Un cataclism misterios din 1257, ce a lăsat urme la ambii poli ai Terrei, şi-a dezvăluit secretele

Oamenii de ştiinţă cred că au descoperit vulcanul responsabil de o erupţie uriaşă care a avut loc în secolul al XIII-lea.

Evenimentul misterios ce a avut loc în 1257 a fost atât de mare încât semnătura sa chimică a fost descoperită atât în gheaţa din Arctica, cât şi în cea din Antarctica.

Textele medievale europene vorbesc despre o răcire bruscă a climei şi de recolte eşuate.

Acum, o echipă internaţională de cercetători a publicat în jurnalul PNAS o cercetare care pare să indice cauza ciudatului eveniment: o erupţie a vulcanului Samalas de pe insula Lombok din Indonezia.

În zilele noastre structura originală a muntelui nu mai există, în urma sa rămânând un lac vulcanic uriaş format în crater.

Echipa de cercetători a făcut legătura între urmele de sulf şi de praf din gheaţa polară şi datele colectate în regiunea Lombok (printre care datarea cu radiocarbon, tipul şi distanţa de răspândire a rocilor şi cenuşei vulcanice, cercurile copacilor şi chiar cronicile locale ce relatează prăbuşirea Împărăţiei Lombok în secolul al XIII-lea).

„Dovezile sunt foarte puternice şi convingătoare”, afirmă profesorul Clive Oppenheimer de la Universitatea Cambridge.

„Am efectuat un efort similar unei investigaţii poliţiste. Nu ştiam cine este vinovatul, dar aveam data crimei şi amprente sub forma elementelor geochimice din stratul de gheaţă, iar aceste elemente ne-au permis să descoperim care este vulcanul responsabli”, a explicat profesorul Franck Lavigne, de la Universitatea Pantheon-Sorbonne din Franţa, co-autor al lucrării.

Până acum, erupţia din 1257 fusese atribuită mai multor vulcani din Mexic, Ecuador şi Noua Zeelandă. Aceşti candidaţi nu au trecut, însă, de proba datării. „Doar Samalas se potriveşte în toate aspectele”, explică oamenii de ştiinţă.

Studiile efectuate de cercetători în Lombok sugerează că până la 40 de kilometri cubi de roci şi cenuşă au fost aruncat în urma erupţiei, iar materialul cel mai fin ejectat din vulcan a atins o altitudine de peste 40 de kilometri deasupra muntelui.

Calculele matematice arată că această forţă era necesară ca materialul să fi fost purtat de-a lungul întregului glob pământesc în cantităţile descoperite în Groenlanda şi Antarctica.

Impactul asupra climei ar fi fost semnificativ.

Textele medievale vorbesc despre o vreme îngrozitoare în vara ce a urmat în 1258. A fost frig, iar ploaia era de neoprit, provocând inundaţii.

De curând, arheologii au descoperit scheletele a mii de persoane în gropi comune în Londra şi le-au datat în 1258.

„Nu putem spune cu siguranţă că cele două evenimente prezintă o legătură, dar cu siguranţă populaţiile ar fi fost afectate”, a comentat profesorul Lavigne.

În comparaţie cu alte erupţii catastrofale, Samalas a fost cel puţin la fel de puternică precum Krakatoa (1883) şi Tambora (1815), spun cercetătorii.

Gheţurile arctice şi antarctice conţin indicii ce sugerează că un alt eveniment colosal a avut loc în jurul anului 1809, însă – la fel ca Samalas până de curând – vulcanul vinovat continuă să se ascundă.

„Este incredibil că nu am descoperit dovezi referitoare la vulcan. Unde în lumea asta ai putea ascunde astfel de veşti negative?”, spune profesorul Oppenheimer.

Sursa: BBC News, via descopera.ro

Sursa: www.realitatea.net

Un vast rezervor de carbon ar putea declanșa extincție în masă

De carbon stocat sub scoarta Pamantului ar putea fi lansat de erupții vulcanice (NASA)

Un vast rezervor de carbon este ascuns sub crusta Pământului și ar putea fi eliberat de o erupție vulcanică majoră, declanșând o extincție în masă din tipul celor care au avut loc ultimele 200 milioane de ani, afirma geologii germani intr-un raport.

Cercetatorii stiu ca acest  carbon este stocat în manta, ca un strat de material plastic, cum ar fi piatra de sub scoarța Pământului, a declarat profesorul Hans Keppler de la Institutul de Stiinte de la Germania Universitatea din Tuebingen..

Exact cât de mult este acolo, este necunoscut. Cele mai multe estimări, desprinse din aca aceasta inmagazinare  este de multe ori mai mult decat tot depozitul  de carbon din atmosfera Pamantului, solul și mare combinat.

Preocupant este faptul că în cazul în care doar o parte din acest rezervor gigantic este rapid eliberat ca dioxid de carbon, sau CO _2, s-ar putea crea un efect de sera. Atmosfera _îmbibată cu CO₂ ar stoca prea multa caldura de la Soare, perturband viața plantelor si distrugand speciile de-a lungul lanțului animal.[...]

Scenariu de coșmar? Gheizere gigantice de dioxid de carbon, primejduiesc viața pe suprafata Pamantului.. "Au fost unele dovezi că așa ceva s-a întâmplat în trecut, există o corelație foarte bună cu [CO _2] inundațiile care coincid cu mai multe evenimente de extincție în masă , cu  unele schimbari masive bruste de dioxid de carbon în atmosferă," Keppler a spus.

Unul dintre aceste evenimente au avut loc cu aproximativ 245 milioane ani in urma, la sfarsitul erei Permian, cand s-a intamplat  cel mai mare eveniment de extincție din istoria Pamantului: dovezile fosile prezinta ca 96% din toate speciile marine s-au pierdut și mai mult de trei sferturi de vertebrate.

Altele -, eventual, un grup de evenimente mai mici - a fost la sfârșitul perioadei de triasic aproximativ 208 milioane ani în urmă, când jumătate din speciile de lume dintr-o dată a murit.

Sursa: www.abc.net.au

Descoperirea uimitoare a astronomilor. Ce era mingea de foc de pe cerul Californiei

Cercetătorii au lămurit misterul „mingii de foc” care a luminat cerul în partea de nord a Californiei în cursul săptămânii trecute: a fost vorba de o cometă de mici dimensiuni care s-a ciocnit frontal de atmosfera Pământului, scrie Descoperă.ro.

O cometă s-a ciocnit cu Terra, dar s-a vaporizat în atmosferă

Prima parte a traiectoriei mingii de foc a fost capturată de toate cele trei staţii ale proiectului Cameras for Allsky Meteor Surveillance (CAMS), ceea ce a permis cercetătorilor să calculeze traiectoria şi orbita acestui obiect spaţial. Pentru că era foarte rapid şi luminos, obiectul a putut fi observat încă din momentul în care se găsea la o înălţime de 146 de kilometri, un record pentru proiectul CAMS. Camerele staţiilor de observaţie ale proiectului CAMS au urmărit obiectul până la altitudinea de 134 de kilometri. Mişcarea obiectului în raport cu mişcarea planetelor sugera o orbită tipică unei comete.

Astronomul Peter Jenniskens de la Institutul SETI din Mountain View afirmă că „într-o clipită, cometa s-a transformat în praf şi gaz”, explicând explozia luminoasă observată de numeroşi americani joia trecută la 5:21 dimineaţa. „Pentru că această cometă s-a vaporizat, niciun element din ea nu a ajuns pe sol”, a explicat Jenniskens, potrivit Descoperă.ro.

Sursa:  REALITATEA.NET

Canicula din Rusia, cel mai mare cataclism din 2010 din emisfera nordică

Canicula din Rusia, cel mai mare cataclism din 2010 din emisfera nordică

Canicula de anul trecut din Rusia a fost clasificată drept principala catastrofă naturală înregistrată în emisfera nordică, a anunţat vineri (14 ianuarie 2011) Serviciul federal rus de hidrometeorologie şi monitorizarea mediului, citat de RIA Novosti.

‘Căldura anormală, care a ţinut peste 50 de zile în Rusia centrală, a provocat uriaşe incendii şi importante pagube pentru mediu, în regiunea federală de centru şi în regiunea Volga’, se precizează într-un comunicat al Roshidromet. În clasamentul catastrofelor de anul trecut, pe locul doi figurează inundaţiile din nordul Pakistanului, care au costat viaţa a mii de oameni.
Inundaţii ucigătoare provocate de ploi diluviene au afectat de asemenea Africa de vest, Thailanda, nordul Americii de Sud şi bazinul Caraibelor. Vara lui 2010 a fost cea mai caldă din istorie din Rusia, unde în mai şi în iulie anul trecut au fost doborâte recordurile absolute de temperatură medie lunară.
Sursa: Iasi Invest

Sursa: Cristina