Cine este sufletul tau pereche?

Nivelul 1 ( imaginea ta reflectata)

 - Sufletele pereche de acest tip pot veni de-a lungul existentei tale intr-un mod neasteptat, ciudat, rapid si rascolitor. Situatiile, evenimentele si intamplarile din viata noastra incep sa se schimbe pentru a inlesni momentul intalnirii celor doua suflete pereche. Acest nivel este unul dintre cele mai puternice si intense nivele ale sufletelor pereche. Dorintele, interesele si asteptarile pe care cele doua persoane le au in viata sunt de multe ori identice sau foarte asemanatoare.

La acest nivel, cele doua persoane vor observa ca simt si gandesc la fel, in multe dintre cazuri una dintre acestea fiind capabila chiar sa continue o fraza din punctul in care cealalta a intrerupt-o. Fiecare din cele doua suflete este o oglinda, o oglinda in care fiecare, isi vede propria reflexie. Cei doi se afla pe aceeasi lungime de unda si isi accepta firesc, cu iubire, cu vulnerabilitatile si punctele lor forte.

Nivelul 2 (sufletul pereche sustinator)

- Daca te vei uita cu atentie in jurul tau, vei observa ca astfel de suflete pereche sunt peste tot. Uita-te bine la oamenii care te inconjoara, uita-te la acele persoane care ti-au fost alaturi in momentele grele, cruciale, la acele persoane care te-au calauzit in situatiile “de viata si de moarte”, la acele persoane care te-au ajutat chiar atunci cand a fost nevoie, care ti-au luat din povara de pe umeri sau din suflet.

Poate ca la acest nivel, gestul sufletelor pereche poate parea infim si deloc spectaculos, insa este gestul menit sa-ti asigure suportul moral, spiritual sau chiar fizic de care ai nevoie in momentul respectiv. Chiar daca constientizam sau nu pe moment, aceste suflete pereche aduc linistea, confortul in viata noastra, aduc un strop de bine, frumos sau speranta intr-un moment in care paream pierduti, intr-un moment in care aveam o nevoie astringenta de sustinere si ocrotire.

Sprijinul poate veni din partea unor persoane la care nu ne-am fi asteptat. Ajutorul acestui suflet pereche, chiar daca concret, este total dezinteresat. Afectiunea sa este una neconditionata.

Nivelul 3 (sufletul pereche pazitor)

– Intalnim astfel de suflete pereche de mai multe ori in viata, in situatii care pot parea ciudate, in locuri la care nu ne-am fi asteptat sau in momente in care ne-am fi asteptat mai putin. Le-am putea la fel de bine numi “ingerii nostri pazitori”.

Aceste suflete pereche nu stau un timp indelungat in viata noastra, iar intalnirile cu ele sunt temporare sau de scurta durata. Scopul lor este sa ne ajute, sa ne ghideze sau sa ne indrume pe drumul nostru si sa paseasca in continuare pe drumul lor. Intalnirea cu un astfel de suflet pereche poate avea loc oriunde, in timp ce stai pierdut in ganduri pe o banca, in timp ce meditezi la lucrurile care s-au intamplat in viata ta, in timp ce te afli in cautarea unui nou loc de munca, in timp ce mergi in drum spre serviciu, etc.

Astfel de intalniri nu au intensitatea primului nivel al sufletelor pereche, insa sunt revelatorii, mai ales din punct de vedere spiritual. Intersectarea drumurilor voastre are loc pe neasteptate, iar senzatia pe care o ai fata de aceasta persoana este de recunostinta si gratitudine. Sufletul tau pazitor iti influenteaza destinul, chiar daca nu neaparat intr-un mod concret, palpabil. Iti poate schimba insa perceptia asupra vietii, te poate ajuta sa te refaci dupa ce te-ai confruntat cu pericolul…

Joseph Ghabi

Sursa: astrologykom.blogspot.ro

Sufletul…exista?

Ce este sufletul?

Sufletul exista? S-au facut studii profunde stabilindu-se fara echivoc ca imediat dupa moarte omul pierde, indiferent de greutatea avuta, aceleasi 18 grame. S-a scazut pana si greutatea aerului expirat pentru ultima oara din plamani, dar tot lipsesc 18 grame.

Problema insa se complica daca privim problema in extenso. S-au facut programe care au reusit cantarirea � se poate spune extrem de exacta � a fatului imediat inainte de nastere. S-a adaugat greutatea aerului inhalat de plamani si� au aparut � din senin!
Gandirea religioasa (in general) pe care multi o bagatelizeaza sau o neaga spune ca sufletul care paraseste corpul la moartea fizica a acestuia nu este egal cu cel pe care il primim la nastere.

Interesanta este perceptia asupra sufletului oglindita in Cartea Mortilor, carte scrisa acum 1500 de ani inainte de Hristos. Egiptenii spun ca dupa moarte sufletul omului se desprinde de trup si este atras de lumina solara. Are loc o contopire cu lumina, process absolut necesar pentru a invinge pericolele ce vor fi intalnite in Imparatia Mortilor. Identificarea cu Lumina este absolute necesara deoarece este singura cale de a invinge tenebrele. Toti cei aflati in starea de moarte aparenta sustin ca au vazut o lumina o lumina puternica. Am mentionat aici �moarte aparenta�, deoarece evit sa folosesc termenul de �moarte clinica� ce inseamna �pe bune�� Insa, nu-i asa.

Niciun popor nu a fost preocupat de moarte si de ceea ce se intampla dupa ce mori precum egiptenii. Toate religiile nu au facut decat sa preia teoriile egiptene. S-ar parea ca nici nu au avut ce sa completeze. Doar personajele sunt schimbate. Cand e vorba despre moarte si ritualuri nu sunt contrazisi. Crestinii, iudeii, mithraistii nu acorda asistenta teologica unui sinucigas. Toti au preluat asta de la egipteni.

Toti cei care s-au aflat in situatia de moarte aparenta spun ca erau atrasi de lumina. Nu cred ca atunci cand se puneau bazele gandirii religioase, oamenii stiau ca lumina avea o dubla componenta (unda si materie). Cu toate acestea, ceea ce numim suflet, exista. Unii iar spune corp astral. Problema e ca alchimistii au vorbit intotdeauna despre ectoplasma. In spiritism termenul e arhi-cunoscut. Totul era luat in ras pana cand, anul trecut, stiinta a dovedit existenta ectoplasmei.

Spiritul e spirit, sufletul e suflet. Spiritul este unul si continuu in toata lumea vie, in sensul in care procesul gandirii este si el la fel; a gandi se identifica cu gandurile, care sunt parti ale acestui process. Cu sufletul este mai complicat. El este principiul vital, eutelehia primara a unui organism, adica forma inerenta a unui organism destinata lui, directia necesara pentru dezvoltarea sa.

www.descopera.org

Sursa: Curiozitati

Paramahansa Yogananda – Sufletul și Dumnezeu

1
Dumnezeu este Oceanul de Spirit, iar oamenii sunt asemănători valurilor care apar pe suprafaţa sa. Văzute dintr-o barcă, aceste valuri par să fie foarte diferite – unele sunt înalte şi puternice, altele sunt mici şi insignifiante. Dintr-un avion, vedem numai oceanul, fără a sesiza valurile ce animă suprafaţa sa. La fel se întâmplă cu cel absorbit de jocul iluziei, Maya. El se ataşează de succes şi este trist când suferă un eşec. Îi este teamă de durere şi boală, iubeşte existenţa terestră şi este îngrozit de moarte. Valurile existenţei umane par reale şi infinit diversificate. În ochii unei fiinţe eliberate, totul este Brahman, totul este Dumnezeu. Cu cât furtuna este mai puternică, cu atât valurile sunt mai înalte. Cu cât vântul iluziei suflă mai puternic asupra minţii unei fiinţe, cu atât mai mult ea urmăreşte să se distingă de cei din jurul său. Este cu neputinţă să te ascunzi de Creator. Toţi facem parte din Dumnezeu, la fel cum valurile fac parte din ocean. Noi nu suntem separaţi de El decât în aparenţă. Persoanele care vor să-şi afirme personalitatea şi să se ridice deasupra celorlalţi prin vanitate şi orgoliu, la un moment dat se vor lovi cu putere de valurile celorlalte ego-uri, provocate, tot asemeni lor, de o furtună în iluzie. Asemeni unei furtuni în care valurile se ridică şi coboară, victorioase într-o zi, liniştite în alta, într-un turbion nesfârşit de conflicte şi competiţii. Atâta timp cât este furtună, suprafaţa oceanului nu va cunoaşte liniştea. La fel, spiritul uman, perturbat de furtuna iluziei nu va găsi niciodată pacea şi nu va experimenta decât neliniştea şi angoasa. Pacea nu apare decât după furtună, indiferent dacă este vorba de elemente ale Naturii sau de conştiinţa unei persoane. “Valul” ego-ului va exista atâta timp cât fiinţa va fi pierdută în Maya (în iluzie). În măsura în care ego-ul discipolului se va diminua, acesta va accepta o nouă relaţie cu Spiritul Infinit. O fiinţă evoluată spiritual nu încearcă nici o clipă să fie mai presus decât celelalte şi urmăreşte în permanenţă să trăiască în armonie cu cei din jurul său, cu Natura, cu Dumnezeu.
2
O persoană a studiat într-o manieră superficială filozofia vedantică din India, care spune că “totul este Brahman”. În urma acestei neînţelegeri, ea susţinea pretutindeni că este Dumnezeu.
Aceste vorbe au ajuns şi la urechile maestrului care, râzând, ne-a spus:
“Oamenii sunt atât de parşivi în ignoranţa lor! Învăţătura Vedelor n-a încurajat niciodată o persoană să facă astfel de declaraţii atâta timp cât este încă subjugată de o conştiinţă egotică. Oceanul are dreptul de a spune: “Eu sunt valurile” – dar este absurd ca un val să afirme că este întregul ocean. Realizeaza întâi unitatea cu Oceanul Divin! De-abia după aceea vei putea spune: “Eu sunt El”, deoarece cuvântul “eu” nu se referă la ego, ci desemnează identificarea cu Sinele Suprem. Dar chiar şi în acest caz, spune mai înainte: “Oceanul a format acest mic val care este corpul meu, dar eu ştiu că, de fapt, sunt Conştiinţa care animă întregul Ocean””.
3
Analogic vorbind, dacă am considera că Dumnezeu este curentul electric, atunci oamenii sunt becurile. Forma, culoarea şi luminozitatea becurilor poate varia la infinit, dar cauza care determină ceea ce face ca toate aceste becuri să dea lumină este identică în toate cazurile. Oamenii sunt înşelaţi de aparenţe. Ei exclamă: “Ce fiinţă frumoasă! Ce păr frumos! Ce surâs strălucitor!” – dar în momentul în care curentul se întrerupe, ce devine culoarea? Cine mai admiră culoarea şi forma unui bec stins? Nu uita nici o clipă adevărata Sursă a energiei vieţii în tot ceea ce poţi observa în jurul tău.
4
Tot analogic vorbind, am putea spune că fiinţele umane sunt asemănătoare unor mici flăcări produse de o lampă cu gaz, iar pe Dumnezeu am putea să-l comparăm cu combustibilul. Forţa flăcării este proporţională cu comunicarea dintre flacără şi combustibil. La fel, cu cât noi ne deschidem mai mult faţă de prezenţa divină, cu atât El îşi poate manifesta lumina Sa şi forţa Sa în vieţile noastre. Invers, cu cât ne închidem mai mult faţă de Dumnezeu, datorită orgoliului şi indiferenţei faţă de nevoile celor din jurul nostru, cu atât Flacăra Divină, forţa şi inspiraţia Sa se vor reduce în proporţia obstrucţiei pe care noi o realizăm, iar în momentul în care închiderea devine totală, flacăra dispare, chiar dacă mai există combustibil. Nenumărate fiinţe sunt atât de secate de vitalitate încât putem spune că nici nu există. Nu le putem considera în viaţă, în sensul obişnuit al cuvântului. Despre ei vorbeşte Isus când spune: “Lăsaţi morţii să-i îngroape pe cei morţi”.(Matei, 8.22)
5
Imaginaţi-vă mai multe recipiente pline cu apă şi lumina Lunii cum se reflecta pe suprafaţa apei din ele. Reflexia sa va fi diferită pentru fiecare recipient, deşi ele reflectă aceiaşi Lună. Extrapolând, Dumnezeu este reflectat distinct de fiecare fiinţă umană, dar nu este afectat de aceasta. Chiar dacă veţi distruge toate recipientele cu apă, Luna va rămâne neafectată, neschimbată. Înţelept este cel care, primind lumina vieţii în “vasul” conştiinţei sale, ridică capul către Cer pentru a descoperi originea reală a luminii, Dumnezeu. Cel care, din contră, se încăpăţânează să reflecte doar “Luna”, se păcăleşte grav şi va înţelege aceasta atunci când recipientul său va fi distrus de trecerea vremii.
6
Învăţăturile hinduse sunt panteiste. Creştinii s-au servit de aceasta pentru ca să incrimineze hinduismul. Este o greşeală din partea lor, pentru că panteismul implică adorarea lui Dumezeu sub toate formele Sale, înţelegând că Dumnezeu se exprimă şi există în toate formele pe care Le-a creat. Nu este minunat să recunoşti manifestarea lui Dumnezeu în toate lucrurile, frumuseţea Sa într-un apus de soare, lacrimile Sale în ploaie, tandreţea Sa în dragostea unei mame pentru copilul său?
Dacă Dumnezeu este omniprezent, nu este evident că El există în toate lucrurile? Deci trebuie să-L căutăm în spatele tuturor voalurilor Sale. Pentru cel care îl iubeşte pe Dumnezeu, toate elementele creaţiei nu sunt decât o reamintire permanentă a prezenţei Sale. “Reamintiţi-vă, în primul rând” – spune Isus – “că împărăţia lui Dumnezeu este în voi”. (Luca, 17, 21)
7
“Ce este ego-ul?” – a întrebat un discipol.
Paramahansa Yogananda i-a răspuns: “Ego-ul este materializarea gândului că fiinţa ta se reduce la corpul fizic”.
8
Oamenii sunt asemeni valurilor oceanului: ei dansează în furtuna iluziei. Oceanul nu încetează să-i aspire către El. Mai devreme sau mai târziu, ei vor fi resorbiţi şi, în final, se vor topi din nou în vastul Ocean al Iubirii Divine, care i-a emanat.
9
Realizarea Sinelui constă în descoperirea adevăratului nostru “eu”, care este părticică din Oceanul Spiritual. Aceasta se poate realiza eliminând iluzia care ne determină să ne identificăm cu acest mic ego efemer, cu corpul nostru fizic, cu personalitatea noastră.

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

POVESTIRE: DUHURILE NECURATE pun STĂPÂNIRE pe SUFLETUL și TRUPUL MULTORA

Duhul cel necurat si-a facut aparitia iarasi in lume punand stapanire pe sufletul si trupul multora. Aceste blestematii au intrat ca alcoolul si nicotina in sange la multi si cred ca nu ar putea trai fara otrava aceasta a placerilor lumesti. Spitalele, puscariile sunt pline din cauza acestor placeri vinovate.
Acum cativa ani in urma am vazut o intamplare foarte trista. O doamna imbracata in doliu, slabita si suferinda, povestea unui prieten al meu durerea ei de mama. Avusese o singura fata care-i murise in urma unei raceli de la un bal. Dupa ce a ingropat-o, timp de doua saptamani mama moartei era ingrozita de un vis inspaimantator, caci se scula totdeauna tremurand din somn si nu mai putea dormi cu nici un chip. Dupa ce se duse la doctor, acesta ii dadu niste pastile de dormit, insa fara nici un folos, caci visul acela ingrozitor pe care il avea in fiecare noapte o chinuia mai rau, fiindca nu putea nici sa se mai trezeasca din somn din cauza pastilelor.
Ea venise la prietenul meu, care era preot, sa-i citeasca rugaciuni, sa nu mai viseze asa, ca nu mai putea de frica. Ea ii povesti preotului visul care o chinuia zicand: “O visez, parinte, asa cum era in viata, dar mai ales jucand, muzica canta si lume multa danseaza. Nu dupa mult timp vin niste tineri negri inalti drept la fiica mea, o iau si incepe fiecare sa danseze cu ea. Dupa un timp o pun sa joace singura, un joc tiganesc, un fel de cazaceasca ruseasca si nu o lasa deloc sa se odihneasca. Cand oboseste o lovesc cu bicele pana cand ii rup hainele de pe ea; cade jos, o ridica in bataie si din nou o pun sa danseze toate dansurile moderne in strigatele lor de bucurie. Asa o chinuiesc mereu, iar eu cand o vad astfel batuta si chinuita, mi se rupe inima, parinte. Tip si strig, sar, tremur din somn si nu mai pot dormi nicidecum, nu mai sunt buna de nimic.
Preotul o intreba atunci: “A dansat fiica dumitale in viata? Femeia ii raspunde:”Da, ii placea mult sa se duca la baluri, serate si la toate jocurile. De multe ori mergeam si eu cu ea, numai de dragul ei, era frumoasa, invatase carte multa si dansa asa de elegant, ca toti o curtau. Ii facea mare placere sa joace, ii placea viata, parinte.
“Din ce cauza a murit? intreaba preotul. “A racit la un bal – zise femeia  eu n-am fost atunci, a dansat mult, a transpirat si a racit, era prea pasionata, era tanara, parinte, cand a murit implinea 21 de ani. Preotul o intreba: “La inmormantare au venit si prietenii ei de dans?
“N-a venit nici unul, desi am luat muzica si a cantat pana la mormant, si a cantat tot ce-i placea ei.
“Dar de ce n-ati luat un cor de la biserica, sa cante rugaciuni si cantece sfinte de iertare a pacatelor?
“A fost si ideea aceasta parinte, dar n-au vrut rudele, motivand ca nu este si toba la cor ca s-o auda lumea. Omul la intristare nu stie ce face. Nu stiu de-o va ierta Dumnezeu, ca mai mult eu sunt de vina, parinte.

Sursa: Ortodoxia

Mesaj pentru un suflet plecat

http://www.youtube.com/watch?v=riUM5tGuzhU&feature=fvsr

Sper sa iti placa acest videoclip cu melodia ta preferata. Reintalnirea noastra doar s-a amanat, nimic altceva nu s-a intamplat. Ne vom revedea, atunci cand eternitatea ne  va reuni, dar nu inca. Pana atunci, te astept in fiecare clipa in gandurile mele si sper, din cand in cand sa iti simt atingerea de lumina.
Te-am iubit si te voi iubi mereu dragostea mea!

Sfatuitoarea
(AM)

Sufletul pereche te cheama

Atunci cand copiii vor fi instruiti sa aprecieze ce inseamna valoarea si cum sa imparta cu altii – odata deveniti adulti vor decide dreapta masura si le vor permite si altora sa decida liber.
Ca urmare ei vor intra intr-o casatorie in care comuniunea fireasca cu partenerul va fi ceva normal. Atunci ei vor fi oglinzi ale divinitatii unul pentru celalalt si impreuna vor atinge mai repede evolutia spirituala. In acest caz casatoria lor este cu adevarat binecuvantata si fara indoiala va rezista.
Contrar opiniei societatii, o casatorie religioasa sau una omeneasca, legala, nu este sortita sa dureze vesnic. Nici chiar lagatura intre suflete pereche nu este sortita sa dureze vesnic.
O adevarata casatorie sau legatura intre suflete pereche dureaza atata timp cat ambii parteneri vibreaza la unison si se indreapta in aceeasi directie. Adevaratii parteneri sau suflete pereche trebuie sa depuna un efort constant pentru ca relatia lor sa fie incontinuu proaspata si noua. In acest fel casatoria lor sfanta va fi o bucurie si nu o corvoada. Ambii parteneri trebuie sa se deschida unul fata de celalalt, sa impartaseasca de buna voie intimitatea si sa-si permita lor insisi sa fie liberi spiritual.
O casatorie adevarat e ca o tufa de trandafiri puternica si sanatoasa, pe care cresc incontinuu boboci noi si proaspeti care devin flori minunate si frumos mirositoare. Intr-o casatorie adevarata este necesara multa atentie si grija pentru a crea tot timpul, de-a lungul anilor, boboci si flori minunate. Astfel casatoria va decurge firesc, va fi pastrata cu dragoste, va fi fericita si de durata. O casatorie adevarata se realizeaza prin impartasire, daruire si iubire consecventa. Aceasta nu va fi o iubire conditionata, ci una neconditionata, adevarata, o iubire care permite celuilalt partener (sot) sa vina si sa plece dupa dorinta, fara ca dragostea sa fie amenintata.
Daca unul din cei doi parteneri isi mareste sau isi micsoreaza pulsatia propriei vibratii sau frecventa proprie a luminii dincolo de zona de compatibilitate a celuilalt, casatoria ia sfarsit in mod natural. Atunci intre cei doi nu mai exista armonie si legatura naturala. La timpul potrivit cuplul care nu mai functioneaza se va desparti si pe plan fizic.
In final natura castiga, oricat ar cauta societatea sa pastreze controlul si sa impuna o falsa casatorie printr-o lege rigida.
Casatoria adevarata se bazeaza pe iubirea adevarata si nu are la baza sexualitatea sau relatiile trupesti. Iubirea adevarata nu este retinuta, ea este impartasita si nu se bazeaza pe nevoia disperata de validare a sinelui. Imaginea despre sine este destul de deformata daca ai nevoie de altcineva pentru a-ti demonstra sau dovedi ca esti vrednic sa fii iubit. Cei doi parteneri aleg pur si simplu liber, exprimandu-si preferinta de a fi impreuna. Aceasta legatura este sacra, cei doi se simt bine si se bucura ca sunt impreuna.
Doua entitati umane pline de iubire si daruire pot rezolva orice . Fericirea ne elibereaza de sentimentele negative, fericirea invinge toate obstacolele.
Russ Michael – Sufletul pereche te cheama
Sursa:esoterism.ro
Sursa: Dincolo de Orizont

Alegând sufletul

Un soldat american, înainte de a pleca pe front, s-a dus la bibliotecă și a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra lui. Dar ce l-a impresionat mai mult decât cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donată bibliotecii de către persoana care scrisese comentariile. Așa că numele și adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis să-i scrie acestei doamne. I-a spus cât de mult l-a impresionat cartea și ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile carții. Și ea i-a scris înapoi. Așa au început să corespondeze și, cu cât își scriau, relația lor devenea din ce în ce mai puternică.
Într-una din scrisori, el i-a scris și a rugat-o să-i trimită o fotografie. Ea i-a spus că dacă se simte apropiat de ea și dacă dragostea lui este adevarată, nu va conta cum arată. Așa că nu i-a trimis nicio fotografie.
Când s-a terminat războiul și el s-a întors în SUA, și-au dat întâlnire în New York , în Grand Central Station. Ca să se recunoască, ea l-a rugat să țină cartea în mâna, iar ea va avea un trandafir.
Așa că în acea zi, într-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte în mână căuta o femeie cu un trandafir în mână. Ce așteptări avea, ce era în sufletul lui? Era pe punctul de a-și găsi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o văzuse niciodată.
Așteptând, a văzut o fată superbă, îmbrăcată într-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a îndreptat către el și… era minunată. Era dincolo de orice imaginație. Iar el s-a uitat și a văzut că ea nu avea niciun trandafir.
Lângă el s-a oprit o doamnă mai în vârstă. Avea un trandafir în mână.
Ce să facă? Stătea între tânăra superbă și doamna care nu arăta foarte bine, dar cu un trandafir în mână. Și nu era frumoasă, chiar destul de neatrăgătoare și îmbătrânită. Ce să aleagă?
Persoanei cu trandafirul îi știa sufletul de care se îndrăgostise. Așa că s-a îndreptat spre doamna cu trandafirul, în timp ce tânăra frumoasă s-a oprit la câțiva pași de el, l-a privit și l-a întrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfâșiată: decizii…, alegeri… S-a gândit un minut. În timp ce tânăra se îndepărta de el, lucrurile corecte l-au determinat să aleagă: și-a continuat drumul către persoana mai în vârstă care ținea trandafirul în mână, s-a apropiat de ea și i-a zis:
- Bună ziua! … și a invitat-o la cină.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu știu ce se întâmplă aici, dar tânăra îmbrăcată în verde care tocmai a trecut pe lângă tine, m-a rugat să țin în mână acest trandafir și mi-a spus că, dacă vei veni la mine, să-ți spun că te așteaptă la restaurant.

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…