Inaltarea Domnului: Traditii si obiceiuri romanesti de Ispas

Inaltarea este o sarbatoare mare si frumoasa, in care regasim numeroase obiceiuri si traditii stravechi ce imbina intr-un mod autentic romanesc credinta cu credintele, sacrul cu magicul, legenda cu realitatea.

Hristos s-a inaltat! Astazi sarbatorim Inaltarea Domnului, cunoscuta popular si sub numele de Ispas sau Pastele Cailor. Tot astazi, in bisericile romanesti se duc slujbe de pomenire a eroilor neamului romanesc, a celor cazuti in razboi. Sarbatoarea Inaltarii Domnului pica intotdeauna in joia celei de-a sasea saptamani de dupa Pasti, simbolizand inaltarea cu trupul si sufletul la cer a lui Hristos, dumnezeirea sa.

“Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda”, se arata pecrestinortodox.ro.

Traditii si obiceiuri romanesti de Inaltare

Daca de Paste crestinii se saluta intre ei adresandu-si cuvintele “Hristos a inviat!”, in aceasta zi de mare sarbatoare, crestinii folosesc formula de salut “Hristos s-a inaltat!”. Dupa Ispas, salutul intre crestini revine la forma sa initiala de dinainte de Paste.

De Ispas, femeile cu rude care au decedat in anul respectiv trebuie sa dea de pomana celor saraci bautura, azime si ceapa verde, in unele zone impartindu-se chiar lapte dulce fiert cu pasat. Se spune ca in ziua sarbatorii de Inaltare, sufletele celor morti se inalta la cer si pentru a putea strabate acest drum au nevoie de merinde. In acelasi timp, bucatele pregatite pentru aceasta zi sunt la fel de imbietoare ca si cele de Pasti. In Muntenia se vopesc oua rosii care se impart pentru sufletul celor dragi, pentru ca cei in nefiinta sa aiba lumina si bucurii acolo unde au ajuns. In unele zone, s-a pastrat si traditia ca cel care primeste sa intoarca gestul la randul sau daruind un manunchi de maturi.

Totodata, despre cei care mor in ziua de Ispas se spune ca ajung direct in ceruri. Mai mult, cerurile sunt deschise intre sarbatoarea Pastelui si cea a Inaltarii…

De ce se mai numeste insa in popor sarbatoarea Inaltarii Domnului si Ispas? Conform legendei si miturilor romanesti, Ispas este de fapt numele barbatului care, ascuns pe dupa niste pietre, a privit Inaltarea Domnului mut de uimire. Pentru ca Ispas era bucuros si vesel, sarbatoarea Ispasului este una a voiosiei si a bucuriei.

Ziua Inaltarii este o zi mare care trebuie cinstita ca atare. Nu se efectueaza treburi gospodaresti, nu se coase, nu se spala, nu se lucreaza in casa ori altfel risti sa cazi prada primejdiilor, loviturilor sau grindinei. Nu se da cu imprumut sare si foc din casa. In caz contrar, gospodaria se va confrunta cu paguba si cearta, iar vacile nu vor da lapte gras pentru a face smantana. Nici nu se aprinde foc in gospodarii in aceasta zi ori altfel casa respectiva va vui tot anul.

Numeroase obiceiuri de Ispas au o origine agrara si sunt legate de ciclul naturii si al animalelor. Nu se seamana pamantul in ziua de Inaltare... In credinta populara, rodul va lipsi de pe pamantul in care se va semana in aceasta zi sfanta. Totodata, este indicat ca toate lucrarile agricole de semanat sa aiba loc inainte de Ispas. Recoltele vor fi bogate doar daca pamantul a fost semanat pana in Ispas. In cazul in care semanatul se realizeaza dupa Ispas, pamantul nu mai rodeste.

Leustean, frunze de nuc si alte plante care aduc belsug, sanatate si fericire in dragoste

Elementul vegetal este la randul sau nelipsit din obiceiurile si traditiile sarbatorii de Ispas. Leusteanul este o planta specifica acestei sarbatori, Ispasul fiind singura sarbatoare a anului in care leusteanul pare a capata atribute magice si vindecatoare. In anumite zone ale tarii, exista obiceiul “legatului cu frunze de nuc”. Crestinii se incing cu frunze de nuc la brau deoarece in popor se crede ca si Iisus a facut acelasi lucru la inaltarea sa. La nivel simbolic, frunzele de nuc reprezinta de fapt limbile de foc (manifestare a Sfantului Duh) care l-au inconjurat pe Iisus in ziua Inaltarii. Frunzele de nuc au proprietati benefice, aducand sanatate, tamaduire si liniste pentru cel care le poarta de Inaltare.

Pe de alta parte, vitele “se bat” cu leustean, gospodarii sperand ca acestea sa devina mai grase si mai frumoase. Totodata, din varful cozilor de la vita se taie o bucata de par care se ingroapa ulterior intr-un furnicar spunand: “Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si viteti cate furnici sunt in acest furnicar!”

In acelasi timp, in alte zone ale tarii, leusteanul, aceasta planta puternic aromata, este asezat la ferestre, ca un talisman de protectie impotriva trasnetelor si a fulgerelor. El aduce spor in casa si tine la distanta de gospodaria respectiva raul si ganganiile. Mosii de Ispas sunt celebrati prin impodobirea caselor cu crengi de paltin. Tinerii care nu si-au gasit alesul si isi doresc sa se casatoreasca (atat fetele, cat si baietii) culeg frunze de alun din padure despre care se spune ca aduc norocul si fericirea in dragoste.

Pastele Cailor: Legenda spune ca intr-o singura zi a anului caii pot manca pe saturate...

Ispasul mai este cunoscut si sub numele de Pastele Cailor, in popor existand credinta ca in aceasta zi, timp de numai un ceas, caii au dezlegare de la Maica Domnului de a se satura. Conform legendelor populare, in urma cu multi ani, caii au fost afurisiti si blestemati de Maica Domnului: „Fire-ati cai afurisiti,/ De mine, de Dumnezeu,/ Mai tare de Fiul meu./Voi sa nu mai aveti sat,/ Numa-n ziua de Ispas/ Si-atuncea vreme de-un ceas”.

Caii nu au fost napastuiti pe nedrept, spune legenda... La nasterea lui Iisus in iesle, in timp ce boii au mancat cumpatat fanul din grajd, caii s-au lacomit peste limite, ajungand sa manance chiar si din fanul in care era ascuns pruncul Iisus pentru a nu fi gasit de oamenii lui Irod. In timp ce boii au fost binecuvantati de Fecioara Maria, caii au fost blestemati sa nu se sature decat o singura zi pe an.

Sursa: www.garbo.ro