Se afișează postările cu eticheta ATOMICĂ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ATOMICĂ. Afișați toate postările

miercuri, 15 mai 2013

Posibilă existenţă a unei falii active sub un reactor nuclear japonez


Un reactor al unei centrale atomice, a cărei activitate este sistată în prezent, se află deasupra unei falii seismice active, fapt care urmează să fie confirmat miercuri de autoritatea de reglementare nucleară, după luni de dezbateri cu specialişti, potrivit presei nipone, relatează AFP.

    
    

Un reactor al unei centrale atomice se află chiar deasupra unei falii seismice extrem de active din JaponiaAutoritatea trebuie să decidă, săptămâna viitoare, ca în aceste condiţii centrala să nu fie repornită.
Dacă va fi cazul, reactorul în cauză, al doilea din complexul Tsuruga (prefectura Fukui, vestul Japoniei), riscă să fie dezafectat. Cei patru experţi mandataţi de autoritatea de reglementare au realizat cercetări la faţa locului, studii care arată că ultimele mişcări ale faliei identificate sunt, potrivit lor, suficient de apropiate pentru a concluziona că falia este încă activă. În urma întâlnirilor cu aceşte experţi, Shunichi Tanaka, preşedintele autorităţii de reglementare a lăsat deja să se înţeleagă, în decembrie, că nu poate garanta securitatea locului respectiv, aşadar neputând oferi autorizaţia de funcţionare a reactorului în cauză. În ianuarie, autoritatea de reglementare a amânat concluziile, în scopul de a prelungi dezbaterea cu privire la acest subiect litigios, compania respingând ipoteza unei falii seismice active.

Cu toate acestea, dacă autoritatea de reglementare va preciza, în raportul final, că într-adevăr reactorul se află deasupra unei falii active, aşa cum sugerează presa japoneză, compania Japan Atomic Power va fi constrânsă să înceapă demontarea acestuia. La această oră, doar două reactoare din 50 funcţionează în Japonia, celelalte fiind temporar oprite din motive de precauţie, în urma noilor norme de siguranţă aflate în fază finală şi care vor intra în aplicare în iulie. Aceste dispoziţii vin în urma accidentului de la Fukushima, urmat de un tsunami, în martie 2011.
Niciun reactor nu poate fi repus în funcţiune fără să primească undă verde din partea noii autorităţi nucleare, creată în septembrie 2012.

Experţii s-au consultat asupra bănuielilor privind alte posibile falii seismice încă active, între care cea de sub complexul Ohi, unde două dintre cele patru reactoare (3 şi 4), sunt în prezent în funcţiune, obţinând în iulie 2012 acordul statului pentru a relua activitatea, pentru o perioadă de 13 luni. După ce sute de mii de persoane şi-au părăsit domiciliul în urma accidentului de la Fukushima, populaţia japoneză doreşte aplicarea principiului precauţiei în ceea ce priveşte centralele nucleare situate la ţărm şi în zone seismice.

Sursa:  REALITATEA.NET

duminică, 2 decembrie 2012

Se pregătea Ceauşescu de un RĂZBOI NUCLEAR? Dezvăluiri ŞOCANTE: România putea să fabrice BOMBA NUCLEARĂ


"Din punct de vedere tehnic, dispunem de capacitatea de a fabrica arme nucleare", îşi începea fostul lider comunist, Nicolae Ceauşescu, declaraţia rostită la Plenara Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, în mai 1989. Cuvintele dictatorului au fost preluate de aproape toate ziarele străine, printre care "Washington Post" şi "The Times". Şapte luni mai târziu Ceauşescu era executat…
Ruşii au afirmat că în anii '70, România, sprijinită de Statele Unite, ar fi început să lucreze la propria armă atomică, proiectul fiind aproape de finalizare în vara anului 1989. Mai precis, publicaţia Rossiiskaia Gazeta aborda în anul 2009, în ediţia sa electronică, un subiect incendiar: programul nuclear al lui Nicolae Ceausescu. În articolul intitulat “Bomba din Carpaţi", publicaţia rusă nota că în urmă cu două decenii “România a fost cât pe ce să se doteze cu arma nucleară", dar acest lucru nu ar fi fost, desigur, în beneficiul URSS. Potrivit Rossiiskaia Gazeta, deja la mijlocul anilor '70 România începuse să lucreze la propria sa arma atomică, cu ajutorul SUA şi nu numai, iar în vara anului 1989, Bucureştiul era aproape de a obţine propria bombă atomică, deoarece reuşise să produca plutoniu în scopuri militare.



“Occidentalilor nu le păsa de regimul dictatorial al lui Ceauşescu, preferând să îl treacă deliberat cu vederea, deoarece avea interese". Tot publicaţia rusească cita rapoartele declasificate de SVR (Serviciul de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse) în 1995, care dezvăluiau activităţile din platforma secretă de la Măgurele desfăşurate de un grup de fizicieni români din domeniul nuclear, cu sprijin internaţional.
A început în 1974
Potrivit unor date menţionate de publicaţia rusă, la sfârşitul anilor '80 Ceauşescu ar fi solicitat RDG, Chinei şi Israelului să contribuie la grăbirea lucrărilor pentru fabricarea bombei atomice româneşti. Dând asigurări că astfel, România, RDG şi alte ţări din “lagărul sovietic", se puteau apăra de perestroika lui Mihail Gorbaciov. “Este greu de imaginat că Bucureştiul ar fi devenit un aliat…nuclear al Moscovei şi al Tratatului de la Varşovia" mai nota Rossiiskaia Gazeta, care continua cu derularea poveştii începute se pare în 1974.
Când la Piteşti fusese înfiinţat Institutul de Cercetări Nucleare, iar Ceauşescu respinsese propunerea Moscovei cu privire la creşterea bugetului militar al ţărilor din Tratatul de la Varşovia. In acest context, Rossiiskaia Gazeta aminteste ca “România se opunea criticilor sovietice la adresa lui Stalin, Chinei, Albaniei, Israelului. Se pronunţase împotriva invaziei 'trupelor frăţeşti' în Cehoslovacia în 1968 (…)".

“Ceauşescu nu ezita să-i predea URSS pe separatişti"

Enumerarea publicaţiei continua: “…În anii '70, Ceauşescu a sprijinit ideea Chinei privind crearea unei aşa-numite organizaţii de securitate în contrapondere la Tratatul de la Varşovia, din care urmau să facă parte România, Iugoslavia, Albania şi chiar a încercat să îndemne să adere la aceasta şi unele ţări socialiste prosovietice. În acelaşi timp, Ceauşescu nu ezita să-i predea URSS pe separatiştii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. Inclusiv pe cei care pledau pentru România Mare nu doar cu Moldova vecină, ci şi cu regiunile care au intrat în componenţa Ucrainei sovietice, cu tot cu Insula Şerpilor în 1947", mai amitea Rossiiskaia Gazeta. Ziarul menţionat încearcă să îşi surprindă cititorii cu adevărat: “Moscova răspundea prin susţinerea subterană a separatiştilor din Transilvania, încercând să îl răstoarne pe Ceauşescu la plenarele CC ale Partidului Comunist Român. În plus, URSS şi-a construit gazoductele şi oleoductele spre Europa ocolind teritoriul român. România lui Ceauşescu deţinea active în extracţia de cărbune în partea estică a SUA. Toată această situaţie a condus la adularea României în Occident, care îi returna serviciilor secrete române pe transfugii politici…". Rossiiskaia Gazeta nota în continuare că “în confruntarea cu URSS, Ceauşescu a ales nici mai mult nici mai puţin decât bomba atomică, ca şi China în 1963".

Data limită: anul 2000
Publicaţia vorbeşte despre arhivele sovietice, conform cărora în 1976 a fost creat un grup naţional de fizicieni din domeniul nuclear care erau ajutaţi de specialişti din SUA, China, Franţa şi Israel. Acets grup ar fi activat într-un centru secretizat, la Măgurele… În raportul Serviciul de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse, amintit de publicaţia rusă, se menţionează că “în 1985, autorităţile române îşi trasaseră ca sarcină studierea posibilităţii fabricării armei atomice, specialiştii români din domeniul fizicii nucleare însuşindu-şi tehnologiile de obţinere a plutoniului din combustibil nuclear prelucrat. Informaţii referitoare la faptul că, în cadrul programului său de energie nucleară, România ar fi dispus de un proiect concret destinat fabricării, până în anul 2000, a bombei circulau încă din 1980". Probabil că binecunoscutul refren “Noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii" avea un tâlc anume…
Încercări pentru fabricare
Pe de altă parte, publicaţia rusă nu este prima care punea pe tapet aceste dezvăluiri şocante. În anul 2007, un jurnalist al Chicago Tribune, care a avut acces la arhivele Razboiului Rece, făcea dezvăluiri pe acelaşi subiect, dezvăluirile posibile datorită lui Armando Travelli- savant american de origine italiană care, la începutul anilor 60, a făcut recensământul tuturor reactoarelor nucleare care foloseau uraniu îmbogăţit în scopuri civile. Şi tot el a descoperit cum folosea regimul comunist din România uraniul furnizat de SUA. “Faptele" descrise de el arată o America…înfricoşată de posibilitatea ca ţări pe care le-a ajutat, precum România, să devină puteri nucleare. Ideile principale ale mărturisirilor lui Travelli sunt următoarele: în anii 50, SUA au iniţiat un program de furnizare a uraniului îmbogăţit pentru ţările care voiau să îşi construiască centrale nucleare; În anii 70, programul a scapat e sub control, iar România a fost una dintre ţările în care uraniul a început să fie utilizat pentru fabricarea bombei atomice; Revoluţia din 1989 a pus capăt încercărilor României de a deveni o putere nucleară. Travelli a explicat şi cum a ajuns uraniul american în România.
O prostie imensă
Atoms for Peace este numele unui program al guvernului SUA, prin care Washingtonul a început să furnizeze în întreaga lume uraniu îmbogăţit. A fost iniţiativa administraţiei Eisenhower, la începutul anilor 50. Atunci, ţărilor care voiau să îşi construiască centrale nucleare, SUA le furnizau uraniu slab îmbogăţit, aproape imposibil de utilizat pentru realizarea bombei atomice. Dar în anii 60, când ţările partenere s-au plâns că acest tip de uraniu nu era eficient, guvernul SUA a început să le ofere ceea ce voiau.
"O prostie imensă - să le oferi materia primă pentru bombe nucleare", a susţinut în Chicago Tribune Matthew Bunn, expert în fizică nucleară şi fost consilier al ex-preşedintelui SUA, Bill Clinton. Iniţial, SUA furnizau uraniul îmbogăţit doar după ce ţările partenere dădeau înapoi materia primă deja uzată. Dar, în 1964, administraţia Johnson a început să vândă uraniul fără această condiţie. Iar după ce India a detonat prima bomba nucleară, totul s-a schimbat. SUA au pus la punct un program de recuperare a uraniului odată cu venirea la putere a preşedintelui Jimmy Carter. Dar ţările partenere nu voiau să îl dea înapoi, pentru că era în proprietatea lor.Una dintre aceste ţări era România…
Aici s-a oprit

Armando Travelli a venit în România în anii 80, şi a realizat ce consecinţe a avut politica americana de cimentare a relaţiilor cu Ceauşescu prin intermediul uraniului îmbogăţit. “Românii începuseră să folosească tot mai puţin uraniul îmbogăţit pentru obţinerea de energie. În schimb, îl foloseau la separarea plutoniului - primul pas spre fabricarea bombei nucleare", dezvăluia Travelli în 2007. Reporterul american care a scotocit prin arhivele Razboiului Rece nota că România a raportat la Agenţia Internaţionala pentru Energie Atomică tot ceea ce făcuse Ceausescu. Conform Chicago Tribune, “aici s-a oprit procesul de fabricare a bombei nucleare româneşti"…



Sursa: EVZ.ro 

duminică, 5 august 2012

MISTERUL BOMBELOR ATOMICE DIN ANTICHITATE


MISTERUL BOMBELOR ATOMICE DIN ANTICHITATE

Misterul bombelor atomice din Antichitate

Misterul bombelor atomice din Antichitate


Acum 12. 000 de ani, civilizaţiile au dispărut într-un cataclism fără precedent. Dar care erau gradul lor de evoluţie şi predecesorii lor? Aveau arme nucleare?
Când a explodat prima bombă atomică în New Mexico (SUA), nisipul s-a topit şi a devenit sticlă verde. Acest fapt a dat informaţii utile unor arheologi. Ei au săpat în valea antică a Eufratului şi au descoperit un strat de cultură agrară vechi de 8000 de ani înainte de Christos, şi chiar o cultură mai veche decât perioada oamenilor cavernelor. Recent, arheologii au dat peste alt strat de sticlă topită. Este cunoscut că detonările atomice deasupra unui deşert arid fac să se topească siliciul în nisip şi transformă suprafaţa pământului în foaie de sticlă.
Dar foi de sticlă antică pot fi găsite în diverse regiuni ale lumii. Geologii, din precauţie au spus că acestea s-ar datora unei căderi cu meteoriţi sau de comete. Problema cu această teorie este că de obicei nu există niciun crater legat de aceste foi de sticlă anormale.
Striger şi Ron Calais descriu în cartea lor că în timp ce călătoreau într-o regiune aproape inaccesibilă din Africa, au trebuit să traverseze o mare întindere de deşert. Acolo, ei au descoperit o mare porţiune de sticlă verzuie pe care au văzut-o că acoperea deşertul. Nu au putut să explice însă ce a format asta…
Manuscrisul Bhagavad Gita
În Bhagavad Gita se scrie: Acum am devenit moartea, distrugătorul lumii.
Într-un sector oval din deşertul Libiei măsurând aproximativ 130 x 53 km s-au găsit bucăţi mari de sticlă verde, concentrate în culoare nisipoase între părţile de nord şi sud ale dunelor. Originea acestui imens depozit de sticlă a fost atribuit de unii exploziilor nucleare antice şi activităţilor stranii, dar oamenii de ştiinţă au părut mereu satisfăcuţi de ipoteza unui impact cu un meteorit.
În India, excavaţiile efectuate la Harappa şi Mohenjo-daro au atins nivelul străzilor. S-au descoperit schelete dispersate, mulţi întinzând mâinile şi întinşi pe străzi ca şi cum ceva dramatic instantaneu şi oribil ar fi avut loc.
Aceste schelete au mii de ani. Ce ar fi putut cauzat aşa ceva? De ce corpurile nu au fost îngropate, conform normelor arheologice tradiţionale şi de ce nu au fost mâncate de animalele sălbatice? Între altele, nu există nicio cauză aparentă a unei morţi fizice violente. În plus, aceste schelete sunt printre printre cele mai radioactive găsite, după cele de la Hiroshima şi Nagasaki. Într-un loc, s-a găsit un schelet care a avut un nivel radioactiv de 50 de ori mai mare decât normalul.
Situl arheologic de la Mohenjo-daro
Dar în India au mai fost găsite schelete între Gange şi munţii Rajmahal, care par să fi fost supuse unei călduri intense. Masele enorme de ziduri şi bazele oraşului antic au fuzionat, s-au vitrificat pur şi simplu! Şi pentru că nu există nicio indicaţie a unei erupţii vulcanice la Mohenjo-Daro sau în alte oraşe, căldura intensă pentru a face să se topească tone de argilă se poate explica printr-un suflu atomic sau provocat de alte arme necunoscute.
Un alt semn curios al unui război nuclear antic în India este un crater gigant în apropiere de Bombay. Craterul Lonar aproape circular de 2. 154 metri în diametru, situat la 400 km nord-est de oraş este în vârstă de cel puţin 50. 000 ani şi ar putea fi în legătură cu un război nuclear antic.
Craterul Lonar
Nu s-a descoperit nicio urmă de mineral meteoritic pe amplasamentul său în apropiere şi este singurul crater cunoscut de impact în bazalt din lume. A avut loc un şoc imens (de o presiune de 600. 000 de atmosfere).
Sursa: piatza.net/

marți, 6 martie 2012

Al treilea razboi mondial: apocalipsa care nu a mai avut loc. Dosarele secrete


Un document pastrat secret timp de 30 de ani si publicat recent prezinta un scenariu cutremurator, un exercitiu de imaginatie al functionarilor britanici, care se pregateau in anul 1981 pentru un razboi nuclear.

Scenariul a ramas ascuns in Arhivele Nationale pana in acest an si nimeni nu a stiut de existenta lui.
Daily Mail a dezvaluit acum povestea celui de-al Treilea Razboi Mondial, care din fericire nu a existat, si a unei catastrofe nucleare greu de imaginat.
In timpul Razboiului Rece, functionarii publici trebuiau sa faca asemenea scenarii o data la doi ani, pentru ca autoritatile sa aiba un punct de pornire in cazul declansarii unui conflict armat.
Documentul contine 250 de pagini si analizeaza modul in care razboiul ar afecta familiile obisnuite din Marea Britanie.
Functionarii aveau in vedere probleme precum rationalizarea benzinei, mersul trenurilor, rezervele alimentelor sau ale serviciilor medicale pentru militarii raniti, dar si haosul creat in oras de revolta populatiei si eventuale atentate teroriste.
Scenariul incepe pe 9 martie 1981, care si in realitate a fost o perioada tensionata.
Dupa invazia sovietica din Afganistan in ziua de Craciun din 1979, relatiile dintre Est si Vest au atins punctul cel mai critic de la criza rachetelor din Cuba din 1962.
Scenariul prevede urmatoarele evenimente: Irakul ataca estul Turciei, trupele Pactului de la Varsovia patrund in Iugoslavia, iar NATO isi trimite armata in Scandinavia si Germania de Vest.
In dimineata zilei de 16 martie, Uniunea Sovietica lanseaza un raid aerian asupra Marii Britanii. Zeci de mii de oameni intra in panica si blocheaza strazile, incercand disperati sa fuga din oras. Guvernul britanic, condus de Margaret Thatcher, declara oficial razboi Uniunii Sovietice.
Patru zile mai tarziu, Armata Rosie patrunde in Germania de Vest, iar comandantul suprem al NATO cere dreptul sa foloseasca arme nucleare impotriva URSS. Margaret Thatcher nu are de ales si da unda verde bombei atomice.
Din acest moment, exercitiul prezentat in documentul "The War Book" ia sfarsit.
Desi nimic din toate acestea nu s-a intamplat, Daily Mail se intreaba daca nu cumva si acum functionarii statelor puternice imagineaza scenarii similare, “pentru orice eventualitate”.
Un atac terorist important sau prabusirea Uniunii Europene ar fi puncte de pornire in eleborarea unor asemea exercitii?!
Sursa: Daily Mail

miercuri, 9 noiembrie 2011

Washington Post ridică pulsul în Orient: Ruşii i-au învăţa pe iranieni să detoneze bomba atomică


Cotidianul american Washington Post a publicat un raport potrivit căruia Iranul şi-a extins programul nuclear cu ajutorul ruşilor care ar fi ajutat Teheranul să constuiască mecanismul destul de complicat al detonării unei bombe atomice.
Washington Post nu publică sursa raportului, dat informaţia vine la câteva ore după ce Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi-a publicat propriul raport potrivit căruia situaţia Iranului agravează îngrijorările legate de "posibilele dimensiuni militare ale programului nuclear iranian."
Documentul citează mii de pagini cu informaţii obţinute de la statele membre şi din satelit, AIEA susţinânt că Iranul face paşi către dezvoltarea unei bombe nucleare. Conform raportului, "Iranul a efectuat activităţi în vederea fabricării unui dispozitiv exploziv nuclear".
Cititi mai multe pe http://www.mediafax.ro/
Sursa: BusinessMagazin

duminică, 22 mai 2011

RUSIA va DETONA la nevoie* URIAȘUL REZERVOR de HIDROGEN SULFURAT din MAREA NEAGRĂ…o adevărată BOMBĂ ATOMICĂ

CITEZ:MAREA NEAGRA IN PERICOL DE A FI DETONATA DE RUSIA
Adancul Marii Negre este un rezervor urias de hidrogen sulfurat, un gaz solubil in apa, care se aprinde in contact cu oxigenul atmosferic si care are o putere calorica mai mare decat cea a gazului metan. In caz de cutremur major sau in cazul unei interventii umane, acest rezervor de mai multe miliarde de metri cubi ar putea iesi la suprafata si s-ar putea aprinde instantaneu in contact cu aerul.
Specialistii romani atrag atentia asupra faptului ca viata subacvatica va disparea din Marea Neagra in aproximativ 30 de ani, daca nu este scoasa din acest bazin marin cantitatea uriasa de hidrogen sulfurat, gaz produs permanent de o specie de bacterii. Ceausescu a vrut sa extraga gazul inflamabil si sa-l foloseasca drept combustibil, dar rusii s-au opus.
Uniunea Sovietica era pregatita sa detoneze Marea Neagra in caz de atac NATO, din sud, dinspre Turcia.
ATACURI METEOROLOGICE
In ancheta Senatului privind posibilul atac meteorologic asupra Romaniei – in urma caruia se presupune ca au fost dirijate cantitati uriase de vapori de apa din Marea Neagra catre tara noastra, atac in urma caruia ar fi rezultat inundatiile catastrofale din ultimii ani, in special cele din 2005-2006 din Moldova -, au fost cooptati si militari romani specialisti in «arme geofizice». Acestia spun ca a avut loc intradevar o agresiune de acest gen si ca asemenea experimente militare sunt foarte periculoase nu numai in sine, ci si din cauza faptului ca ar putea aprinde zacamantul de hidrogen sulfurat din Marea Neagra, cu urmari catastrofale pentru toate tarile riverane. Comisia pentru administratie publica a Senatului a decis infiintarea unei subcomisii care sa analizeze motivele pentru care pe teritoriul tarii noastre se produc fenomene meteorologice extreme, cum sunt ploile torentiale neobisnuite, ori tornadele. Ancheta a fost solicitata de presedintele comisiei, senatorul PD Dan Carlan, care a invocat „indicii“ aparute in discutiile cu specialisti de la Departamentul Antigrindina.
„Ancheta parlamentara solicitata va avea ca obiect cercetarea informatiilor, indiciilor si datelor care pot pune in evidenta o implicare a tehnologiilor umane in generarea fenomenelor meteorologice din perioada iulie-august 2005, din Moldova“, se arata in nota adresata conducerii Senatului. Dan Carlan a precizat ca aceste indicii au aparut in cursul unor discutii din Comisia pentru administratie publica si protectia mediului. La comisie a fost dezbatuta o propunere legislativa privind „interventiile active in atmosfera“, la care au participat specialisti din cadrul Departamentului Antigrindina din Ministerul Agriculturii. „In contextul acestor discutii au aparut o serie de indicii extrem de consistente, care duc la ideea ca fenomenele meteorologice despre care este vorba nu au fost doar fenomene naturale, ci, in opinia dansilor, pot fi fenomene meteorologice generate de interventia unor tehnologii.
Pentru mine a fost o ipoteza tulburatoare. Ceea ce ne-au descris specialistii, ceea ce au vazut ei in cursul masuratorilor de anul trecut, sunt fenomene atipice fata de specificul zonei si perioada anului, una secetoasa in Moldova. Fara a ne putea aduce dovezi concludente, au formulat insa opinia – si sunt oameni seriosi – ca sunt fenomene dirijate de mana omului. Ca sa fiu mai concret, ne-au spus ca au asistat, in opinia lor, la un circuit dirijat al umiditatii din Marea Neagra spre zona Moldovei. Sa stiti ca mi-am asumat riscul de a fi ridicol, dar este un risc ceva mai mic decat cel de a afla asa ceva si a nu intreprinde ceea ce legea ma obliga“, a declarat Carlan.

PRESEDINTELE, INFORMAT DESPRE ACEST TIP DE AGRESIUNE
Pe scurt, comisia trebuia sa lamureasca daca nu cumva este vorba de un razboi meteorologic indreptat asupra tarii noastre. La aceste investigatii s-a cerut ajutorul unor specialisti in domeniu. Printre cei solicitati a fost si general dr. Emil Strainu, ofiter specializat pe studierea armelor care fac parte din arsenalul a ceea ce in literatura de specialitate se defineste drept „razboiul geofizic“. Emil Strainu este autorul singurei carti in acest domeniu scrisa in limba romana, carte aparuta sub patronajul Academiei de Inalte Studii Militare. Volumul, cu titlul «Razboiul geofizic», este practic singurul manual romanesc de acest tip. Pe scurt, este vorba despre tehnici de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare – de la cutremure si uragane dirijate, la seceta, ploaie sau alte dezechilibre ecologice comandate prin tehnologii neconventionale.
„Reporter special“ a scris despre aceste arme, mai mult, au fost aratate primele masuri speciale pe care Apararea Civila din Romania le-a luat pentru a reduce urmarile catastrofale pe care le pot produce asemenea atacuri asupra tarii noastre. Cu alte cuvinte, nu mai este cazul sa ne ascundem dupa deget, acest tip de arme exista. Surse din Ministerului Agriculturii ne-au spus ca investigatia parlamentara a condus la concluzia ca a fost vorba despre o agresiune militara neconventionala, iar datele au fost trimise presedintelui Romaniei pentru a lua contramasurile ce se impun securitatii nationale.

URSS VROIA SA DETONEZE MAREA NEAGRA
Cazul Marii Negre este insa unul mai special decat cel prezentat mai sus. In exclusivitate pentru „Reporter Special“, Emil Strainu a declarat: „De multi ani se stie ca Marea Neagra este un pericol pentru toata Europa de Est, iar Romania, pana in acest moment, nu a facut nimic pentru a se proteja. Da, a fost vorba despre o agresiune meteorologica care a dirijat cantitati mari de apa, evaporata artificial din mare, inspre Romania. Problema este insa mai complicata, deoarece asemenea experimente, pe care nu se stie inca cine le realizeaza, ar putea detona uriasul rezervor de hidrogen sulfurat din adancurile marii. Pe vremea razboiului rece, Uniunea Sovietica avea in vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra, in cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost solutia finala pentru sovietici, in caz ca alte tipuri de arme ar fi dat gres“, spune generalul Emil Strainu.
Explozia pungii de hidrogen sulfurat este echivalenta cu o bomba atomica…“
Conform unor cercetari realizate pe parcursul mai multor decenii, adancul Marii Negre este un rezervor urias de hidrogen sulfurat, un gaz solubil in apa, care se aprinde in contact cu oxigenul atmosferic si care are o putere calorica mai mare decat cea a gazului metan. In caz de cutremur major sau in caz de interventie umana, acest rezervor urias, de mai multe miliarde de metri cubi, ar putea iesi la suprafata si s-ar putea aprinde instantaneu in contact cu aerul. Intr-o carte tehnica aparuta in Romania in 1967, dupa o traducere din limba rusa, apare la pagina 506, o informatie legata de Marea Neagra: la adancimi mai mari de 150 de metri concentratia de hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42 centimetri cubi la litru. Stiindu-se ca acest gaz poate fi folosit drept combustibil, ca si gazul metan, in anii ‘70 statul roman a verificat informatia in intentia de a folosi zacamantul in scopuri industriale. Ceausescu a comandat unei societati japoneze o serie de teste.
Rezultatele au aratat ca Marea Neagra are un strat de apa sarata adanc de 200 de metri, in care se poate dezvolta viata subacvatica. Acest strat preseaza ca un capac peste o apa de adancime, toxica, imbibata cu hidrogen sulfurat si apa grea, improprie vietii. Japonezii spuneau ca echilibrul dintre apele de suprafata si cele de fund este unul fragil si ca la un cutremur major pot aparea curenti ascendenti care sa aduca gazul inflamabil la suprafata. Lucru extrem de periculos pentru tarile din vecinatatea marii. Dar cum hidrogenul sulfurat poate fi folosit drept combustibil, asa cum arata si reputatul chimist C.D. Nenitescu in cartea „Chimia Generala“, s-a pus problema valorificarii acestui gaz din adancuri. In 1981, fizicianul Silviu Dragomirescu a inaintat oficialitatilor o cerere de brevet pentru o instalatie care sa extraga hidrogenul sulfurat si apa grea din Marea Neagra, instalatie pe care a gandit-o impreuna cu termtnergeticianul Vladimir Sttnescu.

RUSII NU NE-AU DAT VOIE SA FOLOSIM HIDROGENUL SULFURAT
Silviu Dragomirescu ne-a oferit mai multe detalii: „Datele le aveam din rezultatele testelor care se facusera pana in acel moment. Am trimis documentatia la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie. Dosarul a fost preluat de vicepresedintele Groza. Era chiar fiul lui Petru Groza, primul premier comunist din istoria Romaniei. Groza a trimis dosarul Institutului de Cercetari Marine din Constanta, pentru verificarea informatiilor. Seful institutiei, un viceamiral, a trimis prin telex datele la Moscova. Din cate am inteles, era o conventie intre noi si ei privind cercetarile din Marea Neagra. Uimitor insa, rusii au raspuns ca cifrele sunt eronate si ca nu exista hidrogen sulfurat in Marea Neagra, desi tot ei furnizasera anterior primele date despre acest gaz din mare, in cartea «Indrumar matematic si tehnic», care a aparut in Romania. Era clar ca vecinii de la rasarit nu aveau interesul ca noi sa ne apucam sa exploatam aceste zacaminte. Romania si-ar fi castigat mai multa independenta energetica fata de URSS. In orice caz, povestea a murit si nu am mai indraznit sa mai intervin pe langa oficialitati“, ne-a spus Silviu Dragomirescu.
Desigur, fizicianul roman nu stia ca intentiile rusilor de a ne impiedica sa scoatem hidrogenul sulfurat din Pontul Euxin nu aveau la baza interese economice, ci militare. Dupa 1989, fizicianul roman si-a reluat cercetarile. Mai ales dupa ce un grup de americani a facut unele descoperiri arheologice pe fundul Marii Negre, la 150 de metri adancime. Conform ipotezei americane, intr-un trecut indepartat, cu circa 10.000 de ani in urma, Marea Neagra era un lac urias mort, fara nici un fel de viata in el, nivelul lacului fiind cu aproximativ 100 de metri sub cel al Marii Mediterane, de care era despartit de un dig situat in zona Stramtorii Bosfor de astazi. Era o apa asemanatoare cu Marea Moarta din Orientul Apropiat… Malurile acestui lac erau locuite, asa cum arata descoperirile arheologice. In timpul glaciatiunilor, cantitatile mari de apa care au ajuns in Mediterana au presat asupra digului natural care exista in acea vreme intre cele doua mari si au determinat ruperea acestuia si inundarea Marii Negre cu apa sarata, in zona Bosforului. Asa se explica actualul strat de apa sarata de 200 de metri de deasupra apei otravitoare.

UN URIAS ZACAMANT DE APA GREA NEFOLOSIT
Silviu Dragomirescu a trimis din nou documentatia, in 1999, de data aceasta la Institutul National de Geologie si Getcologie Marina. In acelasi an a primit raspunsul din partea institutului, in care se precizeaza ca „apare oportunitatea initierii unor cercetari complexe geologice in acest caz“. Conform planurilor lui Dragomirescu, apa de mare adancime din Marea Neagra, care are o presiune de peste 200 de atmosfere, poate fi captata simplu, prin instalarea unor conducte prin care lichidul se va ridica pe principiul vaselor comunicante. Adusa la mal, aceasta apa intra in instalatia propriu-zisa unde hidrogenul sulfurat este separat de lichid si folosit drept combustibil intr-o termocentrala cu o capacitate de 4000 de Mega Wati. Sau introdus in reteaua de alimentare cu gaz metan a Romaniei. In termocentrala, din ardere rezulta vapori de apa si sulf. Acesta din urma poate fi folosit in industria chimica.
Concomitent se poate separa din apa de mare o cantitate de aproximativ 500 de tone de apa grea, cantitate suficienta pentru alimentarea centralei atomice de la Cernavoda. Fiordurile din Norvegia au zacaminte asemanatoare de hidrogen sulfurat, rezerve pe care norvegienii le folosesc pentru obtinerea apei grele de peste 50 de ani. „Este greu de precizat ceva sigur, dar cantitatea de hidrogen sulfurat ne-ar ajunge pentru a stopa importul de gaz metan din Rusia pe o perioada de cel putin 50 de ani“, este de parere Silviu Dragomirescu. Cea mai buna pozitionare a unei conducte de captare a apei cu hidrogen sulfurat ar fila 250 de kilometri est de Constanta, dupa cum spune fizicianul, loc unde ar exista una din cele trei gropi de mare adancime ale Marii Negre. Conducta ar trebui sa ajunga la mal, unde intra in instalatia propriu-zisa, dotata cu schimbatoare de ioni pentru separarea sarurilor minerale si care trebuie construita in subteran. Existenta hidrogenului sulfurat in Marea Neagra este explicata de specialisti prin prezenta unei specii de bacterii. In cateva milioane de ani, aceasta cantitate uriasa de gaz ar trebui sa duca la formarea unor noi zacaminte de petrol.

CURENT ELECTRIC DIN GAZUL TOXIC
Paralel cu cercetarile lui Silviu Dragomirescu, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice (ICSI) din Rm. Valcea a demarat, in anul 2004, un studiu privind oportunitatea dezvoltarii unei platforme integrate de cercetare pentru domeniul pilelor de combustie si a realizarii de combustibili ecologici. Mai precis, se incearca transformarea hidro genului sulfurat din Marea Neagra in energie electrica prin intermediul unor pile de combustie, o tehnologie noua, inca in studiu in tarile europene, inclusiv la noi. Aceste pile desfac molecula formata din doi atomi de hidrogen si unul de sulf si transforma hidrogenul in energie electrica. Vasile Stanciu, directorul stiintific si presedintele consiliului stiintific al institutului:
„Propunem ca o activitate viitoare pentru Romania realizarea unei pile de combustie pentru arderea galvanica, in adancuri, a hidrogenului sulfurat din Marea Neagra si experimentarea diferitelor solutii tehnologice pe un stand de emulare a conditiilor marine de mare adancime. Dezvoltarea acestui procedeu va permite obtinerea de energie electrica printr-o tehnologie nu doar nepoluanta ci depoluanta deoarece foloseste drept combustibil un reziduu toxic pentru viata marina. Efectul exploatarii unor centrale cu astfel de pile de combustie va consta in stagnarea si mai apoi reducerea treptata a uriaselor depozite de hidrogen sulfurat cu prelungirea vietii florei si faunei marine, in conditiile in care acestea, conform predictiilor stiintifice actuale, vor disparea complet in urmatorii treizeci de ani.“ Realizarea acestui procedeu de producere a energiei si aplicarea lui la nivelul Marii Negre are mai multe avantaje. In primul rand, combustibilul este ars galvanic sub mare, fara sa necesite extractie, transport, procesare, depozitare, curatare si evita pericolul explodarii in contact cu aerul.
In al doilea rand, combustibilul exploatat este hidrogenul sulfurat existent in apa marii, un reziduu care, in urmatorii 30 de ani, se preconizeaza de catre specialisti ca va transforma Marea Neagra in a doua Mare Moarta a lumii. Trei: dupa folosirea hidrogenului din molecula, tehnologia are ca produs secundar sulful coloidal (floare de sulf) care, nefiind solubil, se poate recupera pentru uz industrial, farmaceutic etc. „Energia alternativa bazata pe arderea hidrogenului este in plina dezvoltare in Europa. In afara de Romania, de rezervele de hidrogen sulfurat sunt preocupate si tarile vecine, respectiv Bulgaria si Turcia. Practic, lucram in echipa. Conform planurilor europene, aceasta tehnologie de energie alternativa bazata pe hidrogen ar trebui sa fie pe deplin functionala pana in anul 2050“, a explicat Vasile Stanciu
Acest articol apartine blogului Piatza.Net
Sursa: Ortodoxia