Se afișează postările cu eticheta ritualuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ritualuri. Afișați toate postările

joi, 28 noiembrie 2013

Ritualuri vechi de cănd lumea

In tradiţia populară, la 29 noiembrie , in Ajunul Sfăntului Andrei, strigoii ies din ascunzătorile lor şi pornesc prin sate să-i sperie pe creştini.
In tradiţia populară, la 29 noiembrie , in Ajunul Sfăntului Andrei, strigoii ies din ascunzătorile lor şi pornesc prin sate să-i sperie pe creştini. Poveştile populare spun că aceştia (sufletele veşnic rătăcitoare ale bărbaţilor sau ale femeilor moarte) vin la fereastră şi strigă: "Ai măncat usturoi?". Dacă oamenii le răspund, atunci strigoii ii lasă fără grai. Dacă insă nu se aude nici un glas din casă, strigoii se indepărtează crezănd că acea gospodărie este pustie. Pentru a-şi proteja gospodăriile, creştinii ascund coasele, intorc cu gura in jos toate oalele (ca să nu mai aibă duhurile necurate pe unde să se ascundă) sau ung cu usturoi tocurile uşilor şi ale ferestrelor.
Un alt pericol vine şi din partea animalelor sălbatice. Despre Sfăntul Andrei se spune că este stăpănul fiarelor şi impreună cu Sfăntul Petru hotărăşte căt trebuie să mănănce fiecare jivină in parte. La miezul nopţii, se spune că animalele incep să vorbească intre ele ca oamenii, numai că persoanele care stau să le asculte mor pe loc.

Rădăcini dacice

Trebuie ştiut că sărbătoarea Sfăntului Andrei (30 noiembrie ) s-a suprapus peste una mai vehe, de origine dacică. In această zi se sărbătorea, cu secole in urmă, Anul Nou dacic, moment in care, o dată cu schimbarea anului, incepea şi iarna. Aşa se explică "Bocetul Andreiului", ritual ce se practică şi acum in unele sate. Fetele confecţionau din cărpe şi sfoară o păpuşă ce purta numele de Andrei şi care era de fapt personificarea anului vechi ce tocmai s-a incheiat. După ce o aşezau pe o laviţă, fetele o jeleau ca pe un mort, luăndu-şi rămas-bun după datină. Altădată, gospodinele pregăteau păine şi o coceau pe vatră. Apoi se aşezau cu toţii in jurul mesei, rupeau păinea in bucăţi şi o măncau cu usturoi şi sare.

"Păzitul usturoiului"

In alte zone ale Romăniei se desfăşoară un alt ritual ce poartă numele de "Păzitul usturoiului". Mai mulţi flăcăi şi fete se adună intr-o casă şi, aşezaţi in jurul unei mese, trebuie să păzească o grămadă de usturoi. Pentru ca timpul să treacă mai repede, se aşază pe masă şi diferite feluri de bucate de post, pe gustul fiecăruia. Se poate mănca şi peşte, fiind dezlegare la peşte. A doua zi dimineaţă, usturoiul este dus la biserică pentru a fi sfinţit, apoi se păstrează cu mare băgare de seamă, fiind folositor pentru vrăjile de dragoste.
Gospodarii obişnuiesc să pună in ziua de Sfăntul Andrei grău la incolţit, observănd, in funcţie de felul in care creşte, căt de bun va fi anul ce va urma.

duminică, 13 octombrie 2013

Ritualuri magice din strabuni ca sa faci mai multi bani. Bancnota-piramida si multe altele

ritual1
Noroc la bani sa ai!” – iata o urare pe care o auzim adesea la aniversari.
Dar daca nu esti o persoana norocoasa, iti poti face de una singura “norocul” pentru a atrage bani in casa? Strabunii nostri credeau ca-ti pot inmulti averea punand in practica anumite ritualuri!

Iata 9 ritualuri din strabuni despre care se spune ca-ti aduc noroc la bani!

Bancnota-piramida

Ia o bancnota si impatureste-o intr-un triunghi. Practic, indoi colturile astfel incat bancnota sa para ca e in triunghi, dar un pic umflata va avea, de fapt, forma de piramida. Poarta in portofel mereu bancnota-piramida si-ti vei aduce norocul la bani in casa!

Lumanarea verde

Acest ritual se face doar in zilele de miercuri, intre ora 22.00 si 12.00 noaptea. Ca sa-l indeplinesti ai nevoie de o lumanare de culoare verde, caci verdele simbolizeaza fertilitate si spor! Scrijeleste pe lumanarea verde suma de bani de care ai nevoie ca sa “iti pui casa in ordine”, iar in fiecare miercuri, intre orele 22.00 si miezul noptii, aprinde lumanarea si las-o sa arda, intr-un colt linistit al casei. Fa acest ritual in fiecare miercuri noapte pana cand lumanarea verde arde pana la capat, odata cu banii tai. Strabunii ziceau ca, dupa ce “ard banii de pe lumanare”, ii vei obtine in viata reala.

Sare grunjoasa ca sa ai spor in casa
Poarta cu tine, mereu, un mic saculet cu sare grunjoasa, caci o vorba din strabuni spune ca “sarea grunjoasa aduce spor in casa”.

Inelul verde pe degetul mic

Tot pentru ca verdele este culoarea sporului, a belusugului, a fertilitatii, este indicat sa porti un inel cu piatra verde pe degetul mic, ca sa-ti sporesti norocul la bani. Atentie insa! Femeile trebuie sa poarta inelul cu piatra verde pe degetul mic de la mana dreapta, iar barbatii pe degetul mic de la mana stanga. Totodata, ideal ar fi ca piatra verde sa fie jad, caci este mai norocoasa. Pe de alta parte, ca sa nu-ti alungi norocul la bani din casa NU purta niciodata un inel de degetul mare de mana.

Portofelul verde

Tot datorita semnificatiei culorii verde, este indicat sa ai un portofel verde in care sa-ti tii banii, caci verdele inseamna regenerare, asadar si inmultire. Strabunii spuneau ca daca ai un portofel verde ti se inmultesc banii.

Nu primi cadou o poseta sau un portofel goale

Atunci cand primest cadou o poseta sau un portofel, indiferent de la cine este, roaga-l sa puna macarun banut in el, oricat de mica ar fi suma. Daca le primesti goala, se spune ca asa vor ramane. Asadar, nu primi niciodata cadou o geanta goala sau un portofel gol.

Cand vezi un ban pe jos

Se spune ca daca vezii bani pe jos esti norocos. Dar atentie! Nu toti banii gasisti pe jos, pierduti de altii, iti aduc noroc in casa. Unii iti pot chiar lua norocul la bani! Conteaza cum este moneda gasita pe jos. Daca este cifra in sus, poti lua moneda caci iti aduci bani in casa, vei primi noroc, dar daca moneda este cu capul in sus, iar cifra este ascunsa, atunci iti dai norocul din casa!

Plantele din casa

Si plantele pot aduce noroc in casa, dar ai grija ca ele sa faca flori sau fructe. O planta precum ficusul este nespornica, ea nu produce nimic. Ca sa ai o casa bogata, trebuie ca plantele pe care le ai in casa sa poata face fructe sau flori. In loc de ficus, mai bine tii o muscata sau un lamai.

Bambusul

De ce este bambusul mai “aducator de noroc” decat alte plante? Pentru ca acesta este intr-o stare permanent de sanatate, este longeviv, putand sa traiasca doar cu apa, nu neaparat si cu sol. Asadar, este o planta cu adevarat supravietuitoare, care poate razbate prin orice.

joi, 1 august 2013

RUGĂCIUNI ŞI RITUALURI CREŞTINE


1. RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU OAMENII BOLNAVI (DE LA ISUS HRISTOS)

Rugăciunea de săptămâna întâi
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să-mi vindec trupul şi sufletul de boala care mă apasă. Alungaţi-mi duşmanii, ajutându-mă să trăiesc în bună pace cu toţi. În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, AMIN."
Rugăciunea de săptămâna a doua
"Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Doamne Dumnezeule, curăţaţi-mi trupul de bolile ce mă chinuiesc. Vă promit cu sufletul curat că nu voi mai face rău nimănui în toată viaţa mea. În vecii vecilor, AMIN."
Rugăciunea de săptămâna a treia
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Prea Sfinte Isuse Hristoase, Fiul Domnului Dumnezeu, ajutaţi-mă să scap de bolile care îmi împresoară trupul, chinuindu-l şi secându-l de puteri. Iertaţi-mi păcatele din trecut şi de acum în schimbul credinţei mele în Voi, AMIN."

SFATURI PENTRU CEI CE SE VOR RUGA

1.     Cele 3 rugăciuni să fie făcute consecutiv, câte o săptămână fiecare, începând cu data de întâi a fiecărei luni.
2.     Înaintea începerii rugăciunii se va aprinde o lumânare, iar rugăciunea se va repeta până la stingerea ei.
3.     Se va face semnul crucii de 3 ori la începutul şi la sfârşitul rugăciunii.
4.     În timpul rugăciunii palmele vor sta lipite în dreptul pieptului.
5.     Bolnavii care nu pot să stea în genunchi vor fi aşezaţi sau culcaţi privind la icoana Maicii Domnului cu pruncul Isus, aflată în apropierea lor.
6.     Cei ce se roagă să fie singuri în cameră.
7.     Să facă rugăciunea cel puţin de 2 ori pe zi, dacă se poate o dată dimineaţa devreme şi o dată seara târziu.
8.    Să aibă o credinţă neclintită în efectul binefăcător al rugăciunilor.
9.     Să-şi încredinţeze sufletul Domnului Dumnezeu pentru curăţirea şi iertarea lui.
10.     Să nu se laude că fac aceste rugăciuni.



2. PROGRAM DE RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU CĂSĂTORIA FEMEILOR (DE LA MAICA DOMNULUI)


PRIMA RUGĂCIUNE , spusă în faţa lumânării proaspăt aprinse, în genunchi şi cu sufletul deschis către DUMNEZEU :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, rogu-vă din tot sufletul meu nefericit şi singur să-mi rostuiţi viaţa aducându-mi în faţă tovarăşul de viaţă pentru cununie. Aşa să-mi ajute rugăciunea mea, acum şi pururea, în vecii vecilor, AMIN."
Faceţi semnul crucii de 3 ori, înainte şi după rugăciune, care se va spune de 3 ori pe zi sau noapte atunci când pe calendar este Lună nouă (l ).
Nu se va spune această rugăciune în nopţile cu cerul înnorat sau cu furtună în aer.
Se va posti numai cu pâine şi legume în zilele şi nopţile când se face rugăciunea.

A DOUA RUGĂCIUNE, spusă la lumânarea aprinsă, seara târziu sau noaptea, în secret şi în deplină singurătate :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajutaţi-mă să mă însoţesc pentru toată această viaţă cu cel pe care îl iubesc şi îl vreau de soţ  (rosteşte-i numele în şoaptă)"
Se face semnul crucii înainte şi după rugăciune, se fac 3 metanii cu fruntea la pământ, se jură cu mâna pe inimă şi în faţa icoanei Maicii Domnului că bărbatul nu este căsătorit, iar apoi femeia se va culca cu chipul lui în gând.
În timpul somnului va primi sfaturi pentru cucerirea bărbatului iubit.
Rugăciunea se va face numai în zilele şi nopţile de post de pe calendar, respectând postul religios.

SFATURI DEOSEBITE PENTRU CELE CARE SE VOR RUGA

1.       Să nu destăinuie nimănui dorinţele şi rugăciunile lor .
2.       Să respecte postul cerut de rugăciuni .
3.       Să aibă în faţă icoana Maicii Domnului , eventual cu pruncul Isus în braţe.
4.       Să nu bârfească, să nu mintă, să nu ponegrească, să nu se certe şi să nu lovească pe nimeni în perioada rugăciunilor.



3. RUGĂCIUNI ADRESATE PREA-SFINTEI FECIOARE MARIA ŞI DOMNULUI ISUS HRISTOS DIN PARTEA FEMEILOR ÎNDURERATE DE INFIDELITĂŢILE BĂRBAŢILOR CU CARE SUNT CUNUNATE

PRIMA RUGĂCIUNE    (spusă în ziua Sfintei Marii din luna august) :
"Prea Sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie, femeia înşelată de bărbat, să-l cuceresc din nou cu farmecele trupului şi sufletului meu ! Opreşte-l, Sfântă Mamă a noastră, a tuturor, să mai calce pragul unor femei ticăloase, care vor să mi-l ia ! Acum şi pururea, şi în toată viaţa mea, AMIN."
A DOUA RUGĂCIUNE    (spusă de ziua Sfintei Marii, în luna septembrie) :
"Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă a noastră, a tuturor femeilor necăjite sau fericite, ajută-mă să-mi recuceresc bărbatul, să fim soţi buni şi iubitori toată viaţa ! Dă-mi mintea şi curajul să-l despart de femeia care nu-i dă pace să-şi vadă de familia lui ! Acum şi pururea, cât va ţine viaţa noastră, AMIN."
A TREIA RUGĂCIUNE   (spusă în prima zi de Crăciun, în biserică, la loc ferit de privirile credincioşilor curioşi) :
"Prea Sfinte Isuse Hristoase, Domnul nostru, al tuturor, dă-i putere bărbatului meu să se despartă de necredincioasa care îl vrea şi ajută-l să se reîntoarcă la mine, soţia lui ! Cu umilinţă mă rog la Tine, Domnul şi Stăpânul vieţilor noastre, AMIN."
A PATRA RUGĂCIUNE (spusă în prima zi de Paşte, în biserică, la loc ferit de privirile credincioşilor curioşi) :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfinte Isuse Hristoase, dă-ne sănătate şi fericire, mie, soţului şi copiilor noştri ! Ajută-ne să ne păstrăm familia unită şi fericită ! Aşa să ne ajute Dumnezeu Atotputernic, AMIN."


4. RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU AJUTORAREA BĂRBAŢILOR AFLAŢI ÎN SINGURĂTATE, SUFERIND BLESTEMUL CELIBATULUI VEŞNIC


PRIMA RUGĂCIUNE (se va face la miezul nopţii, în faţa icoanei Mântuitorului Isus Hristos, cu mâna în dreptul inimii) :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Înţelepte Isuse Hristoase, ridicaţi blestemul celibatului de deasupra fiinţei mele însingurate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin."
Rugăciunea se va face timp de 30 de zile, începând cu o noapte de Lună Plină ( m ). Până la sfârşitul perioadei de rugăciune trebuie să se arate un semn, o îndrumare spre o fiinţă ce i-ar putea deveni soţie celui ce se roagă. Dacă nu va fi aşa, se va face rugăciunea, începută tot pe Lună Plină, încă 30 de zile. În cazul când nici după aceste zile de rugăciune nu se va arăta fiinţa dorită, va urma o pauză de cel puţin 30 de zile, după care se va începe RUGĂCIUNEA A DOUA (într-o noapte cu Lună Plină) :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să mă decid în alegerea fiinţei potrivite pentru a-mi deveni soţie. Alungaţi-mi ghinioanele, în urma rugăciunii mele. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin."
Dacă după 30 de zile de rugăciuni bărbatul nu s-a logodit, va face o pauză până la următoarea noapte cu Lună Plină, când va reîncepe RUGĂCIUNEA A DOUA. Va face tot aşa până când se va căsători.

INDICAŢII SPECIALE PENTRU CEL CE DOREŞTE SĂ SE ROAGE 

  1. Începutul rugăciunilor trebuie să fie şi începutul unei vieţi lipsite de păcate majore (violenţă în cuvânt şi faptă, uneltire împotriva semenilor, duşmănie, răutate, invidie).
  2. Omul nu va spune nimănui că se roagă, evitând astfel răutatea celor invidioşi.
  3. Trebuie să postească lunea, miercurea şi vinerea, în perioadele de rugăciune scoţându-şi din alimentaţie alcoolul, carnea şi drogurile.
  4. Să nu aspire la cucerirea unei femei deja măritate.
  5. Să nu meargă la vrăjitoare sau alte persoane care ar putea să-i aducă prin farmece femeia dorită.
  6. Să jure în faţa icoanei că se va purta frumos cu viitoarea lui soţie.


5. RUGĂCIUNI PENTRU ÎNDULCIREA VIEŢII OAMENILOR CARE MUNCESC CINSTIT (DE LA ISUS HRISTOS)

RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să muncesc mai uşor şi mai bine, spre bucuria mea şi a celor dragi mie ! Alungaţi-mi duşmanii din cale, înlesniţi-mi câştiguri de tot felul pentru îndulcirea vieţii mele ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu, acum şi pururea, în vecii vecilor ! Amin."
RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A DOUA :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mi mie şi familiei mele să avem spor la câştigul necesar vieţii ! Ajutaţi-ne pe toţi să muncim cu spor şi să ne merităm răsplata, în vecii vecilor ! Amin."
RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A TREIA :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să-mi câştig răsplata dreaptă a muncii mele ! Ajutaţi-mă să muncesc cu mai mult spor pentru a fi răsplătit mai bine ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin."
RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A PATRA
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Hristoase, daţi-mi putere şi noroc pentru a-mi duce viaţa mai departe ! Daţi-mi ce este al meu după munca mea cinstită, în vecii vecilor ! Amin."

INSTRUCŢIUNI PENTRU FOLOSIREA RUGĂCIUNILOR

1.          Rugăciunile se vor spune cu faţa către răsărit, privind icoana Mântuitorului, cu palmele împreunate la piept, în gând sau în şoaptă.
2.          Înaintea rugăciunii şi după terminarea ei se va face semnul crucii de trei ori, se va spune "Tatăl nostru" şi din nou se va face semnul crucii de trei ori.
3.          Rugăciunile se vor face seara târziu sau dimineaţa la răsăritul soarelui.
4.          Rugăciunea va începe în prima zi a lunii calendaristice în care pe calendar apare Luna Nouă ( l). Se va spune zilnic până în ultima zi cu Lună Nouă (în ziua următoare va apare în calendar Luna în primul pătrar ).
5.          Se va respecta poziţia Lunii Noi în fiecare lună calendaristică. Dacă Luna Nouă începe în prima săptămîna a lunii respective, se va spune RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI. Dacă Luna Nouă începe în săptămâna a doua a lunii calendaristice, se va spune RUGĂCIUNEA DE SĂPTĂMÂNA A DOUA ş.a.m.d.
OBSERVAŢIE : Săpt. I este cuprinsă între 1 şi 7 ; săpt. II - între 8 şi 14; săpt. III - între 15 şi 21; săpt. IV - între 22 şi sfârşitul lunii.
6.          În zilele când se fac rugăciunile cel ce se roagă nu are voie să consume carne sau să comită acte de agresiune (certuri, bătăi, comploturi, blesteme, bârfă, răzbunări, ucideri de fiinţe vii).
7.          Omul se va ruga lună de lună până când situaţia sa se va îmbunătăţi.


6. RUGĂCIUNI CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU REUŞITA OAMENILOR LA ÎNVĂŢĂTURĂ

PRIMA RUGĂCIUNE (se va începe seara, cu un scop clar de reuşită) :
"Prea Sfântă Maică a Domnului, ajută-mă să-mi însuşesc cunoştinţele care îmi sunt necesare pentru reuşita la… (se va spune în gând sau în şoaptă scopul urmărit). Aşa să-mi ajute Bunul Dumnezeu ! Amin."
Această rugăciune se va face în fiecare seară şi dimineaţa devreme, în gând sau în şoaptă, timp de 10 luni încheiate.
Dacă după cele 10 luni scopul rugăciunii nu este atins, se va trece imediat la
RUGĂCIUNEA A DOUA :
"Prea Sfântă Maică a Domnului, ajută-mă din nou, cu mai multă putere, spre reuşita învăţării mele ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin."
Această rugăciune se va face de 3 ori pe zi, timp de 30 zile, dimineaţa, la prânz şi seara, în gând sau în şoaptă, nemărturisind-o nimănui.
Dacă nici la încheierea celor 30 zile de rugăciune rezultatul nu este bun, se va urma
RUGĂCIUNEA A TREIA :
"Prea Sfântă Maică a Domnului, dă-mi puterea şi curajul de a hotărî ce este mai bun pentru mine : să rămân la acelaşi scop sau să-mi schimb intenţiile de studiu ! Aşa să-mi ajute Dumnezeu ! Amin."
Această rugăciune se va face de cel puţin 3 ori pe zi, o perioadă de timp nelimitată, până la rezolvarea situaţiei.
IMPORTANT ! Dacă este cu putinţă, cât mai des, rugăciunea să se facă în faţa icoanei Maicii Domnului, acasă sau în biserică. În zilele de sărbătoare mare, însemnată cu cruce roşie pe calendar, efectul rugăciunilor este mult sporit. Dacă omul posteşte în aceste zile, sacrificiul său va fi mult apreciat în Ceruri şi izbânda se va apropia de cel ce se roagă.


7. RITUALURI MAGICE CREŞTINE PENTRU ALUNGAREA DUHURILOR NECURATE DIN LOCUINŢELE OAMENILOR (DE LA ISUS HRISTOS)

1. Omul îşi va pune în faţă 3 lumânări albe de lungime medie (15 – 20 cm), grosimea lor nu contează. Pe gâtul fiecărei lumânări se înfige o hârtie albă în formă de pătrat care să depăşească cu 5 – 10 cm lumânarea în lateral, oprindu-se la mijlocul lumânării. Lumânarea trebuie să ajungă la jumătate la sfârşitul rugăciunii. Nu se va depăşi jumătatea lumânării. Se aprind lumânările, omul se aşează în genunchi pe podea sau pe un obiect orizontal, îşi face semnul crucii de 3 ori, spune “Tatăl nostru” o singură dată, iar după aceasta va spune cu voce şoptită sau în gând următoarea rugăciune :
“Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Dumnezeule, Tu, care îi ajuţi pe toţi, ajută-mă şi pe mine să scap de duhurile necurate care mă chinuiesc şi îmi necinstesc locuinţa. Alungă-i , Doamne, din casa mea pe demonii musafiri nepoftiţi!”
Se va face din nou semnul crucii de 3 ori, se va stropi cu aghiasmă de câte 3 ori fiecare colţ al casei, în toate camerele, apoi omul va ieşi afară şi va stropi de 3 ori cu aghiasmă fiecare prag, repetând rugăciunea. În poartă se va pune la loc ferit de privirile celor de pe stradă o crenguţă cu busuioc din buchetul preotului. Se va face acest ritual 3 zile sau 3 nopţi la rând, după aceea o pauză de 3 zile şi se reia ritualul. Trebuie să se ajungă la 10 şedinţe de ritual, fiecare de câte 3 zile sau nopţi. După ultima şedinţă trebuie să se arate primul semn de îmbunătăţire : sau se potolesc manifestările duşmănoase, sau omul se va muta în altă casă, unde necuratul nu va mai intra. Dacă după un timp se va mai întâmpla vreun necaz, se reiau rugăciunile. Efectele vor fi bune şi pentru ceilalţi membri ai familiei.
2. În faţa a 3 lumânări aprinse, fără hârtie pe ele, se va face semnul crucii de 3 ori, se va spune “Tatăl nostru” o singură dată, se vor face 10 metanii în faţa icoanei Maicii Domnului cu Domnul Isus în braţe. Se va rămâne în genunchi spunând următoarea rugăciune :
“Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Christoase, Sfinte Doamne Dumnezeule, curăţaţi-mi casa de demonii care o necinstesc !”
Se face din nou semnul crucii de 3 ori, se spune iar “Tatăl nostru” şi se continuă treburile prin casă. Această rugăciune va începe într-o zi sau noapte cu Lună nouă (l) şi va dura atâtea zile până când Luna începe să scadă ( m ). Se va relua rugăciunea tot pe Lună nouă în luna următoare. În prima zi de rugăciune omul va posti negru până la prânz şi numai cu pâine şi apă până a doua zi. Semnele bune trebuie să se arate înainte de ziua încetării rugăciunilor
3. Sunt cazuri foarte dese de lovire a oamenilor prin puterea nemăsurată a demonilor. În astfel de situaţii omul trebuie să facă multă lumină în casă, cu lămpi şi lumânări, să meargă cu o lumânare aprinsă în mână prin toată încăperea pe unde se simte prezenţa nevăzută. Flacăra lumânării o va arde pe aceea şi alta nu va veni curând.
Anul 1999

miercuri, 31 octombrie 2012

RITUALURI DE TEMPLU DESPRE RITUALURI, DEZLEGARI, MAGI, VRAJITORI SI MAGIA INALTA




"Marturiile unanime ale antichitatii grecesti si latine, cat si traditiile evreiesti si arabe desemneaza Chaldeea si Egiptul ca fiind cele doua leagane ale magiei si astrologiei constituite ca stiinte, cu reguli fixe, rationale si formulate sistematic, asa cum s-au substituit acestea, incepand dintr-o anumita epoca, practicilor mai putin rafinate si poate mai putin savante ale goetiei si divinatiei primitive.

Istoria anumitor credinte si superstitii constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai putin importante, ale istoriei spiritului uman si al evolutiei acestuia. Oricat de ciudate ar fi fost reveriile magiei si ale astrologiei, oricat de departe suntem noi acum, datorita progresului stiintelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste conceptii au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, si pana intr-o epoca destul de apropiata de a noastra, o influenta prea adanca si decisiva pentru a fi neglijate de cel care incearca sa delimiteze etapele intelectuale de evolutie a umanitatii."

Francois Lenormant


Asa cum vrajile si farmecele se fac pentru a interveni pe cai magice in viata,gandurile si dorintele cuiva,silindu-l sau rugandu-l sa actioneze dupa voia altuia,desfacerile reprezinta acea arma magica cu care fiecare este liber sa se apere de agresiunea exercitata asupra sa in diferite moduri si cu diverse scopuri.

De-a lungul istoriei, practicile magice si vrajitoresti au fost folosite pe scara larga de absolut toate popoarele si civilizatiile. Putem afirma fara a gresi prea mult, ca insusi samanismul, religia primordiala prin definitie, avea numeroase practici din care au derivat mai apoi primele crampeie de magie si vrajitorie. Din punct de vedere strict istoric, magia isi trage numele de la Magi, o casta de preoti de rang inalt zoroastrieni a caror reputatie o depasea chiar pe cea a initiatilor egipteni.


Cele mai vechi formule si incantatii oculte au fost descoperite atat in Vedele indiene, cat si pe zidurile primelor piramide din Egipt. Preotii zoroastrieni au descoperit si introdus in ritualurile stiintei magiei de mai tarziu, elementele de baza ale acestei indeletniciri neconventionale. "Stalpii"magiei si vrajitoriei au fost consolidati prin retetele formulelor magice, obiectelor rituale, simbolurilor si sigiliilor de nelipsit atunci cand este invocat sau evocat un spirit si nu in ultimului rand prin prezenta protectoare a cercului magic care prin rolul sau de protectie, ofera adapost magicianului care invoca spiritele periculoase.

Practicile magice si vrajitoresti s-au diversificat odata cu evolutia civilizatiilor si populatiilor umane. In functie de schimburile culturale, zonele geografice si traditile istorico-religioase, absolut toate popoarele lumii au avut, si unele inca mai au traditii oculte, in cadrul carora vrajitoria detine primul loc. Situatia in sine a fost favorizata de credintele stravechi conform carora oamenii predestinati din nastere sau initiati de un mag veritabil, ajung in cele din urma sa influenteze sortii potrivnici printr-o serie de rugaciuni, sacrificii si invocatii. In acest amalgam exista si un important element etnic, unele popoare avand o karma colectiva care le face mai predispuse tehnicilor de magie. Astfel exista magie cu specific national sau religios, cum este de exemplu, magia tiganeasca, magia rusa, magia hindusa, magia islamica, magia evreiasca.

Aici intervine un aspect deosebit de interesant deoarece cele trei mari religii monoteiste interzic practicile vrajitoresti si condamna sever orice forma de vrajitorie. In ciuda reprimarilor oficiale, o mare parte a tehnicilor si metodelor de magie si vrajitorie au supravietuit pana in zilele noastre. Perioada Antichitatii abunda in relatari cu privire la practicile magice care faceau pe atunci parte din cotidian. Nici macar prigoanele si campaniile intreprinse de Biserica Catolica in decursul anilor intunecati ai Evului Mediu, nu au reusit sa suprime definitiv fascinatia oamenilor pentru vrajitorie.

Substratul magiei europene medievale consta in mostenirea magico-religioasa ramasa de la grecii antici, romani si celti. Un moment de maxima cotitura care a schimbat pentru totdeauna stiinta magiei, s-a produs spre finele secolului al XIII-lea.Atunci, cabalistii evrei au intrat pentru prima oara in contact direct cu ocultistii europeni, impartasindu-le celor din urma multe taine care s-au adaugat cunostintelor trasmise inca din perioada Egiptului faraonilor, via Grecia si Roma Antica. Din melanjul periculos "clocit" in atelierele ascunse ale magilor, au luat nastere primele manuale practice de magie, temutele grimoire, cunoscute si in Tarile Romane sub denumire de gromovnice. Aceste adevarate tratate de demonologie si angelism avertizeaza in fiecare pagina asupra pericolului cate il pandeste pe orice profan indejuns de nechibzuit incat sa foloseasca formulele si schemele ascuse in paginile lor.


Vrajile, adica ritualurile prin care viata si vointa oamenilor ajung precum o coca moale in mainile vrajitorului, sunt foarte puternice, si nu se poate scapa usor din influenta lor. Ori cat de imposibil ar parea acum in plina epoca tehnologica, vrajile pot inca desparti doi tineri care se iubesc, pot destrama cea mai solida casnicie, pot lua somnul si linistea copiilor, pot trimite boli si nenorociri, si in ultima instanta pot chiar ucide…vrajile nu sunt afectate de trecerea timpului!

Agresiunea psihica prin magie neagra (vrajitoria) se aplica in mod direct sau indirect asupra oamenilor, folosindu-se ca arma principala emisia telepatica distructiva.Trebuie facuta aici o distrinctie intre Vrajitorie si Magie.

Vrajitorul este un individ care lucreaza cu energii de vibratie joasa, uneori lucreaza chiar cu entitati malefice, in scopul de a ataca, distruge, in general in scopuri malefice...vrajitoarele / vrajitorii sustin ca fac si bine...dar "binele" facut de un vrajitor prin energii joase este ori eficient doar pe termen scurt, ori malefic sub o poleiala de lumina...iar cei ce apeleaza la asemenea persoane, mai devreme sau mai tarziu vor constata ca au probleme mari, de natura spirituala sau materiala...totul pentru a determina respectivii nefericiti sa apeleze iar si iar la vrajitor...este un pact cu diavolul in fapt. Satana stie sa pacaleasca omul, nu-i asa?

Pe de alta parte, Magicianul, iar aici ne referim la Magia Inalta, lucreaza cu Lumina, cu energii de vibratie inalta, cu entitati din Lumina, este ajutat in lucrarile sale de Ingeri, Arhangheli, Maestrii Spirituali Inaltati. Initiatii Magicieni apara acest Pamant de Raul manifestat in toate formele lui extreme,ei sunt adusi la intrupare iar si iar ca Aparatori, Initiati si Luptatori ai Luminii. Magia Inalta si Magii ei sunt, impreuna cu alte categorii de spirite, Lucratori in Lumina si aparatori ai acesteia.

vineri, 20 iulie 2012

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC - Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur

Dezvăluirile lui Franz Bardon despre macabrele ritualuri ale lojii FOGC - Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur
de Mihaela Gheorghiu
O oribilă grupare masonică activa în anii treizeci şi, după unele dezvăluiri, mai activează şi astăzi. Formată din 99 de importanţi oameni politici şi de afaceri, ea caută să acapareze putere şi bani prin invocarea unor entităţi demoniace. Pacturi semnate cu sânge, ritualuri macabre practicate la Solstiţiul de vară. Admiterea unor noi membrii doar prin tragerea la sorţi a morţii unuia dintre cei existenţi. Atacuri de natură paranormală pentru anihilarea celor care se opun planurilor lor. Sunt câteva din mârşăviile acestei grupări din care a făcut parte şi Adolf Hitler. 
Cel care a atras atenţia asupra acestei oribile grupări masonice a fost Franz Bardon, considerat unul dintre cei mai mari ocultişti moderni şi încarnarea unei fiinţe superioare, a cărei misiune era trezirea spirituală a oamenilor. Între anii 1920 şi 1930 el a ţinut mai multe reprezentaţii pe teritoriul Germaniei în cadrul cărora demonstra publicului existenţa planurilor subtile cu ajutorul extraordinarelor sale capacităţi paranormale. În acea perioadă era cunoscut sub numele de Frabato – de la FRAnz BArdon Troppau Opava (Opava fiind oraşul în care se născuse, iar Troppau numele german al aceleiaşi localităţi).
De-a lungul vieţii sale, Franz Bardon s-a confruntat cu multe piedici, mai ales din partea lojii masonice Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur şi a naziştilor. A fost în repetate rânduri ameninţat cu moartea, arestat, torturat şi chiar închis într-un lagăr nazist timp de trei ani şi jumătate. Cu puţin timp înainte de terminarea războiului, în 1945 a fost condamnat de nazişti la moarte. Chiar înainte de executarea sentinţei, închisoarea unde era întemniţat a fost bombardată şi el a reuşit să scape, fiind salvat de sub ruine de câţiva tovarăşi de detenţie. A stat ascuns până la sfârşitul războiului, apoi a reuşit să ajungă în oraşul său natal, pe teritoriul de azi al Cehiei.
În iulie 1958, cu puţin timp înainte de a muri, Franz Bardon i-a încredinţat secretarei sale Otti Votavova planul unei cărţi auto-biografice şi misiunea de a o publica după moartea sa. Manuscrisul, finalizat de Votavova şi corectat de un apropiat de-al său, Dieter Ruggeberg, a fost publicat abia în 1979 sub titlul "Frabato Magicianul". În această carte sunt descrise pentru prima oară acţiunile malefice ale grupării ultra-secrete Ordinul Francmasonic al Centurionului de Aur (în limba engleză Freemasonic Order of the Golden Centurion - FOGC). 
În Epilogul acestei cărţi, Dieter Ruggeberg face câteva completări privind legăturile dintre loja FOGC şi nazişti care explică de ce aceştia din urmă îl vânaseră cu atâta înverşunare pe Bardon:
"În cele ce urmează, aş dori să dezvălui câteva lucruri pe care Otti Votavova le ştia direct de la Franz Bardon. Astfel, Adolf Hitler a fost membru al lojii 99. Î n afară de asta, Hitler şi câţiva dintre prietenii săi intimi au fost membri ai „Ordinului Thule”, reprezentând instrumentul extern al unui grup de puternici practicanţi ai magiei negre din Tibet, care foloseau membrii acestui ordin pentru a-şi atinge scopurile. Pentru a se camufla, Hitler avea o mulţime de dubluri care îl reprezentau în diferite ocazii.
Din pricina neglijenţei lui Wilhelm Quintscher (Rah Omir Quintscher), discipolul şi prietenul lui Bardon, care nu a ars corespondenţa sa cu acesta, deşi fusese rugat să o facă, Bardon a intrat în atenţia naziştilor din ce în ce mai mult. El a fost arestat împreună cu Quintscher. În timp ce erau biciuiţi, Quintscher n-a mai rezistat, şi-a pierdut controlul şi a rostit o formulă kabalistică; imediat după aceasta, cei care îl torturau au paralizat pe dată, complet. Mai târziu, după ce a anulat efectul formulei, el a fost împuşcat din răzbunare.
Lui Franz Bardon i s-au oferit poziţii înalte în cel de-al treilea Reich de către Adolf Hitler, cu condiţia să-l ajute să câştige războiul folosindu-se de puterile sale magice. Mai mult, Franz Bardon urma să-i dezvăluie lui Hitler adresele celorlalte 98 din 99 de loje, răspândite în întreaga lume. Când a refuzat să colaboreze, el a fost expus celor mai nemiloase torturi. Printre altele, făceau operaţii pe trupul lui, pe viu, fără să folosească narcotice. Gleznele i le-au strâns cu inele de care erau atârnate bile foarte grele din metal.[…] După război, Franz Bardon a aflat, cu ajutorul puterilor sale magice, că Adolf Hitler îşi găsise scăparea peste hotare. De teama s ă nu fie recunoscut, acesta îşi făcuse numeroase intervenţii chirurgicale faciale".
Ordinul francmasonic al centurionului de aur
Informaţii despre această lojă erau cunoscute şi în gruparea Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Aliester Crowley – cel care îşi spunea "Bestia" – şi ulterior în gruparea "Fraternitas Saturni", desprinsă din OTO. Guido Wolther (numit şi Master Daniel) care a fost multă vreme conducătorul Fraternitas Saturni şi care avea gradul 33 a făcut în 1960 dezvăluiri uluitoare despre ritualuri de magie neagră ale FOGC, care confirmă şi completează dezvăluirile lui Franz Bardon din 1958. 
"Jurământul celor 25 de ani a expirat, iar acum limba mea nu mai este pecetluită şi pot dezvălui anumite lucruri" şi-a început Guido Wolther confesiunea. "Membrii acestei «asociaţii magice» nu sunt în mod cert nişte catolici pioşi. Sunt absolut sigur şi afirm cu cea mai mare certitudine: da, a existat o lojă FOGC şi s-ar putea să mai existe şi astăzi. Dar din anumite motive nu vreau să spun mai mult despre aceasta. Nu pentru că aş tremura de frică, ci din loialitate fraternă pentru membrii ei, pe care nu îi pot numi din motive evidente. Până la urmă, să nu uităm că vorbim despre 99 de bărbaţi situaţi la cele mai înalte niveluri în politică şi finanţe. Însă ceea ce mi se permite să spun despre această lojă voi spune.
Numărul membrilor ei este de trei ori 33, adică 99. Sunt deci 99 de grade şi fiecărui grad îi este alocat un număr. Cel de-al o sutelea loc este ocupat de demonul lojii cu care fiecare membru face un pact semnat cu sânge. În momentul admiterii, neofitul semnează că la moartea sa, averea pe care o are va aparţine lojii. Nu există titluri speciale, ci doar aceste numere. Marele Maestru are numărul 99, nu unu. De la 1 la 33 sunt ucenicii, de la 34 la 66 calfele şi de la 67 la 99 maeştrii.
Ţinuta pentru ucenici (de la 1 la 33) este următoarea: la întâlnirile festive şi regulare robă, şorţ cu margine albastră şi inelul lojii. La ritualuri magice se adaugă o mantie albastră. Pe lângă robă şi mantie, ei mai poartă o mască albastră care le acoperă jumătatea superioară a feţei.
Gradele de la 34 la 66 (calfele) poartă robă, şorţ cu margine roşie, două rozete, eşarfă şi bijuterii la gât. La ritualurile magice au mantii roşii cu şnur auriu şi inelul lojii.
Gradele de la 67 la 99 (maeştrii) poartă robe, şorţuri cu margine roşie şi neagră, trei rozete aurii, eşarfă, bijuterii la gât şi inel. În plus ei au şi spadă. În timpul ritualurilor magice au mantii negre şi şnur auriu. Marele Maestru are dreptul să poarte mantie aurie şi mască aurie. Măştile celorlaţi maeştrii sunt negre. "Strângerea de mână" specifică este aceeaşi pentru toate cele 99 de grade şi constă în strângerea reciprocă a încheieturilor".
Intenţia lor este să avanseze cât mai mult în grad şi să acumuleze cât mai multă influenţă, putere şi bani. Regula de bază este respectarea strictă a cuvintelor Marelui Maestru. Cei care vor să fie admişi trebuie să fie membrii ai lojilor masonice regulare şi să aibe un nivel de cunoştinţe magice foarte mare. Ei trebuie să fie persoane influente în viaţa publică, independente din punct de vedere economic sau cel puţin să aibe prieteni influenţi. Se vede că nu este foarte uşor să ajungi în acest cerc.
După admitere, fiecărui membru i se alocă un aşa numit demon subordonat. După aceasta urmează pactul cu demonul lojii, care este pecetluit cu sânge. Opiniile sunt divergente, dar pot să spun cu certitudine că loja venerează în mod obişnuit doi demoni. Primul este Belphegor şi celălalt este Ashmodeu, după cum menţionează şi Quintscher. Orice magician expert în evocări ştie că lucrurile nu merg prea uşor cu aceştia doi, întrucât sunt foarte şmecheri, brutali şi însetaţi de sânge în adevăratul sens al cuvântului. Primul lucru pe care îl învaţă neofitul este ritualul de adorare al acestor doi demoni, la fel ca şi metoda prin care pot fi chemaţi şi evocaţi."
Viaţa sau moartea membrilor FOGC sunt decise de bile
În ciuda faptului că unii autori precum Adolf Hemberger pretind că FOGC nu este o grupare masonică, pe motiv că gradele sale nu au nume, descrierea lojii arată o structură tipic masonică. Există aceleaşi trei niveluri numite ucenic, calfă şi maestru ca în masonerie. Aceleaşi ritualuri satanice de adorare, membrii poartă şorţul masonic, iar pe emblema lojii apar cele două coloane prezente în orice templu masonic, totul fiind dominat de o imensă reptilă (!). 
Iată cum descrie Adolf Hemberger gruparea: "În 1840 lângă Munchen, în Germania a fost fondată o lojă având ca membrii oameni de afaceri, industriaşi şi cetăţeni cu poziţii sociale înalte. Această lojă a existat până în 1933. Din gruparea secretă nu puteau face parte decât 99 de bărbaţi. În mod similarr cu ruleta rusească (practicată şi în cadrul Ordinului Asasinilor care a activat la trecerea dintre secolele XIX şi XX în Europa Centrală) la fiecare cinci ani, dacă între timp nu murea vreunul dintre membrii, se organiza un ritual în seara zilei de 23 iunie. (Pe 23 iunie este un moment astrologic de mare importanţă - Solstiţiul de vară, cu semnificaţie creştină, fiind ajunul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, n.n.). Acest candidat la moarte este sacrificat demonului lojii în schimbul serviciilor aduse. Candidatul era ales prin tragere la sorţi şi cel sortit morţii trebuie să se sinucidă în timpul întrunirii bând o otravă letală. În urma sacrificiului este acceptat un nou membru căruia i se alocă imediat un loc, un număr şi un demon subordonat lui, fiind iniţiat în aceeaşi zi în tehnicile de magie neagră ale lojii. Fiecare membru este legat de demonul lojii printr-un pact pecetluit cu sânge.
Guido Wolther face o descrierea mai detaliată a desfăşurării sângerosului ritual: "Din cinci în cinci ani sunt admişi noi membrii. Aceasta înseamnă în mod evident că pentru a intra un nou membru, unul dintre cei 99 trebuie să dispară, din moment ce numărul membrilor rămâne constant, iar această dispariţie trebuie "aranjată" cumva. Toţi membrii, inclusiv Marele Maestru participă atunci la un ritual. Într-un săculeţ negru sunt puse 99 de bile din care 98 sunt albe şi una este neagră. Dacă Marele Maestru trage bila neagră are dreptul să refuze de trei ori această bilă. Este oricum puţin probabil ca Marele Maestru să tragă de trei ori consecutiv bila neagră. Bardon pretinde că acest lucru s-a petrecut cu câţiva ani înainte de preluarea puterii de către Hitler în Germania".
"Loja FOGC a acţionat mereu în culise, continuă Guido Wolther. Mulţi dintre membrii săi au devenit în timpul războiului membrii ai Wermacht, alţii au ajuns de partea Aliaţilor. Unii au murit în război, dar opt dintre ei au supravieţuit şi s-au reunit la Munchen în 1947 la fostul sediu. Semnele, simbolurile, cuvintele şi sigiliile demonilor alocaţi fiecărui membru au fost încredinţate unui tânăr soldat din Marina Germană şi apoi mie, care le-am salvat şi le-am păstrat în secret, dar nu le voi dezvălui. Oricum dacă FOGC ia în vizor pe cineva, această persoană ar trebui să îşi facă ultima rugăciune."
Atacurile paranormale telepatice pentru a-şi elimina oponenţii
"Loja utilizează şi atacurile parapsihologice telepatice cu ajutorul unui aparat numit tepafon" scrie Adolf Hemberger. Acelaşi lucru îl dezvăluie şi Franz Bardon în Frabato Magicianul descriind cum a fost utilizat acest aparat împotriva lui şi cum fusese omorât de la distanţă unul dintre membrii care trădase secretele lojii prin provocarea unui infarct:
„Înainte de toate, loja era constituită din mari capitalişti care aveau grămezi de bani, adunaţi prin aplicarea metodelor oculte, doar în intenţia de a acumula un capital frumuşel în scurt timp. Fuseseră întotdeauna gata să facă orice pentru a-şi atinge scopul. Viaţa unui om nu însemna nimic pentru ei şi întotdeauna ştiau să exploateze în favoarea lor aşa-zisa „jurisdicţie”.[…]
Loja organiza reprezentaţii de ocultism doar ca să demonstreze că acesta era o înşelătorie. Ştiau foarte bine că răspândirea filosofiei oculte ar aduce cu sine o nouă ordine în societate, ceea ce ar fi constituit un obstacol în tot ce întreprindeau. Mai mult, exista pericolul să fie recunoscuţi de ocultiştii cu activitate pozitivă şi, ca urmare, să fie descoperiţi.[…]
Printre secretele Lojii FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau de a ucide, după bunul lor plac. Membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă printr-un pact cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care era supusă. Frabato era un caz special pentru Lojă, fiindcă era familiarizat cu practicile oculte de orice fel. Ei hotărâră să scape de Frabato printr-un asalt magic.
După o scurtă discuţie, Secretarul merse în camera cu echipament, aducând un aparat pe care îl numeau tepafon. Acest dispozitiv a fost plasat în mijlocul camerei. Era un aparat emiţător de raze magice ale morţii pe orice distanţă şi constituia cea mai puternică armă a Lojii FOGS, strict confidenţială. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. În afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. În sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.
Marele Maestru fixă fotografia lui Frabato în focarul razelor tepafonului şi aprinse combustibilul, un amestec preparat cu alcool. În acelaşi timp, fraţii formară un cerc magic în jurul aparatului pentru a intensifica elementul focului pe plan fizic, prin telepatie. Frabato, la început, nu sesiză atacul Lojii asupra sa. Începuse să se plimbe prin cameră neliniştit, încercând să afle cauza căldurii care creştea în corpul său. Îşi dorea să-i ţină piept, dar căldura deja se amplificase, sângele aproape fierbându-i în vine. Deşi încerca să reziste, nu putea să-şi influenţeze organismul cu ajutorul spiritului. În această situaţie disperată, Frabato îl rugă pe Dumnezeu să-l ajute şi să-l inspire. Deodată, Frabato auzi o voce în timpul invoacaţiei sale, „Apă, multă apă!” Frabato îşi scufundă mâna stângă în apă, simţindu-se mai uşurat, iar în scurt timp claritatea şi forţa gândurilor îi reveniră, putând în scurt timp să-şi utilizeze capacitatea de clarviziune şi realiză că atacul venea din partea Lojii FOGC. Cât timp a emis raze tepafonul, Frabato continua să le devieze în apă, iar după o oră fraţii lojii desfăcură, în sfârşit, cercul magic, mutând fotografia din focar şi stingând flacăra. Fraţii lojei erau satisfăcuţi de ceea ce făcuseră şi aşteptau deja cu nerăbdare ştirile de a doua zi, care anunţau moartea binecunoscutului magician. Şedinţa se încheie. A doua zi, Marele Maestru al Lojei FOGC a rămas consternat să afle că Frabato nu murise. Merse grabnic la casa Lojii şi îşi propusese să ceară ajutorul tuturor entităţilor demoniace şi satanice pentru a-l omorî pe Frabato."
Existenţa unor astfel de aparate prin intermediul cărora sunt amplificate anumite gânduri este confimată. Există numeroase cazuri de utilizare a unor aparate radionice, psihotronice şi a telepatiei în scopuri criminale.
Loja FOGC este doar una din încrengătura de ordine şi loji ale Francmasoneriei mondiale. Dacă în cazul unor alte loji, pentru masonii de ranguri mici, satanismul sectei malefice a Francmasoneriei nu este evident, pentru alte loji, cum este cea prezentată în acest articol sau pentru sinistra Skull and Bones, nici măcar cei mai naivi admiratori ai masoneriei nu pot să pretindă că nu înţeleg că masoneria practică satanismul.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Rusaliile - Făpturi fantastice şi ritualuri de exorcizare la români

La 50 de zile după Paşti, poporul român serbeaza, timp de trei zile sau o saptamâna, Rusaliile.
Cine sunt Rusalcele?
Rusaliile sunt o straveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani, Rosalia, “Sărbătoarea Trandafirilor” era o zi închinată cultului morţilor, în care pentru sufletele celor dispăruţi se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi.
La români, Rosalia s-a transformat, suferind influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele noua zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi daimonice tinere,frumoase, capricioase şi răzbunătoare.
Acestea sunt personaje feminine (cvasi)malefice a căror existenţă se petrece în văzduh si in padure. Rusalcele sunt sufletele fetelor moarte de tinere şi fiicele lui Rusalim Împarat.Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza în aer sau pe pamânt, noaptea, aşezate în cerc, dar daca sunt zărite de un muritor sau dacă, din greşeala cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnaveşte foarte grav de o boala numită, în limbaj popular, "luat de Rusalii".

Ele umblă în cete formate din spirite făra soţ (3-5-7-9). Dacă se întâmplă să fie văzute, sau auzite de cineva, acela nu trebuie să se mişte sau să le vorbească.Pe unde jocă, pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba se înegreşte sau încetează să mai crească.

Zâne rele

Rusaliile pedepsesc oamenii care fac rele, pe cei care nu le respectă zilele de sărbătoare, care dorm sub pomi sau aduc noaptea apă de la fântană; îi ridică pe sus în vârtejuri, îi pocesc sau sluţesc. Diferite forme de reumatism şi maladii neuro-psihice se numesc “luat de Rusalii” sau “ologit de Rusalii”. De aceste boli se putea scăpa prin descântec de Rusalii, citind din carti la mânastire, intrând în Hora Căluşului, sau sărind peste bolovanul pe care Căluşarii îl pun pe pămant.
După ce părăsesc mormintele în Joia Mare şi petrec Paştele cu cei vii, Rusaliile refuză întoarcearea în lăcaşurile lor.
Pentru a le determina să plece, li se împart pomeni abundente la Moşii de Vară. La marile lor praznice, (Sfredelul Rusaliilor, Rusalii, prima zi din postul lui Sf.Petru), când aceste spirite ale morţilor deveneau extrem de periculoase, oamenii purtatu usturoi sau pelin la brâu sau intrau în hora Căluşului în ziua de Rusalii.
Remediul magic-ritual impotriva bolilor provocate de rusalce, erau in sudul tarii şi în Moldova,Caluşarii. Tot Căluşarii erau cei care le determinau să plece din lumea celor vii.

Căluşul- ritual de exorcizare

Căluşarii sunt o confrerie magică în care anume indivizi sunt iniţiaţi după un ritual foarte sever pentru a dobândi puterile necesare cerute de tradiţie.
Mulţi cercetători au atribuit caluşarilor origine pur romană, cu menţiunea că unii au pus această origine pe seama Salilor sau a Colisalilor romani. Alţii, plecând mai ales de la prezenţa femeilor în jocul caluşarilor, le-au considerat originea tot romana, dar în legatură cu ,, jocul romanilor intocmit de Romulus spre rapirea Sabinelor '', cum considera Hediale Radulescu, de pilda . Apoi Theodor Sperantia crede în (,,Miorita si Caluşarii") că ,, obiceiul acesta noi il avem de la daci , dar el trebuie căutat mult mai adanc în timp, la egipteni".
Ovidiu Birlea vede in Jocul Calusarilor ,, contopite doua reprezentari principale: una legata de venerarea Ielelor , si a doua ,legata de cultul CABALIN , respectiv de ,, cultul totemic al calului ". H.B. Oprisan admite si ,,descendenta romana " a Calusarilor la care adauga ,,unele infeuente dacice".
Mircea Eliade vede in jocul Calusarilor un ritual de initiere a tinerilor, la geto – daci.

Ceata de căluşari

Formata din 9-11 membrii, organizata ierarhic, ceata este condusa de un vataf (staret) caruia toti ii sunt supusi. Un alt personaj important al cetei este "mutul": mascat, in timpul dansurilor Calusarilor, el ii penalizeaza pe cei care gresesc si executa tot felul de gesturi comice, adesea obscene. Mutul nu danseaza.
In perioada Rusaliilor, Calusarii poarta un costum specific, au zurgalai la picioare, iar in mina tin o bata. Ceata are un steag impodobit cu fire de usturoi si pelin.
Posesori ai unui repertoriu coreic bogat, ce consta din dansuri rituale foarte complicate si spectaculoase, Calusarii vindeca dansind.
Pe linga calitătile sale curative, despre dansul Caluşarilor se crede că are efecte fertilizatoare manifestate asupra pamintului şi femeilor. Astfel, dansurile caluşăresti au acelasi efect cu al beţiilor rituale de la Anul Nou (Revelionul, Ingropatul Craciunului, Iordanitul Femeilor). Jocul Căluşarilor poartă cu sine funcţii şi semnificatii diferite ca vechime si semnificatie:
- desfătarea zeului cabalin substituit de o masca purtata de Mut, de o efigie (Steagul Calusului), un totem (Ciocnitul Caluşului) în care apar excese, urme ale unor practici orgiastice;
- transferul magic al fertilitaţii divine prin vrajirea, in timpul jocului, a bolovanului de sare, dat apoi vitelor pentru prasire şi inmulţire, şi a blidului cu seminţe pentru însămânţarea şi rodnicia ogoarelor;
- grabirea casătoriei fetelor şi fertilizarea simbolică a tinerelor neveste prin intrarea lor, la incheierea jocului, în hora caluşarilor şi prin atingerea phalusului purtat de Mut;
- vindecarea persoanelor "luate din Rusalii", "luate din Caluş" etc. prin transferul magic al sufletului sanatos de la oala de lut spartă cu baţul de Mut sau Vataf, de la puiul de gaina sacrificat violent sau de la caluşarul supus unei morti rituale, numita Doborarea calusarilor, la omul bolnav;
- jucatul copiilor purtaţi in brate in hora Caluşului sau saritul lor, intinsi pe pamant, de catre caluşari pentru alungarea bolilor, in special a "frigurilor";
- alungarea Ielelor sau Rusaliilor prin ameninţarea lor cu diferite arme preistorice (beţe, săbii din lemn, arcuri cu sageţi), prin scenele razboinice (Razboiul), prin plantele vrajite (pelin, usturoi), prin impetuozitatea dansurilor caluşăresti care imită, uneori, mersul la trap sau in galop al cailor, prin formule indescifrabile şi zgomote produse de zurgălai şi clopoţei.

La incheierea perioadei sacre a Rusaliilor, Caluşarii revin la locul în care depuseseră juramântul, despodobesc steagul şi îl îngroapă într-un loc secret. Apoi ceata se rasfiră. Toţi se întâlnesc în sat,se salută ca dupa o absenţă indelungată şi reintră în existenţa cotidiană.

de Livia Rosca

miercuri, 25 mai 2011

Cele mai bizare ritualuri de înmormântare

Moartea este – şi a fost mereu – o ameninţare universală, iar majoritatea oamenilor cred într-o putere divină şi într-o existenţă, de un fel sau altul, chiar după moarte, numărul superstiţiilor a tot crescut în jurul acestei teme. Aşa se face că, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au vrut să marcheze cumva trecerea spre lumea cealaltă, iar uneori se străduiesc s-o facă în moduri cât mai originale şi mai extravagante.
A trecut mult timp de când omul trăia în comuniune totală cu natura, iar ideea de înmormântare nu exista, urmând ca decedatul să putrezească în locul unde “i-a sunat ceasul”. (Desigur, asta doar în cazul în care tribul din care făcea parte nu era cumva canibal.) Cu timpul, însă, odată cu evoluţia omenirii, obiceiul îngropării a început să îşi facă simţită prezenţa şi, aşa cum era de aşteptat, într-o perioadă lungă de mii de ani, numărul superstiţiilor nu putea decât să crească.
Se pare că obiceiul a luat fiinţă în Epoca de Piatră. Nu s-a aflat dacă a venit ca o metodă de siguranţă sau din motive de sănătate dar, conform opiniei unor arheologi care au găsit un mormânt vechi de cel puţin 350.000 de ani, pe teritoriul actualei Spanii, oamenii din acea perioadă aveau o concepţie despre viaţa de apoi, considerând că mortul va avea nevoie de obiectele sale şi acolo; sau poate că, pur şi simplu, în concepţia lor, Raiul era neterminat.
La scurt timp după aceea, s-au născut alte idei, precum cea a hainelor de moarte. Se pare că strămoşii noştri considerau că dacă mortul avea haine noi, spiritele rele nu îi mai recunoşteau sufletul, lăsându-l să treacă în linişte spre lumea veşnică. Din acest punct, obiceiurile funerare au început să se tot dezvolte. Oamenii au căpătat preferinţe în ceea ce priveşte locul şi modul în care vor face trecerea spre tărâmul celălalt.
Nu peste tot se practica îngroparea. În urma cu aproape 4.000 de ani, în Asia, adepţii zoroastrismului, o religie veche caracterizată printr-o concepţie dualistă asupra lumii şi prin opoziţia dintre bine şi rău, practicau ritualul Dakhma Nashini (distrugerea completă a trupului mort). Considerând cadavrele ca fiind malefice, ritualul zoroastrienilor presupunea ca nimeni, în afară de cei însărcinaţi special cu îndatorirea de a le căra, să nu le atingă. La rândul lor, aceşti oameni erau obligaţi să trăiască în afara oraşelor şi să nu aibă contact cu restul populaţiei. Corpul neînsufleţit era spălat cu urina unui taur alb, iar în cazul în care un membru al familiei îl atingea, nefericitul în cauză era nevoit să facă baie în urină şi chiar să soarbă din ea pentru a se purifica.

În această zonă nu se practicau înmormântări, cadavrele fiind ridicate pe movile sau platforme şi lăsate să fie devorate de vulturi.
O practică asemănătoare se întâlnea, într-o perioadă relativ apropiată secolului nostru, la indienii Choctaw din America de Nord, care obişnuiau să usuce corpurile decedaţilor ridicându-le pe stâlpi sau în copaci, pentru a permite naturii să le descompună. Când nu mai rămâneau decât oasele, acestea erau curăţate şi îngropate.
Cu secole în urmă, vikingii au transformat ritualul înmormântării într-un adevărat eveniment extravagant, cu sicrie destul de mari pentru a încăpea nu doar decedatul, ci şi tot ce se considera a fi necesar pe tărâmul de dincolo. Tot la aceste populaţii, persoanele importante aveau parte de o incinerare somptuoasă care includea toate posesiunile. În această categorie intrau: caii, corăbiile şi chiar oameni vii.
Vechii egipteni considerau că viaţa de apoi este asemănătoare cu cea de pe Pământ şi, prin urmare, corpul trebuie păstrat cât mai bine. Practica mumificării, însă, era răspândită doar în rândul oamenilor înstăriţi, căci doar ei erau consideraţi demni de a-şi păstra corpurile într-o viaţă viitoare. Şi pentru că, odată ajunşi la destinaţie, decedaţii nu s-ar fi putut descurca singuri, majoritatea îşi luau cu ei servitorii, închizându-i în mormânt. Cu toate acestea, uneori mumiile nu erau îngropate timp ani întregi, fiind folosite ca garanţie pentru împrumuturi.
Obiceiuri stranii de ieri şi de azi
Desigur că moartea este unul din cele mai triste lucruri, dar, poate tocmai din acestă cauză, în istoria omenirii au existat, asociate cu ea, ritualuri duse la extrem, unele care, acum, par hilare, iar altele – înspăimântătoare.
De exemplu, la romani ritualul funebru presupunea ca bărbatul cel mai în vârstă al familiei să stea lângă patul de moarte al părintelui său, pentru a fi pregătit să-i inhaleze ultima suflare.

Perşii, sirienii şi babilonienii, pe de altă parte, aveau obiceiul să facă un fel de lumânări uriaşe din trupurile decedaţilor. Ei păstrau corpurile în borcane uriaşe pline cu ceară sau miere.
Mult mai macabru pare, în lumina concepţiilor occidentale moderne, obiceiul unor haitieni de a-şi afuma morţii şi de a-i atârna de pereţii caselor, ca ornamente.
Thailandezii preferau incinerarea, însă în cazul familiilor regale, succesorul la tron era mai puţin norocos: el trebuia să caute, prin cenuşa predecesorului său, bucăţi de oase pe care să le păstreze drept talismane.
Despre locuitorii Indiei se zvoneşte că ar fi avut anumite practici legate de ritualul funebru pe care autoritatea britanică colonială, oripilată le-a interzis. Unii hinduşi menţineau un obicei numit suttee, care presupunea ca, odată cu incinerarea mortului, să aibă loc şi cea a văduvei sale.
Despre cartaginezi se spune că îşi mâncau morţii. Membrii unei familii aveau angajamentul sacru de a-şi “consuma” ruda decedată. Şi chiar şi azi, încă mai există zvonuri – ce-i drept, neconfirmate -, cum că obiceiul canibalismului ritualic nu ar fi dispărut de tot.
Un ritual funerar ciudat, contemporan, este, “înmormântarea” tibetană cerească. Acesta presupune ca trupul să fie tăiat în bucăţele mici, iar oasele sfărâmate pentru ca apoi să fie amestecate cu carnea mărunţită, nişte orz şi grăsime de iac, preparându-se astfel o “gustare” pentru vulturi. Din moment ce 80% din tibetani aleg să îşi găsească sfârşitul mărunţiţi şi agăţaţi pe o stâncă, în Asia există peste 1.000 de astfel de locuri.

Înmormântarea eco – stil contemporan
Pentru alţi iubitori ai mediului, mai există şi alte metode, precum cea a transformării rămăşiţelor pământeşti în îngrăşământ. Compostoriumul este un fel de “crematoriu” ecologic, unde cadavrul este introdus şi curăţat de toate lucrurile dăunătoare mediului, iar apoi este amestecat cu resturi vegetale, urmând ca, în aproximativ şase luni, să se transforme în îngrăşământ.

În Suedia, biologul Susanne Wiigh-Masak a inventat o metodă mai avansată a unei înmormântări ecologice. Procedura sa presupune congelarea corpului la minus 18 grade Celsius, iar apoi intoducerea acestuia în azot lichid şi expus unor vibraţii care îl vor transforma într-o pulbere. Într-o camera vidată se va evapora apa şi se vor înlătura orice alte rămăşiţe non-organice acumulate de-a lungul vieţii. Praful omenesc va fi, apoi, îngropat într-un sicriu biodegradabil.
Aşadar, de-a lungul timpului, oamenii au păstrat doar o parte din cutumele de altă dată, inventând, însă, concomitent, noi obiceiuri funerare. În mare parte, ceea ce îi mulţumea pe strămoşii noştri este încă destul de bun şi pentru noi. Aşa se face că majoritatea oamenilor preferă, pentru înmormântare, lucruri de bază, ca de exemplu sicriul simplu din lemn subţire, care poate fi cumpărat de la orice furnizor de servicii funerare.
Cu toate acestea, există şi oameni “mofturoşi”, cărora cei 100 de ani, cât îi ia unui coşciug din lemn masiv să se descompună, li se par puţini. Pentru aceştia, există alternativa sicriului din beton sau chiar a celui căptuşit cu acelaşi material din care se produc căştile folosite în fotbalul american şi care pot rezista aproximativ 500 de ani.
Desigur, pentru cei cu un buget limitat, unele companii din Canada şi Statele Unite închiriază sicrie. Deşi poate părea de prost-gust, agenţia ne asigură că ele sunt căptuşite cu o foaie din lemn de pin sau furnir, pentru uz individual.
Dar, pentru că numai în Statele Unite sunt arşi sau îngropaţi un milion şi jumătate de metri cubi de lemn masiv, în fiecare an, şi se folosesc în scopuri funerare o sută de mii de tone de oţel, trei mii de tone de cupru şi bronz, peste un milion şi jumătate de tone de beton armat şi aproape două sute de mii de litri de lichid de îmbălsămare anual, din ce în ce mai mulţi oameni optează pentru înmormântări “eco”. În Australia, Elveţia şi Noua Zeelandă există posibilitatea achiziţionări unor coşciuge din carton. Se spune că versiunea elveţiană poate suporta până la 220 de kg, în timp ce modelului australian îi este interzis prin lege să depăşească limita de 110 kg.
Sicriul meu e mai cool decât al tău

Dar, dacă defunctul nu a fost interesat de efectele pe termen lung, ci mai curând de impactul de moment, atunci cu siguranţă sicriul său trebuie să fie unul personalizat. De exemplu, iubitorii de fotbal pot opta pentru unul pictat în culorile echipei favorite sau îşi pot imprima chiar emblema acesteia. Formaţia rock KISS şi-au lansat pe piaţă propriul model de sicriu, care are pe el logo-ul şi o poză cu trupa, special pentru fanii lor.
În cazul în care aceste modele nu sunt destul de personale, o organizaţie din Australia, numită Arta Vieţii (LifeArt), fondată în 2004, promovează coşciuge personalizate la comandă, sau chiar unele albe, pe care fiecare doritor să se poată semna sau să scrie un mesaj de adio.
Poate părea greu de crezut, dar sunt şi cazuri excepţionale în care nici măcar acest tip de sicriu nu este pe gustul pretenţioasei familii a decedatului. Pentru aceşti oameni, câteva companii din Ghana produc sicrie-fantezie de toate mărimile şi formele. Oamenii de aici cred că, murind, trec într-o altă existenţă, iar sicriele ar trebui să exprime o trăsătură de caracter sau situaţia lor profesionala. Astfel, oamenii înstăriţi din Ghana sunt îngropaţi în coşciuge care reproduc maşini luxuoase sau avioane.
Nevoia oamenilor de a fi diferiţi chiar şi după ce s-au stins din viaţă se reflectă şi în preferinţele privind împrăştierea cenuşii.
Pentru că au existat cereri, o companie americană din Florida comercializează baloane cu aer cald, biodegradabile, în care se poate pune cenuşa răposatului amestecată cu puţin sclipici; ajuns la o anumită altitudine, balonul va exploda, lansând astfel rămăşiţele mortului în atmosferă.
Firmele de pompe funebre din Marea Britanie au inclus printre serviciile lor împrăştierea cenuşii prin artificii sau încorporarea ei la rădăcina unui bonsai. În cazul în care mai mulţi membrii ai familiei vor să păstreze “o parte” din defunct, cenuşa poate fi pusă în mai multe ghivece.
Nici cei din California nu se lasă mai prejos. Fundaţia Celestis poate trimite şapte grame din cenuşă pe orbită, pentru un preţ accesibil. Familia este invitată la lansare şi poate lua acasă un DVD cu filmarea.
Lista cu servicii inedite continuă cu încapsularea cenuşii în ornamente de sticlă, tablouri, sculpturi ceramice sau chiar în cerneluri pentru tatuaje comemorative.
Iar dacă cenuşa mortuară poate fi folosită în confecţionarea a diferite obiecte, atunci trebuie să ştiţi că o firmă americană este dispusă să fabrice şi mobilier funerar, adică să transforme orice coşciug într-o măsuţă, cabină telefonică sau şifonier.
Pentru încheierea acestei liste de practici aflate la limita dintre macabru şi ridicol, am păstrat evenimentul anual din Houstonville, SUA. Aici, în fiecare iunie, locuitorii oraşului se întrec într-o cursă de sicrie, pentru marele premiu în valoare de 300 de dolari. Fiecare sicriu-vehicul are un echipaj format din 3 membri: “pilotul” şi alte două persoane care îl împing. Evenimentul se încheie cu o paradă a celor mai inedite “recipiente” funerare.
Într-o lume în care goana după senzaţional şi originalitate este acerbă, aceste metode de celebrare a riturilor funebre ne oferă, dacă nu o alternativă la obiceiul tradiţional, măcar un subiect la care să nu ne mai gândim cu atâta teamă.
 autor: Maria Olaru
Sursa:  Cristina