În anii ‘30 ai secolului trecut, o ştire făcea înconjurul lumii: 
undeva la graniţa chinezo-tibetană fuseseră descoperite, de către o expediţie arheologică chineză, condusă de profesorul Chi Pu Tei, nişte pietre cilindrice misterioase: erau acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi aparţinut unei civilizaţii de acum 12.000 ani. Scrierile de pe pietre au fost treptat descifrate, dar totul a trecut sub tăcere, încât nimeni nu mai recunoaştea existenţa lor, iar cei implicaţi în descoperirea şi cercetarea lor au dispărut fără urmă.
Expediţia chineză avusese drept obiectiv iniţial studierea grotelor artificiale din lanţul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la graniţa dintre China şi Tibet.
Întâmplarea a făcut să fie astfel descoperite nişte morminte care conţineau scheletele unor hominizi dintr-o rasă necunoscută: niciuna dintre fosile nu depăşea înălţimea de 1,38 metri, iar oasele extrem de subţiri susţineau cranii disproporţionat de mari. Ipoteza iniţială a cercetătorilor – că era vorba despre nişte primate ciudate, cel mai probabil nişte gorile de munte dintr-o specie nedescoperită –
a fost spulberată, ele fiind găsite înmormântate precum oamenii! Primele menţiuni ce făceau referire la o ciudată rasă de oameni scunzi (nu aveau mai mult de 70-100 de centimetri) au apărut în secolul al XIV-lea: Sir John Mandeville, un aventurier englez, descria în jurnalul său întâlnirea cu asemenea fiinţe. Se pare că acele fiinţe ar fi trăit în Asia, în apropierea Chinei- puţin cunoscută la ora aceea de majoritatea europenilor. Mandeville a fost şocat de aspectul fiinţelor, total diferit faţă de normele general acceptate ale vremii: dimensiuni extrem de reduse, asemănătoare unor copii, capul uriaş şi o durată de viaţă de numai câţiva ani. Însemnărilor lui John Mandeville nu le-a fost acordată importanţă, căci relatările despre ţări îndepărtate în care trăiau fiinţe fantastice, nu erau puţine la acea vreme. Abia în 1958, profesorul Tum Um Nui, unul dintre cercetătorii chinezi care se ocupa cu studierea înscrisurilor neobişnuite, a anunţat decriptarea unui mesaj şocant de pe discurile de piatră. Deşi oficialităţile chineze îi interzic anunţarea decriptării, acesta va publica traducerea textelor. Este vorba despre povestea unei nave venite din spaţiu, 
care s-ar fi prăbuşit în munţii Himalaya. Supravieţuitorii accidentului se autodenumeau Dropa şi au ajuns să conviețuiască paşnic cu triburile locale. Fosilele din peşterile din Bayan Kara-Ula nu ar fi fost altceva decât urmaşii ipoteticei rase. În 1995, autorităţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan, la câteva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula. Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 115 centimetri. Accesul străinilor în zonă a fost complet interzis.
Dropa au coborât din nori cu navele lor
Până la răsăritul soarelui, în zece rânduri, bărbaţii, femeile şi copiii din Kham s-au ascuns în peşteri. Apoi ei au înţeles semnele şi au văzut că Dropa veneau de data asta cu intenţii paşnice”. Singura moştenire lăsată populaţiei Bayan Kara Ula de clanul Dropa – ajuns aici în urma naufragiului navei lor – a fost legenda legată de exterminarea rapidă şi sălbatică a acestora. În conformitate cu tradiţia locală, moştenită prin viu grai, locuitorii zonei, dezgustaţi de corpurile nearmonios proporţionate ale umanoizilor Dropa, au început o persecuţie împotriva acestor „vizitatori din cer”. Confruntându-se cu acest atac, micuţii Dropa, cu capetele lor sub formă de bulb şi ochii bulbucaţi, au fost aproape exterminaţi în jurul anilor 10.000 i.C. Deplasându-ne cu 12 secole în viitor, vom vedea că această incredibilă istorie a Dropa este încă vie. Această neobişnuită legendă poate că nu ar fi traversat niciodată frontierele regiunii 
muntoase deşertificate Bayan Kara Ula – aflată la graniţa dintre China şi Tibet – dacă nu ar fi existat expediţia profesorului Chi Pu Tei, de la Universitatea Beijing, din 1938. Chi Pu Tei, împreună cu studentul său, studiau un sistem de peşteri interconectate într-una din cele mai neospitaliere zone din lume, situată la aproape de 650 de km de cea mai apropiată aşezare umană. Se spune că profesorul a găsit în aceste peşteri ceva ce depăşea cu mult aşteptările sale şi ceea ce era pregătit să studieze, anume un mormânt suprasaturat cu schelete ale unor fiinţe de dimensiuni mici – având înălţimi sub 1,20 m – înmormântate împreună cu multe discuri de piatră, precum şi nişte picturi foarte distincte pe pereţii peşterii. Aceste corpuri fragile aveau capete neobişnuit de mari şi nu corespundeau vreunei specii întâlnite până atunci de Chi Pu Tei. Când s-a avansat ipoteza că rămăşiţele ar putea 
aparţine unei specii de primate încă necunoscute, Chi Pu Tei a răspuns: „Unde s-a mai văzut ca unele maimuţe să îngroape alte maimuţe?” 716 discuri identificate au fost duse la Universitatea Beijing, iar câteva au fost date Uniunii Sovietice. Discurile aveau diametre de cca. 30 cm, 85 mm grosime, având fiecare cioplită câte o deschidere centrală, fie de formă circulară, fie dreptunghiulară. Mai important este faptul că majoritatea aveau o pereche de ghinturi minuscule de forma spiralată, gravate cu caractere stranii, pornind din exteriorul discului, de la margini spre centru.
În 1958, un cercetător, pe nume Tsum Um Nui, a pornit un studiu mai detaliat al acestor misterioase discuri din piatră. În 1962, după ce petrece câteva luni dedicate studiului acestora
cu ajutorul unei lentile, Dr. Tsum reuşeşte să descifreze mesajele codificate în aceste pietre. Ele vorbesc despre o istorie necunoscută, anume despre aterizarea forţată a navelor umanoizilor Dropa şi despre uciderea acestora în cele din urmă de către populaţia locală. Dr. Tsum prezintă aceste descoperiri colegilor săi în cursul aceluiaşi an. În ciuda acestei miraculoase descoperiri, controversatele revelaţii ale Dr. Tsum i-au determinat în scurt timp pe oficialii Universităţii Beijing să interzică în mod absolut menţionarea acestui subiect. Câţiva ani mai târziu – când ziarele au fost prelucrate pentru public – lucrarea doctorului Tsum a fost în întregime ridiculizată şi caricaturizata de către colegii săi. Alte informaţii despre discuri nu mai întâlnim până în 1974, când inginerul austriac Ernst Wegener fotografiază 2 
dintre discurile expuse în Muzeul Bampo din oraşul Xi’an. A recunoscut imediat ghinturile spiralate caracteristice şi deschiderile centrale, despre care nu auzise decât din zvonuri. Cu o asemenea istorie fascinantă, ce s-a întâmplat până la urmă cu discurile Dropa? Dovada concretă a existenţei lor sunt doar fotografiile lui Wegener. În mod curios, identitatea multor persoane implicate în această poveste nu poate fi verificată. În arhivele Universităţii Beijing nu există înregistrarea niciunei expediţii în Bayan Kara Ula; de asemenea nu exista niciun cercetător pe nume Tsum Um Nui. Lipsa dovezilor, la care se adaugă faptul că o bună parte din arheologia controversată a Chinei trece printr-un proces similar de eliminare, îi face pe unii să creadă că asemenea discuri nici nu au existat vreodată. Ascunderea altor cazuri, precum piramidele chinezeşti şi mumiile caucaziene vechi de 4.000 de ani, găsite în deşertul Takla Makán, sunt o dovadă a faptului că astfel de strategii au atins extreme greu de imaginat.
sursa
http://www.gorj-domino.com/discurile-misterioase-de-la-bayan-kara-ula/
O poveste ciudata despre descoperirea unui extraterestru a aparut in jurul anului
2003 mai precis pe data de 7 ianuarie , cand egiptologii au descoperit intr-o mica piramida de langa Lahun - Egipt, cadavrul mumificat al unui humanoid ciudat. Mumia are o inaltime de 145 de centimetri, ochi mari si oblici si urechi fara pavilioane exterioare. In plus, resturile de piele de pe mumie par a fi un fel de solzi protectori. Arheologii nu stiu inca daca solzii sunt, in fapt, pielea mumiei sau daca au fost folositi de preotii care au imbalsamat cadavrul pentru a-i conferi o anumita protectie celui decedat din partea zeilor.
Deocamdata mumia a fost datata ca apartinind celei de a XII-cea dinastii, deci in urma cu 2000 de ani ( mai precis 1880 ani ).
“Textele din interiorul mormantului arata ca este vorba despre favoritul faraonului, un mare preot numit Osirunet, adica venit din cer”, afirma unul dintre arheologii implicati in descoperire, sub protectia anonimatului.
Mai mult, acesta afirma ca Osirunet a fost ingropat cu mare cinste, beneficiind de o inmormantare la care aveau dreptul doar faraonii.
“Am gasit o serie de obiecte ciudate care nu au putut fi catalogate si a caror provenienta nu o stim, chiar si o harta ciudata a cerului. Ceea ce ne intriga insa, sunt cateva mici obiecte care par a fi facute complet dintr-un plastic dur dar care creeaza un ciudat camp magnetic in apropierea obiectelor incarcate cu energie electrica.”
Cadavrul a fost descoperit intr-o camera secreta din piramida si era acoperit in intregime cu pulbere de aur amestecata cu argila. Biologii care au studiat amanuntit mumia, au declarat ca aceasta nu are origini pur terestre si au exclus posibilitatea unor modificari genetice intamplatoare.
O inscriptie aflata la intrarea unui templu care dateaza din perioada respectiva, vorbeste despre cel dintii sfetnic al faraonului, care ar fi fost coboritor direct din zeul Amon-Ra si care “... se bucura de mai multa cinstire decat toti ceilalti de dinaintea lui si de dinaintea tuturor stramosilor Marelui Faraon, zeii sa-l tina in viata cat mai mult...”.
Descoperirea a fost si este tinuta in cel mai mare secret deoarece ar putea declansa o adevarata nebunie printre adeptii teoriei comform carora faraonii ar fi apartinut unei rase de extraterestrii si ca datorita cunostintelor lor deosebite au putut fi ridicate piramidele.
sursa : weeklyworldnews.com
undeva la graniţa chinezo-tibetană fuseseră descoperite, de către o expediţie arheologică chineză, condusă de profesorul Chi Pu Tei, nişte pietre cilindrice misterioase: erau acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi aparţinut unei civilizaţii de acum 12.000 ani. Scrierile de pe pietre au fost treptat descifrate, dar totul a trecut sub tăcere, încât nimeni nu mai recunoaştea existenţa lor, iar cei implicaţi în descoperirea şi cercetarea lor au dispărut fără urmă.Expediţia chineză avusese drept obiectiv iniţial studierea grotelor artificiale din lanţul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la graniţa dintre China şi Tibet.
Întâmplarea a făcut să fie astfel descoperite nişte morminte care conţineau scheletele unor hominizi dintr-o rasă necunoscută: niciuna dintre fosile nu depăşea înălţimea de 1,38 metri, iar oasele extrem de subţiri susţineau cranii disproporţionat de mari. Ipoteza iniţială a cercetătorilor – că era vorba despre nişte primate ciudate, cel mai probabil nişte gorile de munte dintr-o specie nedescoperită –
a fost spulberată, ele fiind găsite înmormântate precum oamenii! Primele menţiuni ce făceau referire la o ciudată rasă de oameni scunzi (nu aveau mai mult de 70-100 de centimetri) au apărut în secolul al XIV-lea: Sir John Mandeville, un aventurier englez, descria în jurnalul său întâlnirea cu asemenea fiinţe. Se pare că acele fiinţe ar fi trăit în Asia, în apropierea Chinei- puţin cunoscută la ora aceea de majoritatea europenilor. Mandeville a fost şocat de aspectul fiinţelor, total diferit faţă de normele general acceptate ale vremii: dimensiuni extrem de reduse, asemănătoare unor copii, capul uriaş şi o durată de viaţă de numai câţiva ani. Însemnărilor lui John Mandeville nu le-a fost acordată importanţă, căci relatările despre ţări îndepărtate în care trăiau fiinţe fantastice, nu erau puţine la acea vreme. Abia în 1958, profesorul Tum Um Nui, unul dintre cercetătorii chinezi care se ocupa cu studierea înscrisurilor neobişnuite, a anunţat decriptarea unui mesaj şocant de pe discurile de piatră. Deşi oficialităţile chineze îi interzic anunţarea decriptării, acesta va publica traducerea textelor. Este vorba despre povestea unei nave venite din spaţiu, 
care s-ar fi prăbuşit în munţii Himalaya. Supravieţuitorii accidentului se autodenumeau Dropa şi au ajuns să conviețuiască paşnic cu triburile locale. Fosilele din peşterile din Bayan Kara-Ula nu ar fi fost altceva decât urmaşii ipoteticei rase. În 1995, autorităţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan, la câteva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula. Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 115 centimetri. Accesul străinilor în zonă a fost complet interzis.
Dropa au coborât din nori cu navele lor
Până la răsăritul soarelui, în zece rânduri, bărbaţii, femeile şi copiii din Kham s-au ascuns în peşteri. Apoi ei au înţeles semnele şi au văzut că Dropa veneau de data asta cu intenţii paşnice”. Singura moştenire lăsată populaţiei Bayan Kara Ula de clanul Dropa – ajuns aici în urma naufragiului navei lor – a fost legenda legată de exterminarea rapidă şi sălbatică a acestora. În conformitate cu tradiţia locală, moştenită prin viu grai, locuitorii zonei, dezgustaţi de corpurile nearmonios proporţionate ale umanoizilor Dropa, au început o persecuţie împotriva acestor „vizitatori din cer”. Confruntându-se cu acest atac, micuţii Dropa, cu capetele lor sub formă de bulb şi ochii bulbucaţi, au fost aproape exterminaţi în jurul anilor 10.000 i.C. Deplasându-ne cu 12 secole în viitor, vom vedea că această incredibilă istorie a Dropa este încă vie. Această neobişnuită legendă poate că nu ar fi traversat niciodată frontierele regiunii 
muntoase deşertificate Bayan Kara Ula – aflată la graniţa dintre China şi Tibet – dacă nu ar fi existat expediţia profesorului Chi Pu Tei, de la Universitatea Beijing, din 1938. Chi Pu Tei, împreună cu studentul său, studiau un sistem de peşteri interconectate într-una din cele mai neospitaliere zone din lume, situată la aproape de 650 de km de cea mai apropiată aşezare umană. Se spune că profesorul a găsit în aceste peşteri ceva ce depăşea cu mult aşteptările sale şi ceea ce era pregătit să studieze, anume un mormânt suprasaturat cu schelete ale unor fiinţe de dimensiuni mici – având înălţimi sub 1,20 m – înmormântate împreună cu multe discuri de piatră, precum şi nişte picturi foarte distincte pe pereţii peşterii. Aceste corpuri fragile aveau capete neobişnuit de mari şi nu corespundeau vreunei specii întâlnite până atunci de Chi Pu Tei. Când s-a avansat ipoteza că rămăşiţele ar putea 
aparţine unei specii de primate încă necunoscute, Chi Pu Tei a răspuns: „Unde s-a mai văzut ca unele maimuţe să îngroape alte maimuţe?” 716 discuri identificate au fost duse la Universitatea Beijing, iar câteva au fost date Uniunii Sovietice. Discurile aveau diametre de cca. 30 cm, 85 mm grosime, având fiecare cioplită câte o deschidere centrală, fie de formă circulară, fie dreptunghiulară. Mai important este faptul că majoritatea aveau o pereche de ghinturi minuscule de forma spiralată, gravate cu caractere stranii, pornind din exteriorul discului, de la margini spre centru.În 1958, un cercetător, pe nume Tsum Um Nui, a pornit un studiu mai detaliat al acestor misterioase discuri din piatră. În 1962, după ce petrece câteva luni dedicate studiului acestora
cu ajutorul unei lentile, Dr. Tsum reuşeşte să descifreze mesajele codificate în aceste pietre. Ele vorbesc despre o istorie necunoscută, anume despre aterizarea forţată a navelor umanoizilor Dropa şi despre uciderea acestora în cele din urmă de către populaţia locală. Dr. Tsum prezintă aceste descoperiri colegilor săi în cursul aceluiaşi an. În ciuda acestei miraculoase descoperiri, controversatele revelaţii ale Dr. Tsum i-au determinat în scurt timp pe oficialii Universităţii Beijing să interzică în mod absolut menţionarea acestui subiect. Câţiva ani mai târziu – când ziarele au fost prelucrate pentru public – lucrarea doctorului Tsum a fost în întregime ridiculizată şi caricaturizata de către colegii săi. Alte informaţii despre discuri nu mai întâlnim până în 1974, când inginerul austriac Ernst Wegener fotografiază 2 
dintre discurile expuse în Muzeul Bampo din oraşul Xi’an. A recunoscut imediat ghinturile spiralate caracteristice şi deschiderile centrale, despre care nu auzise decât din zvonuri. Cu o asemenea istorie fascinantă, ce s-a întâmplat până la urmă cu discurile Dropa? Dovada concretă a existenţei lor sunt doar fotografiile lui Wegener. În mod curios, identitatea multor persoane implicate în această poveste nu poate fi verificată. În arhivele Universităţii Beijing nu există înregistrarea niciunei expediţii în Bayan Kara Ula; de asemenea nu exista niciun cercetător pe nume Tsum Um Nui. Lipsa dovezilor, la care se adaugă faptul că o bună parte din arheologia controversată a Chinei trece printr-un proces similar de eliminare, îi face pe unii să creadă că asemenea discuri nici nu au existat vreodată. Ascunderea altor cazuri, precum piramidele chinezeşti şi mumiile caucaziene vechi de 4.000 de ani, găsite în deşertul Takla Makán, sunt o dovadă a faptului că astfel de strategii au atins extreme greu de imaginat.sursa
http://www.gorj-domino.com/discurile-misterioase-de-la-bayan-kara-ula/
O poveste ciudata despre descoperirea unui extraterestru a aparut in jurul anului
2003 mai precis pe data de 7 ianuarie , cand egiptologii au descoperit intr-o mica piramida de langa Lahun - Egipt, cadavrul mumificat al unui humanoid ciudat. Mumia are o inaltime de 145 de centimetri, ochi mari si oblici si urechi fara pavilioane exterioare. In plus, resturile de piele de pe mumie par a fi un fel de solzi protectori. Arheologii nu stiu inca daca solzii sunt, in fapt, pielea mumiei sau daca au fost folositi de preotii care au imbalsamat cadavrul pentru a-i conferi o anumita protectie celui decedat din partea zeilor.Deocamdata mumia a fost datata ca apartinind celei de a XII-cea dinastii, deci in urma cu 2000 de ani ( mai precis 1880 ani ).
“Textele din interiorul mormantului arata ca este vorba despre favoritul faraonului, un mare preot numit Osirunet, adica venit din cer”, afirma unul dintre arheologii implicati in descoperire, sub protectia anonimatului.
Mai mult, acesta afirma ca Osirunet a fost ingropat cu mare cinste, beneficiind de o inmormantare la care aveau dreptul doar faraonii.
“Am gasit o serie de obiecte ciudate care nu au putut fi catalogate si a caror provenienta nu o stim, chiar si o harta ciudata a cerului. Ceea ce ne intriga insa, sunt cateva mici obiecte care par a fi facute complet dintr-un plastic dur dar care creeaza un ciudat camp magnetic in apropierea obiectelor incarcate cu energie electrica.”
Cadavrul a fost descoperit intr-o camera secreta din piramida si era acoperit in intregime cu pulbere de aur amestecata cu argila. Biologii care au studiat amanuntit mumia, au declarat ca aceasta nu are origini pur terestre si au exclus posibilitatea unor modificari genetice intamplatoare.
O inscriptie aflata la intrarea unui templu care dateaza din perioada respectiva, vorbeste despre cel dintii sfetnic al faraonului, care ar fi fost coboritor direct din zeul Amon-Ra si care “... se bucura de mai multa cinstire decat toti ceilalti de dinaintea lui si de dinaintea tuturor stramosilor Marelui Faraon, zeii sa-l tina in viata cat mai mult...”.
Descoperirea a fost si este tinuta in cel mai mare secret deoarece ar putea declansa o adevarata nebunie printre adeptii teoriei comform carora faraonii ar fi apartinut unei rase de extraterestrii si ca datorita cunostintelor lor deosebite au putut fi ridicate piramidele.
sursa : weeklyworldnews.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu