Referitor la Razboiul Cerului. Acesta este mentionat de mai multe mituri dar cel sumerian pare cel mai aproape de adevar. Cele doua tabere aveau acelasi Tata (Anu) si erau inrudite. Amerindienii adauga si ei elemente suplimentare si foarte plauzibile.

Teogonia grecilor antici este, in fapt a lui Hesiod, scrisa intr-un moment in care acestia voiau sa-si afirme independenta fata de zona originara de la nordul Dunarii, dar si pierdusera foarte multe percepte religioase. A iesit un amalgamde date reale, interpretate si falsificate din care nu se mai intelege nimic din teogonia originara a Pamantului.

Sa revin la Vechiul Testament este o interpretare in stil propriu a Cartii Sfinte a pelasgilor (geti, etrusci etc.) poate fi caracterizat printr-un singur cuvant, ca mai scurt: FALS!
Istoria reala a fost inversata, in folos propriu si pentru satanizarea adversarilor adevarati, adevarati Fii ai Luminii si ai Adevaratei energii numite Matrice(Dumnezeu)
"Scrierea ingerilor 66" pune punct oricarei discutii suplimentare despre aceasta tema. Absurdul enunturilor din aceasta "carte sfanta" este demonstrat chiar si de un singur aspect. Preluata de al geto-daci, cifra 6 a devenit una sfanta pt evrei. In schimb, 666 ar fi un numar satanic iar aceasta numai pentru ca il reprezinta pe Zalmoxe Atlantul.

Fiii Cerului care au ramas alaturi de Tatal au invins si au fost desemnati drept "pazitori ai Pamantului". Ca acestia sunt extraterestrii inalti, blonzi, cu ochi albastri, la fel cum erau prezentati Dacii.
Zecharia Sitchin chiar demonstreaza asta si ne arata ca sumerienii isi numeau zeii "Paznici" iar tara lor de origine era "Pamantul Paznicilor", care aveau ca simbol toporul.
De observat este ca simbolul lui Saturn/Cronos/Zalmoxe, localizat de antici la nordul Dunarii de Jos, era securea dubla.
Zecharia Sitchin arata ca situatia era aceeasi si pe malul Nilului:


"Cuvantul egiptean pentru "zei, divin" era neteru "paznicii", iar in traducerile timpurii ale textelor biblice si pseudo-biblice in greaca, cuvantul nefilim (adica Anunnaki) era redat prin "Paznicii".



Hieroglifa acestui cuvant era un topor. Asta este cea ce ne spune Sitchin.
E.A. Wallis avea chiar un capitol al cartii "The Gods of the Egyptians/Zeii egiptenilor" intitulat "Toporul ca simbol al lui Dumnezeu". Cate coincidente duc la atlantul Zalmolxe si la Dacia, se pare ca multe lucruri le-au scapat celor care au incercat cu inversunare sa cenzureze istoria Romaniei, dar si a Planetei...
Deci, Ra(m)/Saturn/Cronos/Zalmoxe era Dumnezeu, la egipteni fiind considerat cel care a creat Universul.

Tablitele sumeriene ne spun ca Enki a creat doua specii de oameni, iar din compararea unor mituri diferite, din America de Sud pana in Sumer, am ajuns la concluzia ca fiul sau Marduk/Ram/Noe a creat un gen nou de oameni, dupa Potop.
Legendele noastre Romane exprima cel mai bine situatia: Omul Mare si Omul mic
Se naste o intrebare dificila: cine este Tatal, daca acesta e nemuritor?

Explicatia pare a fi una singura: dupa ce fiul sau a primit "domnie vesnica asupra Pamantului" s-a retras pe Planeta sa, iar aceasta a devenit la randul sau Tatal/Dumnezeu si Creatorul Luminii pentru civilizatiile ulterioare, care si-au adaptat religiile la noul conducator.

Faptul ca Sturn devenise Zeul Mos/Zalmoxe si parul alb al Paznicilor vazuti la poarta Tatalui demonstreaza ca repectiva hipercivilizatie a obtinut poate nemurirea dar nu si tineretea fara batranete.
Poporul Roman este singurul care afirma ca ar exista asa ceva, in afara de Ghilgames, un produs al miturilor sumerienilor plecati din Carpati.