duminică, 1 aprilie 2012

Febra lui MRU


Unii lideri politici rămân în memoria contemporanilor prin declarații pline de înțelepciune, inteligență sau pragmatism politic. Alții, rămân în memorie prin declarații care mustesc de stupiditate incredibilă. Din păcate, una dintre recentele declarații ale premierului MRU îl încadrează ferm și indubitabil în categoria liderilor care s-au remarcat prin declarații stupide:
“Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori preţul pe seama credibilităţii unui Guvern care abia s-a instalat şi, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acţiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt nişte simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naşte din nou”. (sursa: Mediafax)
Interpretarea pe care premierul MRU o dă dezastrului de la Curpu Min are câteva probleme:

  1. Se pare că șeful guvernului nu și-a pus niciodată întrebarea: de ce Cupru Min a devenit o ”gaură neagră?” . Transferul unei companii în proprietate privată nu o face profitabilă printr-un proces miraculos, ci prin lichidarea furtului tolerat de autoritățile statului. Dacă statul are un singur mod de a rentabiliza propriile companii, modul constând în vânzarea acestora la prețuri derizorii, atunci este clar că statul nu poate sau nu vrea să oprească furtul instituționalizat. Apropos, Cupru Min a fost o companie profitabilă.
  2. Este straniu că MRU compară prețul de vânzare al Cupru Min cu prețul de start al licitației și nu cu valoarea reală a depozitelor care pot fi exploatate de Cupru Min. După aceeași logică, prețul de start al licitației putea să fie nu 50 ci 5 milioane de euro și atunci randamentul tranzacției, calculat după ”formula MRU” ar fi devenit de zece ori mai mare. Faptul că statul a vândut un activ care valorează (conservativ!) 4 miliarde de euro pentru 200 de milioane de euro nu este semnul ”credibilității unui Guvern care de-abia s-a instalat”, ci confirmarea faptului că guvernul MRU este fie inept, fie corupt.
  3. Suprasubscrierea acțiunilor Transelectrica nu este altceva decât un semn al faptului că o mulțime de investitori își doresc să aibă o parte din profiturile unui monopol de stat, monopol care beneficiază de o cooperarea ANRE în privința creșterii continue a tarifelor.
  4. Anul trecut, creșterea PIB-ului a fost asigurată de condițiile climaterice și conjunctura prețurilor de cartofi, grâu și rapiță. Anul acesta condițiile climaterice au fost neprielnice, iar Renault ( principalul exportator din economia românească) a recurs la oprirea producției de la Mioveni din cauza lipsei de comenzi. Oprirea este temporară și va dura doar două zile însă se poate spune cu certitudine că nu va fi ultima oprire din acest an. Despre ce frenezie economică poate fi vorba?

Premierul MRU a observat corect una dintre simptomele bolii de care suferă economia românească, dar nu a identificat corect boala. Economia românească are febră, dar nu este febra creșterii economice. Faza terminală a hipotermiei este însoțită de o senzație de căldură plăcută, iar următoarea etapă este moartea organismului.

Redacția Economică
PS: Aviz celor care consideră că privatizarea resurselor minerale este o politică ”de dreapta”. Privatizarea resurselor naturale nu este o politică ”de dreapta”, ci o politică stupidă și criminală. Nici Augusto Pinochet, lider politic care nu poate fi vreodată suspectat de simpatii de stânga, nu a privatizat compania națională de cupru din Chile. Se pare că MRU își dorește să fie mai catolic decât papa, adică mai de dreapta decât Pinochet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu