Ce se întâmplă în creierul uman atunci când ne reamintim experienţele frumoase?

„Neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul” (Jim Robbins – A symphonyin the brain)

Dr. Brad Buchsbaum, cercetător principal la Institutul Rotman de Cercetare din Baycrest a realizat împreună cu alţi oameni de ştiinţă un studiu care confirmă faptul că„memoriile complexe, cu multe trăsături, implică o reinstalare parţială a întregului tipar de activitate cerebrală care este evocat în timpul percepţiei iniţiale a experienţei.

Aceasta ajută la explicarea motivului pentru care memoriile vii pot fi resimţite ca fiind atât de reale. Când noi retrăim mental un episod pe care l-am experimentat, acest fapt poate fi resimţit ca si cum am fi transportaţi înapoi în timp şi trăim momentul acela din nou. ” (comunicat de presă, Centrul pentru Îngrijire Geriatică, Baycrest).

Comunicatul de presă dat pe 23 iulie anul acesta de către Centrul pentru ÎngrijireGeriatrică Baycrest din Toronto a adus la cunoştinţa publicului rezultatele unui studiu realizat în colaborare între Institutul de Cercetare Rotman din Baycrest şi Universitatea Texasului din Dallas.

Baycrest este un nume răsunător în domeniul neuroştiinţelor. Aşa cum se spunea în comunicatul de presă, „studiul este unul din cele mai ambiţioase şi complexe pentru elucidarea abilităţii creierului de a evoca o amintire prin reactivarea părţilor din creier care erau angajate în timpul experienţei perceptive originale.

Cercetătorii au găsit că memoriile vii şi percepţia reală au o similaritate «şocantă» la nivel neural, deşi nu sunt replicări «pixel cu pixel» ale tiparelor cerebrale de activare.” Studiul a apărut online în Journal of Cognitive Neuroscience.

Comunicatul de presă mai afirma că „cercetătorii au descoperit că memoriile vii (ale unei experienţe – n.a.) şi experienţa trăită prezintă la nivel nervos similarităţi «şocante», deşi ele nu sunt replicări perfecte «pixel cu pixel» la nivelul creierului.

Cele două operaţii cognitive nu lucrează exact în acelaşi fel la nivelul creierului, de aceea chiar şi cele mai vii amintiri nu ne pot «păcăli» făcându-ne să credem că trăim experienţa respectivă. Un grup de 20 de adulţi sănătoşi între 18 şi 36 de ani a constituit lotul de studiu; persoanele au fost înregistrate (activitatea lor cerebrală a fost înregistrată – n.a.) cu aparatul de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) în timp ce priveau 12 videoclipuri de pe youtube.com sau vimeo.com, fiecare clip având durata de 9 secunde.

Clipurile conţineau o diversitate de aspecte – muzică, chipuri, emoţii umane, animale şi scene în natură. Oamenii de ştiinţă au găsit că versiunea reală şi versiunea reamintită prezentau o similaritate de 91% pentru activarea aceloraşi circuite cerebrale.

Participanţii au fost instruiţi să acorde atenţie mărită fiecărui videoclip (care a fost repetat de 27 de ori) şi li s-a  spus că vor fi testaţi asupra conţinutului fiecărui videoclip după scanare (…)

Echipa dr. Buchsbaum a obţinut «dovezi clare» despre faptul că modelele de activare cerebrală în timpul rememorării active erau în proporţie de 91% aceleaşi cu cele din momentul trăirii experienţei primare, conform datelor RMN.

Similarităţile cele mai largi în tiparele de activitate cerebrală aveau loc în ariile de asociere senzoriale şi motorii ale scoarţei cerebrale, zone care au un loc cheie în memorare, atenţie, conştientizarea percepţiei, gândire, limbaj şi conştienţă.

Dr. Buchsbaum a sugerat ca analiza imagistică (RMN) utilizată în acest studiu ar putea fi potenţial adăugată la bateria curentă de «unelte» de investigare a stării memoriei care sunt la îndemâna clinicienilor. Modelele de activare a creierului, din datele de la RMN, ar putea oferi o cale obiectivă de a cuantifica faptul dacă propria părere a unui pacient asupra memoriei sale de a fi «bună sau vie» este corectă sau nu.”

• De ce este atât de importantă rememorarea stărilor frumoase

Acest experiment reflectă ceea ce din punct de vedere spiritual este cunoscut şi anume faptul că readucerea în conştiinţă a unui anumit aspect înseamnă branşarea la rezonanţa specifică a acelui aspect, iar la modul concret aceasta se face, aşa cum au arătat dr. Buchsbaum şi colaboratorii săi, prin accesarea aceloraşi trasee nervoase, în proporţie de 91%, în mod obişnuit.

Descoperirea cercetătorilor arată implicit şi modul în care se produc, la nivel concret, memoriile şi ajută la descifrarea mecanismului nervos conţinut în zicala bine-cunoscută din bătrâni: „repetarea este mama învăţării”.

Reactivarea la anumite perioade de timp a aceloraşi trasee nervoase, prin realizarea exact a aceluiaşi lucru, fie că este, de exemplu, simplul 4×4=16 care trebuie memorat, fie că este numele unei fiinţe, fie că este o stare rezultată în urma unei meditaţii, fie că este o asana, un exerciţiu de respiraţie sau cine ştie ce informaţie sofisticată, această reactivare prin repetare face ca acel traseu nervos să devină uşor de accesat şi, deci, uşor de reactivat rezonanţa, cu informaţia şi trăirea respectivă, în conştiinţă.

De aceea este atât de utilă repetarea stărilor frumoase avute, repetarea cu insistenţă a exerciţiilor spirituale benefice, repetarea anumitor informaţii etc., pentru a amprenta în materie, adică a crea traseele nervoase concrete necesare pentru realizarea experienţei/memoriei respective.

Într-un articol anterior am amintit că în anii ’60, Maurice «Barry» Sterman, absolvent al facultăţii de psihologie al Universităţii California, Los Angeles (UCLA), a început să promoveze un concept care a fost acceptat abia în ultimii ani de către oamenii de ştiinţă, şi anume faptul că „creierul este un organ dinamic şi foarte plastic – adică se poate adapta structural şi funcţional la numeroase solicitări. Numărul de conexiuni care poate exista între toate celulele nervoase ale creierului este impresionant.

Iar aceste conexiuni se dezvoltă. Conexiunile între neuroni se formează pe tot parcursul vieţii, ca răspuns la stimulii veniţi din mediul exterior – contactul cu membrii familiei, cu alţi oameni, şcoala, educaţia etc., dar şi ca răspuns la propriile intenţii şi motivaţii.

Cu cât copilul şi apoi adultul se străduieşte să afle şi să înveţe mai multe lucruri, cu atât sunt stimulaţi un număr din ce în ce mai mare de neuroni şi, în consecinţă, numărul conexiunilor creşte”.

Cu alte cuvinte, neuronii din aceeaşi arie corticală sau din arii corticale diferite sunt capabili să realizeze conexiunile specifice între ei astfel încât să poată susţine experienţa respectivă pe care o trăieşte fiinţa umană. Retrăirea aceleiaşi experienţe, fie şi doar în minte, face ca acelaşi traseu nervos şi aceiaşi neuroni, în proporţie de 91%, aşa cum au arătat oamenii de ştiinţă prin studiul amintit mai sus, să fie reactivaţi.

Referitor la studiul realizat, există două aspecte care trebuie subliniate:

1. Acest experiment a fost realizat pe fiinţe umane fără antrenament în ceea ce priveşte capacitatea de memorare sau concentrare mentală şi rezultatele au arătat re-accesarea aceloraşi trasee nervoase în proporţie de 91%! Aceasta a verificat la modul concret legea rezonanţei, întrucât rememorarea clipurilor, care totuşi prezentau un anumit grad de complexitate, a arătat accesarea în cea mai mare parte (91%) a aceluiaşi set de circuite cerebrale, deci de rezonanţe.

2. Participanţilor la studiu li s-a spus că vor fi testaţi asupra conţinutului videoclipurilor. Deci participanţii au fost motivaţi să memoreze cât mai mult. De aceea, putem să afirmăm că rezultatele acestui studiu – gradul de amintire în proporţie de 91% – sunt aplicabile doar celor care au intenţia de a ţine minte aspecte care îi interesează!

Adică, calitatea atenţiei şi participarea totală (nu numai mentală, dar şi emoţională) la acţiunea pe care o realizăm va ajuta la crearea unor memorii solide, iar la modul concret, practic, a unor focare rezonatorii extrem de puternice în fiinţa noastrăreferitor la acea acţiune.

Aşa cum a arătat şi studiul realizat de oamenii de ştiinţă canadieni, prin repetare se impregnează la nivel concret – în materia cenuşie cerebrală (la nivelul sistemului nervos central) focarul de rezonanţă pentru o anumită stare, pentru o atitudine specifică, pentru un anumit exerciţiu spiritual etc., sub forma traseelor nervoase specifice corespunzătoare.

De aceea este atât de importantă repetarea experienţelor spirituale benefice, a trăirilor frumoase etc. Acest experiment aduce dovada concretă a impregnării în substanţă, în sistemul nervos, a modelului rezonator al trăirilor respective şi susţine ceea ce afirma, în cartea sa, Jim Robbins: „neuronii se află acolo unde mintea întâlneşte corpul”.

Alex Ionescu, “Lohanul” nr.23

Sursa: http://www.financiarul.ro