CONTINENTUL MU SAU LEMURIA

Lemuria si Mu sunt sunt numele date unui continent ce se crede ca a existat undeva in sudul Pacificului sau in Oceanul Indian. Continentul antic a fost aparent casa unei civilizatii avansate, poate chiar rasa mama a omenirii, care s-a scufundat in ocean cu mii de ani in urma, ca rezultat a unui cataclism geologic. Miile de insule stancoase imprastiate in Oceanul Pacific, inclusiv Insula Pastelui, Tahiti, Hawaii si Samoa, se crede ca sunt ramasitele a ceea ce a fost o data marele continent.

Teoria continentului pierdut a fost ridicata de catre multi cercetatori, cel mai des in secolul XIX, pentru a explica distributia neobosnuita a animalelor si plantelor in jurul Oceanului Indian si Pacific. La sfarsitul secolului XIX, Doamna Blavatsky a emis teoria ca Lemuria este un continent pierdut, o patrie spirituala si a influentat o serie de ocultisti si mistici, incluzand profetul Edgar Cayce, cunoscut vindecator american. Popularizarea Lemuriei/Mu ca un loc pur fizic a inceput in secolul XX cu ofiterul armatei britanice, James Churchward si inca are multi adepti in ziua de azi.

Continentul Mu

Ideea unui continent pierdut, cunoscut sub numele de “Mu” in Oceanul Pacific este destul de recenta si nu este mentionata in mitologii antice, asa cum unii scriitori au sugerat. Numele de “Mu” a fost dat de catre arheologul amator Augustus le Plongein (1826 -1908), cel care a fost primul care a fotografiat ruinele sitului arheologic de la Chichen Itza, din peninsula Yucatan, din Mexic. Credibilitatea lui Plongeon a fost grav compromisa atunci cand a incercat sa faca o traducere a unei cunoscute carti mayase, cunoscuta sub numele de “Troana Codex” ( sau “Codexul Madrid”).

In cartea sa, “Mistere sacre printre mayasi si quiches” (1886) si “Regina Moo si Sfinxul egiptean” (1896), Plongeon a interpretat o parte a textului din Troana Codex ca dezvaluind ca mayasii din peninsula Yucatan erau stramosii egiptenilor si a multor altor civilizatii. El mai credea ca un continent vechi, numit Mu, a fost distrus de catre o eruptie vulcanica, iar supravietuitorii cataclismului au fondat civilizatia Maya. Plongeon echivaleaza Mu cu Atlantida si afirma ca “Regina Moo” era originara din Atlantida, ca a calatorit pana in Egipt unde a devenit faimoasa sub numele de Isis si a fondat civilizatia egipteana. Interpretarea cartii mayase de catre Plageon este considerata de catre expertii in arheologia si istoria mayasa ca fiind complet gresita, mai ales ca ceea ce el interpreteaza a fi hieroglife s-au dovedit a fi desene ornamentale.

Lemuria

Lemuria, numele alternativ al continentului pierdut, isi are originea in secolul al XIX-lea. Ernst Heinrich Haeckel (1834 – 1919), un naturalist german si suporter al lui Darwin, a emis teoria ca podul de pamant din Oceanul Indian, ce separa Insula Madagascar de India, ar putea explica distributia larga a lemurilor, mamifere mici, primitive, ce locuiesc in copacii din Africa, Madagascar, India si Arhipeleagul Indian de Est. Ceea ce este mai ciudat, este faptul ca Haeckel a sugerat ca lemurii suntu stramosii rasei umane si ca acest pod de pamant este probabil “leaganul rasei umane”.

Alti oameni de stiinta cunoscuti, precum evolutionistul T.H. Huxley si naturalistul Alfred Russel Wallace, nu au nici un dubiu despre existenta imensului continent din Oceanul Pacific cu milioane de ani in urma, ce a fost distrus in urma unui cutremur. Valurile create de acest cutremur ar fi scufundat continentul sub ape, la fel cum se crede ca s-a intamplat si cu Atlantida.

Inainte de descoperirea drifturilor continentale, era normal pentru oamenii de stiinta sa explice distributia florei si faunei pe baza maselor de pamant scufundate. In 1864, zoologul englez, Philip Lutley Sclater (1829 – 1913) a denumit continentul ipotetic, Lemuria, in articolul sau, “Mamiferele din Madagascar”. In ziua de azi, zoologii si geologii explica distributia lemurilor si a altor plante din Oceanul Pacific si Indian, ca rezultat al ciocnirii placilor tectonice si a drifturilor continentale. Teoria placilor tectonice, afirma ca miscarea placilor de pe crusta Pamantului, din zona mantalei mai putin rigida, a cauzat drifturi continentale, activitati vulcanice si seismice si formarea muntilor. Conceptul de drift continental a fost prezentat prima oara de catre omul de stiinta german, Alfred Wegener, in 1912, dar teoria nu a fost acceptata de comunitate decat dupa 50 de ani. Potrivit teoriei placilor tectonice, posibilitatea existentei unui continent scufundat in Oceanul Pacific este inexistenta.

Sursa: http://piatza.net