Artele martiale mistice si Kiai-ul

Kiai – Concentrarea energiei

Kiai este “strigatul care da viata”, considerat drept concretizarea principiului activ “aiki” al universului. Dupa J. Harrison, este “arta de a concentra perfect toata energia fizica si mentala asupra unui obiect dat, cu hotararea de nezdruncinat de a-l da gata sau de a-l supune” (“The Fighting Spirit of Japan” Londra, 1913).

Kiai este strigatul scos in timpul unui atac si al carui efect, producand vibratii de aceeasi natura, ar fi in stare sa paralizeze, pentru o fractiune de secunda, activitatile psihice ale partenerului de lupta, ceea ce ar permite sa fie invins mai usor. Desi eficacitatea acestui strigat nu a fost niciodata demonstrata, practicantii artelor martiale cred ca acest strigat ii permite celui ce face o miscare violenta sa scoata din sufletul lui orice alt gand decat al energiei pure “ki”. Normal, nu avem dovezi ca ar exista aceasta energie “ki”. Pe langa “ki”, mai exista si “ki-ai”, folosit deseori in tehnicile de reanimare (kumatsu) practicate de “centurile negre”, pentru a-i face sa-si revina pe cei ce au suferit o strangulare sau un traumatism oarecare.

Cum functioneaza?

Dupa expertii japonezi in arte martiale, “ki-ai” ar permite eliberarea intr-un timp foarte scurt a unei forte mentale si psihice importante.

Pentru japonezi, notiunea de “Kiai” nu inseamna numai “strigat” ori “zgomot”, ci are o serie vasta de intelesuri: el defineste forta dinamica universala, energia care salasluieste in spirit, dar poate fi transferata, prin concentrare si efort, in corpul uman.

Maestrul Sasaki spune “corpul nostru contine aproximativ 70% apa, iar energia kiai-ului provoaca unde in aceasta apa.”

Conform celor mai vechi invataturi ale clanurilor ninjutsu Togakure Ryu, conceptul de KIAI poate fi tradus ca  “armonizarea cu forta dinamica a universului “.

“Adavaratul” KIAI  nu este, deci, un simplu strigat, ci devine un mod esential  de a simti ritmul luptei si a controla momentele descatusarii energiei.

Despre aceasta descatusare a energiei vom vorbi in continuare, pentru ca unii maestrii pot lovi sau dobori oameni fara sa-i atinga.

Maestrii Kiai si puterea Jedi

Exista numeroase arte martiale mistice care folosesc ideea de “chi” ca metoda de lupta. Maestrii unor asemenea arte martiale sustin ca pot dobori adversarii cu o atingere usoara, sau chiar fara sa-i atinga.

Mai jos puteti vedea un clip video in care un maestru Kiai a provocat pe sceptici, oferindu-le un premiu de 5000 $ celui care-l poate invinge intr-o lupta. In prima parte maestrul se lupta cu ucenicii sai, doborandu-i pe toti fara sa-i atinga, iar in a doua parte, pariul despre care vorbeam, in care maestrul este umilit.

Ceea ce este interesant, abia acum urmeaza. Este fascinant cum functioneaza creierul uman, pentru ca desi a luat bataie intr-o lupta reala, unde chi-ul si alte energii psihice nu functioneaza, ucenicii sai nu au plecat asa cum era de asteptat. Au ramas, cautand tot felul de scuze pentru maestrul lor infrant si au continuat studierea puterilor magice “kiai”.

Bibliografie:

http://sumikiri.fnhost.org

http://deepreason.blogspot.ro/2012/04/curious-case-of-kiai-master.html

Sursa: www.descopera.org

Secolul SUA apune. Începe mileniul asiatic

Autor: Doru Lionăchescu

Proaspăta retrogradare a riscului ame­­rican și recentele convulsii de pe piețele internaționale sunt doar ma­nifestarea de suprafață a unui proces secular de schimbare a polilor de putere ai lumii.

După ce au dominat autoritar mapamondul în urma victoriei în Primul Război Mondial, SUA dau semne de oboseală în competiția necruțătoare pentru supremație mondială. Lumea se reașază pe noi aliniamente de competitivitate economică și sustenabilitate demografică, iar în această nouă ecuație geopolitică a viitorului, Europa și America au pierdut rolul de primadone.
Locomotiva economică a lumii devine Asia, bătrânele doamne din Occident se zbat isteric să-și prezerve drepturi și beneficii sociale pe care economiile lor ancrasate nu și le mai pot permite de multă vreme. Punând atât criza economică a ultimilor trei ani, cât și recentele ori viitoarele turbulențe financiare în acest context al deplasării centrului de putere mondial către Extremul Orient, devine mult mai clar de ce nu avem de-a face doar cu o panică temporară a piețelor ori cu o simplă recesiune. Evenimentele ultimilor ani se datorează divergenței tot mai mari între resursele economice diminuate ale Occidentului și alocările fabuloase, majorate an de an, pentru asistența socială și pentru întreținerea unor aparate de stat bugetofage, scăpate de sub control.
Una dintre marile slăbiciuni ale sistemului politic democratic o reprezintă sacrificarea intereselor pe termen lung, strategice, ale unei națiuni, în favoarea satisfacerii nevoilor presante ale cotidianului. Politicienii aleși periodic, de toate culorile și din toate geografiile, acționează exclusiv în interesul votanților de azi - singurii care îi pot aduce la putere sau disloca de acolo. Urmarea: câteva de­cenii de gonflare, la fiecare ciclu electoral, a beneficiilor imediate acordate generațiilor votante în dauna generațiilor vii­toare. O vreme, până către anii ‘80, această alocare - incorectă istoric, dar și imo­rală - în favoarea generațiilor actuale s-a făcut în Vest din sporuri de productivitate și cu sprijinul decisiv al așa-numitului „dividend demografic“.
Când aceste premise au dispărut, politicienii occidentali, unii din inconștiență, alții cu rea-credință, au continuat prăduirea banului public, de data aceasta prin îndatorare - desigur, în contul generațiilor viitoare, care oricum nu votează. În timp ce America și Europa Occidentală - cu excepția notabilă a Germaniei, care merită o discuție separată - se afundau în deficite finanțate prin împrumuturi pentru a păstra un nivel de trai cu mult peste posibilitățile lor economice, Asia tânără și muncitoare acumula zi de zi excedente valutare, își îmbunătățea infrastructura și investea în educația viitorilor lideri.
Declinul Vestului este ireversibil, în absența unei treziri bruște la realitate a politicienilor, scenariu pe care personal nu pun mare bază. Până la aniversarea, în 2018, a „secolului american“, probabil că China va fi devenit deja cea mai mare pu­tere economică a lumii; India e deja iu­­bita investitorilor, Indonezia, Malaiezia și Vietnamul duduie, iar o Coree reunită va răsturna clasamentele mondiale; mai aproape de noi, Turcia se poziționează deja programatic drept puterea regională care va înlocui în Orientul Mijlociu o Ame­rică neinspirată diplomatic și mioapă geo­strategic.
Viitorul este la Răsărit, așa cum și trecutul civilizației umane - cu excep­ția ultimelor două-trei secole - a fost tot acolo. Cât de pregătită este Ro­mâ­nia pentru această schimbare radicală a axelor de putere e o temă la care, din păcate, am rămas din nou corigenți. Sper ca mult amânata vizită a premierului Boc în China să marcheze măcar începutul trezirii politicienilor români la realitatea viitorului mileniu.
Doru Lionăchescu, președinte, Capital Partners

Sursa:capital.ro