Bardo Thödol, sau “Cartea tibetana a mortilor” este un text ezoteric, straniu, profund, tulburator, insa pe care am fi tentati sa-l catalogam, cu optica noastra de europeni, ca fiind lipsit de credibilitate si de-o îndrazneala fara margini. Cine poate lua o scriere care ne prezinta, cu lux de amanunte, ceea ce se petrece dupa moarte mai in serios decat ca pe-o fabula bine scrisa si-atat?
Cu toate acestea, în masura în care a patruns pana acum la noi, prin traduceri in limbile de larga circulatie, dar mai ales în Occident, “Cartea tibetana a morților” se bucura de o mare audienta, si aceasta nu numai datorita valentelor poetice deosebite ale scriiturii. Este vorba aici de un fenomen psiho-social mult mai complex și mai dramatic, de pierdere a sentimentului religios, manifestandu-se în special, asa cum afirma Mircea Eliade, printr-un sentiment de desacralizare a mortii.
Forta scrierilor sacre orientale, cu impact determinant asupra constiintei europeanului nerefractar la ineditul lor, constă tocmai in revalorizarea actului mortii, în solutiile ontologice oferite, în depașirea gandirii conceptuale, care, în general, se oprește epuizata în fata actului suprem al existentei si in utilizarea rezultatelor concrete obtinute prin tehnicile specifice de interiorizare și meditatie. În seria acestor scrieri, Cartea tibetana a mortilor este textul cel mai direct aplecat asupra fenomenului mortii, ca aplicatie fidela a doctrinei buddhismului tantric tibetan.sursa www.fenomenestranii.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu