În Japonia a fost testată o „arcă”

© Foto: ru.wikipedia.org

În oraşul japonez Maebashi a fost testată o navă special elaborată pentru salvarea oamenilor în zonele de coastă în cazul unui tsunami.

Nava specială are o punte acoperită ermetic şi poate transporta 25 de persoane. Asemenea nave vor fi amplasate în apropierea şcolilor, căminelor pentru bătrâni şi alte instituţii, de asemenea în zonele de coastă fără ridicături. După alarma de tsunami, oamenii se vor putea adăposti în navele de salvare şi se vor putea afla acolo până la o săptămână.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Oamenii de ştiinţă au inventat o pelerină invizibilă

© Foto: pro-gadget.info

Posibil, în curând oamenii de ştiinţă vor inventa o pelerină invizibilă. Există deja tehnologia necesară creării unui asemenea obiect.

În cadrul conferinţei TED de la Los Angeles un savant din Singapore a demonstrat un dispozitiv capabil să facă obiectele invizibile. Este un obiect de formă dreptunghiulară care refractă razele de lumină astfel că obiectul „dispare” în spatele lor.

În prezent, proiectul se află în stadiu incipient. Dispozitivul urmează să aibă dimensiuni mai mari pentru a acoperi obiecte mai mari.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Deja vu european

© Foto: Flickr.com/ charmingman /cc-by-nc-sa 3.0

Pe 5 martie 1933, la alegerile parlamentare din Germania, partidul nazist a reuşit să obţină 45% din voturi. Acesta a fost startul, care a permis lui Adolf Hitler să schimbe cursul istoriei mondiale. Astăzi, peisajul politic din parlamentele europene aminteşte de situaţia de acum 80 de ani.

La alegerile prezidenţiale şi parlamentare din ţările UE, partidele de dreapta obţin rezultate bune. Liderul Frontului Naţional din Franţa, Marine Le Pen, a obţinut în primul tur de scrutin prezidenţial 18% din voturi. În Marea Britanie, Partidul Independenţei a obţinut în jur de 14% din voturi. La alegerile anticipate, grecii au acordat 7% din voturi partidului de extremă dreaptă Zori de Aur.

Situaţia politică din ţările europene din ţările europene şi din unele ţări fost sovietice este deja comparată cu Republica de la Weimar. Deocamdată forţele de extremă dreapta nu deţin majoritatea în parlamentele europene, însă ele pot forma coaliţii şi grupuri parlamentare proprii. Şi toate acestea au loc, la fel ca şi acum 80 de ani, pe fundalul crizei economice.

În prezent, în ţări precum Franţa, Finlanda, Austria şi Grecia, partidele de extremă dreaptă au înregistrat un progres vizibil. Ele sunt susţinute de 10-15% din populaţie. Alegătorii lor sunt, în principal, tineri şi partea activă a societăţii, spune politologul Dmitri Abzalov.

„Această situaţie este în mare măsură rezultatul apariţiei standardelor duble faţă de fascism. Din această cauză, de exemplu, în Ucraina şi ţările baltice s-au extins mult posibilităţile de ajungere a unui astfel de partid în Parlament, fapt care era greu chiar să ni-l şi închipuim în urmă cu 5 sau 10 ani”.

Criza economică a dat posibilitate partidelor naţionaliste să primească un sprijin considerabil din partea populaţiei. Ea a şi fost cauza eşecului ideii de multiculturalism. Nu a avut loc o influenţă reciprocă între culturi şi tradiţii, iar în avanscenă şi-a făcut loc opoziţia faţă de multiculturalism.

Pe fundalul ideilor naţionaliste a început revizuirea noţiunii de „nazism”, consideră politologul Vladimir Zorin.

„Lumea se află în pragul unor noi schimbări geopolitice. Am în vedere evenimentele din Africa de Nord şi cele din lumea arabă. În multe locuri situaţia este instabilă şi alarmantă. Se încearcă folosirea naţionalismului şi nazismului pentru soluţionarea unor probleme actuale. Acest lucru poate contribui la destabilizarea în continuare a situaţiei în multe ţări ale lumii.

Sursa: romanian.ruvr.ru

Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să… te lupţi cu diavolul… De ce râzi? Nu-ţi place această soluţie?

Diavolul se străduieşte să-l netrebnicească pe nevoitor

Părinte, uneori ispitele vin una după alta şi nu le mai pot răbda.
- Vrei să-ţi dau o soluţie ca să le eviţi? O vei primi?
-Da.
- Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să… te lupţi cu diavolul… De ce râzi? Nu-ţi place această soluţie? Ascultă. Cu cât se nevoieşte cineva, cu atât va avea mai multe ispite şi greutăţi. Şi cu cât va încerca să evite ispita, cu atât mai mult diavolul îi va sta împotrivă. Dar prin ispite – dacă le punem în valoare în chip corect – ni se dă ocazia ca viaţa noastră, care uneori este antievanghelică, să devină evanghelică.

- Părinte, mă poticnesc de unele lucruri neînsemnate şi după aceea nu am dispoziţie să mă nevoiesc pentru ceva mai înalt.

- Acestea sunt ca şi minele pe care le pune duşmanul ca să netrebnicească armata. Când vede că nu poate pricinui altă pagubă nevoitorului, aghiuţă caută cum să-l netrebnicească prin lucruri neînsemnate. După aceea să ştii că există şi drăcuşori mici, care ştiu însă să facă mare vătămare. Odată am întrebat pe un drăcuşor de acesta: “Oare tu ce poti face?”. “Ce pot face eu? Mă duc şi încurc aţele la croitorese, la cizmari”, a răspuns, “şi îi fac să se mânie”. Scandalurile cele mai mari izbucnesc de la lucruri de nimic, şi acestea nu numai între noi, ci uneori chiar şi între state. La oamenii duhovniceşti nu există pricini serioase pentru scandaluri, de aceea diavolul ia pricină de la cele mici. Îl loveşte pe om sufleteşte cu ceva neînsemnat, lucruri copilăreşti, după care îi face inima precum acela voieşte, rămânând după aceea ca o buturugă.

- Părinte, oare de ce, deşi îmi impun un program, o rânduială în nevoinţa mea şi încep cu dispoziţie de a mă nevoi, uit repede aceasta?
- Nu ştii de ce? Când aghiuţă prinde de veste că voim să facem treabă duhovnicească, întoarce butonul în altă parte. Deşi ne punem un program, o rânduială anumită, ne aflăm în alta şi, dacă nu luăm aminte, pricepem aceasta doar după câteva zile. De aceea nevoitorul trebuie să meargă numai împotriva diavolului – fireşte, cu discernământ – şi să-l supravegheze un duhovnic experimentat.

- Satana îl luptă oare pe omul care nu face o lucrare subţire întru sine?- Satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor pentru ca să-l ispitească şi să-l netrebnicească. Nu pierde timpul să facă lucrare subţire în unul care nu are nici el o lucrare subţire. La cel care coase cu acul de cusut saci, trimite un diavol cu ace mari. La cel care face lucrare de mână fină, trimite un diavol care face lucru de mână fin. La cel care face broderie foarte fină, trimite un diavol care face lucrare foarte fină. La cei care fac lucrare brută în ei înşişi, trimite un diavol grosolan. La începători le trimite diavoli începători.

Oamenii care au un suflet fin, multă mărime de suflet şi sunt sensibili trebuie să ia aminte, pentru că diavolul îşi bagă coada sa şi-i face şi mai sensibili, putând ajunge la melancolie sau chiar – ferească Dumnezeu – la sinucidere. Diavolul niciodată nu merge contra, deşi pe noi, oamenii, ne pune să mergem împotriva semenilor noştri şi să ne certăm. Pe cel trândav îl face mai trândav. Îl odihneşte cu gândul: “Te doare capul, n-ai dispoziţie. Nu-i nimic dacă nu te scoli să te rogi”. Pe cel evlavios îl face mai evlavios, ca să-l arunce în mândrie, sau îl îmbrânceşte să se nevoiască mai presus de puterile sale, încât să-l istovească şi să lase după aceea toate armele lui duhovniceşti, pentru ca mult-nevoitorul de mai înainte să se predea. Pe cel cu inimă aspră îl face şi mai aspru, pe cel sensibil, exagerat de sensibil.

Diavolul ne face injecţie cu nesimţire

Am spus unor medici cu care discutam despre anestezia pe care o fac la operaţii: “Anestezia celui viclean are consecinţe neplăcute asupra omului, în timp ce aceea pe care o faceţi dumneavoastră ajută”. Anestezia diavolului este otrava pe care o aruncă şarpele peste păsări sau peste iepuraşi ca să-i paralizeze şi să-i înghită fără a se putea împotrivi. Diavolul, atunci când vrea să lupte un om, trimite mai întâi un drăcuşor “anestezist”, ca să-l facă pe om nesimţit, după care merge el însuşi şi-l ciopleşte, şi face din el orice vrea… Dar înainte merge “anestezistul”. Ne face injecţie cu nesimţire şi uităm de grija mântuirii. Iată, vezi, noi, monahii, am făgăduit răbdare când vom fi “ocărâţi, batjocoriţi etc…”, dar în cele din urmă de multe ori ispita ne zăpăceşte şi facem cele potrivnice celor făgăduite. Altfel începem şi altfel sfârşim. Pentru altceva am pornit să mergem, şi în altă parte mergem, nu luăm aminte, nu v-am dat atâtea exemple?Mai demult, în Koniţa nu exista bancă. Oamenii erau nevoiţi să meargă la Ghiannena, când voiau să ia vreun împrumut. Aşadar porneau câţiva din satele din împrejurimi şi mergeau 72 de kilometri pe jos să ia împrumut, ca să cumpere, de pildă, un cal. Atunci, dacă cineva avea un cal, îşi putea întreţine familia. Făcea pereche cu calul altcuiva şi ara. Odată unul a pornit să meargă la Ghiannena să ia împrumut, ca să cumpere un cal să-şi are ogorul, să nu se chinuiască săpând cu hârleţul. S-a dus aşadar la bancă, de unde a luat împrumutul, după care a trecut şi pe la magazinele evreieşti şi căsca gura. L-a văzut un evreu şi l-a tras înăuntru. “Vino înăuntru, omule, am lucruri bune!”. A intrat înăuntru acela şi evreul a început să coboare topurile de stofă din rafturi. Le lua, le scutura. “Ia-o”, îi spune, “este bună, iar pentru copiii tăi fi-o voi da mai ieftin”. Pleca de la unul, mergea mai departe şi căsca gura la altul. “Hai înăuntru, omule”, îi spune evreul, “o să ţi-o dau mai ieftină”. Şi cobora acela stofele, le deschidea, le întindea. În cele din urmă s-a zăpăcit sărmanul. Avea şi putină mărime de suflet şi îşi spunea: “Acum când a coborât valurile de stofă şi le-a întins…” şi mai ales că “pentru copii este mai ieftin”, a dat banii pe care îi luase de la bancă şi a cumpărat un val de stofă, dar care era stricată. Dar ce să facă cu un val întreg de stofă? Nici un bogat nu ar fi luat un val de stofă, ci numai atât cât îi trebuia. În cele din urmă s-a întors acasă cu un val de stofă putredă. “Unde este calul?”, l-au întrebat. “Am adus stofă pentru copii!”, le spune. Dar ce să facă cu atâta stofă? S-a îndatorat şi băncii şi nici cal n-a luat, ci numai un val de stofă stricată. Haide acum iarăşi la săpat cu hârletul pe ogor, iarăşi să se ostenească pentru ca să înapoieze împrumutul. Dacă ar fi cumpărat un cal, s-ar fi întors şi călare, ar fi cumpărat şi ceva lucruri pentru casă şi nu s-ar fi omorât să sape cu hârletul. Dar vedeţi ce a păţit dacă a căscat gura la magazinele evreieşti? Aşa face şi diavolul. Te trage de aici, de dincolo ca negustorul cel viclean, îţi pune piedici şi în cele din urmă te obligă să mergi acolo unde vrea el. În altă parte ai pornit şi în altă parte ajungi dacă nu iei aminte. Te înşală şi îti pierzi anii cei mai buni.


 (extrase din: Trezvie Duhovniceasca Vol. 2 – Cuv. Paisie Aghioritul, Ed. Evanghelismos)

 http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/mari-duhovnici/cum-lucreaza-diavolul-i/

   Cuviosul stareţ Paisie Aghioritul by   Doctoru Radu

   Paisie Aghioritul by   aaarrriiiaaa

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

Unitatea de masura care permite Gandului sa devina Realitate

Intelepciunea tuturor vremurilor a inteles ca timpul nu este altceva decat unitatea de masura a gandului cand devine realitate. Oamenii de stiinta definesc timpul ca o conventie care masoara schimbarile de pozitie ale obiectelor in spatiu, si evolutia fiintelor de la nastere spre moarte. Inainte de a precipita ordinea din haos, nu existau obiecte in spatiu si nici fiinte in evolutie. La inceput a fost nimicul pe care l-a modelat prin mintea si actiunile sale Marele Creator. O spune si Biblia…Soarele si luna apar dupa creerea luminatorilor.

Deci, pentru cei care apuca drumul vertical al gnozei, universul primordial este cel mental, din care se precipita dimensiunile materiale. Pentru inteleptii Kabbalei, cu mult inaintea nasterii Timpului, Dumnezeu a reflecat asupra sa, si-a imaginat fiinte asemanatoare cu El, libere, creatoare, iubitoare, intelepte si dinamice, demne sa devina si sa realizeze alaturi de el Marea Opera de a modela nimicul si de-al transforma in Tot.

Apoi El a realizat ca trebuie sa existe un timp care sa permita aceasta evolutie fantastica de la gand la materie. Pentru initiatii tuturor timpurilor, universul este integralist si aflat in permanenta dinamica. Mineralul tinde catre vegetal, vegetalul catre animal, animalul, catre uman, umanul catre divin, iar divinul catre Sursa.

In ciuda stiintelor materialiste, cautatorul sensurilor profunde ale existentei intelege ca Sursa a inzestrat Creatia cu constiinta, vointa si libertate, astfel incat ce creeaza mintea sa devina materie, sau altfel spus: mai intai exista planul, apoi constructia! Platon spunea despre idei ca sunt esenta lucrurilor, iar Mintea Marelui Creator a insamantat intreaga sa Opera cu idei generatoare de realitati pe diferite planuri. Panza pe care Dumnezeu isi picteaza Creatia este Energia Primordiala, pe care mintile celor creati dupa „Chipul si Asemanarea Sa” o modeleaza in functie de vibratiile la care au ajuns in cautarea Sursei.

Astfel, Arhanghelii lucreaza in Lumina Pura, Ingerii cu energie fina, zeii cu energie spirituala, iar omul cu energie densa. Intreaga antichitate se supunea perceptiei lumii in cheia minte-inaintea-materiei. Astfel, cand ei priveau o masa cu delicatese, nu percepeau direct imaginea lor ci intelegeau principiile care s-au angrenat de la bobul de grau care se naste in miezul pamantului, ca sa irumpa cand soarele si-a incheiat lucrarea asupra sa in spicul galben, pe care mana gazdei l-a taiat transformandu-l in painea care va hrani omul, care are nevoie de energie densa, caci doar zeii se pot hrani din idei, pe cand cei aflati in dimensiunea materiala sunt damnati sa transforme energiile subtile in realitati ale materiei in care spiritele lor sunt incarcerate, prin pierderea calitatii divine! Iata, doar un exemplu de perceptie, atat de drag esoteristilor! Pentru a ne lamuri si mai bine, iata cum raportau anticii microcosmosul (omul) la macrocosmos (universul):

„Tot ce este in cer este si in afara lui, ca si tot ce este pe pamant este echivalent cu ce se afla in afara sa, precum corpul este format din organe asa si universul este zamislit din planete…”(bucata de text gasita pe placute de lut in Memphis).

Si tot asa: ramele aveau forma intestinelor, plamanii aveau forma de pasare, cu alte cuvinte absolut totul in legatura cu interiorul nostru avea un corespondent in afara. Pentru ei Soarele era Principiul activ, dinamic, iar Luna, luminatorul noptii era responsabila cu starea pasiva, vegetativa, potentiala. Astazi, stim ca omul respira de 25 920 de ori intr-o zi, ceea ce corespunde anului Platonician, exact cat ii trebuie soarelui sa guverneze toate casele astrologice, iar media de varsta a presoanei de 72 de ani are exact acelasi numar de zile. Pare surprinzator, nu?

Sursa: codulluioreste.ro

Declarație de apreciere personală

Declaraţia mea de apreciere personală:

Ceea ce sunt ar fi suficient de bun dacă aş arăta-o deschis.

Carl Rogers

Următoare poveste a fost scrisă ca răspuns la întrebarea unei fete de 15 ani “Cum pot eu să mă pregătesc pentru a mă realiza în viaţă?”

“Eu sunt eu.

În toată lumea nu mai este nimeni exact ca mine.

Există oameni care au nişte părţi asemănătoare cu ale mele dar nu seamănă cu mine perfect. De aceea, tot ce vine din mine îmi aparţine numai mie, pentru că doar eu am hotărât aşa.

Eu îmi aparţin cu totul – corpul meu, cu tot ceea ce face el; mintea mea cu toate gândurile şi ideile; ochii mei şi toate imagiile pe care le văd; sentimentele mele, oricare ar fi ele – furie, bucurie, dragoste, frustrare, dezamăgire, nerăbdare; buzele mele şi toate cuvintele rostite – politicoase, dulci şi aspre, corecte sau incorecte; glasul meu răspicat sau şoptit; toate faptele mele, fie că includ pe alţii sau numai pe mine.

Am propriile mele fantezii, propriile mele vise, speranţe şi spaime.

Am propriile mele triumfuri şi succese, dar şi propriile eşecuri şi greşeli.

Pentru că eu îmi aparţin mie, mă pot cunoaşte îndeaproape. Făcând acest lucru, mă pot iubi şi pot fi prietena tuturor părţilor care mă alcătuiesc. Numai atunci o să pot să le fac pe ele să lucreze pentru propriul meu interes.

Ştiu că există anumite aspecte legate de mine care mă derutează, iar altele pe care nu le cunosc. Dar atâta vreme cât sunt prietenoasă şi drăgăstoasă cu mine însămi, pot căuta curajoasă şi plină de speranţă modalităţi de a afla mai multe despre mine.

Oricum aş arăta şi m-aş auzi, orice aş spune şi aş face, şi orice aş gândi şi aş simţi la un moment dat, mă reprezintă întru totul pe mine. Clipa aceeea este autentică şi mă arată pe mine cum sunt în acel moment.

Când revăd mai târziu cum am arătat şi cum am auzit, ce am spus şi ce am făcut, cum am gândit şi ce am simţit, am senzaţia că multe părţi nu mi se potrivesc. Atunci las, trec peste aceste părţi, păstrându-le doar pe acelea care mi se potrivesc şi încercând să inventez altele noi în locul celor abandonate.

Văd, aud, simt, gândesc, spun şi fac. Posed instrumentele de a supraveţui, de a fi alături de ceilalţi, de a realiza ceva bun şi de a găsi un rost şi o ordine în mulţimea de oameni şi de lucruri din afara mea.

Eu îmi aparţin mie şi de aceea mă pot construi.

Eu sunt eu şi îmi aparţin mie”.

Virginia Satir

Sursa: holisterapi.wordpress.com 

Marte se poate ciocni cu o cometă

© Foto: Flickr.com/AGeekMom/cc-by-sa

În 2014 sistemul nostru solar poate rămâne fără Marte, în orice caz în forma cu care ne-am obişnuit noi toţi. Oamenii de ştiinţă au calculat că la mijlocul toamnei planeta se poate ciocni cu cometa C/2013 A1 cu un diametru de 50 de kilometri.

Acest fenomen poate avea urmările cele mai neaşteptate. Planeta Roşie ar putea crăpa, axa Marte poate să se modifice, iar la suprafaţa planetei poate să apară apă. Pământenii nu trebuie să-şi facă griji, Pământul nu va fi afectat consideră oamenii de ştiinţă.

Ei au calculat că în octombrie 2014 cometa C/2013/ A1 va trece la o distanţă de 37 de mii de kilometri de suprafaţa Marte. Calculele sunt în mod constant actualizate şi verificate, însă rezultă că probabilitatea ca cele două corpuri cereşti să se ciocnească este foarte mare. Dacă oamenii de ştiinţă pot prezice o coliziune, urmările ei sunt, practic, incalculabile.

Iată opinia lui Viktor Siniavski, consilier ştiinţific de la corporaţia Energia: „Planeta poate să crape, axa să se modifice, clima poate să se schimbe, se poate întâmpla orice! Cometa transportă o mare cantitate de hidrogen. Este greu să prognozezi ceva. Dacă se va întâmpla, va afecta foarte puternic această planetă. Este absolut sigur”.

Serghei Filipenkov, redactor la revista Aviapanorama, este de acord cu această opinie. Expertul consideră că planeta Marte va fi afectată oricum de această cometă: „Pentru Marte, ca planetă, acest fenomen va reprezenta un mare pericol. În primul rând, în urma coliziunii va fi eliminată energie care corespunde unei explozii termonucleare. În al doilea rând, dacă această cometă este din gheaţă, apa din cometă va cădea pe Marte. Atmosfera de pe Marte este foarte rarificată, prin urmare apa se va transforma în gheaţă. Cel mai curând, pe planetă vor rămâne urme. Pe Marte există un canion de sute de kilometri format în urma ciocnirii anterioare cu un asteroid puternic, nu cu o cometă, în urma căreia s-a evaporat toată atmosfera”.

Unii savanţi au calculat că ciocnirea ce urmează să aibă loc poate fi comparată cu explozia cauzată de 20 de miliarde de kilotone de trinitrotoluen. Însă distanţele spaţiale sunt atât de mari că pământenii, cel mai probabil, nu vor simţi urmările acestui eveniment. Aşa că nu trebuie să ne temem, asigură Viktor Siniavski.

„Aceste planete nu influenţează Pământul. Soarele influenţează, Luna influenţează pozitiv stabilitatea, conservarea Pământului, menţine axa, se formează mareele. Însă aceste planete nu afectează cu nimic Pământul. Eu nu cred că vor exista urmări”.

Cometa C/2013 A1 a fost descoperită în ianuarie anul acesta de savantul australian Robert McNaught. Potrivit calculelor astronomilor ruşi, cometa va zbura pe 19 octombrie 2014 la o distanţă de 105.000 kilometri de centrul planetei Marte.

Sursa: romanian.ruvr.ru