Fiecare poveste are un inceput. Povestea mea nu are nici inceput si nici sfarsit. Povestea pe care o scriu se scrie singura pentru ca este o scrisoare de dragoste catre tine, asa ca tu esti prima si ultima mea fila. Si pentru ca El mi-a spus astazi “daca vrei sa ma auzi asculta-ma cu inima!”, am inceput sa Il ascult.
Paseam catre casa si priveam cerul. O lacrima a coborat pe obraz si apoi inca una, si inca una… si mi-am dat seama ca plang dar plangeam diferit. Erau lacrimi care curata, lacrimi care se simteau in suflet, erau lacrimile sufletului. Imi simteam toate existentele intr-una singura. Imi simteam inima ca intr-o menghina si cum incep sa ma sufoc. Mi-am spalat ochii cu apa rece si am privit in mine ca sa pot intelege durerea, de unde vine si ce are de gand cu mine. Am stat in intuneric cateva clipe, am aprins o lumanare si m-am hotarat sa incep sa scriu.
Insa nu reuseam sa scriu decat durerea si cum invat in fiecare zi, cum fiecare moment ma transforma, ma ridica aproape de cer iar apoi imi da drumul in gol. Pierd contactul cu mine… dar am redescoperit placerea de a zbura. Ma opresc sa privesc Omul insa nu pot privi mai mult decat ochii, caci asa m-ai invatat Invatatorule, sa privesc sufletul, i-am spus.
Si ma intorc, in acelasi loc si caut sa inteleg de ce aceasta lectie din nou, de ce acum, de ce eu sunt lectia. Ma simt ca si cum aproape nu mai sunt decat o mica parte din mine. As vrea ca cineva sa imi spuna ca va fi bine.
Sunt doar emotii care m-au luat prin surprindere…. imi spun mancand inca o bucata de ciocolata… 3d sau nu, ele sunt. Asa ca nu le lua in seama, caci nu conteaza atat de mult ce am scris acum sau ceea ce iti voi scrie, conteaza ce am scris in suflet, iar daca privesti mai atent poti citi.
Toate cuvintele mi se opresc inainte de a fi rostite si de aceea nu pot decat sa le scriu dar numai daca trec prin suflet. Caci ceea ce este nu are cum sa fie altfel. Sunt poate doar in perioada de vindecare, ….. a sufletului.
Si atunci El mi-a vorbit:
Chemarea vine intotdeuna cand stii sa asculti, cu inima. Fii pregatita sa primesti ceea ce este atat de aproape de tine, pe care nu poti vedea pentru ca nu ai invatat inca iubirea.
Vei primi ceea ce astepti cand vei plange ultima lacrima, cand vei privi ultimul apus de soare asa cum esti ACUM. Asa ca, Stapaneste ziua!
Vei primi codul si ultima ta lectie. Nu esti singura, niciodata! Caci ultima lectie esti TU! Iar Tu vei fi ceea ce trebuie sa fii!
Atunci i-am multumit si L-am cuprins cu inima. Sunt aproape, i-am spus. Atat!
Sursa: karyn
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu