Postat Maria
Moartea e una din două : sau e ca şi cum cel mort n-ar mai exista şi n-ar mai simţi nimic, sau, după cum se spune, înseamnă o schimbare şi o mutare a sufletului din acest loc de aici în altul. Şi dacă înseamnă lipsa oricărei simţiri şi e ca somnul cuiva caren-ar vedea nimic, nici măcar un vis, atunci moartea ar putea fi un cîştig minunat. Pentru că eu cred că dacă cineva ar trebui să aleagă o astfel de noapte în care a dormit atît de adînc încît n-a avut nici un vis, să compare cu această noapte celelalte nopţi şi zile ale vieţii sale şi, cercetînd, ar trebui să spună cîte zile şi nopţi a petrecut în viaţalui mai bine şi mai plăcut decît această noapte, cred că acela, chiar dacă n-ar fi om de rînd, ci însuşi marele rege, ar găsi că sînt foarte puţine la număr pe lîngă celelaltezile şi nopţi. Prin urmare, dacă aşa este moartea, eu spun că este un cîştig; pentru că astfel timpul întreg nu pare mai lung decît o singură noapte.Iar dacă a muri înseamnă să pleci de aci în altă parte şi dacă sînt adevărate cele ce se spun — cum că acolo se află toţi cei care au murit —, atunci ce alt bine ar putea fi mai mare decît acesta, judecători?Dacă cineva, sosind în Hades, scăpat fiind de aceşti aşa-zişi judecători, îi va găsi adevăraţii judecători despre care se spune că împartdreptatea acolo, pe Minos şi Radamanthys, pe Eac, Triptolemos şi alţi croi cîţi au fost oameni drepţi în viaţa lor, oare ar fi urîtă acea călătorie? Cu cîtă bucurie ar primi oricare dintre voi să ajungă lîngă Orfeu, sau lîngă Musaios, sau lîngă Hesiod ori Homer? în ceea ce mă priveşte, aş Muri de bunăvoie de nenumărate ori, dacă aşa stau lucrurile, fiindcă mi-aş petrece minunat vremea acolo, întîlnidu-mă cu Palamede, şi cu Aias al lui Telamon, şi c u oricare altul dintre cei vechi care a murit de pe urmaunei judecăţi nedrepte, şi stînd să pun păţaniile mele alături de ale lor, cred că n-ar fi lucru lipsit de farmec; mai ales ar fi plăcut să-mi petrec timpul iscodindu-i pe cei deacolo, cum am făcut cu cei de aici, şi căutînd să aflu care dintre ei este înţelept şi care îşi închipuie că este, fără să lie. Cu cîtă bucurie, o, judecătorii mei, ar primi cinevasă-l cerceteze pe cel care a condus la Troia oastea cea nenumărată, sau pe Odiseu, sau pe Sisif, şi i-am putea înşira şi pe alţii, fără de număr, bărbaţi şi femei; să vorbeşti, să fii împreună cu ei acolo şi să-i iscodeşti, ar fi într-adevăr o fericire. De bună seamă că cei de acolo nu osîndesc la moarte pentru astfel de lucruri, pentru că şi în celelalte privinţe sînt mai fericiţi decît cei de aici şi sînt şi nemuritori pentru restul timpului, dacă sînt adevărate cele ce se spun.Dar şi voi trebuie să aveţi bune nădejdi în privinţa morţii, judecătorii mei, şi să vă daţi seama de acest adevăr; pentru un om bun nu există nimic rău, nici în viaţă, nici în moarte, iar Zeul are grijă de soarta lui; nici ceea ce se petrece cu mine nu e la întîmplare, ci e limpede pentru mine că e mai bine să mor şi să mă îndepărtez de toate. Deaceea semnul meu nu mi s-a împotrivit de fel iar eu nu sînt cîtuşi de puţin mîniat pe cei care au votat împotrivă-mi şi nici pe cei care m-au acuzat. Deşi nu cu acest gînd m-au acuzat şi m-au condamnat, ci crezînd că-mi fac un rău; iar acest lucru e vrednic de mustrare. Numai atît vă mai cer : pe fiii mei, cînd vor ajunge în floarea vîrstei, să-i pedepsiţi, cetăţeni, necăjindu-i la fel cum vă necăjeam şi eu pe voi, ori de cîte ori vi se va părea că se îngrijesc fie de bani, fie de altceva, mai mult decît de virtute; şi ori de cîte ori vor crede că e ceva de capul lor fără să fie nimic, să-i certaţi, cum vă certam eu, că nu-şi dau osteneala pentru ce trebuie şi îşi închipuie că sînt ceva, deşi nu sînt buni de nimic. Şi dacă veţi face aşa, va însemna că v-aţi purtat cum trebuie şi cu mine şi cufiii mei.Dar acum e timpul să plecăm : eu ca să mor, iar voi — ca să trăiţi. Care dintre noi se îndreaptă spre un bine mai mare, nu ştie nimeni altcineva decît Zeul.
Apararea lui Socrate -Platon
sursa: eulinterior.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu