Un interviu de televiziune de acum 50 de ani
(din luna iunie, 1964), care i-a fost luat lui George van Tassel, scoate la iveală informaţii despre mai multe tehnologii uimitoare, pe care omenirea le-a avut la dispoziţie încă din acele timpuri, dar care au fost tăinuite de către forţele oculte ale Iluminaţilor. Tehnologiile respective au fost dezvoltate în secret de către Forţele Aeriene şi cele ale Marinei SUA, având la bază informaţii obţinute de la fiinţe extraterestre. Printre aceste revelaţii, van Tassel dezvăluie faptul că Forţele Aeriene americane s-au aflat în posesia tehnologiei antigravitaţiei încă din anul 1956. El afirmă că a fost martorul unei demonstraţii a acestei tehnologii în anul 1953, atunci când a fost luat la bordul unei nave extraterestre ce aterizase pe aeroportul de la Giant Rock, în California. În acea perioadă, van Tassel era directorul acelui aeroport.
Mai departe în interviu, el afirmă că tehnologiile bazate pe captarea de semnale din decursul timpului – incluzând aici semnalele TV şi chiar călătoria în timp – au fost cercetate şi dezvoltate, iar mai apoi clasificate ca fiind
.jpg)
secrete de stat de cel mai înalt nivel, de către Marina americană. Bazându-se pe contactele sale cu extratereştrii, van Tassel şi-a îndreptat toate eforturile către dezvoltarea tehnologiei călătoriei în timp şi a prelungirii vieţii oamenilor, prin construirea unei structuri complexe, înaltă cât patru etaje, pe care a numit-o „Integraton”. Din nefericire, în 1978 - cu câteva săptămâni înainte de inaugurarea Integratonului său -, el a murit de atac de cord. Circumstanţele din jurul morţii sale sugerează faptul că ceea ce el cunoştea despre prelungirea vieţii umane a fost considerat de autorităţile americane ca fiind extrem de important. Ca urmare, moartea sa pare să nu fi fost deloc „întâmplătoare”.
Interviul de televizune a fost moderat de către Jack Webster, de la KVOS TV şi a avut loc pe 18 iunie 1964. Piesa de rezistenţă a interviului este declaraţia lui van Tassel, prin care el afirmă că a fost luat la bordul unui OZN, ocazie cu care i s-au împărtăşit anumite informaţii tehnologice de către patru fiinţe extraterestre cu aspect uman, având înălţimea de aproximativ 1,70 m. Evenimentul a avut loc în data de 24 august 1953.
În conformitate cu declaraţia lui van Tassel, unul dintre cei patru extratereştri avea
pe atunci vârsta de 700 de ani. Cu acea ocazie, van Tassel a primit o formulă matematică simplă pentru realizarea călătoriei în timp, care corela în mod direct frecvenţa cu timpul, dar într-o relaţie invers proporţională. Remarcabil este faptul că van Tassel afirma că tehnologia a fost mai apoi dezvoltată şi adaptată astfel încât să permită vizualizarea oricărei scene din orice perioadă istorică. Tehnologia respectivă a fost rapid clasificată de către marina SUA, iar inventatorul (van Tassel) a fost forţat să lucreze într-un proiect secret.
Ceea ce van Tassel a descris în interviul din anul 1964, despre tehnologia călătoriei în timp
{ F=1/T , F=frecventa, T=timp }
şi a vizualizării scenelor temporale, a fost mai târziu descris în unele declaraţii ale anumitor persoane despre proiectul „Looking Glass”.
Ecuaţia pe care van Tassel a primit-o de la acele fiinţe extraterestre în anul
1953 a devenit elementul principal pentru dezvoltarea ideii sale cu Integratonul, care reprezintă o structură înaltă cât patru etaje, ce ar duce la revitalizarea tuturor celulelor din organismul viu care ar intra în interiorul structurii, prelungind astfel foarte mult timpul de viaţă al acestuia. Van Tassel intenţiona să facă această descoperire publică, astfel încât ea să fie gratuită şi la îndemâna oricui. După „atacul de cord” pe care el l-a suferit în mod misterios în anul 1978, cu puţin timp înainte de inaugurarea extraordinarei sale invenţii, anumite agenţii secrete ale SUA au pătruns imediat în încinta în care acesta îşi desfăşura cercetările şi a confiscat toate materialele şi documentele de acolo.
Proiectul Integraton a fost mai apoi abandonat.
În finalul interviului, van Tassel afirmă că el a putut să vadă personal demonstrarea antigravitaţiei, aşa cum i-a fost arătată de către vizitatorii extratereştri, care îşi stabiliseră de asemenea baze pe Lună în urmă cu sute de ani. Antigravitaţia – bazată pe principiul electrogravitației – a fost discutată în mod deschis în comunitatea ştiinţifică internaţională până în anul 1956, după care cercetările au devenit brusc în totalitate secretizate. După acea dată nu au mai apărut niciun fel de studii ştiinţifice pe această temă.
Interviul lui van Tassel poate fi urmărit aici:
Declaraţiile lui van Tassel explică însă motivul pentru care studiile asupra antigravitaţiei au fost brusc suprimate, fiind o demonstraţie plauzibilă pentru misterioasa
lor dispariţie după 1956.
De pildă, cazul lui Otis Carr, unul dintre discipolii lui Nikola Tesla, este edificator în acest sens: tehnologia antigravitaţiei, la care el ajunsese şi pe care o dezvoltase cu succes, a fost reprimată cu teribile urmări. Carr a fost închis în baza unor acuzaţii fabricate şi abia după 40 de ani, în anul 2006, unul dintre asistenţii săi - pe nume Ralph Ring - a îndrăznit să prezinte lumii adevărul.
Otis Carr reuşise să pună la punct tehnologia antigravitaţiei şi, ca urmare, a fost redus complet la tăcere de către agenţiile de securitate americane, aflate în subordinea „Iluminaţilor”.
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu