Biserica recunoaște doar partu Evanghelii, numite canonice: după Ioan, Luca, Marcu, și Matei. În afară de acestea, există circa 60 de Evanghelii “apocrife”, infuențate de alte credințe sau de gnosoticism, cum ar fi Evanghelia după Iuda.
Ea este scrisă pe un papirus și are forma unui dialog între Iuda Iscariotul și Isus. Această Evanghelie este citată de primii creștini, iar documentul găsit este datat de către experți din secolul al III-lea, adică este o copie a originaluilui. De mai multe ori pierdută, ascunsă, vîndută, deteriorată, lipsită de unele fragmente, Evanghelia după Iuda, găsită în deșerturile Egiptului, reapare după circa 1700 de ani de peripeții, existența ei fiind revelată publicului abia în 2006.
Scrisă în limba coptă – limba primilor creștini din Egipt – și nu în greacă, această Evanghelie nu-l prezintă pe Iuda ca trădător, ci ca pe favoritul lui Isus, ca pe un “complice” care acceptă să-l sacrifice, luîndu-și astfel rolul de a permite realizarea proiectului divin – răstignirea și învierea Fiului Domnului, chiar dacă știa că va fi blestemat pe veci de creștini. În spiritul acestei idei vine și modesta sumă de 30 de arginți, citată în Biblie, pentru care Iuda l-a vîndut pe Isus; se știe că Iuda era bogat și era trezorierul apostolilor, adică ar fi putut deturna fonduri importante dacă ar fi fost avid de bani.
Sursa: Curiozităţii din întreaga lume
Ea este scrisă pe un papirus și are forma unui dialog între Iuda Iscariotul și Isus. Această Evanghelie este citată de primii creștini, iar documentul găsit este datat de către experți din secolul al III-lea, adică este o copie a originaluilui. De mai multe ori pierdută, ascunsă, vîndută, deteriorată, lipsită de unele fragmente, Evanghelia după Iuda, găsită în deșerturile Egiptului, reapare după circa 1700 de ani de peripeții, existența ei fiind revelată publicului abia în 2006.
Scrisă în limba coptă – limba primilor creștini din Egipt – și nu în greacă, această Evanghelie nu-l prezintă pe Iuda ca trădător, ci ca pe favoritul lui Isus, ca pe un “complice” care acceptă să-l sacrifice, luîndu-și astfel rolul de a permite realizarea proiectului divin – răstignirea și învierea Fiului Domnului, chiar dacă știa că va fi blestemat pe veci de creștini. În spiritul acestei idei vine și modesta sumă de 30 de arginți, citată în Biblie, pentru care Iuda l-a vîndut pe Isus; se știe că Iuda era bogat și era trezorierul apostolilor, adică ar fi putut deturna fonduri importante dacă ar fi fost avid de bani.
Sursa: Curiozităţii din întreaga lume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu