Nigel Farage: Europa este condusă de oameni periculoşi

Proiectul politic european vine în contradicţie cu realităţile economice ale continentului, însă liderii de la Bruxelles persistă în promovarea unei strategii care nu va aduce decât ruină, a declarat săptămâna trecută europarlamentarul britanic Nigel Farage. Într-un interviu acordat pentru postul de televiziune Russia Today, el a spus că Europa este condusă de oameni periculoşi, dispuşi să sacrifice interesul alegătorilor lor pentru realizarea unui proiect comunitar care se sustrage tot mai mult democraţiei.

“Cred că oricine se uită la economie dintr-o perspectivă fundamentală poate spune că această zonă euro nu ar fi trebuit alcătuită în felul în care a fost şi, sincer, nu poate rezista. Singura întrebare este cât de mult va dura agonia”, a spus Farage, adăugând că îngrijorarea sa este că aceasta va dura mulţi ani, poate chiar un deceniu, întrucât proiectul uniunii monetare este susţinut cu fanatism de către politicieni.

Vor risca totul pentru moneda euro

Farage spune că iniţial a crezut că pieţele financiare vor forţa ieşirea Greciei din zona euro, însă acest lucru nu s-a întâmplat tocmai datorită susţinerii politice. El a mai amintit că preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a declarat că va face totul pentru a salva moneda euro, iar acest lucru este adevărat; europarlamentarul crede că oficialul are dreptate, iar liderii Uniunii vor risca totul pentru proiectul uniunii monetare.

Nici măcar Germania şi Franţa nu vor putea rămâne împreună
Nigel Farage a ironizat decernarea Premiului Nobel pentru Pace în acest an Uniunii Europene, tocmai într-un moment în care statele membre sunt antagonizate tot mai mult. Iniţial, UE a fost concepută ca un pact franco-german având intenţii onorabile, respectiv prevenirea unor noi războaie. Totuşi, extinderea proiectului a fost înţeleasă greşit întrucât cetăţenii ţărilor europene nu vor să primească o identitate nouă, iar un stat nu se poate forma fără consimţământul general al cetăţenilor lui.
În spaţiul european se cască diferenţe nu numai între Germania şi Grecia sau între Germania şi Spania, dar chiar şi între Germania şi Franţa. Farage spune că, în final, nici măcar cele două ţări care au pus temelia Uniunii nu vor rezista împreună într-o formulă economică, politică şi militară comună.

Economia Greciei, sacrificată pe altarul ideilor comunitare

Europarlamentarul britanic, recunoscut pentru ideile sale eurosceptice, a spus că recent a întrebat-o pe Angela Merkel, cancelarul german, dacă nu ar fi bine pentru contribuabilii germani  care timp de 20 de ani au susţinut integrarea economică a Germaniei de Est, ca acum să fie scutiţi de a mai trimite cecuri în alb în restul Europei, iar dacă, în acelaşi timp, nu ar fi o eliberare pentru Grecia să iasă din zona euro şi, printr-o drahmă devalorizată, să îşi recâştige competitivitatea. Răspunsul lui Merkel a fost negativ: “Dacă Grecia iese, vor ieşi şi alte ţări şi va fi sfârşitul visului european”.
Declaraţia cancelarului german trădează, în opinia lui Farage, încremenirea într-un proiect politic, dar în subsecvent trebuie interpretată şi altfel: liderilor europeni nu le pasă că şomajul tinerilor din Grecia este de peste 60% sau că 25% din firmele private elene au dat faliment în ultimii cinci ani; nici măcar nu le pasă dacă întreaga economie a Greciei s-ar opri, atât timp cât proiectul uniunii monetare este menţinut.

Idioţi, cârpe şi oameni răi

Întrebat dacă are relaţii amiabile cu ceilalţi lideri europeni, deşi este foarte vehement în discursurile sale parlamentare, Farage a răspuns că nu are legături de ordin personal cu oamenii pe care îi critică.
El spune că nu este vorba despre oameni care au idei diferite pe care le susţin cu bună-credinţă şi împreună cu care poţi dezbate pentru a ajunge la unele concluzii comune. “Eu cred că aceşti oameni care conduc Europa sunt oameni răi; cred că sunt oameni periculoşi”, a spus europarlamentarul britanic adăugând că acestora nu le pasă de votul popular şi că acţionează pentru distrugerea democraţiei.
În poziţiile sale publice, de altfel, Farage a afirmat că Uniunea Europeană tinde să se asemene tot mai mult cu Uniunea Sovietică prin ignorarea realităţilor economice, tendinţele centralizatoare şi încercarea de sustragere a politicienilor de sub controlul electoratului din ţările de origine. Exprimarea sa a fost totdeauna tăioasă, iar uneori chiar la limita injuriei. Spre exemplu, în iunie a.c., într-o intervenţie pentru Fox Business, Farage l-a numit pe şeful Comisiei Europene, Manuel Barroso, un idiot comunist care se autoiluzionează, făcând trimitere la tinereţea acestuia când, în calitate de lider al studenţilor portughezi, şi-a exprimat deschis adeziunea la ideile maoiste. Europarlamentarul britanic l-a contestat şi pe preşedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, despre care spune că nu are niciun fel de reprezentativitate politică. Farage chiar a primit o amendă de 3.000 de euro din partea Parlamentului European după ce, în februarie 2010, a declarat în plen că Van Rompuy are charisma unei cârpe umede şi aparenţa unui mărunt funcţionar bancar.

Nassim Taleb: Moneda euro, o idee groaznică ce a încurajat îndatorarea excesivă

Uniunea Europeană a fost calificată recent drept “un proiect oribil şi prostesc” şi de către Nassim Taleb, fost trader pe Wall Street şi autor al best-seller-ului “Lebăda Neagră”. “Ideea că unificarea ar fi creat o economie care să poată concura China şi să arate mai mult cu cea a Statelor Unite este de-a dreptul un gunoi”, a declarat acesta pentru ultima ediţie a revistei americane de politică externă Foreign Policy.
Ceea ce a ruinat China de-a lungul istoriei a fost politica de sus în jos, iar ceea ce a asigurat măreţia Europei a fost tocmai diversitatea ei politică şi economică. Acum liderii europeni merg exact pe ideea centralizării care induce fragilitate. Modelul UE nu ar trebui să fie unul centralist, ci unul aflat la îndemână în inima Europei, respectiv cel al Elveţiei; acolo deciziile sunt luate la nivel local şi nu au nevoie de un Bruxelles. Ideea uniunii monetare a fost, de asemenea, una groaznică, în opinia lui Taleb, încurajând supraîndatorarea generalizată pe întreg continentul.

sursa: curierulnational.ro

Sursa: gandeste.org

O Românie condusă interimar de Geoană… cum arată noile calcule politice ale USA?

O declaraţie a ambasadorului SUA la Bucureşti, făcută chiar de Ziua Americii, merită ceva mai multă atenţie decît a primit din partea presei, pentru că ar putea avea dedesubturi profunde. E vorba de omagiul fără precedent adus unui politician român activ, şi încă unul de Opoziţie, Mircea Geoană.

În discursul oficial rostit la recepţia de 4 iulie, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, a declarat, textual: „Îi urez bun venit şi domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, un bun prieten al meu şi cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România”.

Pentru cititorii mai puţin avizaţi, să o spunem pe şleau: orice politician român şi-ar da o mînă şi un picior pentru a primi asemenea vorbe, şi încă într-un discurs oficial, din partea reprezentantului celei mai mari puteri a lumii. Declaraţia lui Gitenstein a fost făcută la o recepţie de la care Băsescu a lipsit, conform obiceiului din ultimii ani, şi la care premierul Boc, de faţă, a primit un elogiu mult mai reţinut, în calitate de „ferm susţinător al reformei”. Diferenţa dintre cele două aprecieri ar putea fi următoarea: „Reformistul Boc e util ţării voastre”, în timp ce ”Prietenul Geoană ne e util nouă”. De ce ar face reprezentantul lui Obama asemenea referire într-un discurs oficial, de Ziua SUA? Nu ştim cu precizie, va trebui să aşteptăm stenogramele WikiLeaks de peste 20 de ani. O ipoteză ar fi, însă, aceea că SUA îi arată pisica lui Băsescu. Şi încă zdravăn. Într-un interviu dat ziarului „Adevărul”, în aceeaşi zi, Gitenstein transmite şi un alt mesaj, de data asta mai mult decît tăios: companiile americane sînt profund defavorizate în România în raport cu cele europene pentru că, spre deosebire de acestea, nu concep să dea mită oficialilor români pentru a obţine contracte. „Acest lucru s-a întîmplat aici în cazul reprezentanţilor anumitor companii. Vreau ca firmele din SUA să beneficieze de aceleaşi condiţii ca firmele europene, vreau să vină aici să investească. Dacă nu există un mecanism legal în vigoare care elimină corupţia, se subminează abilitatea mea de a convinge investitorii să vină. (…) Dar sînt şi mai îngrijoraţi de faptul că au sentimentul că pierd anumite licitaţii şi competiţii în favoarea altor companii care se angajează în acest tip de activităţi. Şi cea mai bună modalitate de a rezolva problema asta este a le da poliţiştilor şi procurorilor instrumentele de care au nevoie pentru a pune capăt acestui tip de comportament”. Dacă Gitenstein vorbeşte la timpul prezent despre oficiali români care iau şpagă defavorizînd firmele americane, e clar un mesaj de ameninţare la adresa regimului de la Bucureşti. Bine, dar dacă Băsescu este omul de care americanii au nevoie pentru a implementa scutul anti-rachetă în coasta Rusiei, cum e posibil să se dezică de el?, se vor întreba, pe bună dreptate, unii observatori. Răspunsul e simplu: e posibil, arătînd că în umbra lui Băsescu există un înlocuitor perfect, în caz de nevoie, în persoana lui Geoană. Avînd alternativa la îndemînă, SUA îşi pot permite, deci, să arunce săgeţi spre aliatul lor oficial de la Cotroceni, în virtutea vorbei din bătrîni că cimitirele sînt pline cu oameni de neînlocuit. Un asemenea „prieten” de excepţie al SUA poate fi o soluţie americană pentru alegerile din 2014, în contrapondere la candidatul pe care îl va desemna drept succesor Băsescu. La fel de bine, însă, poate fi soluţia pentru cazul suspendării actualului preşedinte de către Opoziţie; nu e imposibil ca Gitenstein să fi dat de înţeles că SUA nu au o problemă cu o Românie condusă interimar de Geoană, chiar şi într-o perioadă în care scutul anti-rachetă intră în linie dreaptă. Dacă, pe de altă parte, Băsescu ia în calcul să arate americanilor că a înţeles perfect mesajul ce i-a fost trimis, în mod cert vom avea o toamnă cu arestări grele. Şi nu din rîndul Opoziţiei.

sursa

Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source

EXCLUSIV: Proiectul zonei metropolitane Bucureşti-Ilfov. Zona se va întinde până la DUNĂRE şi va fi condusă de un GUVERNATOR

În cinci ani, Bucureştiul ar putea avea deschidere la Dunăre. Câteva detalii din proiectul de regionalizare al României, pe care Guvernul îşi va asuma răspunderea.

În cinci ani, Bucureştiul ar putea avea deschidere la Dunăre. Câteva detalii din proiectul de regionalizare al României, pe care Guvernul îşi va asuma răspunderea, au fost prezentate pentru gândul, de deputatul PDL, Vasile Gherasim, unul dintre oamenii care lucrează la acest document.
Potrivit proiectului, zona Bucureşti-Ilfov se va dezvolta în trei etape, urmând ca, până în 2016, să cuprindă Olteniţa şi localităţi din judeţele Dâmboviţa şi Giurgiu.

“În prima etapă se va comasa Bucureştiul cu Ilfovul. Vom avea 48 de unităţi administrativ-teritoriale pe o suprafaţă de 2.800 de kilometri pătraţi, de zece ori mai mult decât este acum.
În etapa a doua vom avea 62 de localităţi şi o suprafaţă de 3.800 kilometri pătraţi.
Peste 5 ani suprafaţa regiunii Bucureşti-Ilfov va fi de 5.600 de kilometri pătraţi iar graniţele vor ajunge în zona de sud până la Dunăre. Prima etapă se va face prin lege urmând ca celelalte două etape să se facă pe principiul asociativităţii unităţilor administrativ terioriale”, ne-a prezentat proiectul deputatul Gherasim. Acesta ne-a mai precizat că PDL doreşte ca în 2012, alegerile locale şi parlamentare să fie făcute după noua organizare administrative teriorială, adică în 8 circumscripţii electorale, în loc de 42 câte sunt în prezent.
PUG nou pentru regiunea Bucureşti-IfovPlanul PDL prevede că, după ce proiectul legii regionalizării va fi aprobat de Parlament, în câteva luni se va finaliza un nou Plan de Urbanism General (PUG) pentru întrega regiune Bucureşti-Ilfov.
“Începem aplicarea unui program în regim sistemic. În PUG vor fi bine definite zonele construibile, parcurile industriale sau zonele verzi. Se vor trasa direcţiile de dezvoltare. Centrul de interes se va muta în zona premetropolitană. În actuala formă administrativ teritorială, Bucureştiul nu se mai poate dezvolta”, a arătat Gherasim.
Acesta a mai explicat că marile campusuri universitare se pot muta în zona de nord a oraşului, că se vor scoate depourile RATB din Bucureşti şi se va construi un aeroport în zona de sud a Capitalei.
Potrivit deputatului, peste 65 la sută din casele construite după 1990 în jurul Capitalei aparţin bucureştenilor. “Până la viitoarele alegeri, primarii rămân intangibili şi chiar îşi vor spori atribuţiile. Vor primi competenţe sporite în domeniul protecţiei sociale, al sănătăţii sau al siguranţei cetăţenilor. Prefectul Capitalei va fi acela care va asigura legalitatea atât în Bucureşti, cât şi în Ilfov”, a mai spus deputatul Vasile Gherasim.
După aprobarea proiectului legii regionalizării, pentru regiunea Bucureşti-Ifov va urma legea Metropolei şi o lege specială pentru Capitală.
Consiliul Zonei Metropolitane va avea 105 consilieriÎn proiectul legii Metropolei, Consiliul General al Municipiului Bucureşti va fi înlocuit de Consiliul Zonei Metropolitane. Potrivit părintelui acestui proiect de lege, “numărul consilierilor ar putea ajunge la 105, faţă de 55 cât sunt acum. Fiecare unitate administrativ teritorială va fi reprezentată de câte un consilier”.
În zona metropolitană Bucureşti-Ilfov, Guvernul va numi un guvernator, funcţie ce acum corespunde celei de prefect al Capitalei. Se va înfiinţa Delegaţia Permanentă a Zonei Metropolitane, organism cu rol consultativ. Legea Metropolei va fi urmată de o altă lege care va reglementa activitatea administraţiei publice la nivelul Capitalei.

Sursa: Cristina

România este condusă in mod voit către dezastru, iată dovada!

Guvernul României face jocurile Ocultei Mondiale punând in aplicare Planul Illuminati pentru distrugerea acestui neam…  Daca articolul Romania si Noua Ordine Mondiala nu v-a convins, cititi cele ce urmează:

Scăderea salariilor angajaţilor la stat cu 25% a adus la buget o economie de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Dacă s-ar fi aplicat şi tăierea pensiilor cu 15%, aceasta ar fi urcat la 2,7 miliarde de euro. Dar toate aceste probleme şi-ar găsi rezolvarea dacă România ar putea, printr-o minune, să-şi recupereze datoriile economice istorice, pe care alte state le au faţă de ţara noastră: 21 de miliarde de euro!
Spre jumătatea lui 2010, Radu Golban, economist român stabilit în Elveţia, a descoperit un lucru pe cât de incredibil, pe atât de acoperit de “rugina” istoriei: în urma unui acord încheiat în 1935 şi continuat printr-un tratat datând din martie 1939, Germania ar avea de restituit României o datorie care, la ora actuală, s-ar cifra la aproape 19 miliarde de euro.
Pe scurt, Golban a găsit dovezi care atestă faptul că, în conformitate cu clauzele Acordului pentru “reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României” din 1935 şi ale Tratatului economic germano-român din martie 1939, Germania nu şi-a onorat obligaţiile din acele înţelegeri, acumulând o datorie către România cifrată la 1,126 de miliarde de mărci imperiale, adică aproximativ 3,717 miliarde de euro, la nivelul anului 1944. Adunând dobânda aferentă celor 66 de ani trecuţi de atunci, cei doi economişti au avansat suma de 18,88 de miliarde de euro pe care Germania le-ar avea de plătit României, la ora actuală.
Problema a fost ridicată şi în Parlamentul german, în 16 august 2010, de către parlamentara Ulla Jepke. Răspunsul Ministerului de Finanţe al Germaniei a venit neaşteptat de prompt, în aceeaşi zi cu a interpelării din Bundestag.
Nemţii nici nu vor să audă de datorie
Adolf Hitler (1889 – 1945), liderul Germaniei naziste, apare din nou în prim-plan, cu ocazia diferendului financiar dintre București și BerlinOficialii germani susţin că prin prevederile Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, ce a urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, România a renunţat la orice pretenţie materială faţă de Germania. Atâta doar că explicaţia autorităţilor germane conţine o mică, dar esenţială eroare: tratatul invocat se referă la renunţarea la orice pretenţii, exceptând cele rezultate din contracte şi alte obligaţii dinainte de 1 septembrie 1939, data izbucnirii marelui conflict, deci nu se aplică şi în cazul tratatului din martie 1939, invocat de economistul român.
Din păcate, tocmai autorităţile române, care ar trebui să fie primele interesate în a face lumină în acest caz, au rămas inerte, chiar şi după aproape patru luni de la dezvăluirile făcute de Radu Golban.
O comisie fantomă se ocupă de asemenea cazuri
Conform Legii nr. 29 din 1994, completată prin Hotărârea de Guvern nr.732 din 21 octombrie 1994, organismul care ar trebui să se ocupe de recuperarea tuturor acestor datorii e Comisia Interdepartamentală pentru Avizarea Modalităţilor de Încasare a Creanţelor României. Din aceasta fac parte reprezentanţi din patru ministere: Finanţe, Comerţ, Afaceri Externe şi Interne. Lor li se adaugă cei ai Băncii Naţionale. Din păcate, până la ora actuală, deşi comisia ar trebui să elaboreze semestrial rapoarte de activitate, ele lipsesc cu desăvârşire. Conform articolului 5 al HG 732, comisia “analizează ofertele şi stabileşte agenţii economici participanţi la derularea operaţiunilor de recuperare a creanţelor României”.
Conform articolului 2 al aceluiaşi act normativ, “creanţele pot fi recuperate în devize convertibile, prin livrări de mărfuri, prestări de servicii, cesionare de creanţe, precum şi prin investiţii în ţara debitoare”.
Alte 15 state rău-platnice
România ar mai avea de recuperat, în afara datoriei Germaniei, creanţe externe în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de dolari, adică 1,8 miliarde de euro. Datoriile provin în urma operaţiunilor de export şi cooperare economică derulate înainte de 1989.
Alte 15 state, majoritatea din Africa şi din Asia, se regăsesc pe lista datornicilor faţă de România. Derulate în cadrul oferit la vremea respectivă de sistemul de cooperare comunist ori de interesele statului român “patronat” de Nicolae Ceauşescu, operaţiunile economice au fost stopate de prăbuşirea regimului ceauşist. Dar datoriile acelor state faţă de ţara noastră au rămas. Astfel, conform unui raport al Ministerului de Finanţe din decembrie 2006, pe lista datornicilor se regăsesc 15 state. Pentru o parte dintre acestea au fost negociaţi deja termenii de restituire a datoriei, cum e cazul Irakului, care ar trebui să plătească aproape un miliard de dolari (702 milioane de euro), până la 31 martie 2028, conform acordului semnat între cele două ţări la 18 august 2005.
Mongolia şi Cuba, datoare în ruble
O altă categorie de datornici o reprezintă Mongolia şi Cuba, care trebuie să ne înapoieze în total aproape 1,1 miliarde de ruble transferabile. Cum rubla transferabilă – ce se folosea în cadrul schimburilor economice între ţările comuniste – era egală cu un dolar, putem socoti aceeaşi sumă şi în dolari.
Prin urmare, totalul acestor datorii se ridică la aproximativ 2,5 miliarde de dolari, adică 1,8 miliarde de euro, la cursul de azi.
Cu banii aceştia, am scăpa de FMI
Din calculele realizate de analiştii economici, România va fi nevoită să se împrumute circa 13 miliarde de euro până la sfârşitul anului, pentru a acoperi creditele mai vechi. Doar de la începutul anului şi până la finalul lunii august, statul s-a împrumutat de la bănci şi de la diverse organisme financiare internaţionale, printre care şi FMI, circa 8 miliarde de euro. Astfel încât cele 21 de miliarde de euro pe care avem să le luăm de la diverse ţări ar acoperi atât datoriile de anul acesta, cât şi necesarul de bani până la sfârşitul lui 2010.
Cioroianu afirmă că recuperarea împrumuturilor durează mult

Deşi a declarat că nu cunoaşte detaliile concrete ale activităţii de recuperare a creanţelor României, fostul ministru de externe Adrian Cioroianu afirmă că această acţiune este destul de anevoioasă. “O problemă ar fi termenele destul de lungi pentru negocieri. Acestea nu se rezolvă de la o zi la alta sau de la o lună la alta. Din câte ştiu, există firme specializate care intermediază şi cumpără aceste creanţe. De obicei, se recuperează cam o treime din valoarea lor”, a susţinut Cioroianu.
Nicolae Bud «Există comisii specializate în negocierea rambursărilor»
Deputatul Nicolae Bud spune că datoriile pe care anumite state le au faţă de România nu pot fi recuperate decât în condiţiile respectării dreptului internaţional în domeniu. “Practica spune că se constituie comisii de analiză din partea ambelor state, care au drept scop rezolvarea problemelor existente. Ştiu că România are de primit mulţi bani, chiar dinainte de 1990, de la state cărora le-a vândut arme sau alimente. Unele ţări pot nega existenţa datoriilor către România, şi atunci se va ajunge în instanţele internaţionale care hotărăsc cine are dreptate”, a precizat Bud, care este membru în Comisia de Buget-Finanţe a Camerei Deputaţilor.

Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source

COMENTARIU PROPRIU:
Daca la toata aceasta datorie imensa pe care o avem de recuperat si pe care nici un guvern si nici un presedinte prezent sau fost, nu au facut nimic sa o recupereze, mai adaugam si resursele de petrol si de gaze naturale concesionate pe... mai nimic si mai adaugam si zacamintele de aur si argint din muntii nostri, pe care unii si altii s-au grabit sa le declare imposibil de extras, atunci cred ca suntem indreptatiti sa dam crezare articolului de mai sus.
Pe buna dreptate, eu ma intreb: Cum Dumnezeu sa stam si sa induram toate prostiile pe care ni le indruga unul si altul, despre cat de saraci suntem si sa nu ne aducem aminte ca de fapt, noi suntem poate una din cele mai bogate tari?
Atunci, imi aduc aminte de prorociri si imi dau seama ca, pe langa ''cernerea" care a inceput mai demult sa o faca destinul, trebuie sa urmeze si purificarea noastra, iar ceea ce se intampla acum, nu este decat inceputul.
Sigur foametea este doar una dintre ele, caci asta ne asteapta in viitorul nu foarte indepartat, din pacate.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze si sa ne ajute sa trecem cat mai usor si repede prin toate incercarile menite noua, individual si ca natie!

Sfatuitoarea