Sf. Maxim Marturisitorul gaseste cinci pricini pentru care suntem razboiti de diavol:
- pentru a invata, din experienta acestei intalniri, sa deosebim virtutea de viciu si bunatatea de rautate.
- pentru a pastra statornica virtutea dobandita cu truda si suferinta.
- pentru a nu ne mandri, atunci cand suntem virtuosi, ci sa invatam sa ne smerim.
- pentru a dispretui intotdeauna rautatea si voluptatile ei.
- pentru a ne aminti ca ajungem la eliberarea de patimi si la transformarea slabiciunilor noastre doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
Putem intelege, cu sens, ca intalnirea dintre om si ispitirile diavolesti se aseamana cu procedeul de calire a otelului, una calda si una rece…Omul fiind menit, pana la sfarsitul vietii sa aleaga, carei stapaniri i s-a inchinat mai mult, caci “nu poti sluji in acelasi timp si Mamonei si lui Dumnezeu…”
Sf. Ioan Sinaitul vorbeste desprea alte trei cauze ale acestui razboi total pentru mantuirea sau pierderea duhurilor omenesti: “…se datoreaza in general fie nesarguintei noastre, fie mandriei noastre, fie invidiei demonilor. Prima este jalnica, a doua ticaloasa, dar a treia este fericita!”
Sfanta Scriptura ne arata intr-un chip subtil si profund, ca fara sa vrea, diavolul devine o unealta folositioare pentru om, in mainile lui Dumnezeu. Astfel, desi pare greu de inteles de la nivelul suferintei, ispitele intunecatului lucreaza in mod terapeutic si educativ pentru noi, fortandu-ne sa intelegem, in incapatanarea noastra proverbiala, ca fara intarire, fara pocainta si fara a-L cunoaste pe Dumnezeu in experienta personala, vie si nestramutata, nu vom putea raspunde niciodata la intrebarile: cine suntem? de unde venim? si incotro ne indreptam?
Sa concluzionam in spirit teologic: Nu ne poate uri diavolul cat de mult ne poate iubi Dumnezeu!
Sursa: http://codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu