Samanismul
Samanismul este cea mai veche practica din lume a divinatiei, care promoveaza vindecarea. Dupa studii arheologice si antropologice, aceasta credinta a existat inca de acum 20.000 – 30.000 de ani, adica inca de la inceputul rasei umane. Urme ale samanismului se afla pe tot globul: in America, Asia, Africa, regiuni din Europa si Australia. De obicei samanii sunt chemati la aceasta datorie prin doua moduri: fie prin mostenire, fie prin voluntare spontana ori involuntara de catre Supranatural. Sunt si altii care cauta aceasta invatatura, dar acestia nu sunt considerat la fel de puternici. Exceptie fac nativii Nord-Americani, care cauta in visuri viziuni, pentru a cere puteri de vindecare, sau ajutor din partea unui spirit pazitor. Un saman se deosebeste de altii prin numarul sau de spirite pazitoare sau gardieni, prin intensitatea viziunilor sale si prin puterea sa. Cu toate ca se gasesc deosebiri in aceasta practica, printre culturi, dar se gasesc si asemanari. Samanul traieste in doua lumi: in cea reala (spirituala) si in cea materiala (trecatoare/ ireala), se mai numeste si stare de constiinta alterata. (altered state of consciousness). Samanul are acces la cele trei zone ale cosmologiei: pamantul, cerul si lumea de jos, ce sunt conectate printr-o axa centrala, reprezentata de “un copac gigant”, sau “munte”. Starea lui mentala este lucida, in timpul starii de constiinta alterata, samanul controleaza aceasta stare si poate retine, ceea ce a vazut in timpul acela. Prin acest mod samanul are acces la informatii, care nu sunt disponibile in realitatea materiala. Este esential pentru saman sa intre in aceasta stare, prin simpla vointa. Sunt lucruri care il ajuta pe saman sa intre in aceasta stare cum ar fi: sunetul tobelor, al zornaitoarei, al cantului, dansul, abstinenta sexuala, imbaieri aromatice, privirea unei flacari, concentrarea asupra imaginilor, si izolarea acestuia in intuneric. In starea samanica, acesta poseda anumite puteri, pe care le poate exercita si in realitatea materiala. El poate vedea spirite, si poate comunica cu acestea, poate zbura pana la ceruri, unde serveste ca un intermediar intre zei si tribul sau; poate cobori si in lumea de jos, pe taramul celor morti. Zborurile samanului sunt indeplinite cu ajutorul metamorfozei, sau calarind cai mitici, calarind spiritele cailor sacrificati, prin barci ale spiritelor, etc.
Cei mai multi cred ca samanii au o relatie mai apropiata cu natura, deoarece spiritele lor pazitoare, sunt de obicei cele ale animalelor sau plantelor. Spiritul pazitor indruma samanul, in celelalte realitati, prin ferestre intre lumi, deoarece samanul primeste cunostintele necesare pentru ajutarea tribului sau, si pentru sat. Din acest motiv samanul trebuie sa ramana lucid, in timpul calatoriilor sale, pentru a putea aduce inapoi intelepciunea si cunostintele pentru binele satului sau.
Sursa: Misterele Lumii
Samanismul este cea mai veche practica din lume a divinatiei, care promoveaza vindecarea. Dupa studii arheologice si antropologice, aceasta credinta a existat inca de acum 20.000 – 30.000 de ani, adica inca de la inceputul rasei umane. Urme ale samanismului se afla pe tot globul: in America, Asia, Africa, regiuni din Europa si Australia. De obicei samanii sunt chemati la aceasta datorie prin doua moduri: fie prin mostenire, fie prin voluntare spontana ori involuntara de catre Supranatural. Sunt si altii care cauta aceasta invatatura, dar acestia nu sunt considerat la fel de puternici. Exceptie fac nativii Nord-Americani, care cauta in visuri viziuni, pentru a cere puteri de vindecare, sau ajutor din partea unui spirit pazitor. Un saman se deosebeste de altii prin numarul sau de spirite pazitoare sau gardieni, prin intensitatea viziunilor sale si prin puterea sa. Cu toate ca se gasesc deosebiri in aceasta practica, printre culturi, dar se gasesc si asemanari. Samanul traieste in doua lumi: in cea reala (spirituala) si in cea materiala (trecatoare/ ireala), se mai numeste si stare de constiinta alterata. (altered state of consciousness). Samanul are acces la cele trei zone ale cosmologiei: pamantul, cerul si lumea de jos, ce sunt conectate printr-o axa centrala, reprezentata de “un copac gigant”, sau “munte”. Starea lui mentala este lucida, in timpul starii de constiinta alterata, samanul controleaza aceasta stare si poate retine, ceea ce a vazut in timpul acela. Prin acest mod samanul are acces la informatii, care nu sunt disponibile in realitatea materiala. Este esential pentru saman sa intre in aceasta stare, prin simpla vointa. Sunt lucruri care il ajuta pe saman sa intre in aceasta stare cum ar fi: sunetul tobelor, al zornaitoarei, al cantului, dansul, abstinenta sexuala, imbaieri aromatice, privirea unei flacari, concentrarea asupra imaginilor, si izolarea acestuia in intuneric. In starea samanica, acesta poseda anumite puteri, pe care le poate exercita si in realitatea materiala. El poate vedea spirite, si poate comunica cu acestea, poate zbura pana la ceruri, unde serveste ca un intermediar intre zei si tribul sau; poate cobori si in lumea de jos, pe taramul celor morti. Zborurile samanului sunt indeplinite cu ajutorul metamorfozei, sau calarind cai mitici, calarind spiritele cailor sacrificati, prin barci ale spiritelor, etc. Cei mai multi cred ca samanii au o relatie mai apropiata cu natura, deoarece spiritele lor pazitoare, sunt de obicei cele ale animalelor sau plantelor. Spiritul pazitor indruma samanul, in celelalte realitati, prin ferestre intre lumi, deoarece samanul primeste cunostintele necesare pentru ajutarea tribului sau, si pentru sat. Din acest motiv samanul trebuie sa ramana lucid, in timpul calatoriilor sale, pentru a putea aduce inapoi intelepciunea si cunostintele pentru binele satului sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu