joi, 18 august 2011

Statele Unite ale Europei. Dreptatea lui Basescu

Presedintele Traian Basescu a sustinut astazi necesitatea crearii “Statelor Unite ale Europei”. “Numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara. (…) UE pierde constant, in ultimii zece ani, in competitivitate in raport cu China, SUA, cu alte mari puteri economice. Si cand nu ai forta economica, nu poti fi nici o forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul. Iar securitatea este fundamentala, iar securitate nu se poate face decat cu bani, iar banii nu pot fi produsi decat de o economie performanta. Iar o economie fragmentata, cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic.
Nu stiu cat de „personal” este punctul de vedere al presedintelui Basescu, insa va pot spune ca nu este unul inovator. In ultimele luni, economisti de prestigiu (vezi Blanchard, de Grauwe, sau Alesina), dar si personalitati importante (vezi Jean Claude Trichet, in cadrul conferintei The euro, its central bank and economic governance sustinuta la London School of Economics) sustin doua solutii structurale pentru iesirea din impas a zonei euro: centralizarea bugetara (sau un oarecare grad de centralizare bugetara) si, in cele din urma, o uniune politica.
Pe buna dreptate. Este evident ca diferentele dintre tarile ce formeaza Uniunea Europeana, sunt foarte mari. Iar cand se pune problema de zona euro, cu atat mai mult. E foarte greu sa compatibilizezi grupe de tari total diferite. Pe de o parte UE are tari cu economii foarte puternice (pentru care problema „stabilitatii monetare” a reprezentat practic motorul care a condus ulterior la aparitia insasi a zonei euro, tari ce au experienta Sistemului Monetar European si deci a regimului de curs de schimb fix). Iar pe de alta parte avem tari foste comuniste care isi doresc sa intre in zona euro, dar au experiente extrem de subrede atunci cand vine vorba de ceea ce numim stabilitate monetara. Veti spune ca, pana la urma, va fi nevoie de vointa politica. Si asa e. Dar nu e nevoie numai de atat. Cel putin nu in opinia mea.
Această criză a scos în evidență un “defect de gestiune” în interiorul zonei euro, iar acest lucru a fost cauzat de absența unei politici bugetare comune. Criza globală actuală a demonstrat clar că multe dintre politicile fiscale naţionale au fost greşit fundamentate şi  implementate. Mai mult chiar, au accentuat volatilitatea macroeconomică.
Si atunci, ce faci in situatia in care ai uniune monetara (deci nu mai ai politica monetara proprie), ai la dispozitie doar o politica fiscala nationala, dar care nu functioneaza? Spun asta pentru ca principala implicaţie a politicilor fiscale naționale pentru zona euro este legata de externalităţile negative pe care le genereaza tara cu probleme în cadrul intregii uniuni monetare.

Cum poate fi centralizarea bugetara o solutie pentru zona euro? De exemplu, se poate propune ca sistemul de securitate socială sa fie organizat la nivel european, iar impozitele şi taxele sa fie stabilite de Comisia Europeană. In termeni foarte simpli, am putea spune ca principalul avantaj al centralizarii bugetare consta in faptul ca elimina problema deficitelor bugetare mari care ar putea aparea in anumite tari ce au probleme, plus toate consecintele ce decurg de aici. Centralizarea bugetară – sau un oarecare grad de centralizare bugetară – ar putea fi benefică zonei euro pentru ca ar permite transferuri automate spre ţările care se confruntă cu şocuri adverse și care nu-și pot gestiona eficient propria economie în lipsa instrumentului curs de schimb. Un buget centralizat poate funcţiona astfel ca un amortizor al potențialelor şocuri.
Desigur, dincolo de detaliile tehnice care insotesc astfel de procese, sta vointa politica a liderilor europeni. Voinţa politică este cea care asigură conformarea la angajamente comune, susţine cooperarea în domeniul politicilor economice şi încurajează o mai bună corelare instituţională. Voinţa politică de integrare este văzută de unii economişti ca fiind cea mai importantă condiţie pentru adoptarea unei monede unice, istoria uniunilor monetare arătând că acestea au fost precedate de uniuni politice. În condiţiile în care nu există consensul politic pentru obiective comune de politică economică, uniunea monetară ar avea de suferit. Si, pana la urma, uniunea politica este scopul final al Uniunii Europene, nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu