Dezastrul provocat în Japonia de cutremurul de 8,9 grade Richter şi tsunami-ul ce i-a urmat (prezentate în materialul “Se răstoarnă pământul Japoniei?”), au readus în discuţie vulnerabilităţile României. Principala vulnerabilitate a României este statul. Ţara noastră, România de azi, are un stat corupt şi trădător. Aceasta-i marea noastră vulnerabilitate.
În lucrarea Manifest-Va fi revoluţie!, Anexa – O privire asupra României de azi, subcap.B, Vânzarea României, pag.103, adresându-mă celor ce conduceau România în 2008 (acum e chiar mai rău), întrebam retoric:
Va trebui să răspundă cineva cum veţi rezolva voi, cei ce conduceţi România, următoarele crize, atâta timp cât noi nu mai avem ca ţară dreptul asupra resurselor proprii:
• Cum veţi rezolva o criză alimentară majoră, în situaţia în care criza va fi generală şi nu veţi putea apela la un ajutor extern? Nu vorbiţi de agricultură, nu încercaţi să minţiţi, agricultura înseamnă utilaje + combustibil + energie + irigaţii. Terenurile sunt parţial vândute, combustibilul nu ne aparţine, energia nu ne aparţine, irigaţii nu mai avem, utilajele sunt particulare (deci se pot cel mult rechiziţiona).
• Cum veţi rezolva o criză energetică majoră în situaţia în care ea este globală? Dar dacă această criză vine peste o secetă cumplită şi ne cade sistemul hidrocentralelor şi al energiei nucleare?
• Cum veţi rezolva o criză socială majoră, cu un şomaj de peste două milioane de oameni? Asta o vom vedea curând.
• În cazul unor catastrofe naturale:
o un cutremur devastator,
o o prăbuşire a scoarţei terestre în zona Băneasa – Bărăgan,
o o arşiţă pustiitoare pe sudul ţării,
o ruperi de baraje pe Lotru, Argeş, Bistriţa, Prut,
o eliberarea imensei mase azotato-carbonice de pe fundul Marii Negre, în urma unui cutremur, purtată de un tsunami pe Litoral (dezechilibre hidro şi mai ales aero – otrăvirea populaţiei)
În toate aceste cazuri la ce armată veţi apela? Pe cine veţi chema?
Va trebui să răspundă cineva cum veţi rezolva voi, cei ce conduceţi România, următoarele crize, atâta timp cât noi nu mai avem ca ţară dreptul asupra resurselor proprii:
• Cum veţi rezolva o criză alimentară majoră, în situaţia în care criza va fi generală şi nu veţi putea apela la un ajutor extern? Nu vorbiţi de agricultură, nu încercaţi să minţiţi, agricultura înseamnă utilaje + combustibil + energie + irigaţii. Terenurile sunt parţial vândute, combustibilul nu ne aparţine, energia nu ne aparţine, irigaţii nu mai avem, utilajele sunt particulare (deci se pot cel mult rechiziţiona).
• Cum veţi rezolva o criză energetică majoră în situaţia în care ea este globală? Dar dacă această criză vine peste o secetă cumplită şi ne cade sistemul hidrocentralelor şi al energiei nucleare?
• Cum veţi rezolva o criză socială majoră, cu un şomaj de peste două milioane de oameni? Asta o vom vedea curând.
• În cazul unor catastrofe naturale:
o un cutremur devastator,
o o prăbuşire a scoarţei terestre în zona Băneasa – Bărăgan,
o o arşiţă pustiitoare pe sudul ţării,
o ruperi de baraje pe Lotru, Argeş, Bistriţa, Prut,
o eliberarea imensei mase azotato-carbonice de pe fundul Marii Negre, în urma unui cutremur, purtată de un tsunami pe Litoral (dezechilibre hidro şi mai ales aero – otrăvirea populaţiei)
În toate aceste cazuri la ce armată veţi apela? Pe cine veţi chema?
*
Cutremurul din 77 ne-a blocat pentru douăzeci de ani! Într-o catastrofă de genul celei din Japonia, România n-ar mai exista.
Am trăit cutremurul din 77 într-o zonă a Bucureştiului în care intensitatea a atins cotele maxime. Nu aveam niciunul experienţa cutremurului, nu înţelegeam ce s-a întâmplat. În zona reactorului explodaseră nişte cazane, IFA luase foc iar buteliile de heliu explodau una după alta. Ploua cu sticlă peste noi, ştiam că incendiile vor cuprinde şi zona depozitelor de surse radioactive, oamenii fugeau te miri pe unde, ţăranii din Măgurele strigau că a luat foc „atomul”, afară se făcuse o lumină albă, rece şi deodată a început să fie foarte, foarte frig. După un timp a apărut o Dacie şi din ea a coborât un colonel de armată care ne-a spus „A fost un cutremur de pământ, sunt pagube materiale, încercaţi să ajutaţi pompierii să stingă incendiile şi să-i ajutaţi pe cei în dificultate.” Scurt şi sec. În maşină era soţia lui, îmbrăcată într-un capot. Femeia plăngea! Am întrebat-o ce s-a întâmplat, ce-a păţit. Femeia a erupt şi-a strigat „Noi nu ştim nimic de copiii noştri iar el execută ordinele!”.
În scenariile elaborate de către ofiţerii din Marele Stat Major şi depuse sub forma unor proceduri în „plicuri cu coduri”, exista şi acesta, acţiunea în cazul unui cutremur major. Ofiţerul de serviciu a luat şi a deschis plicul cu procedurile. Apoi, tot mecanismul s-a pus în mişcare.
Astăzi, nişte borfaşi care au pus mâna pe ţară, bine sprijiniţi de unii de prin serviciile speciale, le-au luat acestor oameni până şi gradele. Faptul şi mai grav însă este că din sertarul cu coduri al Statului Major General, a dispărut cel mai important document, acela care includea procedurile armatei în cazul în care statul devenea supus unor interese particulare şi/sau străine.
Până atunci, în caz de cutremur nu ne rămâne decât să pargem geamul!
Am trăit cutremurul din 77 într-o zonă a Bucureştiului în care intensitatea a atins cotele maxime. Nu aveam niciunul experienţa cutremurului, nu înţelegeam ce s-a întâmplat. În zona reactorului explodaseră nişte cazane, IFA luase foc iar buteliile de heliu explodau una după alta. Ploua cu sticlă peste noi, ştiam că incendiile vor cuprinde şi zona depozitelor de surse radioactive, oamenii fugeau te miri pe unde, ţăranii din Măgurele strigau că a luat foc „atomul”, afară se făcuse o lumină albă, rece şi deodată a început să fie foarte, foarte frig. După un timp a apărut o Dacie şi din ea a coborât un colonel de armată care ne-a spus „A fost un cutremur de pământ, sunt pagube materiale, încercaţi să ajutaţi pompierii să stingă incendiile şi să-i ajutaţi pe cei în dificultate.” Scurt şi sec. În maşină era soţia lui, îmbrăcată într-un capot. Femeia plăngea! Am întrebat-o ce s-a întâmplat, ce-a păţit. Femeia a erupt şi-a strigat „Noi nu ştim nimic de copiii noştri iar el execută ordinele!”.
În scenariile elaborate de către ofiţerii din Marele Stat Major şi depuse sub forma unor proceduri în „plicuri cu coduri”, exista şi acesta, acţiunea în cazul unui cutremur major. Ofiţerul de serviciu a luat şi a deschis plicul cu procedurile. Apoi, tot mecanismul s-a pus în mişcare.
Astăzi, nişte borfaşi care au pus mâna pe ţară, bine sprijiniţi de unii de prin serviciile speciale, le-au luat acestor oameni până şi gradele. Faptul şi mai grav însă este că din sertarul cu coduri al Statului Major General, a dispărut cel mai important document, acela care includea procedurile armatei în cazul în care statul devenea supus unor interese particulare şi/sau străine.
Până atunci, în caz de cutremur nu ne rămâne decât să pargem geamul!
Posted: mircea batranu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu