Viitorul gazelor de şist

Colaj: Vocea Rusiei

Marea Britanie, China şi India sunt însufleţite de ideea energeticii bazate pe gazele de şist. Experţii se îndoiesc de posibilitatea obţinerii unui succes similar cu cel american.

Este vorba de ţările care duc lipsă de resurse energetice convenţionale. Guvernele lor investesc mijloace financiare importante într-o direcţie nouă de extracţie de gaze. Majoritatea analiştilor sunt convinşi că în prezent este perioada de vârf în ceea ce priveşte extracţia de hidrocarburi convenţionale. Zăcămintele vechi sunt aproape epuizate, iar cele noi se află în locuri greu accesibile. Cererea de hidrocarburi creşte mai ales în China şi India, ale căror economii se dezvoltă cu rapiditate.

În aceste condiţii, omenirea speră în surse alternative de energie. Însă experienţa Statelor Unite nu poate fi repetată în afara hotarelor Americii de Nord, este de părere Aleksei Gromov, expert rus la Institutul de Energetică şi Finanţe.

„Experienţa Statelor Unite nu se potriveşte nici pe departe tuturor. Acolo a fost o conjunctură de factori. În primul rând, nivelul tehnologiei este foarte înalt. În al doilea rând, investiţiile de bază în extracţia gazelor de şist (ulterior şi a petrolului de şist) au fost făcute înainte de criza din 2008. În al treilea rând, este vorba de specificul legislaţiei americane, proprietarii de pământ deţin şi bogăţiile subsolului. Prin urmare, americanii sunt interesaţi de exploatare. În Europa situaţia este cu totul alta. În primul rând, condiţiile geologice sunt complet diferite. Ele sunt mai puţin avantajoase din punct de vedere economic. În al doilea rând, din punctul de vedere al proprietăţii, bogăţiile de orice natură ale subsolului aparţin statului, de aceea statul este obligat să cumpere terenuri de la persoane particulare pentru exploatarea zăcămintelor de şist. În al treilea rând, în timpul extracţiei gazelor de şist are loc poluarea cu metan a mediului înconjurător, inclusiv a apelor subterane”.

Tehnologiile moderne pentru extracţia gazelor de şist presupun forarea unui puţ vertical cu câteva canale orizontale de 2-3 kilometri lungime. În canale se pompează un amestec de apă, nisip şi substanţe chimice, astfel încât rocile se sparg şi eliberează gazele. Sunt folosite 80-300 de tone de substanţe chimice. Ecologii au calculat că extracţia de gaze de şist duce la poluarea apelor subterane cu toluen, benzen, arsenic şi altele.

Este important faptul că puţurile pentru extracţia gazelor de şist au un termen de exploatare mult mai mic decât cel pentru extracţia de gaze naturale. De asemenea, se eliberează o mare cantitate de metan, ceea ce duce la creşterea efectului de seră. Cu alte cuvinte, extracţia gazelor de şist este „o sabie cu două tăişuri”.

Sursa: romanian.ruvr.ru