Bulgaria, Ungaria, Italia, Franța, Anglia și
Germania. A vizitat numeroase muzee și situri arheologice, a făcut fotografii, a
cumpărat cărți: „Mai ales în Germania și în Anglia, respectul pentru romani și
pentru istoria romană este foarte intens și au foarte multe cărți ilustrate pe
această temă, pentru toate vârstele”.
Primele sale desene legate de
istoria dacilor datează de la începutul anilor 2000, când a ilustrat cărțile
istoricului Neagu Djuvara apărute la Editura Humanitas.
„Eu începusem să
colectez informații despre antichitatea României încă din anii '90, când visam
eu, proaspăt absolvent de facultate, să fac o carte de istoria României bogat
ilustrată. Istoria a fost un hobby care a depășit nivelul de hobby. În '97-'98
am început să fac xeroxuri după o grămadă de cărți de istorie și arheologie. Am
început să citesc. Se adunase și o anumită furie față de aiurelile dacomanilor,
cu care voiam să lupt în felul acesta”, povestește Radu, care a terminat
Facultatea de Arte Plastice, departamentul „Grafică”.
În 2009, după ce a
vizitat Roma și a fotografiat Columna lui Traian și alte monumente, a început să
deseneze pentru cartea „Dacia. Războaiele cu romanii”: „Am vrut să fie niște
desene foarte elaborate, foarte bine documentate și foarte frumoase grafic”. La
una dintre ilustrații, cea cu Roma antică și forul lui Traian, a lucrat patru
luni.
„A trebuit să iau la mână o bibliografie
uriașă”
În țară a consultat publicațiile de arheologie din
bibliotecile de specialitate sau de la muzee. Scopul era să extragă din articole
foarte academice informații interesante pentru public, traducându-le într-un
limbaj accesibil: „Asta a fost marea mea provocare. Practic, am fotografiat
pagină cu pagină sute de articole, am primit și de la alți prieteni din țară
pagini și articole gata fotografiate și transformate în PDF-uri, așa că am avut
o bibliografie digitală foarte mare. A trebuit să iau la mână o bibliografie
uriașă”.
Potrivit graficianului, la marele public din România nu ajunge
prea multă informație arheologică, nici măcar la oamenii interesați de istorie.
Pe piață nu sunt cărți care să popularizeze istoria dacilor: „În primul rând,
istorici și arheologi care să se ocupe de istoria dacilor sunt foarte puțini. Marea majoritate a
absolvenților de arheologie preferă să lucreze pe istorie romană sau pe neolitic
(epoca nouă a pietrei – n.r.). Oferă mai multe satisfacții. E munca mai ușoară,
nu trebuie să speculezi atâta. Pentru neolitic trebuie să deseneze niște cioburi
și niște bordeie, pentru epoca romană lucrurile sunt destul de clare, adică
recunoști ușor aproape orice tip de clădire chiar dacă găsești câteva țigle sau
cărămizi”.
„La daci e greu și se feresc. În momentul ăsta, specialiști pe
istorie, cultură și arheologie dacică sunt o mână de oameni. Cred că nici zece
nu sunt în toată țara. Și acești oameni scriu pentru un public de specialitate.
Ei încearcă să își publice rezultatele cercetărilor, nu le stă mintea la scris
pentru elevi”, continuă Radu.
Cartea sa nu se adresează numai tinerilor,
ci publicului nespecialist de orice vârstă, care are un minimum de informații
istorice: „Nu m-am apucat să explic cine sunt romanii și ce căutau ei în Europa.
Sau cine era Traian și cine era Decebal”.
„Nu știm cum arătau
dacii”
Pentru ilustrații, sursele sale de inspirație au fost
reliefurile de pe Columna lui Traian, obiectele descoperite în cadrul
săpăturilor arheologice (uneltele fierarilor, de exemplu) și monumentele romane
(sculpturi, basoreliefuri).
Însă reprezentările personajelor de pe
Columnă sunt foarte standardizate: „Pe barbari nu-i diferențiază semnificativ de
la celți și germanici la daci. Au un tip de haine funcționale. Toți arată la fel
ca să fie ușor de observat de la distanță. Dacă sculptorul ar fi personalizat
prea mult ar fi fost greu de identificat care sunt barbarii și care
romanii”.
În plus, în perioada secolelor I î.Hr. - I d.Hr., dacii își
incinerau morții, așadar nu există schelete păstrate care să permită eventuale
reconstituiri antropologice. „În afară de sculptura romană nu am avut altceva.
Nu știm cum arătau dacii”, spune Radu.
Din cauza lipsei informațiilor,
imaginația a avut un rol important, continuă artistul: „E o imaginație
construită în ani de experiență și observații. Mi-au trecut prin fața ochilor
monumente, imagini, atât antice, cât și reconstituiri făcute de alte persoane.
Am în creier o arhivă bogată de imagini pe acest subiect sau pe subiectele
tangențiale. Mi-au trecut prin mână foarte multe cărți de istorie și arheologie,
din toată Europa”.
Reconstituirea cetăților dacice a fost realizată în
colaborare cu arhitecta Anișoara Sion, care în anii '80 a lucrat la Sarmizegetusa Regia și a făcut planuri și desene ale
siturilor arheologice. Pentru corectarea textului, autorul a consultat mai mulți
istorici și arheologi de la diferite institute și muzee din
țară.
Sarmizegetusa Regia, cucerită după primul
război
În istoria dacilor, așa cum a fost ea scrisă de-a lungul
timpului, multe lucruri au fost “foarte poluate de ideologie”, arată Radu. De
exemplu, o informație falsă învățată la școală este că Sarmizegetusa Regia, capitala regatului condus de Decebal,
a fost cucerită abia la sfârșitul celui de-al doilea război cu romanii. De fapt,
a fost cucerită în 102. Dincolo de dovezile materiale care confirmă că romanii
au ajuns în capitală încă de la finalul primului război, și istoricii antici
spun că Traian „a lăsat oaste la Sarmizegetusa”.
„Istoricii moderni
s-au chinuit să arate că era cealaltă (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala
provinciei romane Dacia – n.r.), care de fapt (încă) nu exista. Dar fiindcă a
zis-o Constantin Daicoviciu, urmașii lui nu l-au constrazis. De ce? Fiindcă așa
a zis maestrul. Cu timpul, niște păreri relativ false au devenit certitudini și
literă de lege”, explică autorul.
La sfârșitul primului război, Decebal
și cei din jurul lui s-au mutat într-o altă reședință, dincolo de Mureș sau în
depresiunea Ciucului, arată Radu în cartea sa, bazându-se pe studiile unor
istorici români precum Coriolan Opreanu, care au arătat că Sarmizegetusa Regia a
fost cucerită în 102.
Cel de-al doilea război a avut loc nu deoarece
romanii nu reușiseră să cucerească inima regatului, ci pentru că dacii au
continuat acțiunile ofensive: „Decebal a încălcat toate tratatele de pace: să nu
se mai înarmeze, să nu îi mai atace pe romani, să îi trateze pe dușmanii
romanilor ca pe dușmanii lor, să nu își fortifice suplimentar (cetățile-n.r.).
Și exact așa a făcut. Și-a fortificat toate cetățile. A fost un fel de răscoală
anti-romană care a dus la o contraofensivă prin care [romanii] au încercat să
cucerească aproape toată zona regatului lui Decebal și pe el să îl scoată din
poveste”.
„O istorie curățată de balastul ideologic și
naționalist”
După cum spune în prefața cărții sale, Radu Oltean
le propune cititorilor „o viziune proaspătă asupra istoriei conflictelor
daco-romane” și „o istorie curățată pe cât posibil de balastul ideologic și
naționalist”.
„M-a preocupat destul de mult fenomenul dacoman. E un
fenomen care nu e numai al nostru. Aproape fiecare țară are ciudații ei, care
își glorifică strămoșii „la limita SF-ului”. Numai că în aproape toate țările
există și o bibliografie serioasă, suficient de multă și accesibilă, pentru
oameni care vor să citească chestii normale. La noi lipsește cu desăvârșire. În
afară de literatura comunistă și patriotardă – de genul „Cântecul Columnei” a
lui Alexandru Mitru, „Strămoșii” și filmele „Columna”, „Dacii” și „Burebista” –
literatura de popularizare istorică e foarte subțire. Ăsta a fost unul dintre
motivele principale pentru care am vrut să fac această carte”, explică
el.
„Exaltații naționaliști sigur o să fie indignați că nu am spus că
dacii erau deștepți, buni, frumoși, că au inventat mersul pe jos, computerul și
tot ce există pe lumea asta. Eu am scris pentru oamenii cu capul pe umeri și
pasionați de istorie, pentru tineri, pentru puștani care vor să descopere
istoria într-un mod plăcut, ca să nu mai cadă ușor în ispita naționalismelor
facile și ieftine”, continuă autorul.
Potrivit acestuia, nu toți dacii de
pe tot teritoriul de azi al României aveau același nivel de civilizație. Cei din
zona cetăților din Munții Orăștiei ajunseseră la un standard de viață mai
ridicat decât dacii din alte zone: cleștii și ciocanele descoperite arată că
aveau numeroase ateliere de fierărie. Existau conducte din lut ars care
transportau apa, iar într-una din locuințe s-a descoperit o trusă de
chirurgie.
„Nu trebuie disprețuiți dacii. Cel puțin cei din Munții
Orăștiei erau destul de evoluați, iar faptul că erau foarte serioși în privința
siderurgiei este o chestie demnă de admirat. Însă în multe alte domenii erau mai
primitivi”, spune Radu.
În opinia sa, audiența mare de care s-a bucurat
documentarul „Dacii. Adevăruri tulburătoare” (documentar care susține o serie de
idei și ipoteze dintre care multe au fost deja demonstrate ca fiind false de
către istorici și arheologi) este o dovadă că oamenii vor să afle informații
despre istoria dacilor.
„Dacii erau foarte neliniștiți, foarte
periculoși”
„Marea majoritate a oamenilor care l-au vizionat au
crezut că o să vadă ceva. Dar ironiile la adresa filmulețului sunt nesfârșite.
Deja a intrat în legendă ca aberația absolută. Era zilele trecute un articol în
„Adevărul” despre teorii similare asupra originii ungurilor, dintre care unele
erau că strămoșii ungurilor au venit de pe planeta Sirius sau că englezii,
spaniolii și indienii americani sunt de origine maghiară și că numai conspirația
românească și a altora îi împiedică ... mă rog... exact ca la noi. Și în
comentarii am citit: „Exact „Adevărurile tulburătoare”, dar varianta
ungurească””.
Documentarul susține că dacii erau strămoșii romanilor și,
deoarece romanii știau că se trag din daci, i-ar fi tratat pe aceștia cu o
cinste deosebită, ridicându-le numeroase statui. Într-adevăr, s-au păstrat
numeroase statui de daci, însă nu deoarece romanii voiau să îi glorifice, ci
pentru că arhitectul Apollodor din Damasc a proiectat un for uriaș pentru
împăratul Traian, mai mare decât forurile împăraților de până atunci. Deoarece
forul era mare, și statuile de prizonieri daci sunt numeroase. Forul, ridicat
după victoria asupra dacilor, avea rolul de a-i glorifica pe romani și pe
împăratul lor, nu pe daci, explică Radu Oltean.
„Mitul originilor
fascinează. La noi este parcă cu atât mai glorificat fiindcă mulți români l-au
identificat ca singura mare epocă din istoria românilor, pe fondul unui complex
de nemulțumire al românilor față de istoria lor. Mai curând ești mândru de un
fals decât să fii nemulțumit de un adevăr. Cam asta e motivația psihologică”,
apreciază el.
Însă adevărul istoric oferă „fabulos de multe satisfacții”:
“Asta mi se pare grozav, să mă pot pune cu mintea în pielea oamenilor de atunci,
să înțeleg tipul de gândire din epocă, atunci când scara de valori era cu totul
altfel: războiul era un adevărat cult de ambele părți, e drept unul mult mai
rafinat și mai dezvoltat de partea romanilor, dar și dacii erau un popor extrem
de războinic, cum puține au fost în epocă în Europa. Cred că d-aia a și fost dus
acest război foarte dur: dacii erau foarte neliniștiți, foarte periculoși”.
Volumul I „Sarmizegetusa” din lucrarea „Dacia. Războaiele cu
romanii” poate fi găsită în lanțurile de librării Cărturești și Humanitas din
țară, precum și în unele muzee, începând cu luna august. Volumul va apărea în
limbile română și engleză. Autorul își va lansa cartea miercuri, în cadrul unui
eveniment organizat de Fundația Calea Victoriei.
Sursa: ro.stiri.yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu