Cum împacă bossonul Higgs pe Darwin cu Hristos

Recentele date privitoare la bossonul Higgs vin parcă să confirme denumirea populară a acestuia de “particula lui Dumnezeu”. Mai mult, el poate fi şi un factor de dialog între cei ce au sectarizat atât credinţa, cât şi ştiinţa, introducând o falsă dispută între evoluţionism şi creaţionism.

O ştire recentă reuşeşte să bulverseze lumea ştiinţifică a fizicii: noile date despre bosonul Higgs, aplicate în cadrul teoriilor despre Big-Bang arată că Universul ar fi trebuit să fi intrat deja în colaps, cu ceva miliarde de ani în urmă. Şi totuşi existăm. Asta înseamnă că parte dintre teoriile fizicii de până acum trebuiesc regândite. Chestiunea arată un lucru indubitabil: ipotezele ştiinţifice nu sunt infailibile. Doar legile firii (pe care ştiinţa le descoperă) şi Creatorul lor rămân aşa cum sunt. Dar pentru a ajunge la acestea, trebuiesc verificate aceste ipoteze. De bună seamă, ştiinţa şi religia se aseamănă cel puţin într-un punct. Ambele pot suferi de sectarism şi extremism. Aşa cum în creştinism (de pildă) există numeroase confesiuni care încă îşi mai dispută teorii teologice, tot aşa comunitatea ştiinţifică a lumii are parte de curente diverse de idei, discuţii, polemici, uneori duse până la extrem.

 Dacă, în trecut, una dintre ispitele religiei a fost aceea de a nega ştiinţa fizică, astăzi asistăm la un revers: ştiinţa vrea neapărat să devină religie. În cazul creaţionism versus evoluţionism, avem de-a face, de fapt, cu opoziţia forţată a două viziuni asupra apariţiei lumii animale şi a omului. Creaţionismul susţine că totul a fost creat de către Dumnezeu, evoluţionismul afirmă că toate au apărut urmare a evoluţiei speciilor dintr-una într-alta. Într-o oarecare măsură, aceste două viziuni nu se contrazic deloc, deoarece creaţionismul arată cine a făcut, iar evoluţionismul spune cum. Există încercări de apropiere între ele, dar există şi încercări de separare artificială, prin răstălmăciri.


 Deşi Darwin, devenind deist şi agnostic, a recunoscut totuşi existenţa unui plan al creaţiei şi a unui Creator, dra şi dificultăţi ale propriilor teorii, „ucenicii” săi au ajuns astăzi la grave răstălmăciri, precum provenienţa omului din cimpanzeu, teorii eugeniste sau campanii ateiste intense. Lucruri deloc noi, dacă ne gândim ca Sf. Pavel va sesiza că unii savanţi: „zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni”. (în limbaj biblic, „nebun” este cel ce neagă existenţa divinităţii, ateul). Iar Albert Einstein a cugetat şi el la un moment dat că: „Ştiinta fără religie este şchioapa, religia fără ştiinţă este oarbă.” Din păcate, aceste viziuni s-au infiltrat şi la nivel înalt juridic. De pildă, Curtea Supremă a USA a decis, în 1987, că creaţionismul este o credinţă religioasă, nu o teorie ştiinţifică, motiv pentru care nu poate fi predat în şcoala publică. Similar, nici Europa n-a scăpat, în 2007 Consiliul Europei cerând statelor membre să se opună predării creaţionismului ca disciplină ştiinţifică, el neputând fi pus pe picior de egalitate cu evoluţionismul. Prin aceasta s-a deschis o adevărată cutie a Pandorei: scientismul devine religie, limitând chiar libertatea religioasă şi de conştiinţă. Mai grav e că deciziile respective contrazic chiar şi evoluţionismul, care presupune religia ca fiind o achiziţie culturală a lui Homo erectus sau Homo sapiens.

Dacă Hristos n-a existat în realitate şi revelaţiile biblice sunt doar poveşti, de ce aş crede că au existat marile personalităţi ale lumii, sau de ce aş crede în teorii ştiinţifice care sunt încă în zona speculaţiilor şi a ipotezelor? Asta în timp ce alţi cercetători susţin că existenţa sufletului ar putea fi explicată ştiinţific. Dar pentru că tot suntem la ipoteze, îmi permit să lansez şi eu una. Dacă Dumnezeu a creat lumea animală şi vegetală după anumite principii observabile de către ştiinţă, atunci cât de greu i-ar fi fost să aplice aceste principii şi la crearea omului? Ce L-ar fi împiedicat să creeze trupul omului "din ţărână", luând ca model regnul animal (deja creat cu oase, muşchi, plămâni şi sânge) şi desăvârşindu-l, după care a insuflat în om chipul şi asemănarea Sa? Aşa s-ar explica şi lipsa unei legături de tranziţie între cimpanzeu şi om, care n-ar mai fi necesară. Căci e clar tuturor că omul este unic şi superior întregii lumi animale. Iar Dumnezeu ar putea fi „motorul” unui anume tip de evoluţie.  


Sursa: http://adevarul.ro/

Particula lui Dumnezeu, aproape confirmata. Cercetatorii sunt 99% siguri ca au gasit-o

Primul anunt oficial a fost facut in iulie anul trecut. Acum expertii de la Acceleratorul de Particule din Geneva au procesat o cantitate mai mare de date si spun ca gradul lor de certitudine a crescut.

Fizicienii de la CERN au anuntat astazi ca sunt aproape siguri ca au descoperit particula subatomica pe care o cautau de aproape jumatate de secol, bosonul Higgs, scrie Huffington Post, descoperire care va concura cu siguranta la Premiul Nobel.

Fara acest boson lumea nu ar fi fost posibil, intrucat el da masa materiei.

In luna iulie a anului trecut, oamenii de stiinta de la CERN au anuntat ca au gasit o particula ce parea sa fie bosonul Higgs, insa nu stiau daca au descoperit una sau mai multe particule cu un rol asemanator. Au spus atunci ca sunt siguri in proportie de 99,9999%.

Acum, dupa ce au reusit sa analizeze toate datele oferite de acceleratorul de particule, expertii au concluzionat:

"Rezultatele preliminare dupa ce am analizat toate datele din 2012 sunt magnifice si in acest moment mie imi este clar ca discutam despre bosoul Higgs, totusi, mai e cale lunga pana vom sti exact ce tip de boson Higgs este", a declarat Joe Incandela, de la CERN.

Denumit "particula lui Dumnezeu" pentru ca ar reprezenta fundamentul vietii in Univers, bosonul Higgs a fost adus prima data in discutie in 1964, reprezentand ceea ce lipseste din ecuatia aparitiei corpurilor si vietii in Univers.

Fara aceasta descoperire, in care s-au investit miliarde si miliarde de dolari, aproape toate teoriile fizice moderne, construite in ultimele decenii, erau puse sub semnul intrebarii, pentru ca nu puteau fi demonstrate in realitate.

Sursa;             huffingtonpost.com  //  stirileprotv.ro

De ce bosonul Higgs nu merită titulatura de "particulă a lui Dumnezeu"

Directorul general al CERN, Rolf Heuer, a declarat, mircuri, că există şanse foarte mari ca bosonul Higgs să fi fost descoperit. 

Deşi este o particulă pe care fizicienii au căutat-o timp de decenii, titulatura de "particulă a lui Dumnezeu" este exagerată, spune fizicianul Dave Goldberg într-un articol publicat pe io9.com. 

Titulatura de "particulă a lui Dumnezeu" a fost folosită pentru prima oară de laureatul premiului Nobel Leon Lederman, în cartea omonimă din 1993. Lederman a vrut să sublinieze astfel rolul esenţial pe care bosonul Higgs îl joacă în Modelul Standard. 

Deşi este o particulă extrem de importantă, ea nu va implica o înţelegere deplină a universului. Din contră, va lăsa multe întrebări fără răspuns. 

Spre exemplu, deşi s-a spus că bosonul Higgs este responsabil cu masa întregii materii din univers, lucrurile sunt mult mai complicate. 

Iată câteva aspecte care rămân nelămurite după descoperirea bosonului Higgs:

- Bosonul Higgs nu explică modul în care funcţionează gravitaţia. 

- Bosonul Higgs nu explic ce este materia întunecată, care reprezintă aproximativ 23% din univers. 

- Bosonul Higgs nu ne spune nici ce este energia întunecată, care alcătuieşte încă 72% din univers. 

- Nu ne oferă informaţii suplimentare despre sarcini electrice şi masele electronilor. 

- Nu explică de ce în univers există anumite simetrii şi nu altele. 

Sursa:  REALITATEA.NET

Cercetătorii de la CERN şi cei din SUA se întrec în a anunţa descoperirea bosonului Higgs

Oamenii de ştiinţă din SUA au anunţat că este posibil să fi descoperit bosonul Higgs, numită şi “particula lui Dumnezeu”, la doar două zile după ce rivalii din Elveţia semnalaseră că şi ei au găsit primele indicii ce sugerează existenţa acesteia.

Bosonul Higgs este este o particulă elementară ipotetică din familia bosonilor, care se crede că face parte din mecanismul care conferă masă celorlalte particule elementare.

Fizicienii care lucrează la centrul Fermilab din Illinois nu sunt la fel de cunoscuţi precum rivalii lor de la Institutul CERN de lângă Geneva, care a atras atenţia mass-media mondiale atunci când au inaugurat Large Hadron Collider (Mare Accelerator de Hadroni) în 2008.

În ciuda acestui fapt, cei de la Fermilab au propria variantă de accelerator de particule, care a costat în jur de 10 milioane de dolari şi al cărui nume este Tevatron.

Ambele echipe accelerează particule de protoni şi antiprotoni în tuneluri lungi de zeci de kilometri pentru a crea coliziuni între particule cu scopul descoperirii “particulei lui Dumnezeu”.

Acest obiect subatomic reprezintă veriga lipsă din teoria Modelului Standard a fizicii particulelor. Dacă existenţa sa va putea fi dovedită, atunci s-ar putea explica de ce unele elemente ale universului nostru au o masă, în timp ce altele, precum lumina, nu au.

Acum oamenii de ştiinţă cred că problema nu stă în crearea bosonului, ci în observarea sa.

Pe 22 iulie, cercetătorii de la CERN au anunţat că au observat primele “umflături” în datele colectate în urma coliziunilor unor particule. Declaraţii similare au fost făcute pe 24 iulie de către cercetătorii de la Fermilab.

Deşi au existat emoţii la anunţurile de la conferinţa Europhysics din Grenoble, sud-estul Franţei, verificare acestor informaţii ar putea dura mai mult de o lună. Pentru moment, cercetatorii spun că descoperirile lor sunt pur şi simplu “indicii”, care ar putea fi eliminate în urma verificării.

Concurenţa dintre cele două echipe de cercetători este de înţeles, ţinând cont că descoperirea bosonului Higgs ar duce aproape sigur la câştigarea Premiului Nobel pentru Fizică, cea mai mare realizare din acest domeniu.

Datele similare oferite de ambele centre în aproape acelaşi timp, le dau cercetătorilor spernaţe legate de corectitudinea teoriei Modelului Standard şi arată că miliardele de dolari investite în aceste proiecte sunt aproape de a-şi atinge scopul.

Sursa: The Independent

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA