Un grup de cercetători americani a descoperit 34 de persoane care au o memorie autobiografică ieşită din comun, care le permite să reproducă o mare parte a detaliilor vieţii lor curente, de zi cu zi, timp de mai mulţi ani de zile, relateazănewscientist.com.
Campioană este Jill Price, coordonator de educaţie religioasă la o sinagogă. Ea îşi poate aminti, cu precizie, tot ce s-a petrecut în viaţa sa, zi de zi, în ultimii 22 de ani. Abilitatea ei a fost descoperită în anul 2000 şi, de atunci, a fost testată şi răs-testată, confirmându-se că niciodată nu dă greş atunci când i se cere să vorbească despre evenimente verificabile, petrecute în urmă cu 10 – 20 de ani, într-o anume zi.
Memoria de lungă durată are două componente: memoria semantică şi cea autobiografică. Memoria semantică este mai valoroasă, în sensul că ne ajută să stocăm şi să reproducem informaţii complexe, concepte. Memoria autobiografică funcţionează ca o înregistrare audio-video a evenimentelor personale şi evenimentelor universale de care aflăm. Jill Price nu excelează în privinţa memoriei semantice, dar este imbatabilă în privinţa memorării calendarului evenimentelor personale şi universale.
„Memoria mi-a condus viaţa. Mi-a adus şi mari beneficii, multă bucurie, dar mă şi răscolesc continuu amintirile nefericite”. Posesorii unei memorii autobiografice ieşite din comun retrăiesc, cu aproape aceeaşi intensitate, emoţiile legate de evenimentele pe care le evocă. Marilu Henner, un actor cunoscut pentru rolul său din seria „Taxi”, este capabil să plângă sau să râdă foarte uşor, fiindcă memoria sa îi permite să retrăiască, oricând, episoade din viaţa personală care să îl aducă, instantaneu, în starea de graţie.
S-au emis mai multe ipoteze pe care grupul de cercetători le explorează, pentru a stabili, cu exactitate, mecanismele care sunt responsabile de supradimensionarea memoriei autobiografice.
Una dintre aceste ipoteze este tocmai cea legată de emoţii, de felul în care acestea ne impresionează şi se „ştanţează” în mintea noastră – mai precis, în structura neuronală numită amigdala hipocampică.
O altă ipoteză este aceea că, deşi nu sunt diagnosticaţi ca suferind de tulburare obsesiv-compulsivă (cauzată de disfuncţii sau hiperfuncţii ale nucleului caudat), toţi cei 34 de memo-campioni au comportamente de tip obsesiv sau compulsiv. De pildă, unii suferă de teama de germeni patogeni şi manifestă obsesie faţă de igiena personală.
Sursa: www.2012en.ro
Источник:http://www.2012en.ro/2012/08/misterele-corpului-uman-amintiri-care-nu-se-sterg/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FaMYX+%282012+Era+Noastra%29
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu