de Marvin Atudorei
Este deja destul de evident pentru cei mai mulţi dintre noi faptul că informaţiile care ni se oferă prin sistemul mass-media oficial reprezintă aproape întotdeauna doar un aspect absolut superficial al realităţii, doar cel pe care deţinătorii acelui mijloc media doresc să îl prezinte publicului, în conformitate cu anumite interese.
Aceasta este cu atât mai mult valabil în cazul aspectelor foarte importante, care ar putea trezi marea masă a populaţiei din somnul conştiinţei şi al sclaviei tehnologice în care este menţinută. De exemplu, ar fi cu totul naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauţilor de la NASA, programele spaţiale cu oameni la bord nu au mai făcut aproape niciun progres semnificativ.
Tot ceea ce ni s-a mai spus oficial de atunci în această direcţie este că au mai fost făcute doar alte câteva aselenizări ale misiunilor Apollo, între anii 1969 şi 1972, în care au mai pus piciorul pe Lună încă 12 astronauţi. Cu aceste ocazii au mai fost plasate pe solul selenar alte şase steaguri simbolice. După anul 1972 nu s-a mai spus altceva decât că s-au mai trimis câteva sonde spaţiale automate (de exemplu satelitul LROC în 2009) care să realizeze unele verificări de rutină.
Dacă însă ne gândim – ca într-o logică paralelă – că până şi din punctul de vedere al tehnologiei accesibile populaţiei obişnuite s-a realizat în ultimii 40 de ani un salt tehnologic aproape exploziv (trecându-se, de exemplu, de la nivelul magnetofoanelor şi al televizoarelor alb-negru din anul 1969, la nivelul microprocesoarelor extrem de performante din zilele noastre), putem fi absolut siguri că s-au făcut uriaşe progrese tehnologice şi în domeniul navelor spaţiale. Şi totuşi, dacă ar fi să ne luăm după informările oficiale, (aparent) nu s-a mai produs nimic important în legătură cu explorările spaţiale, ceea ce este foarte greu de crezut.
Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicaţi la vârf în activităţile NASA le-au mai făcut (în ciuda secretului drastic pe care sunt constrânşi să-l păstreze) s-a aflat, însă, de-a lungul timpului, prin multiple dovezi convergente, că această agenţie – care este cea mai finanţată din lume – are în realitate două programe paralele: unul oficial, care este într-o anumită măsură prezentat public, dar şi unul neoficial, al programelor strict secrete (black projects) care au atins în realitate niveluri de dezvoltare şi avans tehnologic ce depăşesc chiar şi imaginaţia omului obişnuit.
Există informaţii confidenţiale conform cărora America are un buget negru (black budget) care nu este aprobat de Congres şi pe care nici măcar preşedintele nu îl cunoaşte şi, cu atât mai puţin, îl controlează. Se pare că în fiecare an, aceste black projects înghit aproape 1,25 trilioane de dolari, adică aproape 25% din PIB (produsul intern brut) al SUA, ceea ce reprezintă mai mult chiar decât bugetul Apărării SUA şi al oricărei alte ţări din lume.
Pentru a ne face o imagine mai clară, menţionăm că un trilion de dolari înseamnă 1 000 de miliarde de dolari şi cântăreşte 11 tone. Aceste „proiecte oculte“ scurt-circuitează autoritatea Congresului, fiind, deci, în întregime ilegale. Prin mărturiile unor persoane din interiorul sistemului, a devenit tot mai cunoscut faptul că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni care domină din umbră toate resorturile mondiale şi care acţionează doar în avantajul lor, populaţia lumii nefiind pentru ei altceva decât o masă de exploatat.
Această grupare de indivizi lipsiţi de scrupule, ce a cuprins ca o caracatiţă malefică întreaga omenire, este de fapt secta satanică a francmasoneriei mondiale, cea care cheamă în mod insidios, prin politicienii săi zeloşi, toate ţările la înfăptuirea unei Noi Ordini Mondiale.
În anul 1997 a fost publicată o carte uluitoare intitulată The Day After Roswell, scrisă de colonelul Philip Corso.
Philip J. Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA, a avut o carieră militară de peste 20 de ani. A lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului. În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese abia cu mult după moartea sa, care s-a produs în ianuarie 1943.
Descoperirile genialului Nikola Tesla sunt în cea mai mare parte încă şi acum ţinute secrete de NASA faţă de marea masă a populaţiei. Cunoscut mai mult pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de puţini oameni au auzit: „bobinele Tesla“ care realizează prin rezonanţă eterică o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare.
Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, internetului, telefoanelor mobile celulare. Dintre cele peste 1000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate. Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat în câteva rânduri că se află în contact cu o altă civilizaţie care nu e de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii.
Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă. Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale.
În cartea mai sus menţionată, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, ca de exemplu arme cu rază plasmatică ce au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor.
Aflăm în continuare din The Day After Roswell că uneori aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele. Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse technology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate. În cartea sa, el afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt, de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul american. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin „progresul spontan al omenirii“.
Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada ianuarie 1947 – decembrie 1952, autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico.
Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri neînsufleţite, având o înălţime de 1,20 m. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF).
La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior că de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite, precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.
În ultimii ani au ieşit tot mai mult la lumină dezvăluirile unor foşti agenţi secreţi, astronauţi sau ale altor persoane implicate în structurile guvernamentale, care au dezvăluit detalii despre faptul că, în realitate, contactul dintre guvernele mai multor ţări şi extratereştri s-a produs de aproape 60 de ani.
De exemplu, s-a aflat că după o altă prăbuşire a unui OZN a fost recuperat chiar un extraterestru rămas în viaţă. Acest extraterestru făcea parte din rasa grey (sau „micii cenuşii“) şi a fost botezat EBE (Extraterestrial Biological Entity).
S-a aflat că acest EBE, după 2 ani de captivitate, a făcut dezvăluiri tulburătoare în care a afirmat că rasa sa vizitează pământul de 25 de mii de ani, că au construit deja baze subterane pe planeta noastră şi că provine de pe o planetă deşertică dintr-un sistem de stele duble numit Zeta Reticulum, aflat la o distanţă de 400 de ani-lumină de Pământ.
Toate dezvăluirile sale au fost înregistrate în ceea ce actualmente poartă numele de „Cartea Galbenă“. EBE funcţiona pe bază de clorofilă şi transforma hrana în energie. La sfârşitul anului 1951, EBE s-a îmbolnăvit şi, deşi s-au depus mari eforturi pentru salvarea lui, a murit la 2 iunie 1952.
Conform dezvăluirilor unor martori, aceste fiinţe reuşesc să comunice într-un mod complet telepatic, se pot dematerializa la voinţă şi sunt capabile să treacă prin ziduri. Pentru a-l menţine captiv pe EBE, guvernul american l-a ţinut într-o cuşcă electromegnetică de tip Faraday. De altfel, „micii cenuşii“, ca şi alte specii extraterestre, cum ar fi „marii blonzi“, sunt capabili să dezintegreze materia în energie şi apoi să reintegreze energia în materie. Toate aceste dezvăluiri extraordinare au fost difuzate în premieră mondială absolută printr-un documentar ce a apărut la televiziunea italiană RTL, preluat apoi şi de alte televiziuni.
În prezent există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre. Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că în data de 22 februarie 1954, la baza militară Edwards, California, s-a produs o vizită istorică a unui echipaj extraterestru din specia „micii cenuşii“.
La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret William Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat. Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens în anul 1995, precum şi de inginerul american Phill Schneider.
Phill Schneider a fost un expert ce a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime (Deep Underground Bases – DUB) care, după cum am precizat anterior, sunt baze clandestine de mare anvergură destinate capilor Noii Ordini Mondiale. El a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi strangulare.
Iată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa micilor cenuşii: „În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, Guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Acest tratat a fost numit «Tratatul Granada din 1954», în conformitate cu ale cărui prevederi extratereştrii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experienţele realizate. Încetul cu încetul, extratereştrii nu au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă numai ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979.“
Schneider relatează că la sfârşitul anilor ’70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat american din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştri.
Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului a fost ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă. O altă condiţie a fost aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată.
În schimbul informaţiilor tehnologice, extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău. Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Aria 51), sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona.
A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi‑au respectat partea lor de înţelegere şi că de fapt nici nu au avut intenţia să o facă. Chiar micii cenuşii au recunoscut că au început să facă experienţe genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui, deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice în urma căreia ei nu se mai puteau reproduce.
Conform unui document guvernamental ultrasecret, s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil „cal troian“, prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice, creând o rasă de hibrizi. Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se – conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală – ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei.
Sursa: http://roaim.de.vu
Este deja destul de evident pentru cei mai mulţi dintre noi faptul că informaţiile care ni se oferă prin sistemul mass-media oficial reprezintă aproape întotdeauna doar un aspect absolut superficial al realităţii, doar cel pe care deţinătorii acelui mijloc media doresc să îl prezinte publicului, în conformitate cu anumite interese.
Aceasta este cu atât mai mult valabil în cazul aspectelor foarte importante, care ar putea trezi marea masă a populaţiei din somnul conştiinţei şi al sclaviei tehnologice în care este menţinută. De exemplu, ar fi cu totul naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauţilor de la NASA, programele spaţiale cu oameni la bord nu au mai făcut aproape niciun progres semnificativ.
Tot ceea ce ni s-a mai spus oficial de atunci în această direcţie este că au mai fost făcute doar alte câteva aselenizări ale misiunilor Apollo, între anii 1969 şi 1972, în care au mai pus piciorul pe Lună încă 12 astronauţi. Cu aceste ocazii au mai fost plasate pe solul selenar alte şase steaguri simbolice. După anul 1972 nu s-a mai spus altceva decât că s-au mai trimis câteva sonde spaţiale automate (de exemplu satelitul LROC în 2009) care să realizeze unele verificări de rutină.
Dacă însă ne gândim – ca într-o logică paralelă – că până şi din punctul de vedere al tehnologiei accesibile populaţiei obişnuite s-a realizat în ultimii 40 de ani un salt tehnologic aproape exploziv (trecându-se, de exemplu, de la nivelul magnetofoanelor şi al televizoarelor alb-negru din anul 1969, la nivelul microprocesoarelor extrem de performante din zilele noastre), putem fi absolut siguri că s-au făcut uriaşe progrese tehnologice şi în domeniul navelor spaţiale. Şi totuşi, dacă ar fi să ne luăm după informările oficiale, (aparent) nu s-a mai produs nimic important în legătură cu explorările spaţiale, ceea ce este foarte greu de crezut.
Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicaţi la vârf în activităţile NASA le-au mai făcut (în ciuda secretului drastic pe care sunt constrânşi să-l păstreze) s-a aflat, însă, de-a lungul timpului, prin multiple dovezi convergente, că această agenţie – care este cea mai finanţată din lume – are în realitate două programe paralele: unul oficial, care este într-o anumită măsură prezentat public, dar şi unul neoficial, al programelor strict secrete (black projects) care au atins în realitate niveluri de dezvoltare şi avans tehnologic ce depăşesc chiar şi imaginaţia omului obişnuit.
Există informaţii confidenţiale conform cărora America are un buget negru (black budget) care nu este aprobat de Congres şi pe care nici măcar preşedintele nu îl cunoaşte şi, cu atât mai puţin, îl controlează. Se pare că în fiecare an, aceste black projects înghit aproape 1,25 trilioane de dolari, adică aproape 25% din PIB (produsul intern brut) al SUA, ceea ce reprezintă mai mult chiar decât bugetul Apărării SUA şi al oricărei alte ţări din lume.
Pentru a ne face o imagine mai clară, menţionăm că un trilion de dolari înseamnă 1 000 de miliarde de dolari şi cântăreşte 11 tone. Aceste „proiecte oculte“ scurt-circuitează autoritatea Congresului, fiind, deci, în întregime ilegale. Prin mărturiile unor persoane din interiorul sistemului, a devenit tot mai cunoscut faptul că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni care domină din umbră toate resorturile mondiale şi care acţionează doar în avantajul lor, populaţia lumii nefiind pentru ei altceva decât o masă de exploatat.
Această grupare de indivizi lipsiţi de scrupule, ce a cuprins ca o caracatiţă malefică întreaga omenire, este de fapt secta satanică a francmasoneriei mondiale, cea care cheamă în mod insidios, prin politicienii săi zeloşi, toate ţările la înfăptuirea unei Noi Ordini Mondiale.
În anul 1997 a fost publicată o carte uluitoare intitulată The Day After Roswell, scrisă de colonelul Philip Corso. Philip J. Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA, a avut o carieră militară de peste 20 de ani. A lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului. În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese abia cu mult după moartea sa, care s-a produs în ianuarie 1943.
Descoperirile genialului Nikola Tesla sunt în cea mai mare parte încă şi acum ţinute secrete de NASA faţă de marea masă a populaţiei. Cunoscut mai mult pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de puţini oameni au auzit: „bobinele Tesla“ care realizează prin rezonanţă eterică o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare.
Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, internetului, telefoanelor mobile celulare. Dintre cele peste 1000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate. Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat în câteva rânduri că se află în contact cu o altă civilizaţie care nu e de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii.
Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă. Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale.
În cartea mai sus menţionată, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, ca de exemplu arme cu rază plasmatică ce au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor.
Aflăm în continuare din The Day After Roswell că uneori aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele. Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse technology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate. În cartea sa, el afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt, de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul american. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin „progresul spontan al omenirii“.
Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada ianuarie 1947 – decembrie 1952, autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico.
Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri neînsufleţite, având o înălţime de 1,20 m. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF).
La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior că de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite, precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.
În ultimii ani au ieşit tot mai mult la lumină dezvăluirile unor foşti agenţi secreţi, astronauţi sau ale altor persoane implicate în structurile guvernamentale, care au dezvăluit detalii despre faptul că, în realitate, contactul dintre guvernele mai multor ţări şi extratereştri s-a produs de aproape 60 de ani.
De exemplu, s-a aflat că după o altă prăbuşire a unui OZN a fost recuperat chiar un extraterestru rămas în viaţă. Acest extraterestru făcea parte din rasa grey (sau „micii cenuşii“) şi a fost botezat EBE (Extraterestrial Biological Entity).
S-a aflat că acest EBE, după 2 ani de captivitate, a făcut dezvăluiri tulburătoare în care a afirmat că rasa sa vizitează pământul de 25 de mii de ani, că au construit deja baze subterane pe planeta noastră şi că provine de pe o planetă deşertică dintr-un sistem de stele duble numit Zeta Reticulum, aflat la o distanţă de 400 de ani-lumină de Pământ.
Toate dezvăluirile sale au fost înregistrate în ceea ce actualmente poartă numele de „Cartea Galbenă“. EBE funcţiona pe bază de clorofilă şi transforma hrana în energie. La sfârşitul anului 1951, EBE s-a îmbolnăvit şi, deşi s-au depus mari eforturi pentru salvarea lui, a murit la 2 iunie 1952.
Conform dezvăluirilor unor martori, aceste fiinţe reuşesc să comunice într-un mod complet telepatic, se pot dematerializa la voinţă şi sunt capabile să treacă prin ziduri. Pentru a-l menţine captiv pe EBE, guvernul american l-a ţinut într-o cuşcă electromegnetică de tip Faraday. De altfel, „micii cenuşii“, ca şi alte specii extraterestre, cum ar fi „marii blonzi“, sunt capabili să dezintegreze materia în energie şi apoi să reintegreze energia în materie. Toate aceste dezvăluiri extraordinare au fost difuzate în premieră mondială absolută printr-un documentar ce a apărut la televiziunea italiană RTL, preluat apoi şi de alte televiziuni.
În prezent există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre. Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că în data de 22 februarie 1954, la baza militară Edwards, California, s-a produs o vizită istorică a unui echipaj extraterestru din specia „micii cenuşii“.
La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret William Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat. Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens în anul 1995, precum şi de inginerul american Phill Schneider.
Phill Schneider a fost un expert ce a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime (Deep Underground Bases – DUB) care, după cum am precizat anterior, sunt baze clandestine de mare anvergură destinate capilor Noii Ordini Mondiale. El a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi strangulare.
Iată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa micilor cenuşii: „În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, Guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Acest tratat a fost numit «Tratatul Granada din 1954», în conformitate cu ale cărui prevederi extratereştrii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experienţele realizate. Încetul cu încetul, extratereştrii nu au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă numai ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979.“
Schneider relatează că la sfârşitul anilor ’70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat american din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştri.
Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului a fost ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă. O altă condiţie a fost aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată.
În schimbul informaţiilor tehnologice, extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău. Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Aria 51), sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona.
A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi‑au respectat partea lor de înţelegere şi că de fapt nici nu au avut intenţia să o facă. Chiar micii cenuşii au recunoscut că au început să facă experienţe genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui, deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice în urma căreia ei nu se mai puteau reproduce.
Conform unui document guvernamental ultrasecret, s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil „cal troian“, prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice, creând o rasă de hibrizi. Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se – conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală – ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei.
Sursa: http://roaim.de.vu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu