Scanările LIDAR realizate de BBC la SARMIZEGETUSA au stârnit uimirea realizatorilor documentarului

Un articol de George Roncea (ziarul Curentul)

Recent, în luna decembrie a anului trecut, a fost lansat de BBC în cooperare cu Discovery Chanell, cel mai aşteptat documentar al anului, “Rome’s Lost Empire”. A fost folosită o tehnologie militară de ultima generaţie în materie de scanări ale solului îmbinată cu tradiţionalele metode arheologice.

Realizatorii documentarului au fost prezenţi şi în România scanând munţii Orăştiei cu un avion ce foloseşte un sistem de scanare – LIDAR - preluat de la sateliţii militari. Dispozitivul “elimină” pur şi simplu vegetatia care acoperă pământul iar imaginile rezultate oferă imaginea nudă a solului şi ajută la găsirea oricăror forme de construcţie îngropată în pământ, a tunelelor sau a altor tipuri de săpături. Primele dispozitive de aceste tip au fost utilizate de americani în timpul războiului din Vietnam pentru a identifica gurile tunelelor prin care se ascundeau adversarii din Vietcong. De atunci tehnologia a fost mult perfecţionată rezultatele scanărilor oferind hărţi uimitoare.

Scanările LIDAR realizate de BBC au stârnit uimirea realizatorilor documentarului

La scanările efectuate la Sarmisegetuza Regia, hărţile obţinute au stârnit echipei BBC exclamaţii de uimire, secvenţele prezentate fiind pline de “amazing, amazing”, pe fundal.

Ceea ce este cu adevarat amazing este însă faptul că la Ministerul Culturii nu se ştie mai nimic despre rezultatele cercetărilor efectuate cu tehnica militară de ultimă oră, într-o zonă care reprezintă un areal al jafului şi distrugerilor de peste 20 de ani.

Prin “grija” nemăsurată a lui Andrei Pleşu, primul ministru al culturii de după ’90, pus de conspiratorul kaghebist Ion Ilici Iliescu în scaun, România a fost prima şi probabil unica ţară din lume lăsată fără o lege a patrimoniului. Mii de obiecte de valoare indestimabilă au fost scoase din ţară. Jefuitori veniţi din toate colţurile lumii cu aparatură de tot felul au scotocit siturile dacice în căutarea comorilor şi a aurului dacilor.

Ministerul Culturii a plătit până în prezent sume enorme, milioane de euro, pentru răscumpărarea doar a unor braţări din aur, temă ce a generat râuri de comentarii, deoarece infractorii care s-au ocupat cu săpăturile ilegale şi cu tranzacţionarea peste hotare a artefactelor au lansat zvonul că braţările sunt fabricaţii recente, nişte falsuri cum ar veni, pentru a-şi diminua pedepsele. Aurul a luat minţile oamenilor dintotdeauna iar misterioasele comori dacice au reprezentat de mulţi ani adevărate legende pline de fantasme.

Până una alta, bulgarii de exemplu au ştiut să-şi gestioneze patrimoniul mult mai bine. Diverşi specialişti romani au tras semnale de alarmă însă în van: “Pe Valea Regilor Traci din Bulgaria s-au descoperit, în ultimii ani, comori fabuloase din aur, vestigii impresionante ce vorbesc despre uimitoarea cultură și civilizație a traco-geto-dacilor. Cercetarea arheologică din Bulgaria a luat un asemenea avânt încât bulgarii sunt percepuți, la nivel mondial, ca adevărații continuatori ai tracilor, datorită faptului că slavii s-au așezat în această zonă peste autohtonii traco-geto-daci, cu care s-au amestecat...În același timp, românii, datorită imbecilității unora și a ticăloșiei trădătorilor de serviciu, sunt percepuți ca un popor cu o identitate incertă, deoarece cecetarea arheologică este la pământ, deoarece siturile românești au fost jefuite de generații”.

Devastarea siturilor arheologice de pe teritoriul României – o practică curentă

Braconajul siturilor va continua dacă nu se vor lua măsuri urgente. Ministerul Culturii are datoria să intervină cu organizare și fonduri, trebuie rezolvată în primul rând paza siturilor. Rezervația de la Grădiștea-Muncelu de exemplu cuprinde complexul de cinci cetăți de pe valea Grădiștei, în aval de cetatea Samisegetuza Regia, centrul civilizației Regatului Dacia creat de regele Burebista înpreună cu prelatul Deceneu, zonă care a devenit cunoscută din ani ‘50, când prof. Constantin Daicoviciu a început decopertările cetății Sarmizegetuza Regia. De regulă, siturile se află în zonele înpădurite, iar teritoriile sunt administrate de ocoalele silvice aparținând de Romsilva. Cei de la Romsilva s-au indeletnicit mai ales cu participarea la jaful patrimoniului silvic, aşa că dacă ar mai afla că în afară de fondul forestier devastat s-ar mai putea obţine beneficii şi din jefuirea siturilor dacice de sub pământ documentarul BBC s-ar putea să-i umple de idei noi. Şi nu doar pe ei ci şi pe nenumăraţii jefuitori de comori care au tot devastat şi distrus cât au putut în ultimii 20 de ani.

Cum istoricii noştri se rezumă deocamdată la dispute sterile pe teme futile, gen Boia, până va apărea o generaţie capabilă să întreprindă un demers autentic de recuperare a adevăratei istorii a românilor se impune o mobilizare a instituţiilor responsabile şi în primul rând a Ministerului Culturii pentru protejarea măcar a siturilor ce conţin probe ale trecutului strămoşilor noştri, oricare or fi fost ei.

Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite în ultimii 150 de ani 230 de tezaure. Numai în Sălaj au fost găsite 23 de tezaure dacice (plus unul din perioada stăpânirii celţilor, la Stâna – secolele III-II î.Ch.). În Munţii Orăştiei, unde se afla nucleul statului dac şi densitatea tezaurelor găsite de arheologi este mai mare s-a dezvoltat cu o amploare nestăvilită un adevărat fenomen al braconajului arheologic. România este unică în lume la capitolul distrugere a vestigiilor trecutului, numai aici, la noi. situri de o valoare inestimabilă sunt îngropate sub autostrăzi.

Munţii Orăştiei erau un adevărat complex de sanctuare, iar aici a fost ridicată Sarmisegetuza, capitala Daciei. Prima capitală a Daciei a fost la început la Argedava (Popeşti Novaci pe Argeş) iar Burebista a fost cel care a ales mutarea centrului imperiului dacilor, în munţi, într-o zonă fortificată, din inima munţilor. Sarmizegetusa Regia capitala Daciei preromane este comparabilă cu Stonehenge sau cu Acropole, ca reper şi simbol cultural-religos iar cetatea a fost inclusă pe lista UNESCO ce cuprinde monumente aflate în patrimoniul universal al lumii. După ce – în anii ’80, profesoara de arheologie Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre o vatră a vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe - tema civilizaţiei dacilor a încins multe minţi.

Nici comuniştilor nu le-a scăpat ideea utilizării simbolurilor dacice pentru a-şi lustrui imaginea iar demenţa cultului personalităţii lui Ceauşescu a afectat şi cetatea Sarmisegetuzei lui Burebista, regele cu care cizmarul comunist dorea să se compare în visele sale umede, alimentate şi de lingăi ca Ion Iliescu, copilul său de suflet care a atins acum vârsta de 83 de ani de ticăloşii nepedepsite.

În anii ‘70, Ceauşescu a “reamenajat” Sarmisegetuza pentru filmul propagandistic Burebista, al lui Gheorghe Vitanidis iar handicapata mintală cu coc de Suzana Gâdea, strămoaşa actualilor idioţi de la Cultură, a turnat beton pe platoul sacru pentru ca Ceaşcă să aterizeze cu elicopterul în cetatea lui Burebista.

Au mai urmat şi alte “restaurări” ale cetăţii care mai mult au distrus-o, de exemplu în anul 2000 când s-au folosit betoane inexistente, evident, pe vremea lui Decebal ori Burebista.

Acum Sarmizegetusa Regia este în paragină şi se află la cheremul oricăror jefuitori de comori. Noile scanări ale zonei şi hărţile speciale realizate de BBC şi Discovery Chanell vor reprezenta o mană cerească pentru bandiţii din toată lumea iar faptul că toate aceste hărţi se afla în mâna unei singure persoane, arheologul român care a însoţit echipa de filmare, Gelu Florea de la Cluj, ridica un mare semn de întrebare asupra sănătăţii mintale a responsabililor din Ministerul Culturii. “Documentarul e foarte important pentru arheologi, pentru că această colaborare cu BBC-ul nu înseamnă doar o colaborare cu o televiziune superprofesionistă, care dă informaţie curată, care promovează în felul acesta situl, dar ne oferă şansa să avem şi rezultatele investigaţiilor făcute cu nouă tehnică LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa. Şi, din punct de vedere ştiinţific, asta va fi un pas mare înainte”, a declarat profesorul Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia.

Ministerul Culturii şi practica batistei pe ţambal

Într-o interpelare adresat fostului ministru maghiar al Culturii (ce ruşine!) se arată că “la începutul anilor ‘90, subsolul din zona Grădiştei a fost scanat de un satelit rusesc. Ce s-a descoperit acolo rămâne o mare taină căci oficial nu au fost date publicităţii toate rezultatele. Neoficial, s-a spus că ruşii ar fi descoperit situri antice şi preistorice necunoscute încă în zonă. Se cunoaşte totuşi că s-a întocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetări. Concluzia era una şocantă: fortificaţiile din zona Grădişte nu erau doar cetăţi dispuse pe culmile munţilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km pătraţi, foarte compact, care cuprindea o aşezare militară, una civilă montană, cu mai multe nuclee. Practic, munţii fuseseră tăiaţi şi terasaţi, apoi amenajaţi în incredibilul ansamblu. Mai mult, pe o suprafaţă de doi kilometri pătraţi, la o adâncime de 8 metri, s-ar afla o aşezare subterană. Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, găsite de echipa specială de cercetători, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO”.

Se atrăgea atenţia că există riscul că planurile zonei să ajungă în mâinile jefuitorilor şi se cereau măsuri. Hunor Kelemen a confirmat ca există respectivele planuri şi relevee şi apoi, cu privire la primejdia utilizării lor de către profanatori care să ducă la Budapesta artefactele dacice  - cum s-a şi intamplat deja, a răspuns sec că asta-i treaba organelor MI şi cu asta s-a pus batista pe ţambal.

Poate actualul ministru, român totuşi, nu va continua practica ţigănească/maghiară a batistei pe ţambal şi ne va răspunde public care este situaţia actuală a releveelor zonei realizate cu supersofisticata tehnologie LIDAR de britanici. Şi asta înainte de a vedea întreaga zonă de la Sarmizegetuza împânzită de profanatori şi jefuitori din toată lumea.

Scria candva Mihai Eminescu: “Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te umple de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată."

Din păcate actualul popor român este plin de cretini care te umplu de ruşine...

Sursa: Curentul

Vezi documantarul BBC 

Sursa: danielroxin.blogspot.ro

Reportaj cutremurător! Mii de preoţi şi credincioşi martiri, condamnaţi pentru credinţă, au fost ucişi în închisorile comuniste

Cea mai premiată producţie a Antenei 3, emisiunea de anchete şi reportaje – “În Premieră cu Carmen Avram“– a revenit duminică, 3 martie, cu un nou sezon.

Echipa emisiunii “În Premieră” a prezentat un reportaj referitor la tăcerea suspectă care învăluie un subiect delicat: miile de preoţi şi de credincioşi martiri ucişi în închisorile comuniste.

“Unii dintre aceştia au caracteristici de sfinţi şi chiar sunt cinstiţi ca atare de prelaţi şi mii de români cu credinţă în Dumnezeu. Însă cineva vrea neapărat să păstreze tăcerea asupra acestui fenomen şi, mai ales, ignoră demersurile care s-au făcut de către unele cercuri ale Bisericii, pentru canonizarea martirilor. Mai grav, adevărul despre ce s-a întâmplat cu oamenii condamnaţi pentru credinţă e în continuare ascuns, victimele zac şi astăzi în gropi comune, neidentificate, în număr necunoscut şi fără cruci la căpătâi’, spune Carmen Avram.

Echipa “În premieră” a aflat cine vrea să ascundă adevărul şi ce interese se află în spatele acestei tăceri.

Vezi AICI ediţia integrală a emisiunii “În Premieră cu Carmen Avram“

Sursa: gandeste.org

Lumina albastră – duşmanul nostru nocturn

Oboseală, stres, migrene, tulburări de somn – toate aceste simptome sunt din ce în ce mai frecvent întâlnite în societăţile moderne.

Una dintre cele mai misterioase afecţiuni ale lumii moderne este "sindromul oboselii cronice", o afecţiune căreia medicii nu reuşesc să-i identifice cauzele. De-a lungul timpului, cercetătorii au lansat mai multe teorii pentru a găsi cauza acestei boli, de la nanobacterii laretrovirusuri.

Recent, însă, unele studii efectuate asupra melatoninei în Statele Unite ale Americii au început să ofere câteva indicii care ar putea ajuta la descifrarea misterului oboselii cronice. Aceste cercetări sugerează că, fără să ne dăm seama, ne atacăm în fiecare seară organismul prin expunerea la lumina albastră.

Melatonina, cheia unui somn odihnitor

Melatonina este un hormon produs de glanda pineală, care este situată între cele două emisfere ale creierului. Glanda produce o cantitate mare de melatonină până la pubertate, când nivelul producţiei începe să scadă. Organismul produce melatonină mai ales noaptea.

Melatonina are un rol important în reglarea "ceasului biologic" al fiecărei persoane. Glanda pineală este extrem de sensibilă la lumină, iar câteva cercetări recente au arătat că ea secretă cantitatea necesară de melatonină doar în condiţii de beznă totală. 

Atunci când lumina atinge receptorii fotosensibili aflaţi în retină, semnalele nervoase ajung la glanda pineală, iar producţia de melatonină este oprită. Acest lucru dereglează ritmul circadian al oamenilor, ceea ce conduce la oboseală şi chiar la un număr de afecţiuni.În lumea modernă, numeroase dispozitive electronice continuă să emită lumină mult după apus, dereglând ceasul biologic al corpului. În 2007, Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului, entitate ce ţine de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a declarat  

că munca în ture este, "probabil", un factor cancerigen. Această concluzie s-a conturat în urma mai multor studii care au arătat că reducerea nivelului melatoninei în 

timpul nopţii conduce la o incidenţă mai mare a tumorilor canceroase.

Primul om care lansat ipoteza unei legături între munca nocturnă şi riscul de a dezvolta cancer a fost epidemiologul american Richard Stevens. În 1987, când a scris prima lucrare pe această temă, ideea sa a fost considerată "ţicnită" de către ceilalţi oameni de ştiinţă, a mărturisit profesorul. 

 Cercetătorul a ajuns la această idee încercând să afle de ce rata cancerului la sân a cunoscut o creştere semnificativă începând cu 1930. În acel deceniu, în societăţile industriale a fost introdusă tura de noapte, fiind considerată la acea vreme drept un semn al progresului.

Dacă propunerea sa a fost iniţial privită cu scepticism în mediile ştiinţifice, ea a început să fie acceptată după ce au fost publicate studii noi care arătau o incidenţă mai mare a cancerului la sân în rândul femeilor care lucrează în tura de noapte. De asemenea, cercetări efectuate pe animale au arătat că, atunci când ritmul circadian al acestora este dereglat, numărul tumorilor canceroase creşte, iar speranţa de viaţă este redusă. Mai mult, alte studii indică faptul că bărbaţii care lucrează în tura de noapte prezintă o rată mai mare a cancerului la prostată.

Dacă reducerea producţiei de melatonină pe timp de noapte este unul din factorii care conduc la o viaţă mai scurtă, o altă tendinţă înregistrată în ultimii ani îngrijorează numeroşi oameni de ştiinţă: expunerea oamenilor la lumină albastră după apus.

Trecerea de la lumină roşie la lumină albastră

Oamenii folosesc lumina artificială de mai bine de un secol, iar sursele de iluminat populare de-a 

lungul acestei perioade, precum becurile incandescente, emit lumină roşie (cu o lungime de undă mai mare). În ultima vreme, acestea au început să fie înlocuite de lămpi ecologice, ce sunt mult mai eficiente din punct de vedere energetic. Diferenţa este că, de cele mai multe ori, lumina emisă de aceste becuri "eco" este de culoare albastră (cu o lungime de undă mai mică).

De asemenea, dispozitivele electronice cresc în popularitate la nivel mondial, iar acestea emit la rândul lor lumină albastră. Pe lângă televizoare şi computere, ultimii ani au adus

creşterea semnificativă a apetitului publicului larg pentru telefoane mobile şi tablete electronice. Conform unui raport elaborat de Gartner, anul trecut au fost vândute 1,6 miliarde de dispozitive mobile, cu 31,8% mai multe decât în 2009.

Un sondaj efectuat anul acesta în Marea Britanie a arătat că 16% dintre femei şi 18% 

dintre bărbaţi nu se dezlipesc de telefonul mobil nici măcar în pat, iar pe măsură ce smartphone-urile vor fi adoptate de o parte tot mai mare al populaţiei, se aşteaptă ca procentul să crească. 

Mai mult decât atât, un studiu efectuat de cercetătorii de la Cambridge University Hospitals a arătat că 72% dintre adulţii din Marea Britanie verifică reţelele de socializare imediat înainte de a se culca.

Toate aceste date par să indice că oamenii sunt din ce în ce mai expuşi la lumină albastră. De ce sunt oamenii de ştiinţă îngrijoraţi de acest fapt?

Răspunsul este simplu: deşi toate tipurile de lumină afectează secreţia de melatonină, cercetătorii au descoperit recent că lumina albastră - mai exact, cea cu o lungime de undă de 446-477 nanometri - este mult mai eficientă decât celelalte în a suprima producţia de melatonină.

Lumina albastră - sursa oboselii şi

 a lipsei de somn?

Pentru a testa această ipoteză, mai mulţi cercetători de la Universitatea din Basel, Elveţia, au 

conceput un experiment simplu, la care au participat 13 voluntari de sex masculin. Aceştia au fost rugaţi ca, timp de două săptămâni, să utilizeze un computer înainte de a se culca.

În prima săptămână, voluntarii au petrecut 5 ore în fiecare noapte în faţa unui monitor vechi, care emite mai ales lumină fluorescentă şi foarte puţină lumină albastră. Apoi, în 

cea de-a doua săptămână, cei 13 bărbaţi au petrecut o durată similară de timp în faţa unui monitor cu LED-uri, al cărui ecran emitea de două ori mai multă lumină albastră. 

Cercetătorii au descoperit că nivelul melatoninei în corpul persoanelor expuse mult timp la lumină albastră creştea mult mai lent, iar această întârziere se menţinea de-a lungul întregii nopţi.

Atunci când au fost supuşi unor teste de memorie, voluntarii care au petrecut timp în faţa monitoarelor cu LED-uri au avut rezultate mai bune. Oamenii de ştiinţă spun că acest lucru sugerează că lumina albastră menţine oamenii într-o stare alertă, suprimând producţia de melatonină.

Într-un alt experiment, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Basel au analizat efectul 

becurilor incandescente în comparaţie cu cel al lămpilor de iluminat fluorescente, care emit mai multă lumină albastră. Rezultatele studiului au arătat că organismul bărbaţilor expuşi la lumina albastră a produs cu 40% mai puţină melatonină decât atunci când au fost expuşi la lumina becurilor incandescente. De asemenea, voluntarii expuşi la lumina albastră s-au declarat a fi mai treji la o oră după expunere.

Faptul că lumina albastră are un efect de «trezire» asupra organismului a fost confirmat de un studiu separat, efectuat de un grup de cercetători americani într-un azil de bătrâni. Cercetarea efectuată pe 28 de voluntari a indicat că persoanele care au fost beneficiat de 30 de minute de expunere la lumină albastră ziua timp de 4 săptămâni au înregistrat o îmbunătăţire a capacităţilor cognitive în comparaţie cu cei care au fost expuşi la lumină roşie.

De asemenea, experimente efectuate în Japonia şi în Scoţia 

au arătat că rata criminalităţii din anumite zone scade atunci când lumina albastră este folosită în iluminatul public. Tot în Japonia, oficialii feroviari au observat numărul persoanelor care încearcă să se sinucidă aruncându-se în faţa trenului a scăzut după ce la capătul peroanelor au fost instalate corpuri de iluminat ce emiteau lumină albastră. Aşadar, lumina albastră poate avea efecte benefice asupra corpului uman, dar numai în cazul în care aceasta este folosită în timpul zilei, când nu blochează producţia de melatonină a corpului.

Cum ne putem feri de efectele nocive ale luminii albastre?

Ca urmare a descoperirii rolului negativ pe care lumina albastră îl are asupra sănătăţii umane, reacţiile nu au întârziat să apară.

O echipă de cercetători de la Universitatea John Caroll din Ohio, SUA, au conceput o lampă de iluminat dedicată proaspetelor mămici după ce au aflat că lumina albastră se află printre factorii care conduc la apariţia depresiei postpartum, care afectează aproximativ 10-15% dintre femeile care au născut. Deoarece acestea sunt nevoite să se trezească de mai multe ori în timpul nopţii pentru a îngriji bebeluşul, aprinderea constantă a lămpii de iluminat afectează grav 

producţia de melatonină. Cu timpul, ritmul circadian al femeii va fi dereglat, acest lucru conducând la depresie.

Pentru a contracara această problemă, cercetătorii au conceput o lampă ce emite 

lumină doar în porţiunea roşie a spectrului luminos, astfel că aceasta poate fi folosită şi în timpul nopţii fără a afecta producţia de melatonină.

De asemenea, pentru a contracara efectul nociv al luminii albastre emise de dispozitivele electronice, cercetătorii au creat o pereche de 

ochelaricare filtrează razele luminoase din acest spectru.

Şi oficialii de la NASA s-au arătat interesaţi de conceperea unui bec special, care să ajute astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională să fie într-o stare alertă în timpul orelor de lucru şi care să încurajeze somnul în perioada dedicată repausului.

Până la conceperea acestei lămpi speciale, doctorii recomandă o bună "igienă a somnului": dormitorul trebuie să fie folosit exclusiv în scopul somnului, iar dispozitivele electronice nu trebuie folosite cu mai puţin de 60 de minute înainte de ora de culcare. De asemenea, dacă ne trezim în timpul nopţii, specialiştii recomandă să evităm să aprindem lumina.

Dacă, în ciuda recomandărilor făcute de specialişti, nu vă puteţi dezlipi de computer în timpul serii, puteţi încerca F. lux, o aplicaţie care 

ajustează gama de culori a monitorului astfel încât noaptea 

acesta să emită mai puţină lumină albastră. Chiar dacă folosiţi acest program, nu trebuie subestimat pericolul pe care dispozitivele electronice îl prezintă asupra sănătăţii dumneavoastră.

Dr. Michael Hastings de la Cambridge University Hospitals subliniază faptul că "adulţii nu realizează că folosirea computerelor a telefoanelor mobile şi a altor dispozitive electronice are un impact 

semnificativ asupra somnului şi asupra sănătăţii umane". Adrian Williams, profesor la London Sleep Centre, afirmă la rândul său că "oboseala constantă de care sunt afectaţi oamenii nu este provocată de vreo boală nouă, ci de stilul «mereu conectat» al acestora".

Aşadar, semnalul de alarmă a fost tras. Depinde doar noi dacă vom reacţiona în consecinţă sau dacă vom continua să cedăm tentaţiilor electronice, cu preţul sănătăţii noastre.

 sursa

http://www.descopera.ro/stiinta/8960809-lumina-albastra-dusmanul-nostru-nocturn 

http://www.news.harvard.edu/gazette/2003/09.25/01-light.html

http://edition.cnn.com/2010/HEALTH/10/27/health.blue.light.moods/index.html

http://adevarul2012.blogspot.ro

MISTER: Tăblițele de la Iași. Scriau dacii din Moldova acum 2.700 de ani?

Anul trecut, la momentul anunțului descoperirii unor tăblițe misterioase la Hândrești, județul Iași, ce conțineau semne de tip litere, s-au avansat diverse teorii privind vechimea lor și mai ales privind posibila conexiunea cu alte artefacte descoperite pe teritoriul României. Unele voci au avansat ideea potrivit căreia acestea ar fi de aceeași vârstă cu tăblițele descoperite le Tărtăria în 1961 și că semnele scrijelite pe ele ar fi asemănătoare cu cele prezente pe cele din urmă.

Însă, la o analiză mai atentă, o altă teorie începe să se contureze, bazându-se pe argumente destul de solide. Astfel, în lumina unor noi dovezi, se pare că dacii din Moldova secolelor VII-VIII î.Hr. cunoșteau alfabetul grecesc folosit la acea vreme în zona Attica, respectiv arealul înconjurător al Atenei.

Astfel, literele prezente pe tăblițele de la Hândrești seamănă destul de bine cu cele care se regăsesc în inscripția Dipylon, un scurt text scris pe un vas antic grecesc din ceramică, datat din preajma anului 740 î.Hr., descoperit în 1871 în zonă cimitirului Dipylon, lângăƒ Poarta Dipylon din zonă Kerameikos din Atena. Obiectul este atribuit perioadei geometrice târzii (750-700 î.Hr.) și se găseste acum în Muzeul Național de Arheologie din Atena.

De precizat că acest obiect este considerat, dacă nu chiar cel mai vechi, cel puțin printre cele mai vechi artefacte care prezintă urme ale alfabetului grecesc. O altă inscripție, asemănătoare cu cea Dipylon și cu aproximativ aceeași vechime, este reprezentată de o kotila (vas de băƒut din lut) din secolul al VIII-lea î.Hr, descoperită la Pithekoussai, Magna Graecia.  Prin urmare, trei dintre cele mai vechi urme ale utilizării acestui tip de alfabet s-au găsit una la Atena, una în Magna Graecia și una în localitatea Hândrești, comuna Oțeleni, județul Iași, România.

Cum au ajuns tăblițele în Moldova?

La perioada la care ne raportăm, anume secolele VII-VIII î.Hr, grecii sunt deja prezenți pe țărmul Mării Negre în câteva colonii. În mod cert, aceștia desfășurau activități comerciale în zonă, avându-i ca parteneri pe geto-daci. Pe baza acestei realități, am putea opina că tablitele de la Iași ar avea origine grecească și ar fi ajuns în Moldova prin intermediul negustorilor geto-daci care vizitaseră coloniile grecești.

Însă, întrebarea care se naște de aici, plecând de la premiza că dacii moldoveni nu ar fi cunoscut scrisul, este de ce anume negustorii geto-daci ar fi adus de la Pont până în zona lor de baștină niște obiecte fără nicio valoare materială? Tablitele nu sunt nici din aur, nici de argint, ci simple bucăți de piatră de mici dimensiuni...

Ca urmare, mergând pe firul logic, am putea presupune că aceste tăblițe sunt fie de origine grecească, dar semnele inscripționate pe ele aveau un înțeles pentru geto-dacii din Moldova, din moment ce au fost aduse acolo, fie sunt creații ale autohtonilor. În oricare dintre cazuri, concluzia ce poate fi trasă ar fi că parte dintre geto-dacii moldoveni, posibil negustorii, noblii și preoții, cunoșteau și foloseau scrisul.

De altfel, pe teritoriul României de astăzi au mai fost descoperite urme care atestă folosirea de către autohtoni a scrierii cu litere grecești. Stau mărturie, în acest sens, diverse obiecte ceramice care conțin “ștampile” de olar, un fel de “logo” arhaic, o “marcă” a creatorilor, care autentificau, astfel, că obiectul a fost lucrat de mâinile lor.

În sprijinul celor de mai sus trebuie adăugat faptul că tracii, din care făceau parte și geto-dacii, au interacționat intens cu grecii, nu doar în zona Mării Negre, ci și în Asia Mică, unde tracii frigieni au trăit secole de-a rândul în vecinătatea elenilor sau în zona Balcanilor și a Macedoniei grecești de astăzi.

Așadar, este mai mult decât posibil ca, în urma secolelor de vecinătate, să fi existat un intens schimb nu doar economic, ci și cultural, spiritual, dar și, pentru că vorbim de scriere, la nivel lingvistic, prin împrumuturi reciproce de cuvinte și litere.

Prezența, pe teritoriul țării noastre, a unor obiecte de aceeași vârstă și conținând aceleași semne cu cele mai vechi artefacte ale alfabetului grecesc, atestă că autohtonilor de aici nu le erau străine semnele care redau sunete și că s-ar putea avansa ideea existenței unui alfabet influențat atât de greci, cât și de traci, o formă de scriere traco-greacă și nu a unuia pur elen.

Valentin Roman

http://danielroxin.blogspot.ro

Facebook - arma vicleană a aşa-zişilor „iluminaţi iluminaţi”

La ora actuală puţini ştiu că, dincolo de aparenţe, această reţea de socializare este în realitate o metodă perfidă de supraveghere şi colectare de date în care a fost integrată de curând până şi recunoaşterea facială digitală. 

Fiecare om apreciază viteza și eficiența pe care o oferă internetul atunci când dorește să obțină informațiile de care are nevoie. Putem acum să citim presa, să aflăm prognoza meteo, să ne achităm facturile, să facem cumpărăturile, să „vizităm” cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și, bineînțeles, să comunicăm cu prietenii noștri care se află la distanță, doar stând confortabil în fața monitorului. Dacă acum câțiva ani trebuia să așteptăm uneori chiar și o săptămână pentru a primi o scrisoare de la un prieten din străinătate, acum putem comunica în timp real cu el, indiferent dacă distanța care ne separă este de ordinul miilor de kilometri.
Totul doar din câteva „click-uri” de mouse. Epoca scrisorilor a murit! Trăiască internetul – am putea spune. Însă, așa cum ne-am convins poate și cu alte ocazii, plusul de confort își are prețul său. Am devenit prea ocupați cu navigarea pe internet pentru a mai putea vedea ce se află în jurul nostru, pentru a mai trăi în lumea reală. Interacțiunea fizică a fost înlocuită treptat cu cea virtuală. Acum putem să ne întâlnim on-line cu prietenii noștri, ba chiar să ne facem „prieteni” noi, pe care este posibil să nu-i întâlnim însă niciodată. Este ieftin, confortabil și „cool”, mai ales după apariția rețelelor de socializare.

Ce este o rețea de socializare? Conform definiției generale oficiale, ea este definită ca o structură socială formată din indivizi sau organizații, numite „noduri”, care sunt conectate prin una sau mai multe tipuri specifice de interese, cum ar fi prietenie, înrudire, interese comune, tranzacții financiare, cunoaștere, prestigiu, relații de natură sexuală sau relații între cei care împărtășesc anumite credințe comune. Neoficial, ea este un mijloc de a clasifica, a grupa și a supraveghea ființele umane, una din multele rotițe angrenate în mecanismul diabolic construit cu viclenie de secta satanică a Francmasoneriei mondiale, pentru a controla în întregime populația acestei lumi.

Una dintre cele mai cunoscute astfel de rețele de socializare este Facebook. Creat în februarie 2004 de Mark Zuckerberg, la acea vreme student la Harvard, Facebook a fost la început destinat studenților din campusul universității respective. În relativ scurt timp rețeaua s-a extins, cunoscând de-a lungul scurtei sale istorii o susținere mediatică aproape fără precedent. Rar mai găsești astăzi firme respectabile care să nu aibă încorporate în paginile lor web trimiteri la Facebook. În plus, pentru mai mult de 500 de milioane de oameni, câți s-au înscris până acum în această rețea, Facebook a devenit sinonim cu societatea însăși.
Această dezvoltare explozivă este însă bătătoare la ochi pentru un observator atent, inteligent și imparțial. Studiind istoria acestei rețele, ce a devenit peste noapte o adevărată industrie, aflăm că la baza dezvoltării acesteia se află organizații guvernamentale americane, cunoscute pentru activitatea lor în ceea ce privește colectarea de informații în numele, spun ei cu un tupeu nemăsurat, securității mondiale.

Sursa inițială de fonduri a fost cofondatorul rețelei și totodată prietenul confident al lui Zuckerberg, Eduardo Saverin, care, pentru participarea sa financiară, urma să primească 30% din venituri. A fost însă literalmente înșelat de Zuckerberg și scos de pe lista fondatorilor Facebook.
Cel care a „pompat” masiv în contul rețelei (500.000 de dolari), contribuind substanțial la dezvoltarea acesteia a fost cofondatorul și fostul director al Paypal, Peter Thiel, cunoscut membru al grupului conservator radical VanguardPAC și totodată membru consultant al unei firme numite Singularity Institute for Artificial Intelligence. De pe pagina web a acesteia, aflăm că „Singularitatea” este creația tehnologică a unei inteligențe supraumane. Nu vă grăbiți să credeți că este vorba despre un grup care caută să demonstreze existența lui DUMNEZEU sau originea divină a omului. Din paginile site-ului respectiv, știm că există mai multe tehnologii în această direcție: inteligență artificială, interfețe directe creier-computer, inginerie genetică și diferite alte tehnologii, care, dacă vor atinge un anumit grad de sofisticare, vor permite crearea unei inteligențe supraumane.
O astfel de perspectivă halucinantă dezvăluie intențiile reale ale acestui Thiel, care admite că urmărește să distrugă lumea reală, pe care el o numește „natura”, pentru a instala în locul ei o lume virtuală, iar în acest context descoperim interesul său pentru Facebook, care se dovedește a fi așadar un experiment global de manipulare în masă.

A doua rundă de fonduri (12,7 milioane de dolari) a venit din partea companiei Accel Partners, al cărei director, James Breyer (devenit al treilea membru al consiliului de administrație Facebook, alături de Zuckerberg și Thiel), a fost președinte al National Venture Capital Association (Asociația Națională de Investiții), membru al consiliului de conducere al BBN Technologies, una dintre firmele care au contribuit la dezvoltarea internetului, și totodată coleg în consiliul de administrație al In-Q-Tel (companie fondată în 1999 de CIA) cu Gilman Louie, președintele de atunci al acesteia. Una dintre preocupările cheie ale In-Q-Tel este dezvoltarea „tehnologiilor de colectare a datelor”, sarcină pe care, se pare, o realizează cu succes, profitând de pe urma credulității unor ființe naive care își încredințează practic viața acestor monștri fără scrupule.

Contractul de confidențialitate al Facebook, pe care fiecare membru al rețelei îl acceptă atunci când se înscrie în această adevărată mașină de colectare de date, prevede următoarele: „Putem folosi informații despre dumneavoastră pe care le adunăm din alte surse, inclusiv (dar nelimitându-ne la ele) din ziare, pagini de internet cum ar fi bloguri, servicii de mesagerie instant (!) și de la alți utilizatori Facebook, pentru a completa profilul dumneavoastră. Prin utilizarea Facebook, sunteți de acord ca datele dumneavoastră personale să fie transferate și procesate în Statele Unite ale Americii.”Cu această declarație, Facebook își revelează adevăratele intenții mascate abil de dezvoltatorii săi: oferă un serviciu contra obținerii de informații.

În octombie 2004, Anita Jones se alătură lui Breyer în consiliul de conducere al BBN Technologies. Este interesantă însă experiența lui Jones înainte de BBN. Ea a făcut parte din consiliul de conducere al In-Q-Tel și a fost directorul Departamentului de Cercetare și Inginerie din cadrul Ministerului Apărării al Statelor Unite. A fost totodată unul dintre consilierii Secretarului Apărării și a monitorizat activitatea Defence Advanced Research Projects Agency, DARPA (Agenția de Cercetare a Proiectelor Avansate din cadrul Apărării), organism care se ocupă cu dezvoltarea tehnologiilor avansate. Însă lucrurile nu se opresc aici. În spatele DARPA se află Information Awareness Office, IAO (Biroul de Prelucrare a Informațiilor). Scopul declarat al IAO este „colectarea și centralizarea a cât mai multe informații posibile despre toate persoanele, pentru a fi studiate cu atenție de către guvernul Statelor Unite ale Americii, cum ar fi (deși nelimitând-se la) activitatea pe internet, lista cu cumpărăturile realizate on-line, bilete de avion, închirieri de autovehicule, înregistrări medicale, pregătire educațională, carnete de conducere, facturi de întreținere, taxe și orice altă informație disponibilă.”

Cea mai recentă rundă de fonduri a fost asigurată de compania Greylock Venture Capital (27,5 milioane de dolari), al cărei membru-senior este Howard Cox, un alt fost președinte al National Venture Capital Association (NVCA), ce se află de asemenea în consiliul de administrație al In-Q-Tel, alături de Breyer.

Lucrurile par să capete contur, nu-i așa? Mai adăugăm că CIA are o pagină de Facebook prin care racolează studenți pentru ceea ce se numește National Clandestine Service (Serviciul Național Clandestin), care la ora actuală numără câteva mii de membri. De altfel, se știe că Agenția vizitează campusurile pentru a găsi recruți promițători printre studenții de colegiu. Cu Facebook acest lucru devine foarte ușor, recrutarea devenind o simplă formalitate. Ar fi simplist să credem însă că acesta este singurul motiv.

Sandeep Parwaga, un student indian în vârstă de 22 de ani, care studiază în Marea Britanie, admite că are un cont Facebook pe care îl folosește pentru a ține legătura cu prietenii săi. El a devenit conștient însă de faptul că cei care frecventează rețeaua (e valabil pentru toate rețelele de socializare) își vând literalmente viața pe nimic. „De fiecare dată văd oameni care dezvăluie tot felul de lucruri din viața lor, până în cele mai mici detalii, negândindu-se la consecințe sau, hai să spunem lucrurilor pe nume, nefiind destul de isteți și precauți să le pese măcar de acest aspect. Dictatura tehnologică a făcut o treabă «bună» în ceea ce privește spălarea creierelor și manipularea maselor. Nu vă lăsați păcăliți de această minciună... Zuckerberg nu ar fi reușit niciodată să obțină un atât de mare succes fără ajutorul CIA sau NSA”.

Sub semnul unei permanente preocupări, chipurile, pentru a satisface nevoile utilizatorilor săi, Facebook a adus de-a lungul timpului anumite îmbunătățiri platformei sale. În 6 noiembrie 2006, Zuckerberg lansează Facebook Beacon, aplicație ce notifica utilizatorilor rețelei despre achizițiile on-line ale prietenilor lor. Serviciul a fost închis după ce 46.000 de utilizatori au reclamat această încălcare a intimității, însă, surpriză: el a fost reintrodus în mai 2011, „nou și îmbunătățit”.

În februarie 2009, Facebook anunță în acordul de utilizare a rețelei: „Avem dreptul să facem tot ceea ce dorim cu contul dumneavoastră și conținutul acestuia. Pentru totdeauna.”

În mai 2010, Facebook revine asupra anumitor setări ale normelor privind securitatea datelor utilizatorilor. Surse care scriau pentru Wall Street Journal au dezvăluit în 2010 că aplicațiile Facebook transmit informații despre utilizatorii săi (numele acestora și ale prieteni lor lor) către o mulțime de companii de publicitate și de urmărire a activității pe internet. În replică, Facebook răspunde cu viclenie: „Am luat imediat măsuri pentru a dezinstala toate aplicațiile care violează termenii din acordul de utilizare Facebook.” Însă acordul de confidențialitate a fost modificat în permanență de către staff-ul rețelei. De pildă, în 2005, acordul prevedea că „nicio informație personală pe care o trimiteți către Facebook nu va fi disponibilă pentru vreunul dintre utilizatorii rețelei care nu aparține cel puțin unuia dintre grupurile specificate de dvs. în setările de siguranță”. În 2011, acordul prevede: „Pentru materiale protejate de drepturi de autor, cum ar fi fotografii, filme video, ne acordați în mod expres următoarea permisiune, sub rezerva setărilor de confidențialitate pe care le faceți (care se schimbă adesea, fără ca utilizatorul să fie anunțat – n. red.): dreptul nonexclusiv, transferabil, sublicențiabil, neimputabil de a folosi orice material pesonal pe care îl postați pe internet în cadrul rețelei sau în legătură cu rețeaua. Această licență se încheie în momentul când veți șterge materialul sau contul, doar dacă acesta (materialul respectiv) nu se află în posesia vreunui alt utilizator care nu l-a șters.” Cei naivi pot crede în continuare în bunele intenții ale celor care se află în spatele acestui mecanism gigantic de urmărire a oamenilor.

În decembrie 2010, Facebook lansează aplicația de recunoaștere facială, pe care, în aprilie 2011 o setează ca implicită pentru toți utilizatorii săi. De altfel, Facebook a modificat de multe ori aceste setări, care sunt în mod intenționat foarte stufoase, nu pentru a-și proteja utilizatorii, ci pentru a-i descuraja să le utilizeze, aceștia preferând de cele mai multe ori să le accepte pe cele implicite.

Sistemul de recunoaștere facială permite identificarea automată din diverse fotografii care pot apărea în ziare, reviste sau oriunde pe internet, a persoanelor care figurează pe acest site. După o etapă de testare ce a avut loc anul trecut în Statele Unite, dispozitivul este deja disponibil în aproape toate țările în care a fost implantat Facebook. Este suficient acum ca o singură fotografie de-a voastră să fie „adnotată” (identificată), pentru ca orice altă fotografie în care apăreți, de pe orice rețea socială, să poată fi asociată cu această identificare, deci cu numele vostru.

O sută de milioane de imagini sunt adnotate astfel în fiecare zi, anunțând dispariția anonimatului pe internet. Funcția este activată implicit („by default”) pentru toate profilurile utilizatorilor de pe rețeaua socială. Dezactivarea sa de către utilizator necesită niște modificări complexe ale parametrilor de confidențialitate, pe care puțini utilizatori de internet le cunosc.

(va urma)

 

Sursa : http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7402

http://dei-matei.blogspot.ro