Nivelul mărilor a început să crească brusc începând cu sfârşitul secolului al 19-lea, atingând un ritm de creştere de 3 ori mai mare decât cea mai mare rată de ascensiune înregistrată în ultimele două milenii, susţine o analiză detaliată.
“Acest lucru arată în mod clar că tendinţa recentă nu face parte dintr-un ciclu natural“, sustine Ken Miller de la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey.
Andrew Kemp de la Universitatea din Pennsylvania, împreună cu colegii săi, a petrecut cinci ani şi a sondat mlaştini pentru a analiza sedimentele de sare care au fost nederanjate de milenii. Kemp, aflat acum la Universitatea Yale, a săpat împreună cu echipa sa două situri şi a descoperit rămăşiţe microscopice ale unor organisme unicelulare cu cochilie, cunoscute sub denumirea de foraminifere.
Toleranţa foraminiferelor la sare este variată. Astfel că schimbările nivelului mărilor de-a lungul mileniilor a dus la un amestec al speciilor care trăiesc în orice sit. Cunoaşterea distribuţiei foraminiferelor în era modernă, la diferite adâncimi, de-a lungul coastelor din ziua de azi, ar putea ajuta cercetătorii să deducă nivelele anterioare ale mării în cele două situri, luând în calcul abundenţa diferitelor specii în straturi succesive de sedimente.
“Ştim, în mare, ce a făcut nivelul mării începând cu acum 20.000 de ani. Dar până acum nu am avut o evidenţă detaliată a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 2000 de ani cu nivelul mării”, susţine Miller.
Nucleul demonstrează că nivelul mărilor din situl Carolinei de Nord a fost în mare parte neschimbat începând cu 100 î.Hr şi până în 950 d.Hr. Apoi nivelul apelor a suferit o creştere de patru secole, cu o medie de 0.6 milimetri pe an. După care nivelul mărilor a rămas constant până după 1865. De atunci, s-a observat o creştere de 2.1 milimetri anual. Cel puţin ultimii 80 de ani se potrivesc cu datele studiului, sustine Horton.
Rezultatele validează utilizarea ecuaţiilor generale cu privire la temperaturile trecute şi la modificările nivelului mării care prevăd creşterea nivelului apelor în urma încălzirii climei, susţine Aslak Grinsted de la Centrul de Climatologie şi Gheaţă din cadrul Universităţii din Copenhaga.
“Ceea ce este minunat referitor la acest ansamblu de date este continuitatea şi precizia sa, cât şi faptul că coincide cu datele înregistrate în celalte părţi ale planetei”, susţine Grinsted.
Sursa: ScienceNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu