De ce oamenii nu au blană ca alte mamifere este o întrebare care a nedumerit de mult oamenii de ştiinţă şi la care încearcă să răspundă cercetătorul David Wilkinson, de la Universitatea "John Moores" din Liverpool.
Teoria sa este că oamenii primitivi şi-au pierdut blana pentru că un corp mai puţin păros îi ajuta să vâneze mai eficient, mai precis să-şi fugărească prada pe distanţe lungi. Folosind programe avansate pe calculator, David Wilkinson face comparaţii între eficienţa alergatului pe distanţe lungi, având un corp îmblănit şi acelaşi lucru fără păr pe corp.
"Toate galeriile de artă conţin picturi şi sculpturi cu oameni dezbrăcaţi. Aceste capodopere încântă ochii iubitorilor de artă, dar nedumeresc ochii oricărui zoologist. Nişte mamifere care nu au blană şi merg pe două picioare reprezintă o adevărată raritate", spune David Wilkinson.
"Potrivit estimărilor noastre pe calculator, oamenii primitivi, care erau îmblăniţi, nu aveau probleme în a parcurge distanţe scurte - eventual să alerge spre primul copac pentru a scăpa de un prădător - dar nu erau în stare să alerge pe distanţe lungi pentru a-şi prinde prada. Oamenii sunt nişte mamifere care transpiră abundent, iar evaporarea transpiraţiei este esenţială în condiţii de efort prelungit. Un mamifer fără blană beneficiază mult mai mult de pe urma transpiraţiei decât unul cu blană", spune cercetătorul.
O altă teorie care încearcă să explice dispariţia blănii la oameni a fost propusă de profesorul Peter Wheeler, tot de la Universitatea "John Moores" din Liverpool, în anii '80. Acesta afirma că oamenii şi-ar fi pierdut blana pentru a putea rezista mai bine în căldura savanelor africane.
Totuşi, cercetarea acestuia se baza pe modele matematice, care nu luau în calcul şi mişcările pe care oamenii primitivi le făceau şi modul în care blana afecta acţiunile lor.
Dacă oamenii şi-au pierdut blana pentru că erau nevoiţi să alerge după pradă pe distanţe lungi, este atunci posibil ca blana să crească la loc, acum când puţini oameni se mai îndeletnicesc cu alergarea cinei până la epuizare?
Wilkinson spune că blana nu se poate întoarce decât în anumite condiţii: "doar din raţiuni de ordin sexual". Cu alte cuvinte, dacă femeile ar alege în mod constant pentru reproducere bărbaţii păroşi, dând astfel naştere, în timp, unei specii îmblănite prin selecţie sexuală.
Oamenii primitivi au început să meargă în două picioare în urmă cu patru milioane de ani, lucru atestat de fosilele găsite în Africa. În ceea ce priveşte data la care au început să-şi piardă blana, nu există certitudini, pentru că blana nu se fosilizează.
Wilkinson estimează însă că blana a început să dispară în urmă cu trei milioane de ani, dată la care au apărut păduchii laţi, implicit părul pubian la oamenii primitivi care îşi vor fi pierdut deja blana de pe tot corpul.
Sursa: jurnalul.ro
Teoria sa este că oamenii primitivi şi-au pierdut blana pentru că un corp mai puţin păros îi ajuta să vâneze mai eficient, mai precis să-şi fugărească prada pe distanţe lungi. Folosind programe avansate pe calculator, David Wilkinson face comparaţii între eficienţa alergatului pe distanţe lungi, având un corp îmblănit şi acelaşi lucru fără păr pe corp.
"Toate galeriile de artă conţin picturi şi sculpturi cu oameni dezbrăcaţi. Aceste capodopere încântă ochii iubitorilor de artă, dar nedumeresc ochii oricărui zoologist. Nişte mamifere care nu au blană şi merg pe două picioare reprezintă o adevărată raritate", spune David Wilkinson.
"Potrivit estimărilor noastre pe calculator, oamenii primitivi, care erau îmblăniţi, nu aveau probleme în a parcurge distanţe scurte - eventual să alerge spre primul copac pentru a scăpa de un prădător - dar nu erau în stare să alerge pe distanţe lungi pentru a-şi prinde prada. Oamenii sunt nişte mamifere care transpiră abundent, iar evaporarea transpiraţiei este esenţială în condiţii de efort prelungit. Un mamifer fără blană beneficiază mult mai mult de pe urma transpiraţiei decât unul cu blană", spune cercetătorul.
O altă teorie care încearcă să explice dispariţia blănii la oameni a fost propusă de profesorul Peter Wheeler, tot de la Universitatea "John Moores" din Liverpool, în anii '80. Acesta afirma că oamenii şi-ar fi pierdut blana pentru a putea rezista mai bine în căldura savanelor africane.
Totuşi, cercetarea acestuia se baza pe modele matematice, care nu luau în calcul şi mişcările pe care oamenii primitivi le făceau şi modul în care blana afecta acţiunile lor.
Dacă oamenii şi-au pierdut blana pentru că erau nevoiţi să alerge după pradă pe distanţe lungi, este atunci posibil ca blana să crească la loc, acum când puţini oameni se mai îndeletnicesc cu alergarea cinei până la epuizare?
Wilkinson spune că blana nu se poate întoarce decât în anumite condiţii: "doar din raţiuni de ordin sexual". Cu alte cuvinte, dacă femeile ar alege în mod constant pentru reproducere bărbaţii păroşi, dând astfel naştere, în timp, unei specii îmblănite prin selecţie sexuală.
Oamenii primitivi au început să meargă în două picioare în urmă cu patru milioane de ani, lucru atestat de fosilele găsite în Africa. În ceea ce priveşte data la care au început să-şi piardă blana, nu există certitudini, pentru că blana nu se fosilizează.
Wilkinson estimează însă că blana a început să dispară în urmă cu trei milioane de ani, dată la care au apărut păduchii laţi, implicit părul pubian la oamenii primitivi care îşi vor fi pierdut deja blana de pe tot corpul.
Sursa: jurnalul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu